Succesiune. Decizia nr. 146/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 146/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-02-2016 în dosarul nr. 146/2016
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.146R /2016
Ședința publică din data de15 februarie 2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR B. A. S.
JUDECĂTOR: C. M. S.
JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: V. Ș.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate împotriva deciziei civile nr.4045A/03.11.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr._ în cauza civilă având ca obiect succesiune.
Părțile în prezentul proces sunt recurentul reclamant S. M. și recurentul pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile în proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recurentul reclamant nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 438 lei stabilită de către instanță, în sarcina sa.
Se referă, de asemenea, că prin motivele de recurs, recurentul pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de dispozițiile art. 242 alin.2 Cod pr. Civilă.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția netimbrării recursului formulat de recurentul reclamant precum și pe recursul declarat de recurentul pârât..
După reținerea cauzei în pronunțare se prezintă mandatarul recurentului reclamant căruia i se aduce la cunoștință faptul că dosarul a rămas în pronunțare pe excepția netimbrării cererii de recurs formulat de recurentul reclamant precum și pe recursul declarat de recurentul pârât.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin Sentința civilă nr. 8557/18.06.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în Dosarul nr._/301/2011, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, ca neîntemeiată, a fost admisă cererea modificată în parte formulată de reclamantul S. M., în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice,s-a constatat deschisă succesiunea defunctei A. A., decedată în data de 9 martie 2003, cu ultimul domiciliu în sector 3, București, s-a constatat vacanta succesorală privind moștenirea defunctei și au fost respinse celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
La pronunțarea acestei hotărâri, instanța de fond a avut în vedere cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub nr._ la data de 23.11.2011, prin care reclamantul S. M., în contradictoriu cu pârâții S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Primăria Municipiului București, a solicitat să se constate pe calea ordonanței președințiale că este posesorul imobilului situat în București, sector 3, .. 1, ., . de 17.05.2001, să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea imobilului garsonieră nr. 76 situat în București, sector 3, .. 1, ., compus din o camera de locuit și dependințe în suprafață de 27,06 mp cu o cota indiviză de teren în suprafață de 0,358% și să se pronunțe o hotărâre care să tină loc de act de vânzare-cumpărare.
În motivare, s-a arătat ca la data de 17.05.2001 reclamantul a cumpărat prin înscris sub semnătura privată intitulat„ CONVENȚIE”, imobilul garsonieră situat în București, sector 3, .. 1, . compus din o camera de locuit și dependințe în suprafață de 27,06 mp cu o cota indiviză de teren în suprafață de 0,358%, proprietatea defunctei A. A., pentru prețul de_ lei achitat integral. De la vecini a aflat că vânzătoarea A. A. este decedată. De la data vânzării-cumpărării și până la deces, proprietara nu s-a prezentat la notariat în vederea perfectării actelor de vânzare-cumpărare, deși aceasta a primit suma plătită de reclamant aferentă contractului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 111 Cod de procedură civilă, art. 1295, art. 555-557 Cod civil.
Reclamantul a formulat cerere modificatoare, prin care a învederat instanței că înțelege să se judece pe calea dreptului comun, și solicită instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru imobilului situat în București, sector 3, .. 1, . vacantei succesorale de pe urma defunctului, vânzătoarea A. A. și obligarea paratelor să perfecteze actul autentic de vânzare-cumpărare.
În drept a invocat dispozițiile art. 82 coroborat cu art. 112 Cod de procedură civilă, art. 274 Cod de procedură civilă și dispozițiile art. 948-968, 969 Cod civil, art. 1073 și 1077 Cod civil, coroborat cu art. 5 din Legea nr.247/2005.
În apărare, Municipiul București a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Municipiului București, excepția prematurității și excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin încheierea de ședință din data de 20.11.2013(fila 93), instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Municipiului București și a respins cererea împotriva Primăriei Municipiului București ca fiind formulata împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuala de folosință.
În apărare, S. Român a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Excepția a fost unită cu fondul.
Din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauza instanța a reținut că în data de 11.03.2003 a decedat numita A. A., născută la 23.02.1928, cu ultimul domiciliu în .. 1, ., ., conform fișei de evidență pentru CNP_ emisă de MAI-DEPABD(fila 86).
Procedura succesorala notariala de pe urma defunctei A. A. nu a fost deschisa, conform adresei nr. C6821/3 iunie 2013 emisă de Camera Notarilor Publici București (fila 74). Nefiind deschisa procedura succesorala, instanța a considerat că nu există moștenitori legali sau testamentari ai defunctei.
În ceea ce privește întocmirea înscrisului sub semnătura privată denumit „Convenție”, depus în copie la filele 7-9 din dosar, din răspunsul la interogatoriu luat reclamantului rezultă că la momentul facerii înscrisului de față au fost cinci persoane: reclamantul, defuncta, „încă o doamnă care a scris înscrisul”, P. N. și S. M..
Din declarația martorului P. N.(fila 106) reiese că au fost prezente patru persoane: reclamantul, defuncta, o prietenă a defunctei și P. N.. Chiar mai mult, convenția a fost scrisă de defunctă și de prietena defunctei.
Având în vedere aceste incongruențe privind numărul de persoane prezente la întocmirea înscrisului, pe de o parte, și persoana care a făcut scrierea, pe de altă parte, instanța trage concluzia de neverosimilitate a conținutului înscrisului sub semnătura privata, voința defunctei nefiind exprimata în acesta. Este o prezumție simplă, îngăduită judecătorului de art. 1203 ultima teza Cod civil, în ipoteza fraudei.
Pe cale de consecință, nefiind dovedite pretențiile reclamantului, instanța a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel atât reclamantul S. M. cât și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București la data de 12.05.2015.
S-a susținut că în mod greșit instanța de fond a considerat ca instituția are calitate procesuala, fapt pentru care reiterează excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice, pentru S. R..
Așa cum rezulta din actele depuse la dosar, reclamantul a încheiat la data de 17.05.2001 un contract sub semnătura private denumit "Convenție" cu numita A. A., prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului! din București, .. 1, ., .> Este de principiu ca . ca obiect constatarea valabilității unui contract de vânzare-cumpărare are calitate procesuala pasiva numai proprietarul (promitentul-vânzător).
Or în speța de față, reclamantul nu a făcut dovada ca ultimul proprietar al imobilului este S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, nejustificând astfel calitatea procesuala a acestuia. Instanța de fond, urma să respingă acțiunea în contradictoriu cu S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, întrucât în speță Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de reprezentant al Statului Român referitor la constatarea vacanței succesorale.
S-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii:
Legea nr. 36/1995 privind notarii publici si activitatea notariala, prevede la art. 85 o procedura speciala privind constatarea vacantei succesorale, la inițiativa reprezentantului statului, după expirarea termenului de prescripție a dreptului de opțiune succesorala, procedura ce se finalizează cu eliberarea certificatului de vacanta succesorala de către notarul public.
Procedura succesorala, indiferent ca aceasta privește o succesiune vacanta sau o succesiune cu privire la care exista succesibili care îndeplinesc condițiile cerute de lege pentru a moșteni, este prin natura ei, o procedura necontencioasa.
Prin excepție, atunci când exista unul din cazurile prevăzute la art. 78 lit. b) din Legea nr. 36/1995, respectiv atunci când moștenitorii își contesta unul altora calitatea sau nu se înțeleg cu privire la compunerea masei succesorale ori cu privire la "întinderea drepturilor care li se cuvin, procedura succesorala dobândește caracter contencios, între părți existând un litigiu pentru a cărui soluționare competenta revine instanțelor judecătorești, spre care notarul trebuie să îndrume părțile, conform art. 78 alin. 3 din Legea nr. 36/1995.
Având în vedere cele menționate anterior, precum și faptul că Legea nr. 36/1995 prevede o procedura speciala pentru constatarea și declararea vacantei succesorale, acțiunea reclamantului este inadmisibila întrucât dispozițiile actului normativ menționat mai sus instituie o procedura administrativa prealabilă și obligatorie.
La termenul din data de 03.11.2015, instanța a pus în discuție excepția tardivității apelului declarat de reclamant.
Prin decizia civilă nr.4045A/3.11.2015 Tribunalul București Secția a III a Civilă a respins ca tardiv formulat apelul declarat de reclamant și ca fiind nefondat apelul declarat de pârât.
S-a reținut în ceea ce privește apelul formulat de reclamantul S. M. că din dovada de primire rezultă că apelantul a primit sentința civilă apelată la data de 11.03.2015, iar declararea căii de atac s-a efectuat la data de 04.06.2015, așa încât s-a constatat că declararea căii de atac a fost efectuată cu nerespectarea termenului legal prevăzut de art.284 alin.1 Cod procedură civilă.
Apelul formulat de către pârâtul S. Român a fost respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Intimatul reclamant a justificat calitatea procesuala pasiva a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, față de lipsa moștenitorilor defunctei A. A. și față de dispozițiile art. 724 C.civ. și ale art. 85 din Legea nr. 36/1995, precum și față de prevederile art. 3 pct. 37 din H.G. nr. 447/1997 în ceea ce privește calitatea de reprezentant al statului pentru Ministerul Finanțelor Publice.
Din înscrisurile aflate la dosar a rezultat că în urma decesului numitei A. A., nici o persoana nu a solicitat în calitate de moștenitor al acesteia începerea procedurii succesorale, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la f. 74 din dosar, astfel ca potrivit art.680 C.civ. ”în lipsă de moștenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului”.
Cu privire la excepția inadmisibilității raportat la lipsa procedurii prealabile notariale, invocată de apelant, tribunalul a constatat că această excepția a fost invocată de apelant direct în apel.
Potrivit dispozițiilor art. 109 alin. 3 C.p.civ. coroborate cu dispozițiile art. 109 alin. 4, neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au formulat recurs în termen legal atât reclamantul S. M. cât și pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice .
Reclamantul S. M. a susținut prin motivele de recurs, în esență, următoarele:
Instanța de apel a respins în mod greșit apelul formulat în cauză întrucât nu a observat că hotărârea judecătorească apelată nu a fost comunicată în mod legal la domiciliul declarat al reclamantului și nici la domiciliul mandatorului său.
A doua critică vizează modalitatea de soluționare de către instanța de fond a capătului de cerere având ca obiect constatarea vânzării – cumpărării imobilului în litigiu.
Instanța de fond a reținut în mod greșit că declarațiile celor doi martori audiați nu se coroborează sub aspectul numărului de persoane existent în momentul încheierii înscrisului sub semnătură privată, fără a se corobora declarația martorului S. M. cu răspunsul reclamantului la interogatoriu.
Se mai arată că între reclamant și Asociația de proprietari . contract de cesiune de drept litigios la baza căruia stă creanța asociației compusă din datorii la cotele de întreținere în cuantum de 10.036,09 RON, aspect ce îi creează un prejudiciu reclamantului.
A treia critică privește aplicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art.1203 Cod procedură civilă în sensul că în mod eronat s-a reținut că frauda este prezumată și nu trebuie dovedită.
Pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat în susținerea motivelor de recurs dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Se invocă excepția lipsei calității Ministerului Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului Român.
"În succesiunile ce urmează a fi declarate vacante, direcțiile generale regionale ale finanțelor publice județene sau a municipiului București reprezintă statul ca subiect de drepturi și obligații și sunt citate de notarii publici În cadrul procedurii succesorale."
Prin urmare, față de dispozițiile invocate anterior, în succesiunile ce urmează a fi declarate vacante S. Român este reprezentat de direcțiile generale regionale ale finanțelor publice județene, în speța de față de S. Român prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și nu de către Ministerul Finanțelor Publice.
In concluzie, în speță nu poate fi justificată calitatea Ministerului Finanțelor Publice de reprezentant al Statului Român.
De asemenea, pârâtul a reiterat și excepția inadmisibilității acțiunii arătând că Legea nr.36/1995 privind notarii publici și activitatea notarială, prevede în art.85 o procedură specială privind constatarea vacanței succesorale, la inițiativa reprezentantului statului, după expirarea termenului de prescripție a dreptului de opțiune succesorală, procedura ce se finalizează cu eliberarea certificatului de vacanța succesorală de către notarul public.
Prin urmare, opinează că, prin simplul fapt că succesiunea unei persoane a fost dezbătută nu echivalează automat, din punct de vedere juridic, cu faptul ca această succesiune este vacanta, de vreme ce în virtutea legii,aceasta stare de fapt se constată printr-un certificat de vacanță succesorală, care, . efect constitutiv, ci numai declarativ, cu consecința că statul ar dobândi moștenirea chiar de la data deschiderii succesiunii defunctului.
La termenul de judecată de la 15 februarie 2016 Curtea a invocat, din oficiu, excepția netimbrării recursului formulat de reclamant, excepție ce este întemeiată, urmează a fi admisă și în consecință, recursul formulat de reclamant va fi anulat ca netimbrat pentru următoarele considerente:
Atât recurentul pârât cât și mandatorul său, Carnaziu M. – au fost citați legal cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 438 lei iar aceștia nu s-au conformat dispoziției instanței de judecată (filele 11,12 dosar recurs).
Conform art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii sau a acțiunii.
Or, în cauză, Curtea constată neîndeplinirea acestei obligații legale și ca urmare, va anula recursul ca fiind netimbrat.
Recursul formulat de către pârâtul S. Român reprezentant de Ministerul Finanțelor Publice este nefondat pentru următoarele considerente:
Curtea reține că în privința excepției lipsei calității Ministerului Finanțelor Publice de reprezentant al Statului Român, invocarea acestei excepții este pur formală, pârâtul nedovedind o vătămare procesuală prin reprezentarea sa de către Ministerul Finanțelor Publice și nu de către Direcția regională a Municipiului București conform dispozițiilor art.5 alin.8 din H.G.nr.731/2007 privind aprobarea Normei metodologice de aplicare a O.G.nr.14/2007.
Pe de altă parte, conform dispozițiilor art.3 pct.37 din H.G.nr.447/1997, Ministerul Finanțelor Publice reprezintă S. în litigiile civile și este autoritatea ierarhic superioară – direcției generale a finanțelor Municipiul București, fiind în măsură să desemneze și să-și delege reprezentarea către această instituție.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, Curtea reține, de asemenea, că și această excepție a fost soluționată corect de către instanța de apel.
Conform dispozițiilor art.109 alin.3 Cod procedură civilă – neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât, prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii.
Or, așa cum a reținut și instanța de apel, această excepție a fost invocată direct în apel prin motivele de apel formulate, aspect ce conduce la decăderea pârâtului din dreptul de a mai invoca această excepție.
De altfel, prin motivele de recurs formulate, pârâtul nu aduce argumente de natură a combate dispozițiile legale reținute de către instanța de apel.
Așadar, față de aceste considerente, Curtea reține că hotărârea judecătorească recurată este legală, nefiind afectată de motivul de modificare prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și în consecință, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civil, recursul formulat de pârât va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca fiind netimbrat recursul formulat de recurentul reclamant S. M. împotriva deciziei civile nr.4045A/03.11.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu recurentul pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București.
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul S. Român împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 februarie 2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. A. S. C. M. S. I. P.
GREFIER
V. Ș.
RED.CMS
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
17.02.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 72/2016. Curtea de Apel... | Anulare act. Decizia nr. 99/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
