Revendicare imobiliară. Decizia nr. 60/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 60/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 60/2016
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.60
Ședința publică de la 25.01.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. B.
JUDECĂTOR - G. S.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - F. D.
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul G. M. împotriva deciziei civile nr.432A din 23.04.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații V. E., C. L. SECTOR 6 BUCUREȘTI ȘI ADMINISTRAȚIA F. SECTOR 6 BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă revizuentul G. M., prin avocat C. L., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 21.05.2015 emisă de Baroul București, aflată la fila 36 din dosar, și intimata V. E., personal și asistată de avocatul S. D., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 29.06.2015 emisă de Baroul București, aflată la fila 35 din dosar, lipsind intimații C. L. Sector 6 București și Administrația F. Sector 6 București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că s-a atașat dosarul de fond.
Părțile, prin avocați, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în susținerea motivelor revizuirii.
Apărătorul revizuentului solicită admiterea cererii de revizuire, constatarea autorității de lucru judecat a sentinței civile nr.3461/22.05.2008, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București în dosarul nr._, și anularea deciziei civile nr.432A/23.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._ *, fără cheltuieli de judecată.
Solicită să se constate că în cauză sunt întrunite cerințele prevăzute de art.322 pct.7 Cod procedură civilă, având în vedere faptul că ambele hotărârii sunt pronunțate în pricini având obiect și cauză identice, respectiv revendicarea imobilului situat în București, ..1A, ., chiar dacă prima acțiune a fost formulată doar de revizuentul G. M., acesta a acționat în temeiul mandatului tacit reciproc și în numele soției sale.
De asemenea, solicită să se observe că la momentul când s-a evocat fondul prin decizia civilă nr.432 A din 23.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._ *, deja se stabilise calitatea părților, respectiv aceea de pârâtă pentru intimata V. E., astfel încât pârâtele C. L. Sector 6 București și Administrația F. Sector 6 București nu mai aveau calitate de părți în dosar.
Acesta a fost și motivul pentru care s-a suspendat dosarul nr._ al Judecătoriei Sector 6 București, pentru a se clarifica raporturile juridice prin constatarea calității procesuale pasive a Consiliului L. Sector 6 București și Administrația F. Sector 6 București.
De altfel, chiar intimata V. E., prin motivele apelului perimat, la paragraful 9, pagina 2, fila 17 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sector 6 București, a invocat excepția autorității de lucru judecat.
Prin urmare, solicită să se aibă în vedere faptul că, așa cum s-a statuat în jurisprudență, efectul perimării este acela că se consideră că apelul nu a fost niciodată formulat, hotărârea consolidându-se de la data pronunțării sale.
Apărătorul intimatei solicită respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Solicită să se constate că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.7 Cod procedură civilă, întrucât nu este îndeplinită condiția triplei identități, respectiv să existe două hotărâri definitive contradictorii, pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate.
Astfel cum rezultă din cele două dosare, intimata V. E. a avut calitatea de intervenientă în interes propriu în prezenta cauză, solicitând să se constate că este proprietara apartamentului din București, ..1A, sector 6.
Pe de altă parte, solicită să se constate că nu există, și nu a existat niciodată identitate de părți și calitate, întrucât soluția pronunțată de tribunal nu ar mai fi fost suspendarea cauzei până la soluționarea celuilalt dosar, ci ar fi fost incidente dispozițiile art.163 Cod procedură civilă, respectiv constatarea litispendenței și reunirea cele două pricini.
Față de aceste aspecte, solicită să se constate că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.322 pct.7 Cod procedură civilă.
La interpelarea instanței, apărătorul intimatei arată că momentul la care se analizează contradictorialitatea hotărârilor este cel de la data pronunțării hotărârilor.
Arată că, la momentul promovării acțiunii, aceasta era informă, întrucât nu avea un temei juridic și cadru procesual foarte bine stabilit, însă pe parcursul etapelor procesuale instanța a pus în vedere părții să-și precizeze cererea, astfel încât de-a lungul timpului cadrul procesual s-a restrâns.
Apărătorul revizuentului apreciază că momentul la care se analizează contradictorialitatea hotărârilor este cel de la data pronunțării în fond a hotărârii.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
Revizuentul G. M. formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr.432 A/23.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă.
În susținerea cererii astfel formulate a arătat în esență că:
Prin sentința nr. 3461/22.05.2008 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 6 București, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții G. M. și G. E., împotriva pârâtei V. E., pârâta fiind obligată să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul nr. 89, situat în București, ..1A, ., parter, sector 6. Sentința este definitivă, apelul formulat de pârâtă fiind constatat perimat de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă prin decizia din 21.05.2015.
