Pretenţii. Decizia nr. 1884/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1884/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-12-2014 în dosarul nr. 1884/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1884
Ședința publică de la 12.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă, C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA-SA, împotriva deciziei civile nr.756.A. din 12.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, S. G..
P. are ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul, A. M. D., pentru recurenta-pârâtă, C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania, în baza împuternicirii avocațiale nr._, eliberată de Baroul București, intimatul-reclamant, S. G., personal, legitimat cu C.I. . nr._/11.03.2009, asistat de avocatul G. I., în baza împuternicirii avocațiale nr._/204.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul declară că nu mai au cereri de formulat și probe de administrat.
Curtea având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentei-pârâte, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat; modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință să schimbe hotărârea fondului, în sensul de a se stabili contravaloarea lipsei de folosință aferentă perioadei august 2009-septembrie 2012, pentru terenul în suprafață de 2011 mp, situat în comuna Glina, ./1, parcelele 2,3,4 la suma de 293,01 lei.
Arată că decizia dată de Tribunalul București a fost dată cu încălcarea și nerespectarea următoarelor dispoziții legale: art. 23 alin.12 lit.b din Legea nr.7/1996; art. 92 alin.3 din Legea nr. 18 /1991 și art. 1836 alin.1 N.c.p.civi.
Solicită a se observa că toate aceste articole menționate, fac referire la categoria de terenuri și modalitatea în care acestea pot fi trecute dintr-un circuit în altul, sau imposibilitatea terenurilor agricole de a putea fi închiriate.
În speță, s-a solicitat calcularea lipsei de folosință a unor terenuri despre care s-a susținut că ar fi în categoria extravilan.
Deși nu s-a făcut nicio probă că terenul în speță, ar fi fost de categorie construibilă, instanța Tribunalului București a omologat raportul de expertiză care a plecat de la acea teză. Solicită a se reține că instanța nu a făcut dovada că porțiunea de teren ce se află sub autostradă ar fi trecut din extravilan în intravilan și că nu s-a făcut dovada că acel teren era construibil.
Important este faptul că trebuie să ne raportăm la momentul în care acel teren a fost ocupat, când avea categoria de teren arabil, extravilan.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatului reclamant, S. G., având cuvântul solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat.
Face o precizare la aspectele învederate de către recurenta-pârâtă, în sensul că nu s-ar fi făcut probe asupra faptului că aceste terenuri ocupate de autostradă, ar fi în categoria construibilă.
În opinia sa, este absurdă o astfel de susținere, cât timp terenurile propriu-zis ocupate, sunt sub autostradă și nu se poate discuta că ar fi extravilan și nici intravilan, pentru că autostrada a fost construită pe porțiunea Glina, fiind plătite despăgubiri, terenul fiind așadar ocupat abuziv, iar autostrada a fost construită după anul 2001.
Pentru a se stabili corect o lipsă de folosință a reclamantului, prejudiciat de recurenta-pârâtă, trebuie să ne raportăm la terenurile din imediata apropiere.
În fața instanței de fond au fost depuse suficiente probe, inclusiv hotărârea Consiliului Local Glina, din care rezultă că întreaga . situată în intravilan, prin urmare sentința fondului este legală.
Terenul a fost ocupat în anul 1992, iar ei au cerut contravaloarea lipsei dreptului de folosință cu trei ani în urmă.
Or, recurenta-pârâtă a urmărit prin prisma acestui recurs, ca pentru intimatul-reclamant să se stabilească o lipsă de folosință a valorii de folosință din 2008 la zi, pentru 2011 mp în cuantum de 293 lei, așa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză.
Or, ambele instanțe au reținut că la dosar există suficiente dovezi, respectiv, contracte de închiriere, când reclamantul ca proprietar putea să dispună de aceste terenuri să le închiriez, dacă nu ar fi fost ocupate de autostradă.
În opinia sa, raportul de expertiză efectuat și omologarea acestuia de instanța de fond și menținut în apel, a fost corect întocmit, iar sentința din apel este temeinică și legală.
Solicită și cheltuieli de judecată.
Avocatul recurentei-pârâte, având cuvântul, în replică, arată că pe acel teren a fost construită autostrada, care este o lucrare de utilitate publică, deci derogă de la temeiul de drept comun și că nu echivalează cu faptul că acel teren ar fi devenit construibil, prin construirea autostrăzii.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 756A/12.06.2014 Tribunalul București - Secția V-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta pârâtă C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, împotriva sentinței civile nr.1686/05.09.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. G..
