Suspendarea provizorie a executarii. Decizia nr. 100/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 100/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2016 în dosarul nr. 100/2016
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 100 A
Ședința publică de la 19.02.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. P.
JUDECĂTOR - D. A.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă T. G. S., împotriva încheierii de ședință din data de 18.12.2015, pronunțată de Tribunalul București-Secția IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant DE F. D. și AUTORITATEA TUTELARĂ - P. S. 6 BUCUREȘTI, având ca obiect-suspendare provizorie a executării.
Dezbaterile în cauză și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 12.02.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 19.02.2016, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din data de 18.12.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării provizorii formulată de petenta T. G. S., în contradictoriu cu intimații De F. D. și Autoritatea Tutelară P. Sector 6 București.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:
„Prin cererea de apel și suspendare a executării provizorii formulată împotriva sentinței civile nr. 5923/06.08.2015, petenta T. G. S. a solicitat, în contradictoriu cu intimații De F. D. și Autoritatea Tutelară P. Sector 6 București, suspendarea executării provizorii a sentinței menționate, până la soluționarea apelului declarat împotriva aceleiași hotărâri.
Petenta a arătat că prin sentința nr. 5923/06.08.2015 s-a admis în mod netemeinic și nelegal și cu grave repercusiuni asupra dezvoltării ulterioare a minorului, cererea intimatului D. de F. de stabilire a programului de desfășurare a legăturilor personale cu minorul De F. Cristiano-Davide. În cauză se impune suspendarea executării provizorii a sentinței, fiind o măsură provizorie, prin urmare îndeplinește condițiile ce impun o anumită urgență și este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente. Urgența și prevenirea unei pagube iminente este generată de situația de fapt și de drept creată prin decizia nr. 1975/10.06.2015, pronunțata de către Tribunalul București in dosarul nr._, prin care s-a admis apelul declarat de reclamantul-intimat D. de F. și pe cale de ordonanța președințială s-a dispus următoarele „încuviințează reclamantului legături personale cu minorul pana la vârsta de 6 ani, în fiecare săptămâna, duminica intre orele 18-20, in afara locuinței copilului”.
Petenta a susținut că acea hotărâre, prin care s-a dispus ca intimatul sa ia copilul timp de două ore, în afara domiciliului copilului și fără prezența mamei, a produs repercusiuni foarte grave asupra dezvoltării copilului minor. Astfel, la nici o luna de la data la care tatăl a început sa ia minorul cate doua ore de la domiciliul sau si fără prezenta mamei, s-a constatat de către medic ca minorul are „crize de plâns nocturne si stări de agitație psihomotorie exacerbate”, potrivit scrisorii medicale emisa de către dr. C. S. cu ocazia consultării minorului în data de 07.07.2015. Aceste grave afecțiuni ale minorului se datorează tocmai faptului ca intimatul ia copilul timp de 2 ore, in afara domiciliului copilului si fără prezența mamei, ceea a produs repercusiuni foarte grave asupra dezvoltării copilului minor. În atare condiții, în data de 06.07.2015, s-a dispus de către un alt medic specialist pediatru, dr. V. Bertha-E., prin scrisoare medicala următoarele: „pentru ca suferința psihica a copilului sa fie cat mai redusa este de dorit ca vizitele tatălui sa fie efectuate la domiciliul actual al copilului pana in jurul vârstei de aproximativ 3 ani când e posibil ca plimbările cu tatăl sa se facă de bunăvoie fără nicio suferința psihica din partea copilului, acesta prezentând in momentul de față o stare de teama”. Dacă o hotărâre judecătoreasca prin care s-a stabilit ca tatăl sa ia copilul doua ore din domiciliul sau, fără prezenta mamei, a produs copilului minor atâta rău, este mai mult decât evident cât de importantă și de urgentă este suspendarea executării provizorii a hotărârii prin care s-a dispus ca tatăl sa ia minorul din domiciliul sau timp de mai multe zile consecutive, în afara domiciliului său și fără prezența mamei.