La data de 23.04.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă prin Decizia nr. 432A pronunțată în Dosarul nr._, în apel, a admis apelul declarat de reclamantul G. M., și în evocarea fondului, a respins cererea principală formulată de acesta și a admis cererea formulată de pârâta V. E., constatându-se că aceasta din urmă este proprietara imobilului în discuție. Această din urmă decizie a rămas irevocabilă prin respingerea recursului.
A susținut revizuentul că, în cauză, sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 322 pct. 7 V.C.Pr.Civ., după cum urmează:
1.Ambele hotărâri sunt pronunțate în pricini având obiect și cauze identice: revendicarea apartamentului nr.89 situat în București, .. 1A, ., parter, sector 6, părțile stand în aceeași calitate de reclamant și de pârât.
2.Există contrarietate de hotărâri: prin prima hotărâre (sentința nr. 3461/22.05.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorul 6) s-a admis acțiunea, iar prin a doua hotărâre - (Decizia 432A7 23.04.2013 pronunțată de Tribunalului București - Secția a V-a Civilă) s-a respins acțiunea, soluțiile pronunțate fiind diametral opuse.
În temeiul art.327 C.Pr.Civ., revizuientul solicită să se constate autoritatea de lucru judecat a sentinței 3461/22.05.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorul 6 Bucuresti în dosarul nr. 1100//303/2008, și să se dispună anularea deciziei nr.432 A/23.04.2013 pronunțata de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în Dosarul nr._ *.
În drept, sunt invocate prevederile art. 322 pct. 7 și art. 323 alin.3 din C.pr.civ.
Analizând cererea de revizuire astfel formulată în raport de prevederile art. 322 pct. 7 coroborat cu art. 129 alin. ultim din C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Revizuenții au solicitat ca, admițându-se cererea de revizuire pendinte, să se dispună anularea deciziei civile nr. 432A/23.04.2013 pronunțată de Tribunalul București secția a V-a civilă, afirmând că această hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 3461/22.05.2008 pronunțată de Judecătoria sector 1 București – aceasta din urmă conținând dispoziții contrare celei dintâi.
Potrivit art. 322 pct. 7 alin. 1 din C.pr.civ. „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (…) dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același gradsau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”.
Prin raportare la norma juridică enunțată, Curtea notează că motivul de revizuire care își găsește reglementarea în prevederile art. 322 pct. 7 din C.pr.civ. – normă pe care a fost întemeiată cererea de revizuire pendinte – are în vedere situațiile în care au fost pronunțate două hotărâri judecătorești definitive (care sunt contradictorii) în litigii având același obiect, și care s-au pronunțat față de aceleași persoane care au stat în proces în aceeași calitate (în sensul de titulari ai acelorași drepturi).
Suportul logic al acestui caz de revizuire este reprezentat de imperativul respectării autorității de lucru judecat, reglementarea având ca finalitate lipsirea de efecte a hotărârii ce s-a dat mai la urmă, pentru considerentul că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea prezumției de adevăr și incontestabilitate de care se bucură o hotărâre care, fiind anterior pronunțată, avea deja autoritate de lucru judecat la momentul pronunțării celei de-a doua.
Având în vedere coordonatele menționate ale cererii de revizuire, astfel cum ea a fost formulată în speță de revizuentul G. M., Curtea constată că se impune a se stabili cu precădere în ce măsură hotărârea a căreia anulare se solicită – și anume decizia civilă nr. 432A/23.04.2013 pronunțată de Tribunalul București secția a V-a civilă, prin care s-a pronunțat o soluție de admitere a acțiunii în revendicare formulate de revizuenți - este cea din urmă.
Sub acest aspect, se constată că respectiva hotărâre a fost pronunțată în cadrul unui litigiu inițiat în anul 1998, care a avut ca obiect (conform calificărilor ce i-au fost date de instanțe în derularea procesului) cererea de revendicare formulată de revizuentul reclamant G. M. împotriva intimatei pârâte V. E., pe de o parte, și, pe de altă parte, cererea reconvențională prin care intimata pârâtă a solicitat să se constate calitatea sa de proprietar al apartamentului ce era revendicat prin cerere principală (situat în București, .. 18A, ., parter, sector 6).
Fiind vorba de o decizie pronunțată în etapa apelului, aceasta era „rămasă definitivă în apel” în sensul prevederilor art. 322 partea introductivă, beneficiind astfel de o autoritate de lucru judecat relativă până la data la care s-a soluționat recursul exercitat împotriva ei, și anume la data de 29.01.2014.
La această din urmă dată, decizia (menționată) a cărei anulare se solicită în speță a intrat în puterea lucrului judecat, putând fi opusă - în temeiul art. 1201 din C.civ. - oricărei alte judecăți ce s-ar fi purtat între aceleași părți relativ la același obiect, și pentru aceeași cauză.