Pentru a pronunța această decizie civilă, tribunalul a reținut, în esență, că prin cererea înregistrată la data de 06.06.2011, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr._, reclamantul S. G. a chemat în judecata pe parata C. Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, solicitând instanței ce prin hotărârea ce o va pronunța sa oblige parata la plata sumei de 1000 euro (4134 lei) reprezentând lipsa de folosința a terenului aferenta perioadei august 2008 până la zi, precum și obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentința civilă nr.1686/05.09.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, ca neîntemeiată; s-a admis acțiunea precizată privind pe reclamant S. G. și pe pârâta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 161.506 lei reprezentând contravaloare lipsă de folosință teren în suprafață de 2.011 m.p. situat în comuna Glina, ., tarlaua 1/1, parcelele 2, 3 și 4 aferentă perioadei august 2008- septembrie 2012, precum și la plata către reclamant a sumei de 5.849,72 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel motivat parata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, solicitand admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul de a stabili contravaloarea lipsei de folosință aferentă perioadei august 2008 - septembrie 2012, pentru terenul în suprafață de 2.011 m.p., situat în com. Glina, ., tarlaua 1/1, parcelele 2, 3 și 4, la suma de 293,01 lei, obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze, în temeiul art. 274 C.pr.civ.
In motivarea apelului, apelanta a susținut că excepția lipsei calității procesuale pasive, în mod greșit a fost respinsă de instanța de fond.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul S. G., în temeiul art.1151 și următoarele, C.proc.civ., solicită instanței respingerea apelului declarat de S.C. CNADNR S.A. împotriva Sentinței civile nr._/05.09.2013.
Analizând sentința apelata din perspectiva motivelor de apel, tribunalul a apreciat aceste motive ca nefondate, pentru următoarele considerente:
In ce privește criticile asupra soluției instanței de fond in analiza excepției lipsei calității procesuale pasive, tribunalul a constatat aceste critici ca nefondate, din actele dosarului rezultând ca terenul proprietatea reclamantului este folosit de intimata pârâta, pe acest teren existând construcția Autostrăzii A2.
De altfel, prin sentința civila nr.909/26.06.2006, pronunțata de Tribunalul București - Secția a III-a civila in dosar nr._, rămasă irevocabila s-a respins excepția lipsei calității procesuale invocata de aceeași pârâta pentru aceleași considerente,astfel ca ținând cont de efectul pozitiv al lucrului judecat care se impune . proces ce are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis, tribunalul va respinge acest motiv de apel ca nefondat.
Pe fondul pricinii, in ceea ce privește nulitatea Raportului de expertiză contabilă, întocmit de expert contabil A. L. P., pentru motivul ca la data și ora stabilite prin convocarea transmisă reprezentantei legale a paratei, expertul desemnat nu s-a prezentat la sediul arătat in convocările întocmite, încălcând disp.art.208 c.p.civ., tribunalul a constatat ca expertul a încunoștințat reprezentantul părții despre locul și data la care se va prezenta in vederea analizei materialului necesar întocmirii raportului de expertiza, astfel cum rezulta din adresele emise către părți in data de 30.05.2012 (fila 164 dosar fond) și adresa emisă în data de 17.08.2012(fila 165, 243 dosar fond), după solicitarea reprezentantului intimatei in sensul reprogramării întâlnirii stabilită pentru data de 25.05.2012, expertul stabilind o noua întâlnire cu părțile la data de 06.06.2012 ora 15, susținerile apelantei in sensul ca expertul nu s-a prezentat nefiind dovedite in cauza, in plus apelanta putea contacta expertul pentru lămuriri, îi putea comunica un punct de vedere, câta vreme raportul de expertiza s-a întocmit in perioada 20.10._02
Cu privire la categoria de folosința a terenului pentru care se cere contravaloarea lipsei de folosința, susținerile apelantei in sensul ca acest teren este un teren agricol, situat în extravilanul localității Glina, ce poate fi doar arendat si nu închiriat, astfel că lipsa de folosința trebuia evaluată in raport de valorile rezultate din darea in arenda si nu din închirierea terenului, sunt nefondate.
