Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1210/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1210/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 2543/117/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1210/A/2014 | |
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2014 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: | A.-T. N. |
JUDECĂTOR: | T. D. – președinte al Secției I-a civilă |
GREFIER: | M.-L. T. |
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul F. P.-A., împotriva sentinței civile nr. 310 din 19 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind-o și pe reclamanta I. A., având ca obiect exequator – recunoașterea înscrisurilor și hotărârilor străine.
Se constată că la data de 2 decembrie 2014, pârâtul-apelant a depus la dosar concluzii scrise.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 26 noiembrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 310 din 19 iunie 2014 a Tribunalului Cluj, s-a admis cererea formulată de reclamanta I. A., în contradictoriu cu pârâtul F. P.-A. și în consecință, s-a dispus recunoașterea pe teritoriul României a sentinței civile nr._/23 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria de Prima Instanță și Instrucție nr. 3 din Avila, Spania, în dosarul nr._/2011 și a sentinței nr. 129/15 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Secțiunea nr.1, Avila, Spania, precum și executarea acestor hotărâri.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1094, art. 1095, art. 1099 alin.(1) și (2) și ale art. 1103 C.pr.civ.
În dovedirea cererii sale, reclamanta a depus la dosar copia sentinței civile nr._/23 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria de Primă Instanță și Instrucție nr. 3 din Avila, Spania, în dosarul nr._/2011 și a sentinței nr. 129/15 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Secțiunea nr. 1 Avila, Spania, ambele hotărâri fiind definitive, potrivit mențiunilor din cuprinsul acestora.
Așa fiind, în baza dispozițiilor legale ale art. 1094, art. 1095, art. 1099 alin.(1) și (2) și ale art. 1103 C.pr.civ., coroborate cu cele ale art. 527, art. 532 și art. 534 C. civ., cererea a fost admisă și s-a încuviințat recunoașterea pe teritoriul României a celor hotărâri, precum și executarea lor.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâtul F. P.-A., solicitând admiterea apelului, rejudecarea cauzei și schimbarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantei de recunoaștere pe teritoriul României a celor două hotărâri judecătorești și de încuviințare a executării lor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, s-a susținut că potrivit art. 1099 alin.(1) lit. c) C.pr.civ., cererea de recunoaștere a unei hotărâri judecătorești trebuie să fie însoțită de copia dovezii de înmânare a citației și a actului de sesizare, comunicate părții care a fost lipsită în instanța străină sau orice alt act oficial care să ateste că citație și actul de sesizare au fost cunoscute, în timp util de către partea împotriva căreia s-a pronunțat hotărârea.
Așadar, pârâtul susține că nu a fost legal citat, acesta aflându-se în România în perioada 2011-2012, aspect cunoscut de reclamantă, care însă nu a declarat care este adresa acestuia.
În sentința Judecătoriei de Primă Instanță și Instrucție nr. 3 din Avila, s-a menționat că pârâtul locuiește în țara de origine România, iar în sentința nr. 129/2012 a Curții de Apel Avila, s-a menționat că pârâtul s-a întors în țara de origine România, de unde rezultă că pârâtul nu a avut cunoștință de existența litigiului, fiind astfel în imposibilitate de a se apăra.
Art. 1103 C.pr.civ. prevede că executarea hotărârii străine se încuviințează doar cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 1095, or la dosar s-au depus doar copiile celor două hotărâri judecătorești dar nu și înscrisuri care să certifice că pârâtul aflat în România, a fost legal citat.
Întrucât pârâtul nu s-a mai aflat pe teritoriul Spaniei din anul 2010, iar reclamanta nu a făcut demersuri pentru aflarea adevăratului său domiciliu din România, pârâtul a fost în imposibilitate de a se apăra, încălcându-se astfel prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform cărora orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale, de către o instanță care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
Art. 1 alin.(3) din Regulamentul CE nr. 2201/2003 din 27 noiembrie 2003 nu este aplicabil în cazul obligației de întreținere.
Intimata I. A. prin întâmpinare depusă la dosar filele 15-20, a solicitat respingerea apelului și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, intimata a arătat că în fața instanțelor din Spania, a indicat adresa pârâtului din D., ., jud. Cluj.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1099 alin.(1) lit. c) C.pr.civ., legiuitorul cerând orice act oficial atestator de cunoașterea citației și a actului de sesizare de către partea potrivnică; pe pagina 2 la punctul 2, instanța spaniolă a consemnat ca fiind admisă cererea, iar aceasta a fost transmisă pârâtului prin decizia din 27 mai 2011.
Apelantul F. P.-A. a depus răspuns la întâmpinare filele 29-31.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, Curtea deține următoarele:
Reclamanta I. A. a depus la dosarul tribunalului filele 14-17 copia sentinței nr._/2012 din 23 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria de Prima Instanță și Instrucție nr. 3 din Avila, Spania, prin care pârâtul F. P.-A. a fost obligat să îi plătească reclamantei în favoarea minorei F. I. L.-P. născută la data de 29 noiembrie 2007 în Talaverna de la Reina, Spania, o pensie alimentară în sumă de 100 euro lunar, începând cu data de 17 februarie 2011. Prin aceeași hotărâre, s-a mai stabilit că fiica minoră va rămâne în grija și custodia d-nei A. I., iar autoritatea părintească se va exercita în continuare în comun de ambii părinți.
De asemenea, reclamanta a mai depus la același dosar filele 19-21, copia sentinței nr. 129/2012 din 15 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Secțiunea nr.1, Avila, prin care s-a admis recursul reclamantei împotriva sentinței nr._ din 23 februarie 2012 a Judecătoriei de Primă Instanță și Instrucție nr. 3 Avila, pe care a revocat-o parțial și a stabilit că pensia alimentară pe care o va plăti pârâtul F. P.-A. pentru fiica comună a părților, este de 200 euro lunar, pe care o va achita și care va fi actualizată, menținându-se hotărârile pronunțate în ceea ce privesc costurile extraordinare și celelalte puncte.
Regulamentul nr. 2201/2003 din 27 noiembrie 2003 nu se aplică într-adevăr obligațiilor de întreținere, conform art. (11) din acest Regulament, însă în speță prin hotărârea judecătorească străină s-a stabilit că fiica minoră va rămâne în grija și custodia reclamantei A. I., iar autoritatea părintească se va exercita în continuare în comun de ambii părinți, iar în art. (5) din același Regulament se prevede că: „În vederea garantării egalității tuturor copiilor, prezentul regulament reglementează toate hotărârile judecătorești în materia răspunderii părintești, inclusiv măsurile de protecție a copilului, independent de orice legătură cu o procedură matrimonială”.
La pronunțarea sentinței nr._/2012 din 23 februarie 2012, pârâtul a fost citat la adresa acestuia din D., ., unde i s-a comunicat și sentința, acte pe care pârâtul nu le-a ridicat însă în mod intenționat, filele 44-49 din dosarul curții de apel.
Curtea de Apel Secțiunea nr.1 Avila, a dispus la data de 19 iunie 2012, comunicarea sentinței acestei curți către F. P.-A., prin afișare la avizierul acelei instanțe, în perioada prevăzută de lege, fila 62 din același dosar. Ulterior, la data de 10 aprilie 2012, având în vedere că s-a primit avizul anterior cu rezultat negativ în ceea ce privește comunicarea sentinței pârâtului F. P.-A., Judecătoria de Primă Instanță și Instrucție nr. 3 din Avila, a dispus atașarea ei la procedura de îngrijire și custodie, trimițând-o părților și procedând la comunicarea ei prin decizie în conformitate cu prevederile art. 164 C.pr.civ. special.
Potrivit art. 1095 alin. (2) C.pr.civ. român, dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsa părții care a pierdut procesul, ea trebuie să constate, de asemenea, că părții în cauză i-a fost înmânată în timp util atât citația pentru termenul de dezbateri în fond, cât și actul de sesizare a instanței și că i s-a dat posibilitatea de a se apăra și de a exercita calea de atac împotriva hotărârii.
Această situație este prevăzută pentru respectarea dreptului la apărare și la posibilitatea de a exercita calea de atac împotriva hotărârii.
În speță, prima sentință s-a pronunțat cu citarea pârâtului la adresa acestuia din România, ., D.. Numai omisiunea citării persoanei care nu a participat la proces în fața instanței străine constituie o excepție procedurală relativă, ce nu poate fi invocată din oficiu de instanță, ci numai de către pârât.
Conform art. 247 alin(2) C.pr.civ., excepțiile relative pot fi invocate de partea care justifică un interes, cel mai târziu la primul termen de judecată după săvârșirea neregularității procedurale, în etapa cercetării procesului și înainte de a se pune concluzii în fond.
Potrivit art. 178 alin. (3) lit. a) C.pr.civ., dacă legea nu prevede altfel, nulitatea relativă trebuie invocată pentru neregularitățile săvârșite până la începerea judecății, prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, la primul termen de judecată.
Din rezoluția de la fila 24 și comunicarea adresei fila 25 dosar tribunal, rezultă că pârâtului i s-a comunicat cererea reclamantei și înscrisurile anexate, aducându-i-se la cunoștință să depună întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii de a mai depune probe și de a invoca unele excepții în afara celor de ordine publică, potrivit art. 208 alin.(2) C.pr.civ.
Apoi, pârâtul a fost citat, fila 34, pentru termenul de judecată din data de 17 iunie 2014, dată la care nu s-a prezentat personal sau prin reprezentant și nici nu a invocat măcar tardiv excepția relativă a pretinsei omisiuni a citării lui cu ocazia soluționării cererii și recursului reclamantei de către instanțele din Spania.
Abia prin motivele de apel, pârâtul a invocat că nu ar fi fost legal citat în România, pentru a se putea apăra, ceea ce este însă tardiv.
Așa fiind, în baza art. 248 alin.(1) coroborat cu art. 1095 alin.(2) C.pr.civ., se va respinge ca fiind tardivă excepția nulității relative invocate de pârâtul-apelant.
În temeiul art. 480 alin.(1) C.pr.civ., se va respinge apelul declarat de pârât împotriva deciziei tribunalului.
În baza art. 453 C.pr.civ., apelantul va fi obligat să îi plătească intimatei cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 2.472,20 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul F. P.-A., împotriva sentinței civile nr. 310 din 19.06.2014 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numitul apelant să îi plătească intimatei I. A. suma de 2.472,20 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 3 decembrie 2014.
Președinte, Judecător,
A.-T. NistorTraian D.
Grefier,
M.-L. T.
Red.TD: 4.12.2014; Dact. CC: 4.12.2014
Jud. fond:T. D.I.
| ← Reparare prejudicii erori judiciare. Decizia nr. 982/2014.... | Servitute. Decizia nr. 1235/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