Petenta a mai arătat că minorul este in continuare alăptat („alimentat natural”). Prin faptul ca intimatul ia copilul timp de mai multe zile din domiciliul acestuia, fără prezența mamei, înseamnă că minorul nu va fi hrănit, deci i se interzice prin sentința a cărei suspendare de executare se solicită însuși dreptul la hrană al acestuia. Este evidenta „urgența” și existența „motivelor temeinice” pentru ca instanța să dispună suspendarea executării provizorii a sentinței de fond, având în vedere că până la judecarea apelului poate trece o perioada lungă de timp, iar în raport de vârsta fragedă a copilului minor va avea consecințe dezastruoase pentru dezvoltarea ulterioară a acestuia, consecințe care nu pot fi reparate ulterior.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea cererii de suspendare a sentinței civile nr. 5923/06.08.2015, susținând că petenta încearcă stoparea oricărei posibilități de a-și vizita copilul, pretându-se la numeroase șicane, deși rapoartele de monitorizare a întâlnirilor dintre tată și copil, atașate ca anexele 12, 13, 14, 15, 16, 17 la dosarul de fond, dar mai ales raportul depus ca anexa 18 (filele 79-80) menționează recomandarea specialiștilor ca tatăl să petreacă cât mai mult timp singur în compania băiatului. Referitor la crizele de plâns, în situația în care acestea au existat, se datorau cu siguranță durerilor provocate de hernia inghinală de care băiatul suferea în perioada menționată, actul medical fiind evident întocmit pro causa.
În ceea ce privește afirmația petentei că ar fi băiatul privat de dreptul la hrană în zilele de vizită, intimatul a arătat că efectuează aceste vizite de câteva luni de zile, conform programului dispus de instanță și copilul este perfect sănătos și impecabil hrănit. De altfel, chiar specialiștii de la protecția copilului au depus la dosarul cauzei, fila 357 din dosarul de fond, la ultimul termen de judecată, opinia potrivit căreia alăptatul natural, chiar și în situația în care acesta ar mai avea loc, nu ar trebui să interfereze cu programul de vizitare al tatălui, întrucât copilul a crescut deja și este importantă stabilirea unei relații directe cu tatăl său, fără intermediari.
Examinând susținerile petentei T. G. S., tribunalul constată că motivele invocate nu sunt de natură să justifice, în temeiul art. 450 C.proc.civ., măsura suspendării executării provizorii a sentinței apelate, până la judecarea apelului.
Conform dispozitivului sentinței civile nr. 5923/06.08.2015, a fost stabilit programul minimal de desfășurare a relației personale dintre minorul De F. Cristiano-Davide, născut la 09.04.2013 și intimatul De F. D., cu luarea minorului din domiciliul petentei, după cum urmează: în săptămânile 1 și 3 din lună, de vineri, ora 18,00 până duminică, ora 18,00, la locuința reclamantului din București, cu posibilitatea deplasării pe teritoriul României; ultimele 2 săptămâni în luna august a fiecărui an, cu posibilitatea deplasării minorului în Italia, începând cu anul 2016; prima săptămână din luna martie a fiecărui an, la locuința reclamantului din București; 7 zile în perioada sărbătorilor de iarnă, alternativ, în anii pari în intervalul 21 decembrie-27 decembrie, iar în anii impari în intervalul 29 decembrie-04 ianuarie, cu posibilitatea deplasării minorului în Italia; în perioada sărbătorilor pascale catolice, de vineri, ora 18,00 până marți, ora 18,00, cu posibilitatea deplasării minorului în Italia; în anii pari în zilele de 08 și 09 aprilie la locuința reclamantului din București, cu posibilitatea deplasării pe teritoriul României; în anii impari în zilele de 10 și 11 aprilie la locuința reclamantului din București, cu posibilitatea deplasării pe teritoriul României.
Potrivit art. 448 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ., sunt executorii de drept hotărârile primei instanțe care au ca obiect modul de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul. Așadar, natura specială și urgența realizării acestui drept este prezumată de legiuitor, fiind justificată prin prisma interesului superior al copilului, care constituie un principiu fundamental al întregii legislații privind protecția și ocrotirea minorului.
Cererea de suspendare nu este întemeiată și va fi respinsă, tribunalul apreciind că măsura suspendării exercitării dreptului intimatului de a avea legături personale cu minorul, chiar vremelnică, până la soluționarea apelului care formează obiectul dosarului nr._ este excesivă, nepermițând desfășurarea și dezvoltarea relațiilor personale ale tatălui cu copilul.
Astfel, petenta se prevalează de concluziile adeverințelor medicale din datele de 06.07.2015 și 07.07.2015, care se referă la situații preexistente pronunțării hotărârii a cărei executare provizorie se solicită a fi suspendată, cărora le acordă o pondere nejustificată, în detrimentul interesului copilului și al asigurării echilibrului său emoțional și psihologic.