Intimatul reclamant este proprietarul terenului situat in ./1, parcelele 1,2,3,4 astfel cum rezulta din actele de proprietate depuse la dosar, categoria de folosința a acestui teren fiind schimbata in timp, fiind neîndoios ca la momentul dobândirii dreptului de proprietate acest teren se fala in extravilanul localității având destinație de teren agricol însa, din adresa emisa de Primăria Comunei Glina in data de 12.09.2011(fila 169 dosar fond), rezulta ca urmare emiterii Hotărârii Consiliului Local nr.8/02.06.2000, tarlaua 1/1 parcelele 2,3,4 se afla in intravilanul localității, deci susținerile apelantei in sensul ca nu s-a făcut dovada amplasării parcelelor nr.2 si 3 si 4 in intravilanul localității sunt nefondate.
Susținerea că acest teren poate fi exploatat doar prin culturi agricole independent ca este sau in intravilanul localității, este contrazisa de înscrisurile aflate la dosarul cauze (oferte de închiriere terenuri din aceeași zona, contracte de închiriere, aprobarea pentru scoaterea din circuit agricol a parcelei nr.2, parcelei nr.4 tarlaua 1/1, fila 298,300) de terenuri construibile pentru construcții cu destinația de locuința, depozite, parcări.
Nerespectarea dispozițiilor legale la care face trimitere apelanta, in sensul ca nu s-a făcut dovada scoaterii terenului din categoria de folosința prin ordin al directorului Direcției Agricole și de Dezvoltare Rurală, cu avizul Ministerului Agriculturii. Pădurilor și Dezvoltării Rurale, nu face obiectul prezentei cauze, astfel ca instanța nu poate analiza din aceasta perspectiva susținerile apelantei.
F. de cele reținute, ținând cont si de considerentele hotărârilor judecătorești irevocabile depuse la dosarul cauzei, din care rezulta ca reclamantul a făcut dovada categoriei de folosința a terenului, tribunalul a apreciat ca instanța de fond a făcut o corecta apreciere a situației de fapt la care a aplicat in mod corect dispozițiile legale incidente, astfel ca in baza art.296 Cod procedură civilă, a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii civile a formulat recurs C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
În esență, și-a motivat recursul în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
S-a susținut (cu o motivare laborioasă și amplă) că nu au calitate procesuală în nume propriu, că s-au efectuat două expertize contabile dar s-a interpretat greșit norma prevăzută în art.208 Cod procedură civilă care reglementează obligativitatea expertului judiciar de a convoca părțile în vederea efectuării lucrării dispuse, ce nu au fost respectate dispozițiile art.1836 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, iar aprobările privind scoaterea terenurilor respective din circuitul civil (file 6 recurs) privesc anumite terenuri și nici reclamantul sau expertul nu au anexat acte privind situația imobilului (tarlaua 1/1 parcelele 2,3 și 4) reiterând în recurs faptul că raportul de expertiză efectuat de expert P. L. D. este corect și nu cel al expertului A. L.P. care a fost reținut de instanța de apel.
Critica referitoare la aplicarea normelor Noului cod civil (implicit și al Noului Cod de procedură civilă) nu poate fi primită întrucât litigiul era pe rolul instanței de la 16.06.2011 (dosar fond) dată când cele două acte normative nu erau în vigoare.
Ca atare, criticile formulate vor fi analizate potrivit Codului de procedură civilă aplicabile și prevăzute de codul de procedură civilă (cu ultima modificare din 26.10.2010).
Or, conform art.304 pct.9 Cod procedură civilă care se referă la lipsa de temei legal (adică la faptul că din modul cum a fost redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată) și faptul că hotărârea ar fi fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (adică s-a aplicat o normă generală nesocotind norma specială sau s-a aplicat o normă ce nu era incidentă speței) motivele de recurs nu se susțin.
Din actele și lucrările dosarului (mijloacele de probă aflate la dosar) nu se reține nici una din criticile invocate în recurs.
Ca atare, motivele de recurs sunt nefondate, iar potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Conform art.274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Văzând și dispozițiile art.316 Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtă, C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA-SA, împotriva deciziei civile nr.756.A. din 12.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, S. G..
Obligă recurenta la plata către intimați a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. T. D. A. F. P.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.C.M.T.
Tehnored.C.S.
Ex.2/2015
T.B. Secția a V-a Civilă – F.L.
- C.M.F.
Jud. sector 1 București – A.M.V.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 583/2015. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 1946/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
