Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 11/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 11/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-01-2016 în dosarul nr. 11/2016

Dosar nr._

(_ )

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR.11

Ședința publică din 13.01.2016

Curtea constituită din:

Președinte - A. P. B.

Judecător - M. G. R.

Judecător - I. S.

Grefier - E. C.

Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta reclamantă A. L. C., împotriva sentinței civile nr.57 A din 09.01.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția a III–a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât O. de C. și Publicitate Imobiliară al Municipiului București – O. de C. și Publicitate Imobiliară Sector 4 București.

P. are ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.

Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, că intimatul a depus întâmpinare, în două exemplare, dintre care unul i-a fost comunicat recurentei, dar aceasta nu a timbrat cererea de recurs, deși i s-a comunicat această obligație legală.

Curtea constată că ambele părți au solicitat judecarea cauzei în lipsă și reține dosarul în pronunțare, în principal asupra excepției nulității recursului față de netimbrarea căii de atac, iar, în subsidiar, asupra excepției inadmisibilității căii de atac prezente.

CURTEA

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._, la data de 20.06.2013, petenta A. L. C. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea încheierii de respingere nr._ pronunțată în Dosar_/30.04.2013 de OCPI Sector 4.

Prin sentința civilă nr. 5138 din 10.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei O. de C. și Publicitate Imobiliară – Biroul de C. și Publicitate Imobiliară Sector 4 București, invocată de instanță din oficiu, respinsă plângerea în contradictoriu cu intimata O. de C. și Publicitate Imobiliară - Biroul de C. și Publicitate Imobiliară Sector 4 București ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a fost respinsă plângerea formulată de petenta A. L. C., ca neîntemeiată.

S-a reținut că prin actul de adjudecare nr.545/07.03.2013 întocmit de B. T. A.-M. și T. N.-V.-f.10-11, petenta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., ., ., identificat prin nr. cadastral actual_-C1-U20, înscris în Cf actual nr._-C1-U20, compus din 3 camere și dependințe, cu o suprafață utilă de 59,74 mp (conform act proprietate), respectiv 59,84 mp (conform releveu apartament), plus logie de 2,96 mp împreună cu cota indiviză de 1,76/ din suprafața de 9,98 mp, respectiv cota indiviză de 1,76% atribuit în folosință pe durata existenței construcției.

Prin încheierea de respingere nr.6871/22.04.2013 s-a respins cererea formulată de petentă cu privire la intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului menționat-f.28.

Prin încheierea de respingere nr._/06.05.2013 s-a respins cererea formulată de petentă de reexaminare a încheierii nr.6871/22.04.2013-f.48.

În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei O. de C. și Publicitate Imobiliară – Biroul de C. și Publicitate Imobiliară Sector 4 București, invocată de instanță din oficiu, la termenul de judecată din data de 03.06.2014, instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 32 din Legea nr.7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară, modificată și republicată, soluționarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară se face fără citarea oficiului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară.

Oficiile de cadastru și publicitate, nu intervin, prin operațiunile de publicitate imobiliară dispuse prin încheieri, în conținutul actelor și faptelor juridice evidențiate în cuprinsul acestora, procedura în materie de carte funciară este necontencioasă, registratorul soluționând cererea pe baza actului prin care s-au transmis în mod valabil din punctul de vedere al formei cerute pentru validitatea actului.

Prin urmare, O. de C. și Publicitate Imobiliară, Sector 4 nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, întrucât, indiferent de modul de soluționare a unei cereri de înscriere, nu urmărește satisfacerea unui drept sau unui interes propriu.

De altfel, această concluzie este confirmată și de Decizia nr. LXXII/15.10.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a arătat că, în cauzele care au ca obiect plângeri privind înscrierile în carte funciară întemeiate pe dispozițiile art. 50 din Legea nr.7/1996 (actualul art. 31 din Legea nr.7/1996, republicată), O. de C. și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă.

Prin urmare, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei O. de C. și Publicitate Imobiliară – Biroul de C. și Publicitate Imobiliară Sector 4 București, invocată de instanță din oficiu și va respinge plângerea în contradictoriu cu intimata O. de C. și Publicitate Imobiliară - Biroul de C. și Publicitate Imobiliară Sector 4 București ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În pofida acestei constatări, cererea petentei a fost analizată pe fondul acesteia, în condițiile în care procedura de înscriere în cartea funciară, inclusiv plângerea împotriva încheierii de carte funciară, reglementată de dispozițiile art. 31 și urm. din Legea nr. 7/1996, este o procedură necontencioasă, care se completează cu dispozițiile generale privind procedurile necontencioase, astfel cum rezultă și din considerentele Deciziei nr.72/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Secții Unite, ceea ce înseamnă că temeinicia plângerii împotriva încheierii de carte funciară poate fi analizată în lipsa unui pârât.

Potrivit art. 29 alin. 1 lit. g din Legea nr. 7/1996, „în cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplinește următoarele condiții limitative: [….] g) îndeplinirea altor prevederi legale stabilite prin legi speciale, a căror verificare se află în competența registratorului.”

Instanța a constatat că art.77 indice 1 al.1 din Codul Fiscal, Legea nr.571/2003, dispune: „La transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit”.

Conform art.77 indice 1 alin.6 din Codul fiscal, impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se va calcula și se va încasa de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat și încasat se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut. În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situațiile prevăzute la alin. (1) și (3), se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se calculează și se încasează de către organul fiscal competent. Instanțele judecătorești care pronunță hotărâri judecătorești definitive și irevocabile comunică organului fiscal competent hotărârea și documentația aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii.

Pentru alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească contribuabilul are obligația de a declara venitul obținut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului. Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.

Potrivit art.151 indice 7 din norma metodologică de aplicare a Legii 571/2003, în cazul transferurilor prin executare silită, după expirarea termenului de 10 zile inclusiv, în care contribuabilul avea sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, pentru transferurile prin alte modalități decât procedura notarială sau judecătorească, organul de executare silită sau cumpărătorul, după caz, trebuie să solicite organului fiscal competent stabilirea impozitului și emiterea deciziei de impunere, conform procedurilor legale, prin depunerea documentației aferente transferului.

Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.

Din coroborarea art. 29 alin. 1 lit. g din Legea nr. 7/1996 cu art. 77¹ alin.6 teza finală din Codul fiscal, rezultă că pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.

Rezultă așadar că prin prevederile sale Codul fiscal completează condițiile ce trebuie întrunite pentru intabularea dreptului de proprietate, registratorii având obligația de a verifica plata impozitului, în lipsa unei dovezi în acest sens cererea de înscriere urmând a fi respinsă.

Art. 151² lit. a) din Normele metodologice ale Codului Fiscal prin contribuabil, în sensul art. 77¹ din Codul Fiscal, definește persoana fizică obligată la plata impozitului, care în cazul transferului dreptului de proprietate prin acte juridice între vii este vânzătorul, credirentierul, transmițătorul în cazul contractului de întreținere, al actului de dare în plată, al contractului de tranzacție, etc., cu excepția transferului prin donație.

Deși este indiscutabil faptul că obligația de plată incumbă contribuabilului, adică persoanei care a transferat dreptul de proprietate asupra imobilului și care a primit o valoare patrimonială în schimb, obligația de a prezenta dovada plății impozitului revine titularului cererii de intabulare, adică dobânditorului, care are interesul pentru înscrierea dreptului său real în cartea funciară. Cu toate că nu i se poate reține în sarcina dobânditorului vreo culpă pentru neplată, acesta se găsește totuși în culpă în privința neîndeplinirii obligației de a aduce proba plății impozitului, care trebuie atașată la dosarul de intabulare de către cel care formulează respectiva cerere.

În situația vânzării silite a imobilului, dobânditorul avea obligația de a pretinde executorului judecătoresc înscrisul doveditor al plății impozitului, deoarece distribuirea sumelor rezultate din vânzarea silită nu se putea efectua decât cu respectarea ordinii de preferință prevăzute de art. 563 C.pr.civ. Or, art. 563 lit. d C.pr.civ. prevede expres și imperativ că, anterior plății creditorilor, se achită creanțele bugetare provenite din impozite fără nicio distincție.

Prin urmare, adjudecatarul sau executorul judecătoresc au obligația legală de a solicita organului fiscal stabilirea impozitului și emiterea deciziei de impunere, conform procedurilor legale, prin depunerea documentației aferente transferului.

Deși petenta depune înscrisuri din care rezultă că a solicitat AFP sector 2 emiterea deciziei de impunere și executorului judecătoresc reținerea din prețul vânzării a sumei datorate cu titlu de impozit-f.100, acest impozit nu a fost reținut așa cum rezultă din adresa B. T. A.-M. și T. N.-V. aflată la fila 188.

Așadar, s-a reținut că, premergător intabulării dreptului real imobiliar pe numele dobânditorului cu titlu oneros, obligația de achitare a impozitului este imperativă și fără derogări, indiferent de persoana căreia îi incumbă obligația de plată și de omisiunile organelor sau persoanelor implicate în efectuarea actului de înstrăinare. Interesul statului este de a încasa suma datorată cu titlu de impozit, scop în care a prevăzut sancțiunea respingerii cererii de intabulare a noului proprietar.

S-a reținut că aceste prevederi determină o îngrădire a dreptului de proprietate, însă s-a apreciat că prin statuarea obligației de a se face dovada plății impozitului nu s-a constituit o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor garantate de art. 1 din protocolul 1 CEDO, având în vedere că aceasta își are izvorul în lege și este proporțională cu scopul urmărit, în condițiile în care petenta avea posibilitatea să plătească ea însăși impozitul și ulterior să recupereze contravaloarea acestuia de la cei care îl datorează, eventualele dificultăți întâmpinate în recuperarea sumelor astfel achitate neaducând atingere dreptului de proprietate în substanța sa.

În aceste condiții, instanța a constatat că O. de C. și Publicitate Imobiliară, Biroul de C. și Publicitate Imobiliară Sector 4 București a respins în mod corect intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în București, ., ., ., sector 4, identificat prin nr. cadastral actual_-C1-U20, înscris în Cf actual nr._-C1-U20.

Față de considerentele expuse mai sus, instanța a respins plângerea ca neîntemeiată.

Prin aceeași hotărâre s-a dispus comunicarea sentinței Oficiului de C. și Publicitate Imobiliară București sector 4, conform dispozițiilor art. 29 alin. 5 din Legea nr. 7/1996, respectiv la momentul rămânerii definitive.

Împotriva sentinței civile nr.5138/10.06.2014 pronunțata de Judecătoria Sector 4 în Dosar nr._, petenta A. L. C. a declarat apel, solicitând admiterea apelului.

În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei O. de C. și Publicitate Imobiliara Sector 4 București, invocata din oficiu de aceeași instanță întrucât este instituția care a emis încheierea de respingere pronunțată în dosarul nr._/30.04.2013, încheiere de respingere ce s-a cerut a fi anulata.

Conform motivării instanței, greșita în opinia apelantei, judecata poate fi făcută și în lipsa unui pârât. Or, în aceste condiții nu exista principiul contradictorialității părților aflate în litigiu.

În susținerea celor arătate mai sus este și practica judiciara: Judecătoria Sector 2 prin sentința civila nr. 6643/30.05.2014 pronunțata în Dosar_ prin care a admis plângerea formulata de o alta persoana . și a dispus desființarea încheierii de respingere nr._/10.02.2014 emisa de O.C.P.I. București - B.C.P.I. Sector 2 nu a considerat ca pârâtul nu are calitate procesuala pasiva.

Apelanta a mai arătat că în lipsa unui pârât, nu există o parte interesată în formularea apelului.

Pe fondul cauzei, apelanta arată că în mod corect Judecătoria Sectorului 4 definește persoana fizica obligata la plata impozitului ca fiind vânzătorul și tot în mod corect susține ca este indiscutabil faptul ca obligația de plata incumba contribuabilului, adică persoanei care a transferat dreptul de proprietate asupra imobilului și care a primit o valoare patrimoniala în schimb, deci în cazul de fata, soților A. D. și A. Gherghita.

Însă în mod greșit a susținut Judecătoria Sectorului 4 ca obligația de a prezenta dovada plații impozitului revine titularului cererii de intabulare, adică dobânditorului.

Dobânditorul se afla practic în imposibilitatea de a ști dacă vânzătorul a achitat impozitul, dacă îl achita sau îl va achita și în situația în care l-ar achita de a lua chitanța vânzătorului și cu atât mai mult în cazul executărilor silite unde de regula cumpărătorul (adjudecatarul) nu îl cunoaște personal pe vânzător, iar în cele mai multe din cazuri vânzătorul este în relații de dușmănie cu adjudecatarul.

Cu toate ca în mod greșit afirma instanța de fond ca dobânditorul ar trebui sa aduca chitanța vânzătorului, aceeași instanță vine și spune ca nu se poate retine în sarcina dobânditorului vreo culpa pentru neplata, dar exista o culpa pentru neaducerea chitanței vânzătorului.

Aceasta interpretare este greșita, întrucât chiar dacă vânzătorul isi achita impozitul niciodată acesta nu ii va da dobânditorului dovada plații și cu atât mai mult originalul chitanței.

În situația în care vânzătorul nu își achita obligațiile ce ii revin, dobânditorul nu are cum să îl oblige sa îi dea chitanța sau mai bine zis sa achite pentru ca mai apoi sa ii dea chitanța.

Instanța a reținut corect ca apelanta, în calitate de adjudecatar, a depus la dosar înscrisuri doveditoare din care rezulta ca a solicitat în termen Administrației Financiare emiterea deciziei de impunere pe numele vânzătorului și executorului judecătoresc reținerea din prețul vânzării a sumei datorate cu titlul de impozit, dar cu toate acestea a concluzionat greșit ca ar avea o culpa, pe care instanța nu o explica.

Faptul ca Administrația Financiara a emis decizia de impunere pe numele vânzătorilor confirma încă o data ca aceștia sunt cei ce datorează acel impozit.

Noțiunea de contribuabil folosita în cuprinsul art.77 indice 1 din Codul Fiscal este definita în art.151 alin. 2 litera a din Norma metodologica de aplicare a Legii 571/2003 ca fiind persoana din patrimoniul căreia se transmite proprietatea, respectiv vânzătorul, credirentierul etc.

În prezenta cauza calitatea de contribuabil o dețin numiții A. D. și A. Gherghita, deoarece prin procedura de adjudecare, dreptul de proprietate s-a transmis din patrimoniul acestora în patrimoniul apelantei.

În atare condiții, este de observat ca apelanta este un terț în raporturile obligaționale de plata a impozitului și apelanta apreciază că nu poate fi sancționată, prin refuzul intabularii dreptului de proprietate, pentru neîndeplinirea unei obligații pecuniare de către un terț pentru care nu sunt ținută a răspunde.

Prin urmare, apelanta arată că nu aceasta este noul dobânditor care datorează impozit, ci debitorul supus executării silite, iar neplata impozitului de către debitor atrage executarea silita a acestuia, potrivit Codului de procedura fiscala și nicidecum privarea adjudecatarului de dreptul de a avea intabulat în cartea funciara dreptul de proprietate asupra imobilului. De altfel, aceasta soluție ar fi contrara principiilor de carte funciara, în special publicității acesteia.

Totuși, chiar dacă legea instituie obligația declarării prin depunerea documentației în sarcina cumpărătorului sau a executorului judecătoresc de a solicita organului fiscal competent stabilirea impozitului și emiterea deciziei de impunere, conform procedurilor legale, aceasta nu determina modificarea debitorului obligației de plata a impozitului.

Concluzionând, debitorul obligației de plata a impozitului reglementat de art.77 indice 1 din Codul fiscal este vânzătorul, respectiv A. D. și A. Gherghita, și nu apelanta, care a dobândit imobilul la licitație publica.

Trebuie reținut și un aspect ce ține de practică și anume acela că dacă o alta persoana ar dori sa facă plăți în conturile de impozit ale unei alte persoane nu o poate face decât dacă cunoaște CNP. Apelanta a arătat că nu cunoaște CNP al celor care au pierdut imobilul la licitație. Plata în numele altei persoane fără acordul acesteia este considerata infracțiune și în orice moment persoana respectiva se poate întoarce cu acțiune împotriva celeilalte persoane care i-a umblat fără acordul ei la rolul fiscal personal.

În drept, s-au invocat disp. art.470 și urm NCPC și Legea nr.7/1996 cu modificările și completările ulterioare.

Prin cererea de apel, apelanta a solicitat administrarea probei cu actele aflate la dosar și practica judiciara, sentința civila nr.6643/30.05.2014 (anexata).

Prin decizia civilă nr.57 A/09.01.2015, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins apelul ca nefondat.

În privința criticilor cu privire la soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei O. de C. și Publicitate Imobiliară – Biroul de C. și Publicitate Imobiliară Sector 4 București, tribunalul a constatat că sunt vădit neîntemeiate, dat fiind că, așa cum corect a reținut și instanța de fond, în conformitate cu prevederile art. 32 din Legea nr.7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară, modificată și republicată, soluționarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară se face fără citarea oficiului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară.

Hotărârea judecătorească invocată de apelantă nu a considerat că O. de C. și Publicitate Imobiliară – Biroul de C. și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă, pentru simplul motiv că acesta nu a fost chemat în judecată în calitate de pârât de către petentul din acel dosar.

Contrar celor arătate de apelanta – petentă, se poate constată că și în lipsa unui pârât, a existat o parte interesată în formularea apelului.

Pe fond, așa cum chiar apelanta a constatat, instanța de fond nu a stabilit obligația de a plăti sume de bani cu titlu de impozit în sarcina acesteia, tribunalul apreciind că apărările acesteia în sensul că nu are calitatea de contribuabil nu au relevanță în speță, atâta vreme cât, potrivit dispozițiilor legale menționate în hotărârea apelată, registratorii de la birourile de carte funciară au obligația legală de a respinge cererea de înscriere până la plata impozitului, fără a se distinge dacă titularul cererii de intabulare are sau nu calitatea de contribuabil în sensul codului fiscal.

Prin urmare, nu se poate reține că noțiunea de dovadă a plății impozitului este una și aceeași cu calitatea de plătitor, respectiv de contribuabil în sensul Codului fiscal, tribunalul având în vedere numai obligația prevăzută de lege în cadrul procedurii necontencioase de a se dovedi la momentul solicitării intabulării dreptului de proprietate plata impozitului aferent acestuia, nu și calitatea celui care trebuie să îndeplinească obligația de plată.

Din dispozițiile Legii nr. 7/1996 rezultă că procedura în materie de Carte Funciară, este una necontencioasă, registratorul soluționând cererile pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil din punct de vedere al formei cerute pentru validitatea actului, potrivit art. 63 alin. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară nr. 633/2006.