Intimatului nu îi este reproșat un comportament abuziv față de copil, care să poată justifica suspendarea dreptului de vizitare a copilului. Totodată, se observă că perpetuarea relațiilor conflictuale dintre părinți reprezintă cauza care a determinat lipsirea parțială de aplicabilitate a programului de vizitare stabilit conform sentinței civile nr. 2993/27.04.2015, pronunțată de Judecătoria S. 6 București în dosarul nr._ .
În aceste circumstanțe, este de subliniat că pentru un părinte și copilul său a fi împreună reprezintă un element esențial al vieții de familie, chiar dacă relația dintre părinți a încetat. Măsurile interne care îi împiedică să fie împreună, în speță măsura suspendării exercitării dreptului intimatului de a avea legături personale cu minorul, constituie o ingerință în dreptul protejat a art. 8 din CEDO. Având în vedere faptul că, după despărțirea părinților, este în interesul copilului ca legătura dintre acesta și familia sa să se păstreze, tribunalul constată că această ingerință, deși prevăzută de dispozițiile art. 450 C.proc.civ., nu poate fi considerată și necesară, în sensul de a fi proporțională cu scopul legitim urmărit, și anume protecția interesului superior al copilului. Programul de relații personale se impune a fi derulat într-o modalitate care, răspunzând interesului superior al copilului, să favorizeze dezvoltarea în continuare a vieții de familie a copilului. Menținerea în mod constant, în viața copilului, a ambilor părinți, reprezintă o necesitate și o garanție a unei creșteri echilibrate și armonioase, din punct de vedere social-afectiv.
Ca urmare, tribunalul apreciază că măsura suspendării exercitării dreptului intimatului de a avea legături personale cu minorul, deși temporară, este de natură a avea consecințe iremediabile asupra relațiilor dintre copil și tatăl său, conducând practic la limitarea nejustificată a posibilității tatălui de a-și exercita dreptul de vizitare, ceea ce reprezintă, în cazul de față, o atingere disproporționată adusă dreptului la respectarea vieții de familie”.
Împotriva Încheierii de ședință din 18.12.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, a formulat apel pârâta T. G. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se admiterea apelului cu consecința anulării încheierii susmenționate prin care s-a respins cererea apelantei pârâte de suspendare a executării provizorii a sentinței civile nr.5923/06.08.2015, pronunțate de Judecătoria S. 6 București, în dosarul nr._, motivat de faptul că prin această soluție s-ar aduce atingere principiului interesului superior al minorului.
În motivarea apelului s-a arătat că soluția Tribunalului București a fost pronunțată fără a fi analizat în detaliu întregul material probator administrat în susținerea cererii de suspendare – înscrisuri medicale, probe video – din care rezulta că minorul a suferit o . afecțiuni ale copilului – crize nocturne și stări de agitație psihomotorie exacerbate -, constatate direct de către un medic, conform scrisorii medicale emisă de dr. C. S. din data de 07.07.2015 – reprezentând grave afecțiuni de natură fizică și psihică produse minorului din neglijența gravă a tatălui, ca și comportamentul acestuia față de copil care în opinia apelantei a dezvoltat o relație afectiv agresivă cu minorul ce poate genera trăiri negative și dezorganizare severă a copilului pe o perioadă îndelungată de timp, ce vor necesita eforturi din partea mamei foarte mari pentru refacerea și stabilizarea copilului din punct de vedere fizic și psihic – astfel cum rezultă și din verificările medicale și recomandările efectuate de medicul pediatru dr. V. Bertha-E. la data de 06.07.2015: „pentru ca suferința psihică a copilului să fie redusă este necesar ca vizitele tatălui să fie efectuate la domiciliul actual al copilului până în jurul vârstei de aproximativ 3 ani, când este posibil ca plimbările cu tatăl să se facă de bunăvoie, fără nicio suferință psihică din partea copilului, acesta prezentând în momentul de față o stare de teamă …”.
Se impune așadar suspendarea executării provizorii a programului de vizitare stabilit prin sentința civilă nr.5923/06.08.2015, acordat reclamantului cu dreptul de a-l lua pe copil o perioadă îndelungată pe teritoriul Italiei și întrucât în cauză nu s-a efectuat o anchetă psiho-socială – la locuința tatălui din Italia – astfel, până la soluționarea definitivă a cauzei, în opinia pârâtei este de neacceptat ca minorul să poată părăsi țara în condițiile în care între tată și copil nu a existat posibilitatea construirii unei relații de atașament solidă – astfel cum s-a statuat și pe calea ordonanței președințiale în sentința civilă nr.8442/2014 – astfel încât să fie transferată posibilitatea supravegherii în sarcina tatălui.
Ordonanța președințială privind relația minorului cu tatăl – sentința civilă nr.2993/27.04.2015, definitivă prin decizia civilă nr.1975/10.06.2015 – astfel cum se menționează în pagina 19 din considerentele acesteia, își produce efectele până la soluționarea definitivă a cauzei pe dreptul comun, respectiv până la pronunțarea hotărârii în cauza pendinte pe fond a Tribunalului București.
Măsura suspendării, chiar și parțială, referitoare la plecarea minorului în Italia este absolut necesară pentru a se apăra interesul superior al copilului, care în momentul de față este sacrificat, solicitându-se instanței a nu primi ca probă calitatea tatălui de magistrat, dar care este neglijent cu copilul, acesta fiind bolnav atunci când este adus de la tată, cu febră, nehrănit corespunzător, murdar, cu urme de iritații pe corp și lovituri, tatăl spunându-i copilului că mama a murit, și dezvoltând în copil un vocabular destul de agresiv, reclamantul acuzând-o de altfel pe mamă de răpirea propriului copil, deși există hotărâre prin care s-a stabilit că nu a fost vorba de nicio răpire.
Or, tatăl dorește să elimine propriul fiu din viața mamei, încearcă să-l ducă în Italia și să îl rețină acolo, în contra interesului superior al copilului.
La data de 02.02.2015, intimatul De F. D. a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat să se constate depunerea motivelor de apel în mod tardiv în raport de momentul comunicării încheierii apelate – 08.01.2016, față de prevederile art.719 alin.(6) coroborat cu art.470 alin.(5) Cod procedură civilă, înregistrarea motivelor de apel având loc la data de 14.01.2016, astfel că operează decăderea de a se mai formula alte motive decât cele inițiale ce urmează a fi analizate, sens în care instanța urmează să facă aplicarea art.470 alin.(3) Cod procedură civilă și conform art.476 alin.(2) Cod procedură civilă.
Pentru a nu lăsa fără răspuns însă motivele de apel depuse la dosar, intimatul a arătat că toate susținerile apelantei sunt nefondate, urmând ca apelul să fie respins ca nefondat.
Cu privire astfel – la afirmația potrivit căreia, instanța de fond nu ar fi analizat condiția fizică și psihică a minorului, se face trimitere la actul medical din data de 07.07.2015 – când tatăl avea dreptul la 2 ore de vizitare duminica a copilului, pe care însă nu l-a văzut, chiar mama afirmând în răspunsurile la interogatoriu, că în acea perioadă era cu copilul la mare, neindicându-i intimatului - tată adresa de cazare (fila 336 dosar fond).
Or, cum era să fie supus băiatul unei traume din partea tatălui căruia i-a fost ascuns copilul, în plus mama afirmând cu nonșalanță în contestația la executare formulată de asemenea de către aceasta, în contra păstrării legăturilor personale dintre tată și copil – anexată, că intimatul s-ar face vinovat de hernia inghinală dobândită de minor cât timp acesta se afla la mamă – potrivit răspunsului la interogatoriul luat în cauză – depus ca anexă la întâmpinare.
S-a afirmat că intimatul a produs traume psihice copilului prin comportamentul pe care tatăl l-a avut față de acesta, fără a dovedi când a avut loc un astfel de comportament – tot în Iulie 2015?, în vacanța la mare, când intimatul nu și-a văzut băiatul?
De unde cunoaște „medicul” traumele minorului – actul medical invocat fiind o foaie de hârtie redactată ad-hoc, „pro causa”, scris de mână, fără vreun nume al pacientului sau condițiile în care s-au efectuat constatările respective?!
S-a afirmat că nu s-ar fi făcut o anchetă socială în Italia, pentru deplasarea copilului cu tatăl doar pentru 7 zile – perioadă în care minorul urma să-și cunoască verii, alte rude – și care putea avea loc nu neapărat în Italia, ci chiar în România, iar susținerile în sensul că intimatul îi spune copilului că mama lui a murit sunt invenții nefericite ca și cele privitoare la un eventual „vocabular destul de agresiv” al copilului de care s-ar face vinovat intimatul.
Cererea de suspendare de față este o șicanare dintr-un șir de astfel de poziții pe care recurenta le adoptă pentru a împiedica relațiile personale dintre tată și copil, în contra interesului superior al copilului pe care îl invocă de altfel, relevante fiind și rapoartele de monitorizare a întâlnirilor dintre intimat și copil – nenumărate – dar mai ales cel de la filele 79 – 80 din dosarul de fond (anexa 18) – care atestă conduita necooperantă a apelantei – intimatul în niciun caz, neprevalându-se de calitatea sa de judecător în pricinile dintre părți.
S-au anexat întâmpinării: extrase transmise privind corespondența dintre părți, un apel în contra unei sentințe privind stabilirea cuantumului pensiei de întreținere în favoarea minorului, o contestație la executare, proces-verbal din 29.12.2015, încheiat de B. C. B. M. în executarea sentinței civile nr.5923/06.08.2015, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București de a permite legăturile personale și deplasarea minorului în Italia, imagini foto în care copilul se prezintă fericit cu tatăl în parc și alte locuri, respectiv cu bunica paternă.
Analizând cu prioritate excepția invocată prin întâmpinare de către intimat, privind tardivitatea depunerii motivelor de apel – 14.01.2016, în condițiile în care, s-a comunicat încheierea apelată la data de 08.01.2016 – termenul fiind de 5 zile de la comunicare potrivit art.719 alin.6 teza ultimă C.proc.civ. – Curtea constată că ea nu este fondată.
Potrivit art.181 lin.1 pct.2 C.proc.civ., calculul termenelor procesuale pe zile se calculează, fără a se socoti ziua în care începe termenul să curgă (în speță – 08.01.2016) și respectiv ziua în care acesta s-ar împlini (13.01.2016), astfel că ultima zi astfel calculată (prorogată prin textul de lege susmenționat) în care se putea depune motivarea apelului era 14.01.2016 – termen pe deplin respectat, astfel cum rezultă din evidențele privind înregistrarea motivelor de apel depuse în cauză la Tribunalul București și înaintate ulterior dosarului de apel format la Curtea de Apel București.
Analizând apoi – apelul, potrivit criticilor formulate și depuse în termenul legal – Curtea constată că acesta este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Fără îndoială – că în toate deciziile ce urmează a fi luate de către instanțele judecătorești în materia ce face obiectul promovării și protecției copilului, astfel cum se statuează și în Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, în Codul civil – art.396, etc. – trebuie să fie avut în vedere interesul superior al copilului, dreptul său la viața de familie, dreptul la identitatea sa și păstrarea legăturilor personale cu părintele căruia nu i-a fost încredințat spre creștere și educare – statuate și în prevederile art.8 C.E.D.O. avute în vedere de către Tribunalul București în cauză.
Curtea constată însă, că un argument pe care l-a invocat apelanta în cererea de suspendare provizorie a executării sentinței civile nr.5923/06.08.215 pronunțată de Judecătoria S. 6 București în dosarul nr._ (prin care s-a stabilit pe calea dreptului comun programul de relații personale dintre tatăl intimat și copilul părților, inclusiv prin luarea acestuia în Italia) și reiterat în motivarea apelului pendinte, l-a constituit pronunțarea pe cale de ordonanță președințială a unui program de vizitare cu luarea copilului De F. Cristiano-Davide, în fiecare săptămână, în afara domiciliului său, două ore, de către tată, fără deplasarea lui în Italia până la vârsta de 6 ani – prin decizia civilă nr.1975/10.06.2015 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ – ca urmare a admiterii apelului intimatului tată D. de F..
Efectele acestei hotărâri definitive se întind până la rămânerea definitivă a programului de vizitare stabilit pe calea dreptului comun, așadar până la pronunțarea Tribunalului București, asupra apelului formulat de către pârâta T. G. S. împotriva sentinței civile nr.5923/06.08.2015 pronunțată de Judecătoria S. 6 București în cadrul căruia s-a formulat și cererea de suspendare de executare provizorie, tocmai avându-se în vedere efectele hotărârii definitive pronunțate pe calea ordonanței președințiale – aspect ignorat însă de Tribunalul București.
Întinderea efectelor ordonanței președințiale s-a precizat în chiar motivarea deciziei Tribunalului București susmenționate depusă în dosarul de apel, la pag.19 a deciziei (fila 64 din dosarul Tribunalului București).
În aceste împrejurări, se constată că față de decizia civilă nr.1975/10.06.2015 pronunțată de Tribunalul București pe cale de ordonanță președințială care își produce efectele până la soluționarea apelului în dosarul nr._ al Tribunalului (privind calea dreptului comun în stabilirea relațiilor personale dintre tată și copil) – Curtea constată că se impunea admiterea cererii apelantei privind suspendarea executării provizorii a sentinței civile nr.5923/06.08.2015 pronunțată în primă instanță, până la rămânerea definitivă a acestei sentințe, respectiv până la soluționarea apelului declarat împotriva ei de către apelanta-pârâtă T. G. S. – potrivit art.450 alin.3 și 4 cu raportare la art.719 alin.3 C.proc.civ.
Măsura suspendării executării vremelnice este în acord cu vremelnicia bine stabilită a efectelor deciziei pronunțate pe calea ordonanței președințiale – prin înseși considerentele avute în vedere de către Tribunalul București, de care – din punct de vedere procedural – este necesar să se țină seama.
În acest context, nu se poate spune că respectarea întinderii efectelor deciziei pronunțate pe cale de ordonanță președințială ca urmare a admiterii chiar a apelului declarat de către tatăl copilului – și, ca și consecință, admiterea cererii de suspendare a executării provizorii a primei hotărâri pronunțate pe calea dreptului comun – până la rămânerea ei definitivă – constituie o ingerință în dreptul protejat de art.8 C.E.D.O., astfel cum a reținut Tribunalul în încheierea pendinte apelată, și în interesul superior al copilului, întrucât astfel se ajunge să se pună la îndoială decizia definitivă pronunțată pe cale de ordonanță președințială având efectele subliniate mai sus, sub aspectul respectării art.8 C.E.D.O. și principiului interesului superior al copilului – ceea ce este inadmisibil.
Celelalte critici din apel, ca și apărările corespunzătoare ale intimatului din întâmpinarea depusă la dosar – vizează aspecte ce țin de soluționarea apelului pe fondul pricinii, din care rezultă în mod clar că părțile nu reușesc deopotrivă, să se pună de acord în problema stabilirii unui program de relații personale ale copilului cu tatăl său și rudele familiei acestuia, care în mod cert constituie un drept și o obligație ale tatălui, dar în primul rând un drept al copilului, fiind în interesul superior al acestuia de a-și cunoaște propria identitate și din punctul de vedere al figurii paterne, al contactului cu rudele tatălui său, spre a se asigura o bună dezvoltare psiho-afectivă a minorului.
Toate aceste aspecte însă, ca și probele în sprijinul lor, urmează a se analiza pe fondul pricinii, în concret, iar nu în apelul împotriva încheierii de respingere a cererii de suspendare de executare.
Având în vedere considerentele reținute, va fi respinsă excepția privind tardivitatea motivării apelului, ca nefondată, iar potrivit art.480 C.civ., art.450 alin.3 și 4 coroborat cu art.719 alin.3 C.proc.civ. – va fi admis apelul, schimbată încheierea pronunțată la 18.12.2015 apelată și admisă cererea de suspendare a executării provizorii a sentinței civile nr.5923/6.08.2015 a Judecătoriei sectorului 6 București până la rămânerea ei definitivă.
Potrivit art.451 C.proc.civ., se va lua act că apelanta nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția privind tardivitatea depunerii motivelor de apel – ca nefondată.
Admite apelul declarat de apelanta-pârâtă T. G. S., cu domiciliul ales la S.C.P.A. B. & C., în București, ., sector 2, împotriva încheierii de ședință din data de 18.12.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant DE F. D., cu domiciliul ales în București, ., ., sector 4, și AUTORITATEA TUTELARĂ - P. S. 6 BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea Plevnei nr.147-149, sector 6.
Schimbă Încheierea de ședință din 18.12.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._ 3/2015, și pe fond:
Admite cererea apelantei.
Dispune suspendarea executării provizorii a sentinței civile nr.5923/06.08.2015 pronunțată în dosarul nr._ de către Judecătoria S. 6 București - până la soluționarea definitivă a cauzei (a apelului).
Ia act că apelanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
F. P. D. A.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.F.P.
Tehnored.B.I.
5 ex/23.02.2016
-------------------------------
T.B.-Secția a IV-a – C.C.I.
- C.A.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 16/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