În ce privește sentința civilă nr. 3461/22.05.2008 pronunțată de Judecătoria sector 1 București, se constată că a fost dată în soluționarea acțiunii promovate de revizuentul reclamant și de soția acestuia - G. E. - împotriva aceleași pârâte, pentru revendicarea aceluiași apartament. Soluția pronunțată prin această hotărâre a fost în sensul admiterii cererii reclamanților, și obligării pârâtei la a le lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul revendicat de primii.
Sentința era susceptibilă de apel, iar această cale de atac a și fost exercitată de către intimata pârâtă din prezenta cauză. Judecata apelului astfel promovat a fost suspendată la data de 09.02.2009, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 1 din C.pr.civ., până la soluționarea în mod irevocabil a dosarului nr. 2605/1998 (număr unic_ ) – dosar în care a fost pronunțată decizia civilă nr. 432A/2013 a cărei anulare se solicită în cadrul prezentei revizuiri.
Astfel, sentința civilă nr. 3461/22.05.2018 nu era una „rămasă definitivă prin neapelare” în sensul prevederilor art. 322 partea introductivă din C.pr.civ, pentru că ea forma încă obiect al căii de atac a apelului la data la care a fost pronunțată – ca și la data la care a devenit irevocabilă – decizia civilă nr. 432A/2013 a Tribunalului București, după cum respectiva sentință nici nu reprezenta o hotărâre cu caracter definitiv care să fi putut fi opusă cu autoritate de lucru judecat în cadrul procesului în care a fost dată această din urmă decizie.
Pe perioada suspendării judecății în apel, respectiva sentință a avut caracter nedefinitiv, și acest caracter s-a păstrat până la momentul la care a fost pronunțată decizia prin care s-a constatat intervenită sancțiunea perimării apelului, iar acest moment este ulterior celui la care decizia nr. 432A/2013 a dobândit autoritate deplină de lucru judecat ca efect al caracterului său irevocabil.
În lumina prevederilor art. 248 din C.pr.civ., perimarea reprezintă o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului stabilit de lege. În doctrină, perimarea a fost definită ca incidentul procedural care constă in stingerea/încetarea procesului in faza procesuala in care se găsește, din cauza rămânerii lui in nelucrare, din culpa părților, in tot timpul prevăzut de lege.
D. fiind că formularea cererii de apel împotriva sentința civile nr. 3461/22.05.2018 a determinat sesizarea instanței de apel spre a se pronunța asupra acestei căi de atac, și ținând seama de faptul că, până la data la care instanța de apel a dat o soluție cererii astfel deduse judecății, sentința atacată (de care revizuenții se prevalează) nu putea dobândi caracter definitiv, se impune a se constata că nu există temei spre a se reține că această hotărâre avea aptitudinea juridică de a împiedica judecata în cadrul căreia s-a pronunțat decizia civilă nr. 432A/2013, respectiv că instanța care pronunțat decizia menționată ar fi fost ținută să dea eficiență dezlegărilor din sentință și, astfel, să constate existența impedimentului de a judeca determinat de existența unei autorități de lucru judecat..
Perimarea apelului are drept consecință încetarea judecății în această cale de atac, însă, în absența unei dispoziții exprese a legii, ea nu este de natură a lipsi de efecte juridice actele procedurale care s-au realizat până la data la care s-a constat intervenită această sancțiune legală.
Pe cale de consecință, Curtea reține că sentința nr. 3461/2008 a devenit definitivă la data pronunțării hotărârii de constatare a perimării a apelului ce a fost declarat împotriva ei – fiind, în sensul prevederilor art. 322 partea introductivă din C.per.civ. „rămasă definitivă în instanța de apel” - iar această constatare s-a realizat prin decizia civilă nr.1401/21.04.2015 pronunțată de Tribunalul București secția a IV-a civilă.
În acest context, având în vedere că data la care a rămas definitivă menționata sentință (la a cărei păstrare tinde demersul revizuirii de față) este ulterioară momentului la care a devenit definitivă decizia civilă nr. 432A/2013 a Tribunalului București secția a V-a civilă, trebuie să se constate că această decizie nu poate fi anulată - pe temeiul dispozițiilor art. 327 din C.pr.civ. - pentru că ea nu reprezintă „cea din urmă hotărâre”. Față de această situație, solicitarea revizuenților de anulare a respectivei hotărâri apare ca fiind vădit nefondată.
Pe cale de consecință, Curtea urmează a dispune respingerea, ca nefondată, a cererii de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul G. M., împotriva deciziei civile nr.432 A/23.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații C. L. AL SECTORULUI 6, ADMINISTRAȚIA F. SECTOR 6 și V. E..
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. B. G. S. D. A. B.
GREFIER
F. D.
Red.G.S.
Tehdact.R.L./G.S.
2 ex.
TB-S.5 – M.C.B.; E.F.
Jud.S.6 – R. Z. (P.)
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 70/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 151/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
