Obligaţie de a face. Decizia nr. 82/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 82/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2016 în dosarul nr. 82/2016

Dosar nr._

(_ )

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR. 82

Ședința publică de la 29.01.2016

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - F. P.

JUDECĂTOR - A. M. G.

JUDECĂTOR - D. A.

GREFIER - RĂDIȚA I.

* * * * * * * * * *

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții pârâți-reclamanți U. T. G. și U. E., împotriva deciziei civile nr.3707.A. din 19.10.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă-pârâtă A. A. M..

P. are ca obiect – obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta pârâtă-reclamantă U. T. G., personal, legitimată cu C.I. . nr._/19.09.2008, asistată de avocatul B. V., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2016, eliberată de Baroul București, lipsind

intimata reclamantă-pârâtă A. A. M..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea taxei judiciare de timbru, din partea recurenților pârâți reclamanți, în cuantum de 10,00 lei și a timbrului judiciar de 0,3 lei, care au fost anulate de instanță.

De asemenea, se referă faptul că intimata a depus în data de 04.01.2016 întâmpinare la recursul de față, care s-a comunicat recurenților pârâți-reclamanți.

Avocatul recurenților-reclamanți, având cuvântul arată că nu are cereri noi de formulat în cauză sau probe de administrat.

Curtea având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Având cuvântul, avocatul recurenților-reclamanți solicită în principal, admiterea recursului, în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul București, în vederea efectuării unei noi expertize, pentru că în apel le-a fost respinsă această probă fără nicio motivare.

În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului; respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta pârâtă; admiterea cererii reconvenționale și, corelativ garniturii celor două proprietăți, stabilirea liniei de graniță dintre imobilul situat în București, ., sector 2 și imobilul situat în București ., sector 2, prin trasarea acesteia pe amplasamentul existent în prezent și omologarea raportului de expertiză efectuat de expertul D. A..

Din actele dosarului rezultă că au fost întocmite două rapoarte de expertiză, care în mod evident sunt contradictorii, acesta fiind și motivul pentru care au solicitat în apel o nouă expertiză, precizând că ei au depus și o expertiză extrajudiciară la dosar.

În mod nemotivat instanța de apel a respins acea probă, pe considerentul că cel de al doilea raport de expertiză ar fi lămuritor și bine documentat.

Cu toate acestea, din modul cum a fost redactată acea lucrare de specialitate, linia de graniță pe care trebuia să trateze experții, nu va putea fi pusă în executare niciodată, fiind pe o linie sinuoasă, iar punctele inserate în raportul de expertiză inițial, nu se mai regăsesc în anexa atașată de experți în răspunsul la obiecțiuni.

În esență, arată că există la dosar două raportate de expertiză, total contradictorii, acesta fiind și motivul pentru care au depus acel raport de expertiză extrajudiciară, care este mai apropiat de concluziile primei expertize.

Din punctul său de vedere această cauză nu poate fi soluționată dacă instanța nu este lămurită cu privire la fondul pricinii.

Astfel, primul raport de expertiză a fost coroborat cu toate celelalte probe administrate în cauză și face referire la titlul de proprietate, răspunsul la interogatoriu, declarațiile de martori și celelalte înscrisuri.

Cel de al doilea raport de expertiză omologat de instanță, nu este bine fundamentat și coroborat cu nicio probă administrată în cauză și, în măsura în care ar rămâne omologat, hotărârea care s-ar pronunța nu va putea fi pusă în executare niciodată.

Urmează să se constate că primul raport de expertiză este documentat și fundamentat, întrucât, expertul a constatat la momentul respectiv că ambele părți și-au acoperit terenul unul altuia.

În opinia sa, judecătorul care a soluționat cauza a încălcat dispozițiile art. 129 C.p.civ., în sensul că nu a manifestat un rol activ în dezlegarea corectă a pricinii. De asemenea au fost încălcate dispozițiile art. 6 din CEDO, câtă vreme soluția a fost pronunțată în cauză pe baza unor probe contradictorii, astfel că instanța în mod clar nu putea fi lămurită.

În măsura în care hotărârea primei instanțe va fi menținută, consideră că nu va putea fi pusă în executare, deoarece că linia de graniță este una sinuoasă și cu frânturi și ar afecta iremediabil raportul de gaze al reclamanților.

Cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.

Curtea reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.4998/06.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă A. (fostă G.) A.-M., în contradictoriu cu pârâții-reclamanți U. T. G. și U. E., s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă.

S-a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantei-pârâte situat în București, .. 22, sector 2 și imobilul proprietatea pârâților-reclamanți, situat în București, .. 24, sector 2 în punctele 71-26-27-51-14-14-67, conform raportului de contraexpertiză tehnică judiciară specialitatea topografie, cadastru și geodezie întocmit de experți B. Emeric, Mitelea I. și N. I. (Plan de situație scara 1:200, anexele 1 și 2).

Au fost obligați pârâții-reclamanți să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei-pârâte suprafața de teren de 0,34 mp, delimitată prin punctele 14-9-67, precum și suprafața de teren de 0,25 mp, delimitată prin punctele 25-69-26-71-25, conform raportului de contraexpertiză tehnică judiciară specialitatea topografie, cadastru și geodezie întocmit de experți B. Emeric, Mitelea I. și N. I. (Plan de situație scara 1:200, anexele 1 și 2).

Au fost obligați pârâții-reclamanți să desființeze gardul ce desparte imobilul proprietatea reclamantei-pârâte de imobilul proprietatea pârâților-reclamanți în limita liniei de hotar stabilite prin prezenta și a suprafeței de teren menționate în paragraful anterior.

A fost autorizată reclamanta-pârâtă, în caz de neconformare, să procedeze la desființarea gardului, în limitele stabilite prin paragraful anterior, pe cheltuiala pârâților-reclamanți.

S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă în rest, ca neîntemeiată.

A fost obligată pârâta-reclamantă să desființeze construcția identificată ca fiind C2 (garaj) în limita suprafeței de teren de 0,51 mp, suprafață acaparată și identificată prin punctele 55-14-16-68-55, conform raportului de contraexpertiză tehnică judiciară specialitatea topografie, cadastru și geodezie întocmit de experți B. Emeric, Mitelea I. și N. I. (Plan de situație scara 1:200, anexele 1 și 2).

Au fost compensate în integralitate cheltuielile de judecată suportate de părți.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:

„Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 21.02.2012 sub nr._, reclamanta A. A. M. a chemat în judecată pe pârâții U. T. G. și U. E., solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să:

- dispună obligarea pârâților la demolarea gardului despărțitor dintre imobilul situat în .. 22, București, sector 2, proprietatea reclamantei și imobilul situat în .. 24, proprietatea pârâților, gard edificat de aceștia cu nerespectarea prevederilor legale în materia construcțiilor ;

- oblige pârâții la reamplasarea gardului despărțitor pe vechiul amplasament, pe cheltuiala acestora, prin repunerea părților în situația anterioara demolării neautorizate a gardului reclamantei;

- dispună obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata ce vor fi efectuate cu ocazia procesului.

A. Cererea de chemare în judecată

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat, în esență, următoarele:

A dobândit în proprietate cota indiviza de 43/100 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, .. 22, sector 2, compus din teren în suprafața totala de 300 m.p. din acte ( 294,00 m.p. din măsurători) și construcțiile aflate pe acestea: C1 - casa de locuit formata din 5 camere și dependințe cu o suprafața construita desfășurata de 118,00 m.p., C2-anexa, cu o suprafața construita desfășurata de 15 m.p. și C3 - anexa, cu o suprafața construita desfășurata de 37 mp, potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat la sediul Biroului Notarial Public de N. C. C. A. la data de 21.09.2007.

Imobilul este identificat cu numărul cadastral_ și este înscris în cartea funciara nr._ a localității sectorului 2 București, având următoarele laturi și vecinătăți: la N - cu imobilul nr. 20 din . o latura de 29, 15 m.l. ; la E - cu . o latura de 9,98 m.l. ; la S - cu imobilul nr. 24 din . o latura de 29, 03 m.l. ;la V - cu imobilul nr. 29A și nr. 31, pe o latura de 10, 88 m.l.

În anul 2010, pârâții și-au edificat o construcție pe terenul proprietatea lor, pentru ridicarea construcției fiind necesară depozitarea unor materiale în condiții de siguranța sens în care pârâții au decis îndepărtarea gardului ce împrejmuia cele doua proprietăți pentru a ușura depozitarea și manipularea acestora cat mai aproape de construcția lor.

Odată cu îndepărtarea gardului, pârâții au dat asigurări ca îl vor pune la loc de îndată ce vor finaliza construcția la care lucrau, dar pârâții, nu numai ca nu au montat gardul proprietatea sa la loc, ci au edificat în lipsa mea un alt gard, pe alt amplasament decât cel pe care fusese plasat anterior distrugerii lui, fără a avea autorizare din partea organelor abilitate și fără acordul său ori al celorlalți coproprietari în acest sens.

Prin amplasarea noul gard efectuat neautorizat și cu încălcarea legii pârâții au încălcat proprietatea sa, edificând gardul în interiorul curții sale, astfel că au modificat împrejmuirea existenta anterior prin edificarea unei împrejmuiri din zidărie de cărămida cu o înălțime de cca. 2,00 m, în locul gardului de lemn sprijinit pe soclu de beton.

Prin modificarea împrejmuirii, pârâții i-au limitat accesul în curte cu mașina, întrucât i-au distrus stâlpii de la poarta prin construcția noului gard, în sensul ca în locul stâlpilor este edificat gardul care îi strâmtează accesul cu mașina în curte, fiind nevoită sa își lase mașina în .>

Prin cererea înregistrată sub nr._/01.10.2010, s-a adresat Primăriei Sectorului 2 București Direcția Urbanism și Gestionare Teritoriu pentru a soluționa aspectele învederate, Primăria Sectorului 2 București comunicându-i ca în urma verificării întreprinse la fata locului pârâții au fost avertizați prin somația nr._/2010 să reamplaseze gardul pe vechiul amplasament, în caz contrar urmând a fi sancționat contravențional în baza Legii nr. 50/1991 republicata modificata și completata privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.

Totodată, prin sesizarea nr. 766/25.01.2011 s-a adresat și Politiei Locale Sector 2, care a informat-o la data de 25.02.2011, că la controlul efectuat în data de 22.02.2011 de către inspectorii Direcției Control - Serviciul Disciplina în Construcții la imobilul situat în .. 24, sector 2 s-a constat faptul ca au fost executate, fără autorizație de construire, lucrări de modificare a împrejmuirii existente la limita dreapta și de fata a imobilului, constând în edificarea unei împrejmuiri din zidărie de cărămida cu o înălțime de circa 2 m, în locul gardului din lemn sprijinit pe soclu din beton. De asemenea s-a stabilit ca aceasta fapta constituie contravenție conform prevederilor art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, cu modificările și completările ulterioare, drept pentru care executantul acestor lucrări, în speța parații, vor fi sancționați contravențional dispunându-se totodată masuri sancționatorii complementare.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 112 C.proc.civ., art. 1528 C.civ., Constituția României, Legea nr. 50/1991, iar în probațiune a solicitat: înscrisuri, interogatoriul pârâților, expertiză tehnică și proba testimonială, depunând totodată o . înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 8 + 8 lei, și timbru judiciar în valoare de 0.30 + 0.30 lei, conform Legii nr. 146/1997.

B. Întâmpinarea și cererea reconvențională

În data de 02.10.2012, pârâții-reclamanți au depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere reconvențională (f. 45-48), prin care au solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să:

- respingă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată;

- dispună grănițuirea celor două proprietăți, prin stabilirea liniei de graniță dintre imobilul situat în București, .. 24, sector 2 – proprietate a pârâților-reclamanți și imobilul situat în București, .. 22 – coproprietatea reclamantei-pârâte și a numiților P. F., P. T. și P. C., în sensul trasării acesteia pe amplasamentul existent în prezent și în fapt la fața locului;

- obligarea reclamantei-pârâte la demolarea, pe cheltuială proprie, a construcțiilor edificate fără autorizație și fără acordul pârâților-reclamanți pe terenul proprietatea acestora din urmă.

Sub aspectul întâmpinării, pârâții-reclamanți au învederat, în esență, faptul că, pentru edificarea noului gard despărțitor, există în prezent autorizație de construire, iar prin edificarea gardului nu au intrat pe terenul coproprietatea reclamantei-pârâte întrucât acesta respectă întocmai vechiul amplasament și linia de graniță dintre proprietățile în litigiu.

În ceea ce privește cererea reconvențională, s-au menționat următoarele:

Având în vedere starea tensionată dintre părțile litigante cererea în grănițuire formulată reprezintă unicul remediu juridic de clarificare a situației existente la fața locului.

Reclamanta-pârâtă a edificat, succesiv, fără autorizație de construire, fără acordul pârâților-reclamanți și în mod abuziv mai multe construcții și o grădină, acaparând în acest fel porțiuni din terenul proprietatea pârâților-reclamanți.

În probațiune, pârâții-reclamanți au solicitat înscrisuri, interogatoriul reclamantei, proba testimonială și expertiză tehnică de specialitate.

C. Aspecte procesuale

La termenul de judecată din data de 10.10.2012, reclamanta-pârâtă a depus cerere precizatoare și completatoare la cererea de chemare în judecată (f. 53-57), prin care a solicitat să se dispună:

- stabilirea liniei de hotar care delimitează proprietatea reclamantei-pârâte de cea a pârâților-reclamanți;

- obligarea pârâților-reclamanți să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 3 mp de teren ocupată abuziv, prin amplasarea gardului despărțitor construit abuziv pe terenul reclamantei-pârâte;

- obligarea pârâților-reclamanți la ridicarea gardului amplasat abuziv, construit din cărămidă pe temelie de beton, pe lungimea de circa 3 mp și 2 mp înălțime, iar în caz de refuz al pârâților-reclamanți, autorizarea reclamantei-pârâte să procedeze la desființarea gardului;

- obligarea pârâților-reclamanți la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pe fiecare zi de întârziere;

- obligarea pârâților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 29.11.2012, reclamanta-pârâtă a depus cerere completatoare la cererea de chemare în judecată (f. 72-76) și întâmpinare la cererea reconvențională (f. 77-81).

În privința cererii completatoare, a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâta a Primăriei Sectorului 2 București prin primar, precum și:

- anularea autorizației de construire nr. 145/23P06/06.04.2012 eliberată pârâților-reclamanți de către Primăria Sectorului 2 București;

- obligarea Primăriei Sectorului 2 București la eliberarea autorizației de demolare a gardului edificat în mod abuziv la adresa imobilului situat în București, .. 24, de către pârâții-reclamanți;

- obligarea Primăriei Sectorului 2 București la desființarea lucrărilor efectuate de către pârâții-reclamanți pe proprietatea reclamante-pârâte, respectiv demolarea gardului edificat în mod abuziv între cele două proprietăți.

Prin întâmpinarea la cererea reconvențională reclamanta-pârâtă a precizat următoarele:

Stabilirea liniei de graniță pe amplasamentul existent în prezent și în fapt la fața locului, solicitată de pârâții-reclamanți, contravine în mod flagrant celor solicitate prin acțiunea introductivă de instanță, aceștia edificând noul gard despărțitor în mod abuziv, cu încălcarea vechiului amplasament și în același timp cu încălcarea proprietății sale.

S-a adresat în repetate rânduri Primăriei Sectorului 2 București, reclamând încă din anul 2010 faptul că pârâții-reclamanți au mutat neautorizat împrejmuirea dintre proprietăți la imobilul din .. 24.

Pârâții-reclamanți au fost sancționați prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/25.02.2011, iar măsurile sancționatorii complementare dispuse au fost de autorizare a lucrărilor executate în mod neautorizat, până la data de 29.05.2011, în caz contrar, dispunându-se desființarea lucrărilor executate în mod neautorizat până la data de 29.06.2011.

La termenul de judecată din 05.12.2012, instanța a disjuns cererea de completare a cererii de chemare în judecată și a dispus formarea unui nou dosar, cu termen de judecată la data de 13.02.2013, după care a încuviințat, conform art. 167 alin. 1 C.proc.civ., ambelor părți următoarele probe: înscrisuri, interogatorii reciproce, proba testimonială cu câte 2 martori, expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie, cadastru și geodezie.

La termenul de judecată din data de 13.02.2013 au fost administrate interogatoriile părților (f. 197-203) și au fost audiați martorii (204-207).

Raportul de expertiză tehnică specialitatea topografie, cadastru și geodezie a fost întocmit de expert D. A. și depus la dosarul cauzei în data de 09.04.2013 (f. 215-222), iar răspunsul la obiecțiunile formulate de părți și încuviințate de către instanță a fost depus în data de 15.10.2013 (f. 233-234).

La termenul de judecată din data de 27.11.2013 (f. 429-430), instanța a admis cererea reclamantei-pârâte privind efectuarea unei contraexpertize specialitatea topografie cadastru și geodezie, cu obiectivele: să identifice celor două imobile, respectiv terenul proprietate a reclamantei-pârâte, situat în București .. 22, sector 2 și terenul situat în București, .. 24, sector 2, aflat în proprietatea pârâților-reclamanți cu vecinătăți și întocmirea schiței plan; să stabilească linia de hotar conform schițelor cadastrale; să precizeze dacă prin edificarea gardului de către pârâții-reclamanți a fost încălcat dreptul de proprietate al reclamantei-pârâte și în ce măsură a fost acaparată o suprafață din proprietatea acesteia; să precizeze dacă suprafața din măsurătorile ce urmează a fi efectuate de către expert este identică cu cea care se regăsește pe actul de proprietate al reclamantei-pârâte; să arate dacă gardul edificat de către pârâții-reclamanți împiedică accesul pe proprietatea reclamantei-pârâte a autoturismului acesteia din urmă; să stabilească linia de graniță dintre cele două proprietăți și să precizeze dacă aliniamentul existent în fapt la fața locului respectă linia de graniță; să identifice construcțiile edificate de reclamantă-pârâtă pe terenul proprietatea pârâților-reclamanți și precizarea dacă aceasta încalcă proprietatea celor din urmă; să stabilească dacă există suprapuneri între terenuri; să arate dacă părțile posedă suprafețele stabilite în actele de proprietate iar dacă nu se respectă linia de hotar să se identifice suprafețele suprapuse.

Raportul de contraexpertiză a fost întocmit de experți tehnici N. I., Mitelea I. și B. Emeric și depus la dosarul cauzei în data de 06.06.2014 (f. 560-572), iar răspunsul la obiecțiunile ridicate de pârâții-reclamanți a fost depus în data de 14.11.2014 (f. 632-634), respectiv la data de 10.03.2015 (f. 661 – 665).

Analizând cauza de față, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:

În fapt, reclamanta-pârâtă A. (fostă G.) A.-M. este proprietarul unei cote de 43/100 din imobilul situat în București, .. 22, sector 2, compus din teren în suprafață totală de 300 mp din acte (294 mp din măsurători) și construcțiile aflate pe acesta: C1 – casă de locuit formată din 5 camere și dependințe cu o suprafață construită desfășurată de 118 mp, C 2 – anexă, cu o suprafață construită desfășurată de 15 mp și C 3 – anexă, cu o suprafață construită desfășurată de 37 mp, imobilul fiind înscris în cartea funciară nr._, având nr. cadastral_, astfel cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2471/31.09.2007 de BNP C. C. A. (f. 16-17). Reclamanta-pârâtă și-a intabulat dreptul de proprietate asupra acestui imobil, așa cum reiese din extrasul de carte funciară (f. 18-24).

Prin contractul de donație autentificat sub nr. 2307/19.12.2006 de BNP B. N., pârâta-reclamantă U. T. G. a devenit proprietarul imobilului situat în București, .. 24, sector 2, compus din construcție având 3 camere de locuit, bucătărie, verandă cu o suprafață totală utilă de 52,15 mp și teren aferent în suprafață de 237,21 mp (f. 163-164), pârâta-reclamantă intabulându-și dreptul în cartea funciară (f. 165-167).

Prin procesul-verbal contravențional nr. 0003/25.02.2011, întocmit de către Poliția Locală sector 2, pârâtul-reclamant U. E. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1.000 lei întrucât în perioada iunie-iulie 2010 a executat fără autorizație de construire lucrări de modificare a împrejmuirii existente la limita dreaptă și de față a imobilului situat în București, .. 24, sector 2, constând în edificarea unei împrejmuiri din zidărie și cărămidă cu înălțimea de circa 2 m, în locul celei de lemn pe soclu de beton (f. 168).

În vederea intrării în legalitate, față de procesul-verbal contravențional nr. 0003/25.02.2011, pârâții-reclamanți au obținut autorizația de construire nr. 145/23P/06.04.2012 (f. 108-109).

Aspectul privind desființarea vechiului gard și edificarea unui nou gard a fost recunoscut de către pârâții-reclamanți prin întâmpinare și răspunsurile la interogatorii (întrebarea nr. 6, f. 197 verso și f. 202 verso), dar a fost confirmat și de martorii Baltes M., care a observat demararea lucrărilor de construire (f. 204), V. Ș. și P. V., care au participat efectiv la lucrările de desființare și construire (f. 205, 206).

Astfel cum rezultă din pozițiile procesuale ale părților, acestea sunt în dezacord cu privire la faptul dacă noul gard edificat, ce delimitează cele două proprietăți, respectă vechiul amplasament și limita dintre cele două proprietăți, conform titlurilor de proprietate deținute, instanța fiind chemată să rezolve acest diferend. Totodată, părțile sun în conflict și cu privire la ocuparea de către fiecare a unei părți din terenul celeilalte, inclusiv sub aspectul edificării unor construcții pe terenul proprietatea celeilalte.

În drept, cu titlu preliminar, este necesar a reține că regula generală este aceea că dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . Codului civil, conform art. 5 alin. 2 din Legea nr. 71/2011.

Cu toate acestea, dispozițiile art. 660-666 din Codul civil se aplică situațiilor juridice născute după . Codului civil, potrivit art. 64 din Legea nr. 71/2011.

Or, în speță, art. 665 C.civ. actual (înălțarea zidului comun), invocat de către pârâții-reclamanți nu este aplicabil în speță dat fiind faptul că gardul a fost edificat anterior intrării în vigoare a C.civ. actual.

În schimb, dispozițiile legale privind dreptul de proprietate (art. 555), obligația de grănițuire (art. 560) și acțiunea în revendicare (art. 563) din actualul cod civil sunt incidente.

Totodată, instanța nu este ținută de temeiul juridic invocat de vreuna dintre părți, ci de cauza cererii de chemare în judecată, care constituie situația de fapt calificată juridic sau, altfel spus, fundamentul pretenției deduse judecății, astfel că instanța este obligată și, în același timp, îndrituită să aplice norma de drept incidentă în speță.

Astfel, potrivit art. 555 alin. 1 C.civ., proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.

Pe de altă parte, art. 560 C.civ. prevede că proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.

De asemenea, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept, conform art. 563 alin. 1 teza I C.civ.

Din raportul de contraexpertiză tehnică judiciară specialitatea topografie-cadastru-geodezie, întocmit de către experții tehnici N. I., Mitelea I. și B. Emeric (f. 560-572) și avizat OCPI (585-592), respectiv răspunsul la obiecțiuni (f. 632-634, 661 – 665) rezultă următoarele:

- suprafața terenului reclamantei-pârâte în cadastru este de 294 mp, iar la expertiză 300 mp;

- suprafața terenului pârâtei-reclamante în cadastru este de 237 mp, iar la expertiză 234 mp;

- reclamanta-pârâtă posedă suprafața stabilită în actul de proprietate, iar pârâtei-reclamante îi lipsește suprafața de 6,09 mp; această lipsă este cauzată de scurtarea lungimii terenului cu 0,78 m ca urmare a aplicării Decretului de retragere forțată din 1935 pentru lățirea străzilor, suprafața lipsă suprapunându-se cu domeniul public, menționându-se totodată că „lățirea străzii” a diminuat și terenul reclamantei-pârâte, dar lotul situat lângă stradă a pierdut mai mult teren prin „retragere”, decât cel din spate, care la stradă avea doar un culoar de acces de 1 m lățime;

- linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantei-pârâte situat în București, .. 22, sector 2 și imobilul proprietatea pârâților-reclamanți, situat în București, .. 24, sector 2 a fost determinată ca fiind în punctele 71-26-27-51-14-14-67 (f. 662);

- prin edificarea gardului de către pârâții-reclamanți a fost încălcat dreptul de proprietate al reclamantei-pârâte cu privire la suprafața de teren de 0,34 mp, delimitată prin punctele 14-9-67, precum, respectiv suprafața de teren de 0,25 mp, delimitată prin punctele 25-69-26-71-25;

- construcția C2 (garaj) edificată de reclamanta-pârâtă încalcă proprietatea pârâților-reclamanți cu privire la suprafața de teren de 0,51 mp, identificată prin punctele 55-14-16-68-55;

Aceste constatări ale instanței reprezintă tot atâtea argumente pentru care nu pot fi reținute, în integralitate, susținerile și apărările părților. Sub aspectul întinderii suprafețelor de teren și a construcțiilor edificate pe acestea, aflate în proprietatea părților, singura probă care poate stabili cu certitudine dacă realitatea factuală coincide cu realitatea juridică, din perspectiva grănițuirii proprietăților, este proba cu expertiză tehnică judiciară, iar această proba a fost administrată în speță, instanța fiind lămurită din acest punct de vedere.

Raportul de contraexpertiză a fost întocmit în mod temeinic și este riguros fundamentat din punct de vedere științific, experții au răspuns tuturor obiectivelor stabilite de către instanță și obiecțiunilor încuviințate, iar acesta nu a fost realizat în mod teoretic.

De asemenea, raportul de contraexpertiză a ținut cont de titlurile de proprietate deținute de părți și de titlurile autorilor acestora, solicitate de către instanță și primite, în măsura deținerii, de la Arhivele Naționale ale României, precum și de realitatea faptică și juridică.

În atare condiții, instanța omologhează în integralitate raportul de contraexpertiză și nu are în vedere raportul inițial de expertiză, dat fiind faptul că prin acesta din urmă a fost stabilită o linie teoretică de demarcație între cele două proprietăți, ce nu ține cont de realitatea factuală și juridică, sens în care nu este întemeiată solicitarea pârâților-reclamanți de omologare a raportului inițial de expertiză.

Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, instanța va admite, în parte, atât cererea de chemare în judecată, cât și cererea reconvențională, urmând a dispune următoarele:

- stabilește linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantei-pârâte situat în București, .. 22, sector 2 și imobilul proprietatea pârâților-reclamanți, situat în București, .. 24, sector 2 în punctele 71-26-27-51-14-14-67, conform raportului de contraexpertiză tehnică judiciară specialitatea topografie, cadastru și geodezie întocmit de experți B. Emeric, Mitelea I. și N. I. (Plan de situație scara 1:200, anexele 1 și 2).

- obligă pârâții-reclamanți să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei-pârâte suprafața de teren de 0,34 mp, delimitată prin punctele 14-9-67, precum și suprafața de teren de 0,25 mp, delimitată prin punctele 25-69-26-71-25, conform raportului de contraexpertiză tehnică judiciară specialitatea topografie, cadastru și geodezie întocmit de experți B. Emeric, Mitelea I. și N. I. (Plan de situație scara 1:200, anexele 1 și 2).

- obligă pârâții-reclamanți să desființeze gardul ce desparte imobilul proprietatea reclamantei-pârâte de imobilul proprietatea pârâților-reclamanți în limita liniei de hotar stabilite prin prezenta și a suprafeței de teren menționate în paragraful anterior.

- autorizează reclamanta-pârâtă, în caz de neconformare, să procedeze la desființarea gardului, în limitele stabilite prin paragraful anterior, pe cheltuiala pârâților-reclamanți.

- respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă în rest, ca neîntemeiată.

- obligă pârâta-reclamantă să desființeze construcția identificată ca fiind C2 (garaj) în limita suprafeței de teren de 0,51 mp, suprafață acaparată și identificată prin punctele 55-14-16-68-55, conform raportului de contraexpertiză tehnică judiciară specialitatea topografie, cadastru și geodezie întocmit de experți B. Emeric, Mitelea I. și N. I. (Plan de situație scara 1:200, anexele 1 și 2).

Potrivit art. 274 alin. 1 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Totodată, când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare dintre ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.

Or, pretențiile părților au fost admise în parte, iar acestea au suportat cheltuieli asemănătoare (taxă judiciară de timbru, onorarii experți, onorarii avocațiale), sens în care instanța va compensa în integralitate cheltuielile de judecată suportate de părți”.

Împotriva sentinței civile nr.4998/06.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._, au formulat apel pârâții reclamanți U. T. G. și U. E., dar și reclamanta-pârâtă A. A.-M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel cum s-a reținut în decizia Tribunalului București:

În apelul formulat de pârâții reclamanți s-au susținut următoarele:

Având în vedere cele ce se vor arata în continuare, solicita, în temeiul art.296 Cod proc civ., admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței civile nr. 4998/06.05.2015 pronunțata de Judecătoria Sector 2 în dosarul nr._, în sensul: respingerii, în totalitate, ca neîntemeiata, a cererii de chemare în judecata formulata de reclamanta-parata A. A.-M., admiterii cererii reconvenționale și, corelativ, grănițuirii celor doua proprietăți prin stabilirea liniei de granița dintre imobilul situat în București, ..24, sector 2 și imobilul situat în București, ..22, sector 2, prin trasarea acesteia pe amplasamentul existent în prezent și în fapt la fata locului, urmând a fi omologate anexa 2 (fila 221) la raportul de expertiza efectuat în cauza de expertul D. A. și anexa 5a« răspunsului la obiecțiunile privind același raport de expertiza, obligării reclamantei-parate A. A. M. la plata tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul proces (taxa judiciara de timbru, onorariul de expert), onorariul avocațial urmând a fi solicitat pe cale separata.

Prima instanța o reținut, în esența, în integralitatea lor, concluziile raportului de contraexpertiza întocmit În cauza, respectiv răspunsul la obiecțiunile formulate, apreciindu-le ca fiind corecte și fundamentate științific, motiv pentru care a pronunțat sentința atacata, reluând, practic, concluziile probei administrate În fata primei instanțe.

Prima instanța a preluat întocmai concluziile celui de~la doilea raport de expertiza fără a motiva, insa, temeinic, modalitatea prin care o ajuns la aceasta concluzie și fără a justifica, din punct de vedere juridic și faptic, motivele respingerii cererii reclamanților referitoare la modalitatea învederată pentru grănițuirea proprietăților.

Sentința civila nr. 4998/06.05.2015 pronunțata de Judecătoria Sector 2 în dosarul nr._ este nelegala și netemeinica, stabilirea liniei de granița dintre cele doua proprietăți fiind realizata în mod eronat, fără niciun fundament, prin raportare la întregul material probator administrat în fata primei instanțe.

Prin acțiunea introductiva reclamanta-parata a solicitat obligarea paraților-reclamanți atât la demolarea gardului despărțitor dintre proprietățile părților litigante (întrucât or fi fost edificat cu încălcarea legislației în vigoare) cat și la reamplasarea gardului despărțitor pe vechiul amplasament, pe cheltuiala proprie, prin repunerea pârtilor în situația anterioara demolării neautorizate a gardului. Reclamanta-parata a arătat ca este coproprietara imobilului situat București, ..22, sector 2, compus din teren și construcții, fiind singura care domiciliază la aceasta adresa, ca în anul 2010 paratii-reclamanti au edificat o construcție pe terenul proprietate personala, îndepărtând temporar gardul despărțitor dintre proprietăți și ca ulterior au edificat un gard nou, pe alt amplasament, fără autorizație de construire și acaparând o porțiune din terenul deținut de reclamanta-parata, prin demolarea gardului despărțitor aceasta nemaibeneficiind de poarta de acces, fiind în imposibilitatea de a-și mai parca mașina în curte.

În primul rând, susținerea reclamantei cu privire la edificarea de către apelanți a unei construcții la nivelul anului 2010 este total eronata, în cursul respectivului an parații reclamanți nefacand nici o lucrare în acest sens.

Singura lucrare edificata de către apelanți a fost o porțiune din gardul despărțitor, lucrare care, insa, nu a implicat și demolarea altor construcții, cum în mod fals a lăsat sa se inteleaga reclamanta, în acest fel fiind indusa în eroare prima instanța a fondului.

Toate susținerile referitoare la edificarea în condiții de nelegalitate a gardului despărțitor nu ar fi trebuit sa fie primite de prima instanța - aprecierea acestora ca întemeiate reprezentând, indirect, unul dintre motivele care au condus la obligarea apelanților la demolarea gardului - întrucât pentru edificarea acestuia exista în prezent autorizație de construire, emisa de autoritățile administrative competente.

Autorizația de construire - nr. 145/23P06/06.04.2012 emisa de Primăria Sectorului 2 București - a gardului de către parații reclamanți a fost obținută de aceștia tocmai pentru a intra în legalitate cu privire la construcția în discuție, împrejurare reținuta cu putere de lucru judecat în considerentele sentinței civile nr._/11.10.2012 pronunțata de judecătoria Sector 2 în dosarul nr._/300/2011 ("paratul și-a îndeplinit obligația de a obține autorizație de construire pentru lucrările executate integral").

De altfel, cererea având drept obiect anularea autorizației de construire sus-menționata, acțiune introdusa de reclamanta parata din prezenta cauza pe calea contenciosului administrativ, și care a format obiectul dosarului nr._/3/2013, a fost respinsa prin sentința civila nr.569/27.01.2015 pronunțata de Tribunalul București - Secția a ll -a C. Administrativ și Fiscal.

Prin urmare, atâta vreme cat apelanții au intrat în legalitate cu privire la edificarea noii construcții, este evident ca nu pot fi obligați la demolarea gardului nou construit, cum în mod greșit a dispus prima instanța a fondului, amplasamentul fiind ridicat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, fără a nesocoti cu nimic dreptul de proprietate al intimatei.

Prin edificarea noului gard despărțitor, apelanții nu au intrat pe terenul coproprietatea reclamantei astfel incat sa ii acapareze vreo porțiune din acesta, cum în mod eronat se susține în cuprinsul cererii de chemare în judecata și contrar concluziilor raportului de expertiza, omologat de judecătorie la momentul pronunțării sentinței apelate.

Noul gard despărțitor respecta, așadar, întocmai vechiul amplasament și linia/limita de granița dintre proprietățile pârtilor în litigiu, pe porțiunea pe care a fost edificat.

Apelanții au dorit păstrarea unei relații de buna vecinătate cu intimata iar continuarea edificării gardului i-ar fi produs acesteia prejudicii, deși, potrivit legii, apelanții ar fi fost autorizati/indreptatiti sa finalizeze întreaga lucrare.

Apoi, apelanții nu au efectuat niciun act abuziv referitor la schimbarea gardului dintre proprietăți (lăsând la o parte faptul ca nu au acaparat teren de la intimata coproprietara, asa cum a arătat) intrucat au avut acordul verbal al celorlalți coproprietari ai imobilului dar și al mamei intimatei, aspect confirmat de insasi reclamanta-parata în cuprinsul acțiunii introductive, împrejurare rezultata inclusiv din depozițiile martorilor audiați cu ocazia cercetării judecătorești.

Mai mult decât atât, potrivit art. 665 Cod civil "oricare dintre coproprietari poate sa înalțe zidul, cu îndatorirea de a suporta singur cheltuielile de înălțare ...".

În fine, chiar vechiul Cod civil (reținut ca lege aplicabila de către primul judecător al fondului) nu impune obligativitatea solicitării acordului celuilalt coproprietar (vecinului), având insa obligația sa suporte singur cheltuiala efectuata.

Astfel, art. 595 din vechiul Cod civil prevedea ca « Orice coproprietar poate sa înalte zidul comun, dar e dator a face singur cheltuiala înălțării, reparațiile de întreținere pentru partea inaltata și totodată păgubirii pentru sarcina cauzata zidului comun în proporție cu inaltimea."

Prin urmare, indiferent care ar fi legea aplicabila, este evident ca pentru lucrarea realizata de către apelanți nu a fost necesar acordul reclamantei iar judecătorul fondului era necesar a observa și analiza cuprinsul textului legal, indiferent care ar fi fost acela.

Așadar, atâta vreme cat gardul este unul despărțitor intre cele doua proprietăți (deci aflat în coproprietate forțată și perpetua), este evident ca apelanților nici nu le era necesar acordul celorlalți proprietari ai fondului invecinat, în măsura în care acestora nu li s-a incalcat proprietatea iar limita și linia de granița au fost respectate.

Mai mult decât atât, din cuprinsul rapoartelor de expertiza (chiar și din cuprinsul raportului omologat de instanța) a rezultat împrejurarea potrivit căreia gardul edificat nu impiedica accesul auto pe proprietatea intimatei.

În fine, din cuprinsul raportului de expertiza intocmit de expertul D. A. a rezultat fără niciun dubiu ca prin edificarea gardului despărțitor, proprietatea reclamantei-parate nu a fost incalcata în niciun fel, atâta vreme cat din măsurătorile la fata locului a fost constatat un surplus de 1 mp pentru fiecare proprietate, ceea ce presupune ca situația la fata locului este neschimbata sau, cel mult, ca exista o eroare tolerata.

Asa fiind, apreciaza ca instanța ar fi trebuit sa omologheze raportul de expertiza efectuat în cauza de expertul D. A., respectiv anexa 2 (fila 221) la raportul de expertiza și anexa 5 a « răspunsului la obiectiunile » privind același raport de expertiza.

Expertul D. A. a realizat o lucrare documentata din toate punctele de vedere, prin raportare la metoda de calcul a coordonatelor punctelor de referința, a punctării elementelor de detalii în teren, acceptandu-se diferența tolerabila de determinare în coordonate, linia de hotar trasata fiind realizata prin medierea suprapunerii dintre cele doua documentații cadastrale, contrar celor reținute de primul judecător al fondului care a apreciat, fără temei, ca « a fost stabilita numai o linie teoretica de demarcație».

De altfel, statuarea primei instanțe nu are niciun fundament atâta vreme cat orice expert topo nu poate stabili exclusiv o linie teoretica de granița, fără a fi luați în considerare toți factorii obiectivi (titlurile de proprietate, amplasamentul de la fata locului, etc), factori pe care, de altfel, expertul inițial D. A. i-a avut în vedere.

Prin urmare, contrar celor reținute de prima instanța, linia de granița propusa nu a fost una pur teoretica ci are corespondent în realitatea de la fata locului.

Mai mult decât atât, raportul intocmit de expertul D. A. se coroborează cel mai mult cu declarațiile martorilor audiați în cauza, fiind necesar ca probele sa fie coroborate, mai ales în condițiile în care în cuprinsul răspunsului la obiectiuni expertul a specificat ca a intocmit anexa 5 (varianta omologata de OCPl, filele 523 - 525, respectiv filele 526 -528 din dosar) « în funcție de documentațiile cadastrale » ale imobilelor implicate în litigiu.

Așadar, linia de granița propusa de acest expert nu numai ca este corespunzătoare stării de fapt de la fata locului dar corespunde și stării juridice, adică celor menționate în cadastru și în actele de proprietate.

În plus, linia de granița propusa de expertul D. A. corespunde cu linia de granița trasata de expertul cadastrist Mahriu M. P. la momentul realizării unei remasuratori, anterior demarării prezentului litigiu, schița care se regăsește la dosarul cauzei, fiind atașata chiar cererii de chemare în judecata.

Referitor la raportul de contraexpertiza intocmit de experții B. Emeric, Mitelea I. și N. I., în mod greșit s-a dispus omologarea sa, în condițiile în care expertiza nu a fost fundamentata științific prin raportare la actele existente în dosar dar și la situația concreta a imobilelor, lăsând la o parte numeroasele contraziceri dar și imposibilitatea/refuzul experților de a răspunde concret, coerent și punctual la solicitarile/obiectiunile formulate în raport cu lucrarea întocmita de aceștia.

Prin urmare, apare cel puțin surprinzătoare statuarea primei instanțe în sensul ca acest raport a fost intocmit în mod temeinic, fiind riguros fundamentat.

Aceste împrejurări rezulta în detaliu din cuprinsul obiecțiunilor la expertiza, din răspunsul dat de experți dar și din lămuririle solicitate de instanța, ulterior depunerii răspunsului la obiectiuni, multe dintre acestea neavând legătura cu situația litigioasa și neputand fi decelate în mod riguros și temeinic.

Este adevărat ca expertiza conține o opinie de specialitate asupra împrejurărilor faptice supuse analizei, dar nu poate servi exclusiv la formarea convingerii instanței, în condițiile în care nu se poate vorbi despre o ierarhizare a probelor în procesul civil, iar instanța are obligația de a supune evaluării proprii situația de fapt dedusa judecații, prin coroborare cu celelalte probe ale cauzei și prin prisma prevederilor legale aplicabile raporturilor deduse judecății.

Instanța nu se poate baza exclusiv pe concluziile unui singur raport de expertiza efectuat în cauză, fără a avea în vedere întregul material probator administrat, obiecțiunile/criticile formulate, cealaltă expertiza efectuata, înscrisurile aflate la dosar, răspunsurile date de parti la interogatoriu, etc. În acest sens s-a pronunțat, relativ recent, și înalta Curte de Casație și Justiție - Secția C. Administrativ și Fiscal prin decizia nr. 2601/03.06.2014.

Or, astfel cum am arătat, raportul de contraexpertiza nu se coroborează aproape deloc cu celelalte probe administrate, spre deosebire de primul raport de expertiza, în condițiile arătate.

Orice pricina este necesar a fi soluționata tinand seama de toate împrejurările concrete ale cauzei dar și de echitate, linia de granița propusa de expertul D. A. înscriindu-se cel mai bine în aceasta categorie, în condițiile în care respecta, deja, limita statornicita în timp dintre proprietăți și în condițiile în care rezulta ca ambele parti au acaparat o suprafața tolerabila care, practic, se compensează reciproc.

De altfel, expertul D. A. a precizat în mod expres și logic ca prin variantele de granituire propuse suprafețele imobilelor raman neschimbate (pag nr.3 din cuprinsul raportului de expertiza, fila nr.217), mai ales ca la fata locului, pentru fiecare dintre proprietăți a fost regăsit un excedent de 1 mp fata de suprafețele din documentațiile cadastrale.

În schimb, deși la pct.3 din criticarea răspunsului la obiectiuni cei trei experți rețin « existenta unei linii intre punctele 25 și 67 » schița plan indica o linie de hotar formata din frânturi și cotituri (nicidecum o linie dreapta, cum ar fi fost normal și logic pentru operațiunea de granituire, astfel cum s-au exprimat în « criticarea răspunsului la obiectiuni). În documentația pe care au intocmit-o, cei trei experți s-au contrazis în mod evident, atâta vreme cat schița depusa nu coincide opimelor, împrejurare, probabil, trecuta superficial cu vederea de către prima instanța.

Nu în ultimul rând, anexa nr.l atașata criticării răspunsului la obiectiuni nici măcar nu este însusită de toți experții, purtând numai semnătura și stampila expertului N. I., împrejurare care ridica serioase semne de intrebare referitoare la temeinicia și legalitatea actului "întocmit.

Așadar, în măsura în care sentința primei instanțe și~ar produce efecte, fiind menținută soluția de omologare a expertizei celor trei experți cu privire la linia de hotar propusa, nu numai ca suprafața deținuta de apelanți ar fi ingustata, nejustificat și total juridic, fata de documentația cadastrala aprobata de O.C.P.I. și intabulata inca din anul 2006, dar imobilul va fi afectat în mod evident, în condițiile în care racordul de gaze a fost executat inca din anul 1998 pe proprietatea acestora, de-a lungul peretelui imobilului lor, pe întreaga lungime a clădirii.

Aceasta afectare rezulta în mod indubitabil inclusiv din cuprinsul obiecțiunile depuse de expertul M. N. D. pentru termenul de judecata din 05.06.2013, acesta statuând foarte clar Împrejurarea potrivit căreia poziția racordului de gaze a fost acceptata de antecesorii reclamantei parate, conducta fiind plasata dincolo de gardul despărțitor de la acea data, gard desființat de reclamanta parata.

Afectarea conductei de gaze aparținând apelanților se datorează conduitei reclamantei parate care, o data cu demolarea neautorizata a construcțiilor cadastrate și intabulate - operațiuni refăcute ulterior, dar tot în mod neautorizat, pe o alta poziție, o alta configurație și pe alte suprafețe (cazul construcției C3) - a alterat situația inițiala a hotarului dintre parti.

Edificarea neautorizata de lucrări de către reclamanta parata rezulta cu putere de lucru judecat din cuprinsul sentinței civile nr._/18.11.2014 pronunțata de Judecătoria Sector 2 în dosarul nr._/300/2013, aceasta fiind sancționată cu amenda contravenționala pentru încălcarea legislației referitoare la edificarea construcțiilor.

Nu în ultimul rând, sentința atacata cuprinde un raționament profund eronat în condițiile în care construcția C2 aparține reclamantei parate insa instanța, cu toate acestea, a obligat parata reclamanta U. G. T. la demolarea acesteia, fără niciun fel de justificare legala. De altfel, aceasta soluție nici măcar nu a fost motivata de primul judecător al fondului, hotărârea pronunțata fiind nelegala și din aceasta perspectiva.

În consecința, a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței civile nr. 4998/06.05.2015 pronunțata de Judecătoria Sector 2 în dosarul nr._, în sensul; respingerii, în totalitate, ca neîntemeiata, a cererii de chemare în judecata formulata de reclamanta-parata A. A.-M. admiterii cererii reconvenționale și, corelativ, grănițuirii celor doua proprietăți prin stabilirea liniei de granița dintre imobilul situat în București, ..24, sector 2 și imobilul situat în București, ..22, sector 2, prin trasarea acesteia pe amplasamentul existent în prezent și în fapt la fata locului, urmând a fi omologate anexa 2 (fila 221) la raportul de expertiza efectuat în cauza de expertul D. A. și anexa 5 a « răspunsului la obiecțiunile» privind același raport de expertiza obligării reclamantei-parate A. A. M. la plata tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul proces (taxa judiciara de timbru, onorariul de expert), onorariul avocațial urmând a fi solicitat pe cale separata. S-a solicitat judecarea apelului și în lipsa.

A. A. M., în calitate de reclamantă-pârâtă în dosarul sus-rubricata formulat apel împotriva Sentinței civile nr. 4998 din data de 06.05.2015, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 2 în soluționarea cauzei ce a format obiectul dosarului nr._, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii reconvenționale cu privire la obligarea de a desființa construcția identificată ca fiind C2 (garaj) în limita suprafeței de teren de 0,51 mp.

Instanța de fond a reținut o situația de fapt contrară realității, respectiv împrejurarea că ar fi proprietara (exclusivă) a construcției C2 (anexă), astfel cum aceasta este evidențiată în raportul de contraexpertiză tehnică judiciară specialitatea topografie, cadastru și geodezie întocmit de către experții B. Emeric, Mitelea I. și N. I..

Din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2471/31.09.2014 de Biroul Notarului Public C. C. A. nu rezultă că ar fi dobândit și dreptul de proprietate exclusivă asupra construcției menționate mai sus.

În realitate, a dobândit numai cota de 43/100 din dreptul de proprietate asupra construcției în litigiu.

Construcția evidențiată în raportul de expertiză a comisiei de experți ca fiind C2, cu destinația garaj, este edificată anterior anului 1955, astfel cum rezulta din anexa nr. 16 la raportul de expertiză (documentul evidențiat de către comisia de experți ca fiind planul cadastral din anul 1955, scara 1:500 mărit la 1:200).

Această construcție respectă linia de hotar și, mai mult, este construită pe calcanul construcției C5 proprietatea pârâților-reclamanți.

În plus, la dosarul cauzei există și are relevanță probatorie în sensul celor susținute de către subsemnata adresa Direcției de Arhitectură și Sistematizare, Serviciul control pentru disciplina în construcții din data de 8 ianuarie 1971, prin care este aprobată menținerea garajului în curtea aflată în .. 22, Sector 4 (fila 181, vol I).

În drept, s-au invocat disp. art. 282 și urm. C.pr,civ. (1865)”.

Prin decizia civilă nr.3707/A/19.10.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, s-a admis apelul declarat de apelanta – reclamantă A. A. M., împotriva sentinței civile nr.4998/06.05.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 București, în contradictoriu cu apelanții – pârâți - reclamanți U. T. G. și U. E..

A fost schimbată în parte sentința civilă apelată, în sensul că:

S-a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a respins apelul declarat de apelanții – pârâți U. T. G. și U. E., împotriva sentinței civile nr.4998/06.05.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 București, în contradictoriu cu apelanta – reclamantă - pârâtă A. (G.) A. M., ca nefondat.

În considerentele deciziei din apel s-au reținut următoarele:

„Analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere motivele de apel formulate, tribunalul retine urmatoarele:

1. Apelul declarat de paratii reclamanti este nefondat.

Acestia au solicitat pe calea cererii reconvenționale grănițuirea celor doua proprietăți prin trasarea liniei de granita pe amplasamentul existent în prezent și în fapt la fata locului, urmând a fi omologate anexa 2 (fila 221) la raportul de expertiza efectuat în cauza de expertul D. A.. Apelantii critica faptul ca prima instanta a validat concluziile contraexpertizei. Mai arata ca toate susținerile referitoare la edificarea în condiții de nelegalitate a gardului despărțitor nu ar fi trebuit sa fie primite de prima instanța întrucât pentru edificarea acestuia exista în prezent autorizație de construire, emisa de autoritățile administrative competente.

În opinia tribunalului criticile nu sunt fondate.

Astfel, se retine ca prima instanta a fost investita cu o actiune în revendicare și granituire, astfel ca în mod corect a procedat la analiza titlurilor de proprietate ale partilor și a dispus și efectuatea unei expertize de specialitate în acest sens. Faptul că apelanții parati reclamanti au obtinut autorizația de construire - nr.145/23P06/06.04.2012 emisa de Primăria Sectorului 2 București în privinta gardului și a existat chiar și un litigiu în legatura cu acest act administrativ, nu poate avea relevanta în conditiile în care analiza titlurilor de proprietate ale partilor, a planurilor cadastrale indica faptul ca situatia de fapt nu corespunde celei care rezulta din acte. Actiunea în revendicare și granituirea proprietatilor pun în discutie fondul dreptului, astfel ca inscrisurile care dovedesc intinderea dreptului de proprietate nu pot fi inlaturate de obtinerea unei autorizatii de construire a gardului despartitor, acest din urma act nefiind apt sa faca dovada dreptului de proprietate asupra terenului. De aceea, chiar daca cererea având drept obiect anularea autorizației de construire sus-menționata, a fost respinsa prin sentința civila nr.569/27.01.2015 pronunțata de Tribunalul București - Secția a ll -a C. Administrativ și Fiscal aceasta hotarare nu poate avea putere de lucru judecat în raport de obiectul acestui dosar, asa cum sustin apelantii. Prin urmare, tribunalul nu va retine sustinerile apelantilor în sensul ca atâta vreme cat apelanții au intrat în legalitate cu privire la edificarea noii construcții, este evident ca nu pot fi obligați la demolarea gardului nou construit, amplasamentul fiind ridicat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, fara a nesocoti cu nimic dreptul de proprietate al intimatei.

Dimpotriva, asa cum a rezultat din probele dosarului, prin edificarea noului gard despărțitor apelanții au intrat pe terenul coproprietatea reclamantei ocupand suprafata de 0.34 mp și în mod corect prima instanta a dispus demolarea gardului despărțitor, în vederea restabilirii situatiei de fapt conforme cu titlurile de proprietate.

Au mai sustinut apelantii ca instanța ar fi trebuit sa omologheze raportul de expertiza efectuat în cauza de expertul D. A., respectiv anexa 2 (fila 221) la raportul de expertiza și anexa 5 a « răspunsului la obiectiunile » privind același raport de expertiza.Expertul D. A. a realizat o lucrare documentata din toate punctele de vedere, prin raportare la metoda de calcul a coordonatelor punctelor de referința, a punctării elementelor de detalii în teren, acceptandu-se diferența tolerabila de determinare în coordonate, linia de hotar trasata fiind realizata prin medierea suprapunerii dintre cele doua documentații cadastrale, contrar celor reținute de primul judecător al fondului care a apreciat, fara temei, ca « a fost stabilita numai o linie teoretica de demarcație ».

Tribunalul va inlatura aceste critici observand în primul rand ca lucrarea efectuata de expertul topo D. A. a fost contestata chiar de paratii reclamanti care au formulat prin expertul parte ample obiectiuni la raportul de expertiza. De asemenea, expertiza a fost contestata și de reclamanta parata. Noul raport de expertiza a fost intocmit în comisie formata din trei experti în mod temeinic și este riguros fundamentat din punct de vedere științific, experții au răspuns tuturor obiectivelor stabilite de către instanță și obiecțiunilor încuviințate.De asemenea, asa cum a aratat judecatorul fondului raportul de contraexpertiză a ținut cont de titlurile de proprietate deținute de părți și de titlurile autorilor acestora, solicitate de către instanță și primite, în măsura deținerii, de la Arhivele Naționale ale României, precum și de realitatea faptică și juridică.

Prin urmare, în opinia tribunalului sentinta judecatoriei este legala și temeinica în ceea ce priveste solutionarea actiunii în revendicare și granituire, chiar daca pentru gardul edificat exista autorizatie iar racordul de gaze are un anumit amplasament. Probele dosarului au fost corect apreciate de prima instanta motiv pentru care actiunea reclamantei a fost admisa. Nici criticile referitoare la nesemnarea raportului de expertiza nu pot fi retinute caci atat raportul de expertiza cat și raspunsul la obiectiuni poarta semnaturile celor trei experti și în orice caz aceste chestiuni trebuiau invocate de paratii reclamanti în fata judecatorului de fond, în termenul procedural prevazut de art. 212 al. 2 C.pr.civ. De asemenea, nu s-a dovedit faptul ca acordul pe care apelantii il invoca a vizat construirea gardului pe alt amplasament.

În ceea ce priveste obligarea paratei reclamante U. G. T. la demolarea constructiei C2, este adevarat ca aceasta dispozitie nu se justifica cata vreme constructia nu apartine paratei, ci reclamantei. Este vorba de o eroare de redactare ( se observa ca în considerente judecatorul fondului a mentionat ca, constructia C2 a fost edificata de reclamanta parata) care insa nu poate conduce la admiterea caii de atac declarate de paratii reclamanti.

2. Apelul declarat de apelanta reclamanta parata este fondat.

Apelanta sustine ca instanța de fond a reținut o situația de fapt contrară realității,respectiv împrejurarea că ar fi proprietara (exclusivă) a construcției C2 (anexă),astfel cum aceasta este evidențiată în raportul de contraexpertiză tehnicăjudiciară specialitatea topografie, cadastru și geodezie întocmit de către experții B. Emeric, Mitelea I. și N. I..

. de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2471/31.09.2014 de Biroul Notarului Public C. C. A. nu rezultă că apelanta a dobândit și dreptul de proprietate exclusivă asupra construcției, ci numai cota de 43/100 din dreptul de proprietate asupra construcției în litigiu.

În aceste conditii, în opinia tribunalului nu se putea dispune obligarea apelantei la demolarea constructiei C2, apelul declarat exclusiv pe acest aspect fiind fondat, cererea reconventionala urmand a fi respinsa în intregime ca neîntemeiata.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 296 c.pr.civ tribunalul va admite apelul declarat de apelanta – reclamantă, va schimba în parte sentința civilă apelată, în sensul că va respinge cererea reconvențională ca neîntemeiată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Va respinge apelul declarat de apelanții – pârâți U. T. G. și U. E., ca nefondat”.

Împotriva deciziei civile nr.3707/A/19.10.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._ au formulat recurs pârâții-reclamanți U. T. G. și U. E., criticând-o pentru nelegalitate, fiind invocat motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ. – hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, solicitându-se în principal, admiterea recursului, casarea deciziei recurate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului București, respectiv în subsidiar, admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, admiterii apelului formulat împotriva sentinței apelate cu consecința respingerii în tot, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată, admiterii cererii reconvenționale și corelativ, grănițuirii celor două proprietăți prin stabilirea liniei de graniță dintre imobilul situat în București, ..22, sector 2 – prin trasarea acesteia pe amplasamentul existent în prezent și în fapt la fața locului, urmând a fi omologate anexa 2 (fila 221( la raportul de expertiză efectuat de expertul D. A. și anexa 5 a „răspunsului la obiecțiuni” privind același raport de expertiză – cu cheltuieli de judecată – taxă judiciară de timbru și onorariul de expert (onorariul avocațial urmând a fi solicitat pe cale separată).

În motivarea recursului, s-a arătat că prima instanță a reținut integral concluziile raportului de contraexpertiză efectuat în cauză fără a argumenta faptic și juridic cum a ajuns la soluția pronunțată privind respingerea cererii pârâților-reclamanți referitoare la modalitatea învederată pentru grănițuirea proprietăților.

Tribunalul București a admis apelul reclamantei A. A.-M. și a respins astfel cererea reconvențională și, totodată, a respins apelul pârâților-reclamanți U. ca nefondat, reținând, în esență, că situația litigioasă de la fața locului nu corespunde cuprinsului actelor de proprietate, titlurilor exhibate de părți în timpul procesului și nu prezintă relevanță obținerea autorizației de construire asupra gardului, câtă vreme acesta nu respectă limita de proprietate, că nu pot fi primite argumentele apelanților pârâți-reclamanți referitoare la omologarea raportului de expertiză efectuat de expertul D. A., câtă vreme ei înșiși au înțeles să îl conteste, iar că noul raport de expertiză a fost corect omologat, întrucât a fost efectuat de o comisie de 3 experți care au răspuns științific obiectivelor fixate de instanță și nu s-a dovedit că pârâții ar fi obținut acordul pentru edificarea gardului pe un alt amplasament, iar admiterea apelului reclamantei se impune, întrucât aceasta nu este proprietara exclusivă a construcției pe care instanța a obligat-o să o demoleze.

Decizia din apel este însă nelegală, iar soluția principală de casare cu trimitere se impune spre a se asigura un proces echitabil – drept esențial garantat de art.6 (1) C.E.D.O. – în mod greșit fiindu-le respinsă proba solicitată în apel pentru administrarea unei noi expertize, în condițiile în care, în cauză existau două rapoarte de expertiză contradictorii, cu o motivare generică a respingerii probei, fără nici un argument logic ori juridic care să justifice o astfel de măsură a instanței – în acest fel, aducându-se încălcare inclusiv a dispozițiilor legale referitoare la motivarea soluțiilor adoptate de instanță în cursul procesului.

Argumentul din cuprinsul apoi al deciziei din apel, în sensul că nu se reține prima expertiză, întrucât pârâții-reclamanți l-au contestat este lipsit de relevanță, în plus, obiecțiunile au fost unele parțiale prin luarea în considerare a anexei 5 atașate obiecțiunilor formulate – iar prin răspunsul dat de către expertul D. A. s-au adus lămuririle necesare solicitate.

Acest răspuns la obiecțiuni la prima expertiză este un indiciu suficient pentru ca instanța de recurs să caseze decizia și să trimită cauza spre rejudecare pentru a fi administrat un nou raport de expertiză.

Instanța are obligația de a supune evaluării proprii situația de fapt dedusă judecății, prin coroborare cu celelalte probe ale cauzei și prin prisma prevederilor legale aplicabile raporturilor deduse judecății, dar și în baza rolului activ (art.129 – 130 și art.212 C.proc.civ.) al instanței care impunea admiterea probei cu o nouă expertiză menită să se evite orice greșeală în stabilirea adevărului, cu atât mai mult cu cât s-a depus în apel și un raport de expertiză extrajudiciară și schițe – ignorate însă de către instanță.

- Astfel, liniile de graniță între cele două proprietăți s-au stabilit în mod eronat, fără fundament, prin raportare la întregul material probator.

- Susținerea privind edificarea de către apelanți a unei construcții la nivelul anului 2010 este total eronată, iar instanța nu a verificat această împrejurare, întrucât singura lucrare edificată de către pârâții-reclamanți a fost o porțiune de gard despărțitor și pentru care s-a obținut autorizație de construcție obținută de la autoritățile administrative competente – coroborat cu respectarea liniei de graniță, iar potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul D. A., fiecare are un surplus de proprietate de 1 m și se pune problema, cel mult, a unei erori tolerabile și care nu poate conduce la soluția demolării, vădit disproporționată cu situația de la fața locului, fiind nesocotit inclusiv principiul echității, pe care instanțele l-au neglijat.

Caracterul disproporționat al măsurii conduce la afectarea iremediabilă a proprietății recurenților, racordul de gaze trasat pe limita proprietăților cu care autorii reclamantei au fost de acord, va fi distrus – afectând așadar și interesul general ocrotit (protecția împotriva incendiilor) și art.1 din protocolul 1 adițional la C.E.D.O. prin punerea în executare a unei astfel de hotărâri împovărătoare pentru partea „căzută în pretenții” – în condițiile în care – linia de graniță trasată de cei 3 experți este una sinuoasă, în mod obiectiv gardul nu poate fi ajustat conform liniei frânte trasate, - și însăși reclamanta a acaparat o parte din terenul recurenților.

În realitate, noul gard despărțitor s-a edificat întocmai vechiului amplasament dintre proprietățile învecinate și cu acordul verbal al celorlalți coproprietari ai imobilului, dar și al mamei reclamantei, aspect confirmat de însăși reclamanta-pârâtă în cuprinsul acțiunii introductive și de martorii audiați în cauză, unit cu perioada mare de timp scursă de la edificarea gardului și până la promovarea acțiunii de către reclamantă.

Reținerea doar a probei cu expertiză pe motiv că aceasta este o probă științifică, fără analizarea în coroborare cu celelalte probe administrate în cauză constituie o procedură care atrage nulitatea hotărârii recurate.

La data de 04.01.2016, intimata reclamantă-pârâtă A. (G.) A.-M. a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu aprecierea că dezvoltarea criticilor cu referire la cele două rapoarte de expertiză tehnică efectuate în cauză, nu respectă exigențele de nelegalitate impuse de art.304 C.proc.civ.

S-a arătat că cel de-al doilea raport de expertiză s-a impus în temeiul art.312 C.proc.civ., tocmai pentru că primul nu era suficient de lămuritor, astfel că valoarea probatorie a celor două rapoarte de expertiză nu poate fi aceeași.

Criticile astfel ale recurenților îndreptate împotriva celei de-a doua expertize tehnice administrate în condiții legale în cauză, nu conduc în nici un fel la procesul inechitabil invocat potrivit art.6 C.E.D.O., astfel că este nefondată solicitarea de casare a hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, Tribunalului București.

S-a timbrat legal recursul și nu s-au administrat noi probe în această fază procesuală.

Recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:

Criticile recurenților pârâți-reclamanți privind respingerea greșită a noii expertize tehnice în specialitatea topografie solicitată în apel nu pot fi primite, constatându-se că instanța de apel a apreciat că s-a efectuat deja o contraexpertiză în cauză de către o comisie de 3 experți care au răspuns la toate obiectivele stabilite, care să țină seama de titlurile de proprietate ale părților, autorilor lor și de situația concretă – iar în contra primei expertize, părțile deopotrivă au invocat obiecțiuni – astfel că în reaprecierea probatoriului în apel, s-a constatat că cea de-a doua expertiză este una corectă, complexă, având constatări și concluzii reale, potrivit situației de fapt și de drept existentă între proprietățile învecinate.

Invocarea unei expertize extrajudiciare depuse în faza apelului de către recurenți pentru a obține o nouă expertiză care să constate o altă situație de fapt și de drept a fost respinsă în mod legal de către Tribunal, care a apreciat suficient probatoriul administrat în cauză, în condițiile respectării principiilor contradictorialității și nemijlocirii.

Critica în recurs cu privire la noua expertiză neîncuviințată greșit în apel tinde la o reapreciere a probatoriului, respectiv a celor două expertize efectuate deja în cauză, în faza de judecată a recursului, spre a se constata că nu ar fi corect stabilită situația de fapt și de drept, ceea ce apare ca fiind incompatibil cu această cale de atac, în care se analizează critici de nelegalitate și nu de netemeinicie, astfel cum tind solicitările recurenților.

În realitate, recurenții nu au combătut cu elemente pertinente contraexpertiza completă efectuată în mod profesionist de către comisia formată din cei trei experți tehnici, căreia instanțele i-au dat valoarea probatorie corespunzătoare, în raport de prima expertiză efectuată în cauză și criticată de către toate părțile, iar răspunsul expertului la obiecțiunile formulate împotriva acestei prime expertize nu justifică efectuarea – după expertiza comisiei susmenționate, a unei a treia expertize în apel, cu soluția de admitere a recursului, casării deciziei recurate și trimiterii cauzei spre rejudecarea apelurilor, întrucât s-ar fi stabilit greșit liniile de grănițuire între cele două proprietăți învecinate, cu încălcarea art.129 C.proc.civ. privind rolul activ al judecătorilor în aflarea adevărului în pricina dedusă controlului judiciar prin calea de atac a apelului pârâților-reclamanți.

Critica privind obținerea de către recurenți a autorizației de construire a gardului despărțitor pentru care dețin o hotărâre judecătorească de respingere în instanță a cererii de anulare a ei, nu justifică încălcarea dreptului de proprietate al reclamantei, chiar dacă aceasta vizează doar o suprafață modică și o parte a gardului despărțitor construit, întrucât astfel cum a reținut în mod legal instanța de apel, prin hotărârea privind autorizația susmenționată nu s-au tranșat chestiuni privind întinderea dreptului de proprietate, astfel încât să se opună cu autoritate de lucru judecat pe acest aspect în litigiul prezent, iar forțarea limitelor dreptului de proprietate în dauna reclamantei-pârâte nu poate fi girată printr-o soluție de respingere a acțiunii de restabilire a dreptului, de către instanță, eventual pe principiul echității și cu motivarea că soluția demolării/desființării gardului pe porțiunea care depășește proprietatea căreia îi aparține, intrând pe proprietatea vecină, ar fi una neeconomicoasă pentru cei ce au construit - nu poate fi primită, în sprijinul abuzului de fapt și de drept.

Prejudiciul demolării parțiale a gardului rezultat din mutarea conductelor de gaz, etc., nu are drept cauză decât propriul fapt ilicit de încălcare a limitelor de proprietate învecinate, or, nu-ți poți invoca propria culpă spre a obține în instanță acoperirea ei, pe argumentul consecințelor extrem de costisitoare ale măsurii de restabilire a dreptului, pentru titularii abuzului constatat de către o echipă de experți.

Susținerea că verbal, recurenții ar fi obținut acceptul autorilor intimatei-reclamante, inclusiv ca limitele dintre proprietăți, grănițuirea, să aibă loc în modul în care în fapt s-a efectuat și există în prezent, față de linia sinuoasă constatată prin contraexpertiza efectuată în cauză – dar și acordul pentru ca și coloana de gaz să fie amplasată pe linia despărțitoare a celor două proprietăți – nu constituie critici de nelegalitate a deciziei din apel, în sensul art.304 pct.1-9 C.proc.civ., ci de netemeinicie care nu pot justifica admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, respectiv reținerea cauzei și soluționarea pe fond a pricinii, în sensul respingerii acțiunii reclamantei-pârâte.

În acest context, critica privind nulitatea deciziei din apel, în sensul că s-au reținut concluziile expertizei tehnice, fără a fi coroborate cu declarațiile de martori, interogatoriu, din care rezultă că autorii reclamantei și-ar fi dat acordul la grănițuirea existentă și amplasările susmenționate, trecând ceva timp de la efectuarea acestora – nu poate fi primită, instanța de apel reținând că prima instanță a apreciat în mod corect probele administrate în cauză, așadar avându-se în vedere, nu doar expertiza tehnică, ci întregul probatoriu administrat – dar pentru stabilirea graniței între proprietăți și întinderea drepturilor de proprietate, s-au avut în vedere titlurile de proprietate și proba științifică a expertizei tehnice în materia topografie – geodezie – cadastru, iar nu opiniile exprimate de martori.

Se sugerează și că decizia recurată este nulă, întrucât prin aceasta s-a respins cererea reconvențională, având ca obiect demolarea construcției de către reclamantă, întrucât aceasta nu ar fi proprietara exclusivă a construcției respective, or Curtea constată că demolarea privește o construcție în materialitatea ei, iar nu cota ideală din dreptul de proprietate prin care s-a achiziționat respectiva construcție, cu observația însă, că recurenții nu au dezvoltat critici de nelegalitate anume pe acest aspect, care să impună o analiză corespunzătoare în recurs.

Având în vedere considerentele reținute, potrivit art.312 C.proc.civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții pârâți-reclamanți U. T. G. și U. E., împotriva deciziei civile nr.3707/A/19.10.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă-pârâtă A. A. M..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 29.01.2016.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

F. P. A. M. G. D. A.

GREFIER

RĂDIȚA I.

Red.F.P.

Tehnored.B.I

2 ex/25.02.2016

-----------------------------------------------

T.B.-Secția a III-a – M.M.P.

- T.S.

Jud.Sector 2 – B.A.Anghir

← Pretenţii. Decizia nr. 124/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Pretenţii. Decizia nr. 124/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI