Pretenţii. Decizia nr. 124/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 124/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 124/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 124R
Ședința publică de la 8 februarie 2016
Curtea constituită
PREȘEDINTE - D. F. B.
JUDECĂTOR - I. P.
JUDECĂTOR - B. A. S.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant C. M. împotriva deciziei civile nr. 276A/04.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. R. D., având ca obiect: pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant personal și asistat de avocat D. M. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentantul recurentului reclamant arată că a obținut o parte din înscrisurile necesare soluționării cauzei, pe care le depune la doar și solicită amânarea cauzei întrucât nu știe cine este moștenitorul defunctului R. N..
Curtea constată că din înscrisurile depuse la acest termen de judecată rezultă că a fost deschisă procedura succesorală privind pe defunctul R. N. și apreciază că sunt suficiente înscrisurile depuse la acest termen de judecată, astfel că respinge cererea de amânare a cauzei și lasă cauza la ordine.
La reluarea dosarului prezintă recurentul reclamant personal și asistat de avocat D. M. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata pârâtă.
Reprezentantul recurentului reclamant arată că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului reclamant având cuvântul în susținerea recursului arată că există două antecontracte semnate de către pârâtă, la date diferite, în calitate de tutore al tatălui său, în care la finalul acestora este menționat că, în cazul în care contractul de vânzare-cumpărare, în formă autentică nu poate fi încheiat din culpa promitentului vânzător, promitentul cumpărător poate solicita instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Arată că defunctul R. N., proprietarul de drept al terenului, la acel moment, era interzis judecătoresc, nu avea discernământ, astfel că nu putea să încheie acte juridice, iar pârâta acționa în numele acestuia, în calitate de tutore.
În susținerea motivelor de recurs arată că, prin contractele încheiate, pârâta, în calitate de tutore al tatălui său, s-a obligat să restituie sumele de bani încasate de la reclamant și precizează că, iar pentru a fi valabilă o vânzare-cumpărare trebuia obținut actul administrativ emis de către Autoritatea Tutelară și semnat de către Primar, respectiv autorizația fără de care nu se poate face nici o înstrăinare, iar această autorizație trebuia obținută de către tutore, respectiv de către pârâtă.
Arată că din înscrisurile depuse la acest termen de judecată rezultă că a fost deschisă succesiunea după defunctul R. N., iar singura moștenitoare este fiica acestuia, respectiv pârâta din prezenta cauză, astfel că aceasta trebuie să încheie toate formalitățile necesare încheierii actului de vânzare-cumpărare.
Dezvoltă oral motivele de recurs și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, în scris și pe fond admiterea acțiunii, cu obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București la data de 22.02.2011, sub nr._, reclamantul C. M. a chemat în judecată pârâta P. R. D., solicitând obligarea acesteia la restituirea sumei de 55.000 euro în echivalent în lei, reprezentând împrumuturi acordate și nerestituite, precum și la dobânda legală, de la data chemării în judecată și până la data restituirii efective, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în perioada anilor 2008-2009, a împrumutat-o pe pârâtă cu diverse sume de bani, totalizând suma menționată în petitul acțiunii. Aceste sume de bani au fost acordate în spiritul bunelor relații pe care le-a avut cu tatăl pârâtei, R. N., în prezent bolnav și paraplegic. Deși nu s-a stipulat o dată la care să fie restituite sumele, de bună credință fiind, reclamantul a așteptat mai mult de doi ani restituirea lor, a încercat să ia legătura cu pârâta pentru a reglementa situația vizând împrumuturile, însă aceasta nu i-a răspuns la telefon. Exasperată de insistențele reclamantului, la data de 22.01.2010, pârâta i-a afișat, în parbrizul mașinii, un antecontract de vânzare cumpărare în care recunoștea primirea sumelor solicitate, însă, în clauzele acestuia a încercat acreditarea ideii că suma împrumutată ar fi pentru cumpărarea unei anumite suprafețe de teren, respectiv de 200 mp. Reclamantul nu s-a obligat să cumpere această suprafață de teren, iar antecontractul despre care a făcut vorbire a fost încheiat numai de pârâtă în propria-i viziune, semnat de aceasta, fără a fi semnat și de reclamant, întrucât nu este de acord cu clauzele menționate.
Prin sentința civilă nr._/21.12.2012, Judecătoria Sectorului 2 București a respins cererea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantul C. M. susține că ar fi acordat pârâtei P. R. D. un împrumut în bani, în tranșe, în perioada 2008-2009, totalizând suma de 55.000 Euro, echivalentul sumei de 236.000 lei. În dovedirea pretențiilor sale, reclamantul a depus la dosar înscrisuri, care, în aprecierea instanței, nu fac dovada pretențiilor sale. Astfel, din conținutul celor două antecontracte de vânzare-cumpărare, din care unul încheiat la data de 21.01.2010, nesemnat de către pârâtă, iar cel de-al doilea nedatat, nu rezultă împrejurarea că reclamantul a împrumutat-o pe pârâtă cu diverse sume de bani, astfel cum a susținut. Aceeași concluzie se desprinde și din analiza înscrisului depus la fila 12, în care sunt consemnate diverse sume de bani, fără vreo referire însă la vreun raport juridic obligațional între părți.
Prin decizia civilă nr. 276A/04.03.2014, Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Pentru a decide astfel, Tribunalul București a constatat că prima instanță a reținut în mod corect împrejurarea că reclamantul trebuie să facă dovada contractului de împrumut, conform cerințelor art. 1180 alin. 1 Cod civil, adică să fie constatat printr-un act scris în întregul lui de împrumutat sau, cel puțin, acesta, înainte de a-l semna, să adauge la finele actului cuvintele „bun și aprobat”.
Tribunalul a considerat că este întemeiată critica apelantului-reclamant, în sensul că, prin Antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 21.01.2010, P. R. D., în calitate de tutore al numitului R. N., a recunoscut că a primit cu titlu de împrumut de la reclamantul C. M. (promitent-cumpărător), în cursul anilor 2008-2009, sumele de 8000 euro (opt mii euro), prima tranșă,_ euro (douăsprezece mii euro), a doua tranșă și 4000 dolari (patru mii dolari), echivalentul a 3000 de euro (trei mii euro), a treia tranșă.
Analizând clauzele acestui contract, tribunalul a observat că părțile menționează expres că prețul vânzării, respectiv suma de_ de euro, a fost achitat promitentului vânzător de către promitentul cumpărător, sub forma sumelor care au fost împrumutate promitentului vânzător, mai sus menționate. Rezultă din aceste clauze că părțile au înțeles să stingă împrumutul acordat anterior promitentului vânzător prin reținerea acestor sume în contul prețului datorat pentru imobil.
Tribunalul a reținut că, în cuprinsul antecontractului din 21 ianuarie 2010, semnătura intimatei-reclamante este valabilă pentru reprezentarea intereselor numitului R. N., în calitate de tutore, nefiind un act semnat în nume propriu de către P. R. D.. În cauza de față, tribunalul a reținut că acțiunea este formulată în contradictoriu cu pârâta P. R. D., în nume propriu.
În acest sens, Tribunalul a reținut că această împrejurare se coroborează cu Dispoziția nr. 1400/16.04.2007 a Primarului Sectorului 2 privind instituirea tutelei asupra bolnavului pus sub interdicție judecătorească R. N., precum și cu actele de proprietate privind imobilul care face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, respectiv Dispoziția nr. 408/14.07.2003 emisă de Primarul comunei Voluntari și Actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 2026/29.august 2008 de BNPA B., din care se reține că la data antecontractului numitul R. N. era proprietar al imobilului, și nu P. R.. În consecință, chiar dacă s-ar reține că antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 21.01.2010 face dovada primirii sumei de_ de euro, respectiv 4000 de dolari, de către intimata-pârâtă de la apelantul-reclamant, aceste sume sunt primite în calitate de reprezentant legal – tutore al numitului R. N., și nu în nume propriu, iar în cauză nu s-a făcut dovada că intimata-pârâtă l-a succedat în drepturi pe numitul R. N., astfel încât să fi intervenit o confuziune a celor două patrimonii.
În ceea ce privește critica privind neaplicarea art. 225 Cod proc. civilă, Tribunalul a apreciat, la fel ca și prima instanță, că lipsa nejustificată a pârâtei la termenul când a fost citată pentru luarea interogatoriului nu echivalează cu o recunoaștere a pretențiilor, fiind contrazisă de înscrisurile aflate la dosar, analizate în paragrafele anterioare. De asemenea, declarația martorului audiat în faza apelului, D. Nicușor, urmează a fi înlăturată, deoarece nu se coroborează cu celelalte probe. Acesta menționează despre încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare în anul 2008, însă nu se referă în declarație la nici un detaliu referitor la împrumutul care s-ar fi acordat între părți.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că tribunalul a reținut că, chiar daca s-ar reține că antecontractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată din data de 21.01.2010 face dovada primirii sumei de 20.000 EURO, respectiv 4.000 USD de către intimata pârâtă, de la apelantul reclamant, aceste sume sunt primite în calitate de reprezentant legal, tutore al numitului R. N., și nu în nume propriu, în cauza nefăcându-se dovada că intimata pârâtă l-a succedat în drepturi pe numitul R. N., astfel încât să fi intervenit o confuziune a celor doua patrimonii.
Recurentul a considerat că trebuie să se stabilească ce se întâmpla în situația în care reprezentantul încheie actul cu depășire puterii de reprezentare. În speță, ar putea fi pusă în discuție lipsa încuviințării autorității, situație în care antecontractul nu produce efecte între reprezentat și terți, astfel că în conformitate cu dispozițiile aceluiași cod civil cel care încheie un contract în calitate de reprezentant neavând împuternicire ori depășind limitele puterilor care i-au fost încredințate, răspund pentru prejudiciile cauzate terțului contractant care s-a încrezut cu bună credință în încheierea valabilă a contractului. În speță, pentru suprafața de teren propusă spre vânzare de către numita P. R. D., făcea parte dintr-un lot de_ mp., pentru care ulterior trebuia obținut avizul si încuviințarea Primăriei Sector 2. Această încuviințare a fost obținută în iunie 2010, însă în loc să transfere dreptul de proprietate către reclamantul recurent, pârâta R. R. D. a vândut întreaga suprafață de_ mp., numitei C. A., moment în care promisiunea de vânzare cumpărare a devenit caducă, acesta fiind și motivul pentru care nu s-a mai solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, totalitatea bunurilor pusului sub interdicție R. N., fiind în totalitate înstrăinată.
Recurentul a arătat că, în celălalt antecontract, nedatat, semnat de pârâta P. personal, numita V. C., sora promitentei vânzătoare și P. V., soțul numitei P. R., în penultimul alineat, este introdusă aceeași clauză. Așadar, din modul cum este redactat actul, obligația de a restitui suma este personală, respingându-i-se cererea, pârâta se îmbogățește fără just temei, ceea ce contravine normelor eticii și moralei juridice.
În ceea ce privește calitatea pârâtei de moștenitoare a promitentului vânzător, recurentul a arătat că succesiunea defunctului R. N. nu a fost deschisă, întrucât la momentul decesului acestuia toate bunurile patrimoniale și nepatrimoniale ce îi aparținuseră fuseseră vândute de către intimata pârâtă.
Recurentul a arătat că, prin contractul de vânzare cumpărare încheiat între R. N. și P. R. D., în calitate de tutore, cu C. A., autentificat sub nr. 3006/2010, numita P. R. D. s-a obligat să depună într-un cont deschis pe numele vânzătorului suma obținută cu titlu de preț. Întrucât ca și la vânzările anterioare, aceasta a folosit banii în nume propriu aceasta suma nu a fost depusă, așa cum rezultă din Adresa nr. 811/13.09.2013 a Societății Profesionale Notariale Volunta Legibus.
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 din Codul de procedură civilă.
Analizând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Motivele de recurs invocate de recurentul reclamant referitoare la antecontractele de vânzare cumpărare încheiate între recurent și intimată, în calitate de reprezentantă a tatălui său, eventuala depășire de către reprezentant a puterii de reprezentare la încheierea acestui act, încălcarea de către pârâtă a promisiunii de vânzare prin vânzarea întregii suprafețe de teren unei alte persoane nu sunt relevante în cauza dedusă judecății.
Astfel, reclamantul a învestit instanța de judecată cu soluționarea unei acțiuni în restituirea împrumuturilor acordate pârâtei P. R., susținând în fapt că în perioada anilor 2008-2009, a împrumutat-o pe pârâtă cu diverse sume de bani, totalizând suma menționată în petitul acțiunii, invocând în drept dispozițiile legale care reglementează contractul de împrumut, art. 1576 și următoarele din Codul civil.
În această situație, în mod corect a considerat tribunalul că reclamantul trebuia să facă dovada contractului de împrumut, conform cerințelor art. 1180 alin. 1 Cod civil, adică să fie constatat printr-un act scris în întregul lui de împrumutat sau, cel puțin, acesta, înainte de a-l semna, să adauge la finele actului cuvintele „bun și aprobat”.
În lipsa dovedirii unui raport juridic obligațional între părți având drept cauză un contract de împrumut, în mod corect instanțele de fond nu au admis acțiunea reclamantului, formulată pe acest temei.
Antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 21.01.2010 a fost corect interpretat de tribunal. Astfel, tribunalul a observat că părțile au menționat expres că prețul vânzării, respectiv suma de_ de euro, a fost achitat promitentului vânzător de către promitentul cumpărător, sub forma sumelor care au fost împrumutate promitentului vânzător. În mod corect tribunalul a stabilit că, prin aceste clauze, părțile au înțeles să stingă împrumutul acordat anterior promitentului vânzător prin reținerea acestor sume în contul prețului datorat pentru imobil.
Astfel, a luat naștere un alt raport obligațional între părți, rezultând din încheierea antecontractului de vânzare cumpărare, situație în care restituirea sumelor nu mai poate fi solicitată în temeiul pretinsului împrumut. În situația în care s-a reținut că raportul juridic de împrumut a fost stins, între părți fiind încheiat un nou act juridic, considerentele tribunalului privind eventuala confuzie de patrimonii între intimată și defunctul său tată, R., N., nu sunt relevante, întrucât, și în situația în care s-ar reține acest aspect, concluzia privind imposibilitatea restituirii sumelor pretinse pe temeiul contractului de împrumut nu se schimbă. Astfel, schimbarea temeiului acțiunii presupune schimbarea circumstanțelor de fapt sau de drept invocate în cerere, interzisă conform dispozițiilor art. 316 cu referire la art. 294 alin. (1) teza I-a C. proc. civ., potrivit cărora în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi.
Norma procedurală citată are caracter imperativ și împiedică o solicitare a reclamantului în sensul examinării cererii sale pe temeiul altei norme decât cea corect invocată prin cererea de chemare în judecată, cu atât mai mult nu permite examinarea din oficiu a unui alt temei juridic, evident, dacă acesta a fost corect indicat de către reclamant în raport de circumstanțele de fapt invocate în acțiune și nu este necesară o calificare a cererii sub acest aspect sau schimbarea cadrului procesual. Aceleași considerente se impun în privința susținerii recurentului formulate în calea de atac privind incidența în cauză a instituției îmbogățirii fără justă cauză.
Cum s-a arătat mai sus, raportul juridic dedus judecății rezultă dintr-un pretins împrumut, context procesual în care, chiar dacă s-ar reține că antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 21.01.2010 face dovada primirii sumei de_ de euro, respectiv 4000 de dolari, de către intimata-pârâtă de la recurentul-reclamant, aceasta are ca temei noul act juridic încheiat, cum se menționează expres în conținutul acestuia, astfel încât restituirea acestor sume nu poate fi dispusă în temeiul cauzei pretențiilor reclamantului, indicată în cererea de chemare în judecată, ca fiind împrumutul.
Reținând că motivele de recurs invocate, prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 din Codul de procedură civilă, nu sunt întemeiate, văzând prevederile art. 312 alin. 1 din același cod, Curtea va Respinge, ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant C. M. împotriva deciziei civile nr. 276/04.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant C. M., domiciliat în București, .. 125, sector 2, împotriva deciziei civile nr. 276/04.03.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. R. D., domiciliată în București, ., sector 2.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. F. B. I. P. B. A. S.
GREFIER
V. Ș.
Red. D.F.B.
Tehnored. T.I.
2 ex.
Jud. apel:
R. E. G.
D. N. T.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 34/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 82/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