Întreaga activitate de înscriere în cartea funciară este una grațioasă, necontencioasă (sunt mai multe dispoziții în Regulamentul OCPI în acest sens). Acest caracter necontencios se transmite și plângerii de carte funciară, așa cum rezultă și din Decizia nr. 72/2007 a ICCJ pronunțată în recurs în interesul legii, prin care se stabilește aceeași interpretare. Plângerea se soluționează exclusiv pe baza dosarului transmis de OCPI și a cărții funciare, potrivit art. 50 alin.22 din Legea nr.7/1996.

De aceea, în această procedură necontencioasă judecătorul verifică doar dacă soluția dată de registrator corespunde legalității formale și materiale și celorlalte principii de carte funciară. Pentru soluționarea chestiunilor contencioase există alte căi procesuale contencioase reglementate de Legea nr. 7/1996, în care se pot face toate probele, astfel că la soluționarea plângerii nu se pot administra alte probe în afara celor din dosarul OCPI, verificându-se dacă soluția registratorului este corectă sau nu, în raport de situația pe care acesta a analizat-o.

Așadar, tribunalul a considerat că în mod corect s-a respins plângerea formulată împotriva încheierii de respingere a intabulării dreptului de proprietate, câtă vreme, potrivit art. 77¹al. 6 din Codul fiscal, rezultă indubitabil cerința legală impusă registratorului de carte funciară de a verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului în cadrul transferului de proprietate asupra unui imobil, fără a avea posibilitatea de a face aprecieri, în cadrul acestei proceduri necontencioase, cu privire la calitatea persoanei căreia îi revine obligația fiscală menționată sau la dificultățile de îndeplinire a acestei cerințe de către adjudecatar.

Tribunalul a apreciat că în cadrul acestei proceduri, nu interesează cui îi incumbă obligația de plată a impozitului, ci faptul că această cerință nu este realizată, iar instanța sesizată cu plângerea de carte funciară nu poate face mai multe decât registratorul.

Acest formalism la intabulare este necesar pentru ca terțele persoane interesate să se poată baza pe conținutul cărții funciare, mai ales față de efectul constitutiv al înscrierilor, introdus de Noul Cod Civil. Altfel, se încalcă principiile priorității și al opozabilității.

Prin urmare, cererea petentei de înscriere a dreptului de proprietate cu privire la imobilul situat în București, ., ., ., sector 4, identificat prin nr. cadastral actual_-C1-U20, înscris în Cf actual nr._-C1-U20, a fost respinsa de Biroul de C. și Publicitate Imobiliara Sector 4 București, nu pentru ca petenta ar fi avut obligația achitării acestui impozit, ci pentru că nu s-a făcut dovada achitării impozitului cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra imobilului menționat.

Tribunalul a mai considerat că pe această cale în nici un caz nu se poate lămuri cui îi aparține, potrivit legii, obligația de plată a impozitului, registratorul de carte funciară neavând în atribuții posibilitatea de a stabili cui aparține această obligație, însă are obligația legală de a respinge cererea de înscriere a dreptului de proprietate până la plata impozitului.

Față de considerentele expuse, reținând ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în baza art. 480 NCPC, tribunalul a respins apelul ca nefondat.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru următoarele motive:

Instanța de apel sub aspectul legalității a neglijat respectarea dispozițiilor art. 261 punctul 5 din Codul de procedură civilă. Este binecunoscut faptul că hotărârea trebuie, în principiu, să fie motivată deoarece calitatea hotărârii depinde în principal de calitatea motivării.

O simplă lecturare a hotărârii demonstrează că aceasta este, de departe, lipsită de motivare în fapt, în raport de complexitatea cauzei și de capete de cerere formulate.

Instanța de apel ca și instanța de fond interpretând greșit legislația a pronunțat o decizie eronată nemotivată, decizie care conduce la o situație ciudată în care recurenta – reclamantă a cumpărat o casă prin executare silită este proprietarul ei conform actului de adjudecare își plătește anual impozitul la stat dar cu toate aceasta i se refuza înscriere dreptului de proprietate în cartea funciara nemaiavând alte căi legale de soluționare a acestei situații. Ciudățenie este și mai mare când vede ca alți cetățeni din aceasta țară aflați în situație identică au reușit să își intabuleze imobilul cumpărat prin act de adjudecare.

În mod greșit instanța de apel ca și instanța de fond a susținut excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARA-BIROUL DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARA SECTOR 4 BUCUREȘTI, invocata din oficiu de instanța de fond susținând că această procedură necontencioasă se judecă fără existența unui pârât. Or, condiția esențiala a existenței unei acțiuni pe rolul instanței este aceea a existenței unui reclamant și a unui pârât. Recurenta afirmă asta întrucât O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARA-BIROUL DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARA SECTOR 4 BUCUREȘTI este instituția care a emis încheierea de respingere pronunțată în Dosar nr._/30.04.2013, încheiere de respingere ce s-a cerut a fi anulată.

Conform motivării instanței, judecata poate fi făcută și în lipsa unui pârât întrucât nu ar exista principiul contradictorialității părților aflate în litigiu.

În susținerea celor arătate mai sus este și practica judiciara Judecătoria Sector 2 prin sentința civila nr.6643/30.05.2014 pronunțata în Dosar_ prin care a admis plângerea formulată de o altă persoană într-o cauzăidentică și a dispus desființarea încheierii de respingere nr._/10.02.2014 emisa de O.C.P.I. București - B.C.P.I. Sector 2 nu a considerat ca pârâtul nu are calitate procesuală pasivă.

Or, în situația în care nu ar exista un pârât ar însemna ca hotărârea de admitere a plângerii nu ar mai trebui dată cu apel întrucât neexistând un pârât nu are cine sa facă apel.

Mai mult, tribunalul nu a motivat în nici un fel de ce Judecătoria Sector 2 a admis acțiunea (definitiv și irevocabil) în cazul D. B. și Judecătoria Sector 4 a respins acțiunea lui A. L. C., acțiunile fiind identice cuvânt cu cuvânt, legislația fiind aceeași și toate acestea întâmplându-se în aceeași țară România.

Spune tribunalul că pe fond așa cum chiar apelanta a constatat, instanța de fond nu a stabilit obligația de a plăti sumele de bani cu titlul de impozit în sarcina apelantei. Nu a stabilit de plata impozitul în sarcina apelantei, dar nu îi intabulează proprietatea fără sa aducă dovada plații impozitului de către acela care datora impozitul adică contribuabilul A. D..

Este un șantaj care se dorește a fi îmbrăcat în forma legală.

Recurenta apreciază că greșit spune tribunalul că apărările apelantei cum că nu are calitate de contribuabil nu au relevanta în speță. Decizia Curții Constituționale nr.662/2014 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.77 indice l alin (6) teza finala din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal ce trebuia sa fie cunoscuta de judecătorii Tribunalului București contrazice motivarea instanței și arată că este foarte important cine are calitatea de contribuabil. „Prevederile art.77 indice 1 alin.(^) teza finală din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal sunt constituționale în măsura în care legea nu îl obliga pe cumpărătorul adjudecatar că facă dovada plății impozitului datorat de înstrăinătorul debitor pentru a-și putea înscrie în cartea funciară dreptul său de proprietate” - asta spune Curtea Constituțională. Decizia Curții Constituționale este definitivă și general obligatorie, deci Tribunalul București trebuia să țină cont de ea în soluționarea apelului și sa admită apelul.

Ținând cont de prevederile Deciziei Curții Constituționale și de motivarea acesteia întreaga motivare a Tribunalului București este greșită.

Noțiunea de contribuabil folosita în cuprinsul art.77 indice l din Codul Fiscal este definită în art.151 alin 2 litera a din Norma metodologica de aplicare a Legii nr.571/2003 ca fiind persoana din patrimoniul căreia se transmite proprietatea, respectiv vânzătorul, credirentierul, etc.

În prezenta cauză, calitatea de contribuabil o dețin numiții A. D. și A. Gherghița, deoarece prin procedura de adjudecare, dreptul de proprietate s-a transmis din patrimoniul acestora în patrimoniul recurentei - reclamante.

În atare condiții, este de observat că petenta este un terț în raporturile obligaționale de plată a impozitului și nu poate fi sancționată, prin refuzul întabulării dreptului de proprietate, pentru neîndeplinirea unei obligații pecuniare de către un terț pentru care nu este ținută a răspunde.

Prin urmare, nu recurenta – reclamantă, noul dobânditor datorează impozit, ci debitorul supus executării silite, iar neplata impozitului de către debitor atrage executarea silita a acestuia, potrivit Codului de procedura fiscala și nicidecum privarea adjudecatarului de dreptul de a avea intabulat în cartea funciara dreptul de proprietate asupra imobilului. De altfel, această soluție ar fi contrară principiilor de carte funciară, în special publicității acesteia.

Această soluție este contrară și Deciziei Curții Constituționale nr.662/2014.

Față de cele arătate și pentru toate considerentele menționate, recurenta - reclamantă solicită admiterea recursului și admiterea plângerii formulate și dispunerea desființării încheierii de respingere nr._ de OCPI Sector 4 și dispunerea întabulării dreptului de proprietate asupra imobilului situat în București, Sector 4, B-duI Tineretului, Nr.3, ., Etaj 3, . său (pe numele petentei).

Intimatul – pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

De asemenea, invocă excepția inadmisibilității recursului față de dispozițiile art. 31, alin. (5) al Legii nr. 7/1996, Legea cadastrului și a publicității imobiliare republicată, cu modificările și completările ulterioare potrivit cu care hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată numai cu apel..

Acțiunea de fond a fost introdusă la data de 20.06.2013, dată Ia care erau în vigoare dispozițiile legale mai sus menționate.

Împotriva sentinței civile nr. 5138/10.06.2014 recurenta-reclamantă a formulat apel, așa cum este prevăzut în art. 31, alin. (5) din Legea nr. 7/1996, Legea cadastrului și a publicității imobiliare republicată, cu modificările și completările ulterioare. Apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 5138/10.06.2014, a fost soluționat prin pronunțarea deciziei civile nr. 57A/09.01.2015, rămasă definitivă.

Examinând actele dosarului, asupra excepției de netimbrare, invocată din oficiu, Curtea constată următoarele:

În conformitate cu art. 33 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar potrivit art. 486 alin. 2 C.pr.civ., la cererea de recurs, se va atașa dovada achitării taxelor de timbru, conform legii.

Sancțiunea neîndeplinirii obligației de achita taxele judiciare de timbru este aceea a anulării cererii, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. 3 C.pr.civ., potrivit cu care cerința de la alineatul al doilea este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Având în vedere că, întrucât recurenta nu făcut dovada achitării taxei de timbru datorate pentru calea de atac la data depunerii cererii de recurs, în plus aceasta fiind citată pentru termenul de la 13.01.2016, cu mențiunea acestei obligații, recurenta nedovedind îndeplinirea obligației de achita taxa judiciară de 50 de lei, Curtea în temeiul dispozițiilor legale enunțate, va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează ca netimbrat recursul formulat de recurenta – reclamantă A. L. C., CNP_, domiciliată în București, ., ., ., sector 4, împotriva deciziei civile nr.57 A/09.01.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul – pârât O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ SECTOR 4 BUCUREȘTI, CUI_, cu sediul în București, . A, sector 1.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2016.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

A. P. B. M. G. R. I. S.

GREFIER

E. C.

Red.M.G.R.

Tehdact.R.L./M.G.R.

4 ex./19.06.2016

TB-S.3 – I.L.M.

Jud.S.4 – M.C.

← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 12/2016. Curtea de...		Legea 10/2001. Decizia nr. 446/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 11/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 11/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI