Legea 10/2001. Decizia nr. 132/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 132/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 3676/117/2008*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 132/A/2014
Ședința publică din 10 februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C.
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: C. B.
S-au luat în examinare, în rejudecare după casare, prin decizia civilă nr. 3958 din 31 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, apelurile declarate de către reclamanții M. R., M. R. M., S. T.-I., R. C. I., R. R. L. și de către pârâtul P. M. CLUJ-N. împotriva sentinței civile nr. din_10, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, privind și pe pârâții intimați P. M. și V. M., având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 16 ianuarie 2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 23 ianuarie 2014.
CURTEA
1. Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 908 din 02.11.2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, s-a admis acțiunea civilă formulată de către reclamanții R. C. I. și R. R. L. din dosar nr._ al Tribunalului Cluj conexat la dosar nr._ în contradictoriu cu pârâții P. Mun. Cluj-N., Municipiul Cluj-N., P. M., S. T., V. A., M. R. M. și pe cale de consecință:
S-a dispus anularea parțială a Dispoziției de respingere a notificării nr. 4938/05.08.2008 emisă de P. Mun. Cluj-N. privind imobilul situat din punct de vedere administrativ în Cluj-N., .-7, jud. Cluj.
S-a constatat că reclamanții R. C. I. și R. R. L. sunt singurii care au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilul din Cluj-N., .-7, jud. Cluj, în calitate de moștenitori ai antecesorilor R. I. și R. F. M..
S-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanților a întregului imobil situat în Cluj-N., .-7 înscris în CF 8280 Cluj nr. topo 7455 și topo 7494/2.
S-a respins plângerea formulată de reclamanții din dosarul civil nr._ al Tribunalului Cluj, S. T. I. și M. R. M..
Pârâții S. T. I. și M. R. M. au fost obligați la plata către reclamanții R. C. I. și R. R. L. a sumei de 1095 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Considerente
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, în conformitate cu Dispoziția nr. 4938/05.08.2008 emisă de P. Mun. Cluj, privind imobilul situat în Cluj-N., .-7 jud. Cluj, s-a respins notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de către antecesoarea reclamanților R. C. I. și R. R. L., numita R. F. M., precum și a notificărilor formulate de către P. M., S. T. I., Vișevan A., M. R. M., în considerentele acestei dispoziții reținându-se că revendicatorii nu fac dovada calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prevăzute de lege, întrucât imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950 și a Deciziunii nr. 3086/176.IV.11 septembrie 1959 a Sfatului Popular al orașului Cluj de la firma „Ardealul„ Soc NC, reprezentată prin: P. V., R. I., S. I. și Vișevan V. - între ei în părți egale.
Raportat la actele de stare civilă depuse în dosarul civil nr._ al Tribunalului Cluj, conexat prezentei cauze și raportat la hotărârile judecătorești anexate, Decizia civilă nr. 282/A/2004 a Curții de Apel Cluj, respectiv Sentința civilă nr. 7999/2003 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul civil nr. 6958/2003, tribunalul a reținut că reclamanții R. C. I. și R. R. L. sunt moștenitorii defunctului R. I., care avea calitatea de asociat la SNC Ardealul Cluj, persoană juridică în privința căreia a operat naționalizarea în temeiul Decretului nr. 92/1950.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că există ipoteza prevăzută de dispozițiile art. 3 alin 1 lit. b, coroborat cu art. 4 alin 1 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora sunt persoane îndreptățite, în înțelesul legii, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, în echivalent, moștenitorii persoanelor fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobile și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, or, potrivit art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, prin imobile preluate în mod abuziv înțelegându-se situația imobilelor naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile.
Elementul esențial, definitoriu în soluționarea prezentei pricini, îl reprezintă statuarea persoanelor care aveau calitatea de asociați ai persoanei juridice Societatea „Ardealul„ Soc NC, la momentul naționalizării.
Astfel, proprietar tabular al imobilului casă și grădină situat în Cluj-N., .-7, înscris în CF 8280 Cluj, nr. topo 7495 și 7494/2, la poziția B 6 este firma „Ardealul„ SNC, reprezentată prin: P. V., R. I., S. I. și Vișevan N. între ei în părți egale, pentru ca, ulterior, sub B10, să fie înscrisă în temeiul încheierii_ din data de 03 august 1994 următoarea mențiune: în baza Ordonanței Prezidențiale nr. 71/19 septembrie 1949 a Tribunalului Cluj-Secția Civilă și Comercială, în baza Deciziei Ministerului Comerțului și al Alimentației nr._/1949 se radiază firma SNC „Ardealul„ din Cluj, reprezentată prin P. V., R. I., S. I. și Vișevan N., în părți egale, porțiune de sub B6 cu mențiunea că s-a transformat în firmă individuală de către fostul asociat R. I..
Din aceeași carte funciară, tribunalul a reținut că imobilul a fost naționalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950, iar, ulterior în temeiul încheierii nr. 609/1959 a Tribunalului Popular Cluj, Statul Român și-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Cluj-N., .-7.
De asemenea, la dosarul cauzei s-au depus o . înscrisuri sub semnătură privată, în copie și în original, intitulate „Declarație“ prin care s-a învederat că la data de 18 august 1949 asociații P. V., Vișevan N. și S. I. și-au ridicat părțile sociale din firma P. V. și comp., cu sediul în Cluj-N., ., nemaiavând nici o pretenție de la fostul asociat R. I., convenind totodată ca dl. R. I. să continue activitatea acestei firme în mod individual, înscrisuri contestate de către reclamanții S. T. I. și M. R. M. fără a aduce în fața instanței de judecată înscrisuri dintre cele enumerate în art. 179 alin. 2 C. pr. Civ. și fără a solicita în mod expres efectuarea unei expertize grafoscopice în acest sens.
Raportat la aspectele mai sus evocate, tribunalul a apreciat că, la data naționalizării imobilului în litigiu, în temeiul Decretului nr. 92/1950 proprietarul tabular înscris sub B 6, firma SNC „Ardealul“ din Cluj, reprezentată prin P. V., R. I., S. I. și Vișevan N., în părți egale, a fost radiată în temeiul Ordonanței Prezidențiale nr. 71/19 septembrie 1949 a Tribunalului Cluj-Secția Civilă și Comercială, în baza Deciziei Ministerului Comerțului și al Alimentației nr._/1949, astfel că la acea dată 19 septembrie 1949, SNC „Ardealul„ din Cluj și-a încetat existența ca entitate cu personalitate juridică, continuatoarea acesteia în drepturi fiind o firmă individuală, cu unic asociat antecesorul reclamanților R. C. I. și R. R. L., defunctul R. I..
Din această perspectivă, este lipsită de relevanță juridică Deciziunea Sfatului Popular al Orașului Cluj nr. 176/IV din data de 11 septembrie 1959 în care se precizează că dintr-o inadvertență în anexa Decretului nr. 92/1950 la poziția 435 figurează ca proprietar R. I. pe când proprietar tabular era firma SNC „Ardealul„ din Cluj, reprezentată prin P. V., R. I., S. I. și Vișevan N., în părți egale.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că doar reclamanții R. C. I. și R. R. L. au calitatea de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii în temeiul dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. b, coroborat cu art. 4 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Având în vedere că persoana juridică de la care s-a preluat prin naționalizare în temeiul Decretului nr. 92/1950 imobilul în litigiu, avea ca unic asociat pe antecesorul reclamanților R. C. I. și R. R. L., respectiv defunctul R. I., tribunalul a apreciat că nu este prezentă situația de excepție prevăzută de art. 18 lit. a teza finală din Legea nr. 10/2001, care permite restituirea în natură a fostei proprietăți, posibilitate efectivă în prezentul litigiu prin prisma considerentelor hotărârilor judecătorești anexate, Decizia civilă nr. 282/A/2004 a Curții de Apel Cluj, respectiv Sentința civilă nr. 7999/2003 a Tribunalului Cluj.
Raportat la toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 26 alin. 3 a admis acțiunea civilă formulată de către reclamanți.
2. Apelul
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții S. T. I., M. R. M., R. C. I. și R. R. L. și pârâtul P. M. CLUJ-N..
a) Reclamanții S. T. I. și M. R. M. au solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței, cu consecința admiterii acțiunii lor.
În motivarea apelului, au arătat că sentința pronunțata în cauză de Tribunalul Cluj este nelegală și netemeinică, dată fiind cu flagranta încălcare a legii precum și cu nesocotirea și interpretarea deformata, discreționara a probațiunii administrate în cauza.
Referitor la aspecte procedurale de flagranta încălcare a legii, arată că într-adevăr, la termenul de judecata din 13.03.2009, instanța a respins, prin încheiere, solicitările intimaților R. de administrare a probei cu interogatoriul precum și expertiza grafologica. Ulterior, magistrații au încuviințat toate cererile în probațiune, amânând cauza ori de câte ori aceștia au solicitat, cu sau fără temei.
Mai arată că motivarea instanței fondului este nespus de contradictorie și lipsită de orice logică juridică, deoarece nu a înțeles prea bine care este persoana de la care a fost preluat la stat imobilul situat în Cluj-N., .-7, considerentele ce vizează lămurirea acestei chestiuni fiind total contradictorii și lipsite de orice fel de logica juridică, aceasta considerând că naționalizarea s-a făcut de la proprietarul tabular al imobilului, respectiv Societatea Ardealul.
S-a depus la dosarul cauze, în acest sens decizia nr._ a Sfatului Popular Cluj (în temeiul căreia s-a realizat naționalizarea), dar și încheierea de intabulare în C.F. 8280 Cluj a dreptului de proprietate al Statului Român, ce confirma fără echivoc faptul ca preluarea la stat s-a făcut de la amintita societate comerciala și nicidecum de la persoana fizica R. I..
Suplimentar, au depus la dosarul cauzei sentința civila nr. 7999/2003 a Judecătoriei Cluj (rămasa definitiva prin respingerea apelului si irevocabila prin respingerea consecutiva a recursului), prin care s-a statuat cu autoritate de lucru judecat asupra modalității valabile de preluare a imobilului din .-7 în proprietatea Statului Român, consfințindu-se prin aceasta legalitatea preluării imobilului de la societatea "Ardealul" S.I.N.C. și nu de la R. I. în temeiul Decr. 92/1950. În aceste condiții, dacă naționalizarea s-a făcut în mod valabil și legal de la societatea menționata, moștenitorii asociatului S. I. ce avea o cota de 1/4 din firma sunt îndreptățiți să beneficieze și ei de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001.
Reclamanții R. nu au putut dovedi în cauză că antecesorul acestora ar fi fost unic proprietar al imobilului revendicat în considerarea calității acestuia de unic asociat al societății "ARDEALUL" S.N.C.
. C.F. 8280 Cluj depusa la dosar in extenso, rezultă că, sub B6, proprietara a imobilului în litigiu era societatea "ARDEALUL" S.N.C. reprezentata prin P. V., R. I., S. I. și V. N. în părți egale între ei iar apoi sub B8 este înscrisa trecerea în proprietatea Statului Român a imobilului menționat, cu titlu de drept naționalizare, în temeiul Decretului - Lege 92/1950 și a Deciziei Sfatului Popular Cluj nr._ (decizie existenta la dosarul cauzei).
Notarea de sub B10 nu constituie sub nicio formă dovada dreptului de proprietate exclusivă a antecesorului reclamanților R., mai mult, aceasta vine după notarea de sub B8 ce consfințește trecerea în proprietatea statului a imobilului în litigiu de la SNC "Ardealul" și nicidecum de la persoana fizică R. I.. În C.F.8280 Cluj (aferenta imobilului de pe .-7) nu a figurat niciodată antecesorul reclamanților (R. I.) ca și titular al dreptului de proprietate exclusiva cu privire la imobilul identificat, pe cale de consecința defunctul R. I. nu a fost niciodată proprietar exclusiv al întregului imobil situat din punct de vedere administrativ la adresa menționata.
Reclamanții R. nu au putut face dovada cesiunii de parți sociale de la antecesorul apelanților (S. I.) către antecesorul acestora (R. I.), contractul de cesiune depus de reclamanții-parați R. la dosar este un fals aceștia imitând în mod jenant semnătura antecesorului apelanților, sens în care a arătat constant pe întreg parcursul procesual ca nu recunoaște semnătura lui S. I. pe înscrisurile depuse în original de reclamanții R. (conform art. 177 alin. 2 C.pr.civ.), neexistând astfel dovada că s-ar fi realizat cesiunea de părți sociale de la S. I. și R. I.
Sub acest aspect, instanța fondului se prevalează de o presupusa "declarație" a lui V. A. existenta la dosarul cauzei care ar fi recunoscut vânzările făcute de S. I. și V. N., însă acest înscris este unul extrajudiciar, ce putea fi întocmit pro causa de orice persoană interesată și care nu poate fi utilizat astfel ca mijloc de probă, puterea sa doveditoare tinzând asimptotic spre zero.
Mai arată că intimații R. nu au putut dovedi ca firma "P. V. & Comp S.N.C." (denumita astfel conform ordonanței președințiale nr.71/1949 pe care o invoca( este una și aceeași societate cu "Ardealul" Soc. I.N.C. Cluj (intabulata astfel în C.F. 8280 Cluj sub B6). Exista suficiente înscrisuri depuse de reclamanții R. la dosar care arata ca P. V. (unul dintre asociați) a ieșit din societate în 10.09.1946, astfel că nu putea formula cerere de radiere a firmei în 1949 când nu mai avea calitatea de asociat. In aceste condiții, statuarea instanței fondului în sensul ca, continuatoarea în drepturi a SNC "Ardealul" Cluj a fost o firma individuală cu unic asociat R. I. este de asemenea o susținere nedovedita, preluata sub aceasta forma, fără a fi cenzurata, din "acțiunea" reclamanților R..
Mai mult, intimații R. nu au dovedit nici aspectul ca patrimoniul societății "Ardealul" S.I.N.C. ar fi trecut, într-un anume mod, în patrimoniul lui R. I., astfel încât acesta să beneficieze în integralitate de măsurile reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001.
Consideră că nicio proba de la dosar nu îndreptățea instanța fondului să pronunțe o asemenea hotărâre, neexistând nicio persoană juridică continuatoare a Societății "ARDEALUL" care sa aibă ca unic asociat pe R. I., aceasta fiind o invenție a intimaților R. preluată de către instanța fondului.
Raportat la toate cele expuse, se impunea respingerea solicitării intimaților R. de constatare ca aceștia sunt singurii îndreptățiți la aceste masuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, respingând si solicitarea de restituire in natura către reclamanți a imobilului situat în Cluj-N., .-7 precum și solicitarea subsidiară de obligare a Primarului M. Cluj la restituirea în natura a imobilului menționat, neexistând posibilitatea restituirii în natura a imobilului revendicat câta vreme, în temeiul disp. art. 18 lit. "a" Legea nr. 10/2001, asociații nu erau membri ai aceleiași familii, iar societatea "Ardealul" S.N.C. de la care s-a naționalizat imobilul avea 4 asociați și nu un asociat unic.
Consideră că plângerea împotriva dispoziției Primarului atacata în dosar nr._ /2008 al Tribunalului Cluj trebuia însă admisă în integralitate, câtă vreme au dovedit îndreptățirea la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în Cluj-N., .-7, prin intermediul actelor de stare civilă doveditoare anexate plângerii
introductive de instanță în dosar nr._ al Tribunalului Cluj.
Astfel, reclamantul S. T. I. este fiul lui S. I., asociat în societatea "ARDEALUL" S.I.N.C., societate de la care imobilul identificat mai sus a fost naționalizat iar reclamantul M. R. M. este nepotul aceluiași S. I. și fiul lui M. (fosta S.) M., fiica lui S. I. cel menționat deja, conform actelor de stare civila depuse în fața instanței fondului.
C. de 1/4-a parte indicata de pârâți în petitele plângerii introductive de instanța rezultă cu evidentă din faptul că societatea "Ardealul" S.N.C. avea patru asociați cu părți sociale egale (S. I., R. I., V. N. și P. V.), aspect necontestat de parți pe întreg parcursul procesual și dovedit fără echivoc prin înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Soluția instanței fondului este nelegala și din perspectiva atribuirii în natură a topograficului 7494/2 către reclamanții-intimați R., câtă vreme, conform înscrierii de sub B.11 din C.F. 8280 CLUJ, pe acesta este edificata o construcție asupra căreia este înscris dreptul de proprietate al S.C."ELECTROMECANICA" CLUJ, această societate nefiind chemată în judecată.
Critică este soluția instanței fondului și sub aspectul acordării cheltuielilor de judecata în cuantum de 1095 lei către intimații R., deși pârâții au fost de acord cu admiterea în parte a acțiunii.
b) Reclamanții R. C. I. și R. R. L. au solicitat schimbarea sentinței, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii lor.
În motivarea apelului, au arătat că, așa cum reiese din CF nr. 8280 Cluj nr. top. 7494/2, este intabulat dreptul de proprietate ., imobilul nefiind liber, nu putea fi restituit în natură astfel fiind obligatorie acordarea de despăgubiri în favoarea reclamanților.
În ceea ce privește dispozițiile din încheierea civilă din ședința publică din data de 12.03.2009, solicită anularea actelor de procedură efectuate la acest termen, acte ce vizează respingerea probei cu interogatoriul pârâților S. T. I., M. R. M., P. M., Vișevan M. ca neconcludentă, precum și neluarea în seamă a înscrisurilor invocate prin acțiune.
Consideră că, prin respingerea acestor probe, instanța s-a antepronunțat asupra unui capăt de cerere din acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru admiterea tezei de preluare de către antecesorul reclamanților R. I. a întregului patrimoniu al SNC era necesar a se verifica validitatea actelor de transmisiune invocate și contestate de pârâți.
Tot o încălcare a dreptului la apărare este și neacordarea a 15 minute pentru prezentarea originalelor actelor, singurul argument al instanței fiind acela că aceste acte trebuie prezentate pe loc.
c) Pârâtul P. M. CLUJ-N. a solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii cu consecința respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea apelului, a arătat că în mod greșit instanța în considerentele sentinței civile pronunțate retine numărul topografic 7495 și 7494/2, iar, prin dispozitivul aceleași sentințe, instanța face referire la un cu tot alt număr topografic 7455 si 7494/2, motiv pentru care se impune îndreptarea erorii materiale strecurate.
Mai arată că, din actele existente în dosarele interne de revendicare depuse de către revendicatori, nu rezultă cu claritate ce suprafețe au avut corpurile de clădire (clădirea/clădiri spațiu de producție - atelier de vopsitorie, tinichigerie și clădirea/clădiri cu destinație locuințe) care au fost naționalizate și dacă cele actuale sunt aceeași care au fost naționalizare. Transformarea acestui imobil dintr-un imobil cu unul sau două apartamente ca cel înscris în CF-ul proprietății într-un imobil cu 6 apartamente la data preluării nu se regăsește în nici un înscris. Acest aspect nu este semnalat nici în contractele de vânzare cumpărare încheiate între părți, existente în cadrul acestor dosare, deoarece în cuprinsul acestora nu sunt explicitate spațiile care se tranzacționează. Singura referire cu privire la imobil și la materialele din care a fost executat se regăsește în cadrul contractului de vânzare cumpărare (din 13 Octombrie 1945) întocmit între V. P. și soția născută I. T. și S. V. P. comp. ARDEALUL reprezentată prin I. R. și I. S. (anexat), unde se face referire la transferul părții deținute de către acești din spațiul de producție/atelier și a unei camere și a unei bucătărie și a unei încăperi din lemn cu lut - din imobilul cu destinația de locuință. Această ultimă încăpere care nu se regăsește la această dată în cadrul imobilului, fiind desființată și în locul acesteia, este posibil să se fi reconstruit o altă încăpere, dar din cărămidă, având în vedere faptul că imobilul la această dată este integral din cărămidă.
Precizează că modul de prezentare a imobilului în acest plan corespunde ca prezentare cu planul cadastral al municipiului editat în 1940.
De la data preluării imobilului în proprietatea statului și până în prezent, s-au adus modificări constructive la acesta, pe zona dinspre . mansardat, lucrare care nu a fost finalizată.
În concluzie, la această dată, dacă însumăm suprafețele cu destinație locativă efectivă, cuprinzând și pe cele nefinalizate de la mansardă, rezultă că suprafața construită/desfășurată este de cca 353, mp - imobil integral din cărămidă, raportat la suprafața inițială a acestuia de pe planuri preluată de cca 253,0 mp dar care este posibil să cuprindă și construcțiile executate din lemn și lut alipite la construcția din cărămidă, care au compus clădirea cu destinație de locuințe la acea dată.
În ceea ce privește imobilul destinație - atelier menționează că în baza planurilor amintite, rezultă că atelierele efective au fost amplasate strict pe nr. topo 7494/2 - și aveau o suprafață de cca 68,0 mp-la data exproprierii, iar la această dată suprafața acestora este de cca 263,0 mp, din care: - suprafața de 227,0 mp (este suprafața desfășurată, cea utilă fiind de 196,0 mp) și care a fost închiriată inițial de către Cooperativa- Deservirea, actual . de 36,0 mp construcție realizată după 1990 (este suprafața desfășurată, cea utilă fiind de 31,0 mp)- care a fost construită și utilizată până în anul 2004 de către ..
Tot în acest areal, s-a executat un nou corp de clădire în suprafață construită de 148,0 mp - construcție realizată de către . această dată este în proprietatea ., fiind înscrisă în CF nr._.
Având În vedere cele prezentate, rezultă că, la această dată, suprafața totală construită/desfășurată de clădiri cu funcția de ateliere/ spații de producție este 410,0 mp, fată de suprafața celor preluate de cca 68,0 mp.
Astfel, dacă cuantifică suprafețele desfășurate a tuturor imobilelor care au fost preluate indiferent de destinație cu cele actuale rezultă următoarele: - suprafața totală desfășurată a tuturor construcțiilor existente pe proprietatea înscrisă inițial în CF nr. 8280 Cluj la această dată este de 663,0 mp, față de cele preluate de 321,0 mp.
Pe baza celor mai sus prezentate, imobilul situat în Municipiul Cluj-N., .-7, de la data naționalizării de către Statul Român și până în prezent a suferit modificări constructive semnificative, ceea ce reprezintă o creștere de cca două ori mai mare (respectiv de 206,50) fată de construcțiile inițiale preluate, fapt pentru care în conformitate cu prevederile Legii 10/2001 această proprietate, nu se poate restitui în natură fiind posibila doar acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești persoanelor îndreptățite.
Învederează că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român prin Decizia nr._ a Sfatului Popular Cluj de la Societatea Ardealul S.N.C și nu de la R. I., cum greșit reține instanța.
Hotărârea judecătoreasca pronunțată de către instanța fondului este criticabilă și în ceea ce privește atribuirea în natură a topograficului 7494/2 către reclamanții R. I. și R. R., motivat de faptul ca, raportat la înscrierile de sub B.11 din CF 8280 Cluj, este edificată o construcție asupra căreia este înscris dreptul de proprietate al . nu este parte în proces.
Soluția instanței în primul apel
Prin decizia civilă nr. 245/20.05.2011, Curtea de Apel Cluj a admis în parte apelurile declarate de reclamanții R. C. I. și R. R. L. și de pârâtul P. M. CLUJ-N. împotriva sentinței civile numărul 908 din 02.11.2010 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte plângerea formulată de reclamanții R. C. I. și R. R. L. împotriva dispoziției numărul 4938/05.08.2008 emisă de P. municipiului Cluj-N.; a constatat că reclamanții R. C. I. și R. R. L. sunt singurii care au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilul evidențiat în CF numărul 8280 Cluj-N., numărul top 7495; a înlăturat dispoziția din sentința privind restituirea în natură a imobilului evidențiat în CF numărul 8280 Cluj-N., numărul top 7494/2; a obligat pârâtul P. M. CLUJ-N. să trimită notificarea înregistrată la Comisia locală Cluj-N. pentru aplicarea Legii numărul 10/2001 sub numărul_/3 din 27.03.2001, împreună cu întreaga documentația aferentă, unității deținătoare, Cooperativa meșteșugărească "ELECTROMECANICA" Cluj-N., cu sediul în Cluj-N., ., în vederea soluționării în ceea ce privește imobilul evidențiat în CF numărul 8280 Cluj-N., numărul top 7494/2; a menținut dispozițiile sentinței referitoare la: anularea parțială a dispoziției numărul 4938/05.08.2008 emisă de P. municipiului Cluj-N., restituirea în natură a imobilului evidențiat în CF numărul 8280 Cluj-N., numărul top 7495, respingerea plângerii formulate de către pârâții S. T. I. și M. R. M. în dosar numărul_ al Tribunalului Cluj și obligarea pârâților S. T. I. și M. R. M. la plata cheltuielilor de judecată; a respins ca lipsit de interes apelul declarat de reclamanții R. C. I. și R. R. L. împotriva încheierii civile din 12.02.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._ ; a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții S. T. I. și M. R. M. împotriva aceleiași sentințe.
Considerente
a) Cât privește apelul reclamanților S. T. I. și M. R. M., un prim motiv de apel se referă la aspecte procedurale de încălcare a legii deoarece la termenul de judecata din 13.03.2009 instanța ar fi respins, prin încheiere, solicitările intimaților R. de administrare a probei cu interogatoriul precum și expertiza grafologică, iar, ulterior, magistrații au încuviințat toate cererile în probațiune și au amânat cauza ori de câte ori aceștia au solicitat, cu sau fără temei.
Curtea constată că cel mai probabil apelanții se referă la încheierea din data de 12.02.2009, încheiere prin care au fost respinse mai multe cereri în probațiune, iar apoi instanța, în altă compunere, a revenit asupra celor dispuse prin această încheiere și a dispus administrarea probelor.
Este real că o încheiere prin care se dispune cu privire la probe are caracter interlocutoriu iar instanța este ținută cu privire la cele stabilite prin acea încheiere, cu excepția cazurilor în care există motive noi de a se reveni asupra celor dispuse, sau chiar părțile de comun acord solicită aceasta, în temeiul principiului disponibilității.
Cu toate acestea, pornind de la ultima constatare, că părțile de comun acord pot solicita revenirea asupra celor dispuse cu privire la o probă, în temeiul principiului disponibilității, reiese că interesul încălcat de către instanță este unul privat și prin urmare părțile trebuie să dovedească o vătămare ce le-a fost adusă, în condițiile art. 105 alin. 2 teza I Cod procedură civilă, vătămare care în cauză nu a fost nici indicată și nici dovedită, și oricum interesul este aflarea adevărului în orice cauză iar instanța putea la rândul ei să dispună asupra probelor în temeiul art. 129 Cod procedură civilă.
Mai arată apelanții că motivarea instanței fondului este contradictorie deoarece nu a înțeles prea bine care este persoana de la care a fost preluat la stat imobilul situat în Cluj-N., .-7, aceasta considerând că naționalizarea s-a făcut de la proprietarul tabular al imobilului, respectiv Societatea Ardealul.
Curtea reține că sentința atacată nu este contradictorie și reține corect starea de fapt.
Este necontestat că imobilul a fost preluat de la «S. V. P. . la fel de important este de a se stabili cine sunt persoanele care aveau calitatea de asociați ai persoanei juridice Societatea „Ardealul„ SNC, la momentul naționalizării, element important prin prisma Legii nr. 10/2001, dat fiind că pe de o parte oferă calitatea de persoană îndreptățită și pe de altă parte în funcție de numărul de asociați sau dacă aceștia fac parte din aceași familie măsurile reparatorii diferă, potrivit celor stabilite de art. 18 din Legea nr. 10/2001.
Proprietar tabular al imobilului casă și grădină situat în Cluj-N., .-7, înscris în CF 8280 Cluj, nr. topo 7495 și 7494/2, sub B 6 este firma „Ardealul„ SNC, reprezentată prin: P. V., R. I., S. I. și Vișevan N. între ei în părți egale (fila 74 vol. III dosar fond), asociații fiind cei de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare și de la momentul intabulării.
Înscrierea dreptului de proprietate în acest fel s-a făcut în baza contractului de vânzare cumpărare din data de 24 decembrie 1945, după cum se menționează în CF 8280 Cluj, sub B 6, iar singurul contract din data de 24 decembrie 1945 depus la dosar (fila 111 vol. III dosar fond) indică la cumpărător «S. V. P. .>
Faptul că în cartea funciară s-a înscris doar „Ardealul„ SNC nu înseamnă că „Ardealul„ SNC este o persoană juridică diferită de «S. V. P. . doar că cererea de intabulare a fost formulată în acest fel de către „S. Ardealul“ (fila 160 vol. III dosar fond).
Lămuritor este și faptul că în contractul de asociere din 18 septembrie 1945 (fila 112 vol. III dosar fond) se menționează că firma socială este „V. P. & Comp.“ iar emblema sau denumirea este „Ardealul“.
Aceste acte se coroborează cu Ordonanța nr. 188/12.10.1945 (fila 113 vol. III dosar fond), unde se dispune transcrierea în registrul societăților de pe lângă Tribunalul Cluj a contractului de asociație intervenit între P. V., R. I., S. I. și Vișevan N. în septembrie 1945 și înregistrarea societății: V. P. . Cluj, ..
Apoi, faptul vânzării părților sociale rezultă din actele încheiate între foștii asociați (fila 34-40 vol. III dosar fond), prin care aceștia semnează fiecare individual o declarație la 18.08.1949 (filele 37-39,) prin care arată că nu mai au nici o pretenție față de fostul lor asociat R. I. și că se învoesc ca R. I. să continue firma în mod individual.
Actul relevant, dat urmare declarațiilor arătate în aliniatul anterior, cu privire la compunerea asociaților este Ordonanța nr. 71/19.09.1949 (fila 45 vol. III dosar fond), emisă de Tribunalul Cluj, Sect. civ. comercială, prin care se admite cererea formulată de P. V., R. I., S. I. și Vișevan N. în calitate de coproprietari ai firmei P. ., . și ordonă radierea acestei firme, aceasta transformându-se în firmă individuală (alin. 2 parte finală a ordonanței), cu asociat unic R. I..
Ulterior, în cf sub B10, în temeiul încheierii_ din data de 03 august 1994, se face următoarea mențiune: în baza Ordonanței Prezidențiale nr. 71/19 septembrie 1949 a Tribunalului Cluj-Secția Civilă și Comercială, în baza Deciziei Ministerului Comerțului și al Alimentației nr._/1949 se radiază firma SNC „Ardealul„ din Cluj, reprezentată prin P. V., R. I., S. I. și Vișevan N., în părți egale, porțiune de sub B6 cu mențiunea că s-a transformat în firmă individuală de către fostul asociat R. I..
Un alt act emis de către firmă sau de către asociați ulterior acestei ordonanțe nr. 71/19 septembrie 1949 a Tribunalului Cluj nu a fost indicat și prin urmare nu se poate stabili decât că singurul asociat al firmei la momentul preluării de către stat a imobilului era R. I..
Acest aspect a fost reținut deja cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 799/2003 a Judecătoriei Cluj-N. în dosar nr. 6958/2003 (fila 220 dosar_ ), menținută prin decizia civilă nr. 282/A/2004 pronunțată în dosar nr. 7341/2003 al Curții de Apel Cluj (fila 203 dosar_ ) unde se reține că imobilul a fost preluat de la S. Ardealul Cluj, antecesorul reclamanților, R. I., fiind singurul asociat al acestei firme.
Faptul că există acte semnate între foștii asociați și în anul 1955 nu relevă decât o desocotire între aceștia, dar, din punct de vedere al dreptului societar, Ordonanța nr. 71/19.09.1949 dispune lichidarea societății în nume colectiv și continuarea acesteia cu unicul asociat R. I..
Prin decizia nr. 3086/176/IV/11.09.1959 a Sfatului Popular Cluj se dispune preluarea imobilului înscris în cf 8280 de la „Ardealul“ S. Cluj reprezentată prin P. V., R. I., S. I. și Vișevan N., constatându-se că dintr-o inadvertență în anexă la Decretul nr. 92/1950 figurează R. I. când în realitate proprietar tabular a fost „Ardealul“ S. Cluj reprezentată prin P. V., R. I., S. I. și Vișevan N. (fila 55 dosar_ )
Acest act este fără relevanță deoarece, chiar dacă se precizează că proprietar tabular era firma SNC „Ardealul„ din Cluj, reprezentată prin P. V., R. I., S. I. și Vișevan N., în părți egale, nu este aplicabil art. 24 din Legea nr. 10/2001, care prevede că „în absența unor probe contrare, existenta si, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive”, deoarece, în cauză, dovada calității de proprietar nu se contestă ca fiind cea a SNC „Ardealul”, după cum reiese din cf, care concordă cu cele din decizia de preluare, iar dovada calității de asociat s-a făcut prin Ordonanța Prezidențială nr. 71/19 septembrie 1949 a Tribunalului Cluj-Secția Civilă și Comercială și implicit dovada calității de persoană îndreptățită, iar textul legal menționează că doar în absența unor probe contrare se poate face dovada dreptului de proprietate cu actul de preluare, or față de actele indicate nu se poate afirma că ne aflăm în ipoteza absenței probelor.
Acest act, decizia nr. 3086/176/IV/11.09.1959 a Sfatului Popular Cluj, este ulterior Ordonanței nr. 71/19.09.1949, care a stabilit deja că doar R. I. este singurul acționar, ceea ce a fost reținut deja cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 799/2003 a Judecătoriei Cluj-N., arătată mai sus.
Prin urmare, susținerea apelanților că preluarea la stat s-a făcut de la amintita societate comercială este corectă, cu corectivul că singurul asociat al acestei societăți la data preluării de către stat era R. I..
Prin urmare, moștenitorii asociatului S. I. nu mai aveau cota de 1/4 din firmă, și prin urmare nu sunt îndreptățiți să beneficieze de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001.
Chiar dacă, în cf 8280 Cluj sunt menționați și asociații firmei, anume: P. V., R. I., S. I. și V. N., aceasta nu înseamnă că efectul constitutiv al înscrierii dreptului de proprietate se extinde și asupra lor, cât vreme efectul constitutiv se referă doar la proprietar și nu pune în imposibilitate firma de a nu mai putea să își schimbe structura asociaților, sau acționarilor unde este cazul, chiar și fără ca această structură modificată să fie la rândul ei menționată în cf, cât timp proprietar asupra imobilului este doar persoana juridică iar nu asociații care dețin doar drepturi asupra părților sociale.
Susțin apelanții că reclamanții R. nu au putut face dovada cesiunii de părți sociale de la antecesorul apelanților (S. I.) către antecesorul acestora (R. I.), contractul de cesiune depus de reclamanții-parați R. la dosar este un fals, aceștia imitând în mod jenant semnătura antecesorului apelanților, sens în care a arătat constant pe întreg parcursul procesual ca nu recunoaște semnătura lui S. I. pe înscrisurile depuse în original de reclamanții R. (conform art. 177 alin. 2 C.pr.civ.), neexistând astfel dovada că s-ar fi realizat cesiunea de părți sociale de la S. I. și R. I..
Curtea constată că nici acest motiv de apel nu poate fi primit deoarece potrivit art. 177 și urm. Cod procedură civilă cel care trebuia să depună scripte de comparație este parte a cărui semnătură se contestă sau urmașii acesteia, dat fiind că acesta posedă sau ar trebui să posede acte semnate de către respectiva persoană, iar trecerea unei perioade mari de timp nu face ca raționamentul să se schimbe deoarece trecerea timpului nu poate duce la trecerea sancțiunii pe umerii altei părți, cât timp cel care trebuie să suporte faptul nedepunerii este chiar persoana care nu depune, dat fiind că în alt fel s-ar perverti rolul sancționator, care de fapt ar deveni ineficient și un mijloc de răzbunare iar nu un mijloc de sancțiune corectă.
Nu în ultimul rând, relativ la acest aspect, trebuie arătat că ceea ce a produs efecte cu privire la structura asociaților este Ordonanța nr. 71/19.09.1949, care a considerat actul de cesiune ca fiind valid iar această ordonanță continuă să producă efecte referitor la aceasta.
Cât timp R. I. a fost singurul asociat restituirea în natura a imobilului menționat, dacă nu sunt alte impedimente, după cum vom arăta, devine admisibilă, deoarece art. 18 lit. "a" Legea nr. 10/2001, prevede că aceasta este posibilă dacă exista asociat unic.
Referirea la imposibilitatea restituirii în natură a topograficului 7494/2, chiar reală fiind, nu poate fi primită din partea acestor apelanți, dat fiind că față de ei rămâne valabilă soluția respingerii notificării, întrucât nu au calitatea de persoană îndreptățită, prin urmare o modificare cu privire la acest imobil nu le aduce nici un beneficiu.
Față de menținerea soluției de respingere a plângerii acestor reclamanți, soluția de obligare a lor la plata la fond a cheltuielilor de judecata către intimații R., apare ca fiind corectă.
b) În ce privește apelul formulat de reclamanții R. C. I. și R. R. L., aceștia au arătat că așa cum reiese din CF nr. 8280 Cluj nr. top. 7494/2 este întabulat dreptul de proprietate ., imobilul nefiind liber, nu putea fi restituit în natură astfel fiind obligatorie acordarea de despăgubiri în favoarea reclamanților.
În ce privește acest motiv de apel, Curtea constată că poate fi primit doar în parte.
Astfel, este corect că în cf 8280 (fila 75 vol. III dosar fond) sub B 11 se dispune transcrierea în cf_ a imobilului cu nr top 7494/2, în temeiul sentinței civile nr. 7823/2003 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dos. nr. 2914/2003 – nedepusă la prezentul dosar -, în favoarea vechiului proprietar asupra căruia se înscrie construcția existentă azi asupra căreia se intabulează dreptul de proprietate al ., aceasta din urmă dobândind evident și un drept de superficie asupra imobilului, cât timp are proprietatea asupra construcției și folosința asupra terenului.
Numele corect al entității este CM Electromecanica Cluj-N., adică Cooperativa Meșteșugărească (a se vedea ștampila de pe adresa de la fila 54 vol. III dosar fond), iar, din acest act, reiese că a primit repartiția nr. 32/05.09.1975 (fila 123 vol. II dosar fond) pentru spațiul situat în . compus din încăperi în suprafață de 196 mp și ulterior a mai ridicat construcții în suprafață de 128,85 mp. Mai arată că a achitat chirie către Consiliul local pentru întreg imobilul.
Semnificația repartiției nr. 32/05.09.1975 coroborată cu înscrierea în cf a dreptului de proprietate asupra construcției edificată pe terenul cu nr top 7494/2 este aceea că CM Electromecanica Cluj-N. este unitate deținătoare pentru partea din imobilul cu nr top 7494/2, teren și construcție, deținută de aceasta, chiar dacă a achitat o perioadă chirie pentru imobil sau o parte a acestuia și chiar dacă proprietar asupra terenului este Statul Român, deoarece calitatea de unitate deținătoare a fost dobândită în baza repartiției nr. 32/05.09.1975, pentru Statul Român, care a înțeles să soluționeze notificările prin entitățile sale care dețin imobilele, iar calitatea de proprietar poate fi diferită de calitatea de unitate deținătoare sau entitate care soluționează notificarea.
În prezenta cauză, CM Electromecanica Cluj-N. sau succesoarea acesteia, ., nu este parte, prin urmare, este necesar să se emită noi dispoziții sau decizii, după caz, de către fiecare entitatea sau unitate deținătoare, pentru partea din imobil, teren și construcție pe care o deține, sau ca în contradictoriu cu CM Electromecanica Cluj-N. și cu P. M. Cluj-N. să se stabilească ce imobile aparțin CM Electromecanica Cluj-N. și care Statului Român și să se dispună obligarea acestora de către instanță să acorde măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.
O parte a construcțiilor sunt deținute de către Stat, iar o parte de către CM Electromecanica Cluj-N., iar terenul este proprietatea Statului asupra căruia CM Electromecanica Cluj-N. are un drept de folosință.
Partea din imobil și superficia, terenul necesar pentru folosința construcțiilor CM Electromecanica Cluj-N., trebuie stabilită în contradictoriu și cu CM Electromecanica Cluj-N., ceea ce nu este posibil în prezenta cauză.
Nu se putea acorda măsuri reparatorii, nici în natură, nici în echivalent, în prezenta cauză, nici măcar pentru partea deținută de Stat, dat fiind că trebuie stabilite în prealabil cele de mai sus.
Apelul este întemeiat în parte și pentru că notificarea trebuie soluționată de către unitatea deținătoare, pentru partea din imobilul cu nr top 7494/2, sau în cazul în care instanța stabilește în mod direct măsurile reparatorii, atunci aceasta trebuie făcută în contradictoriu cu unitatea deținătoare, care este CM Electromecanica Cluj-N..
În acest sens sunt dispozițiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 care dispune că „daca restituirea in natura nu este posibila, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.“ și art. 27 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 care prevede că „dispozițiile art. 25 sunt aplicabile și în situația în care persoana juridică notificată deține numai în parte bunurile imobile solicitate. În aceasta situație persoana juridica deținătoare va emite decizia motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o deține. Persoana juridica notificată va comunica persoanei îndreptățite toate datele privind persoana fizică sau juridică deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat. Totodată va anexa la comunicare și copii de pe actele de transfer al dreptului de proprietate sau, după caz, de administrare. În cazul în care nu deține aceste date persoana juridică notificată va comunica acest fapt persoanei îndreptățite.“
Din acest din urmă text, rezultă obligația persoanei juridice notificate, dar care nu deține imobilul, de a trimite unității deținătoare notificarea și actele anexe, ca și din dispozițiile art. 22 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 care prevede că, chiar daca a fost adresata altei unități decât cea care deține imobilul notificarea înregistrată face dovada deplină a respectării termenului.
Prin urmare o dispoziție emisă de către o unitate notificată pentru partea din imobil pe care nu o deține nu poate fi menținută.
Mai trebuie arătate și dispozițiile art. 19 alin. 1 teza II din legea nr. 10/2001, care fac vorbire de entitatea investită cu soluționarea notificării.
Din toate aceste dispoziții rezultă că instanța poate, față de cererea de restituire în natură, să dispună mai puțin, anume trimiterea notificării la unitatea deținătoare.
Instanța este abilitată în prezentul cadru procesual să dispună obligarea unității sesizate cu notificarea – în speță, P. municipiului Cluj-N. – să trimită notificarea unității deținătoare a imobilului revendicat în baza Legii nr. 10/2001 – în speță CM Electromecanica Cluj-N., întrucât, potrivit celor statuate prin decizia nr. XX/2007 a ÎCCJ, pronunțată în recurs în interesul legii, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
O astfel de dispoziție din partea instanței se încadrează în spiritul deciziei nr. XX/2007 a ÎCCJ, de soluționare a unei cât mai mari părți din plângere de către instanță, iar în prezentul cadru procesual acesta este maximul posibil pe care îl poate dispune instanța.
În prezenta cauză, instanța nu poate soluționa pe fond notificarea reclamanților cu privire la imobilul cu nr. top 4794/2, întrucât, până în prezent, unitatea deținătoare a acestui imobil nu a fost investită cu soluționarea.
În vederea respectării procedurii instituite prin Legea nr. nr. 10/2001 se impune ca mai întâi CM Electromecanica Cluj-N. să soluționeze notificarea reclamanților R. care îi va fi trimisă pentru imobilul cu nr top 7494/2, abia apoi, în ipoteza în care partea va fi nemulțumită, să conteste în instanță decizia sau, după caz, refuzul nejustificat de emitere a acesteia.
În ceea ce privește apelul împotriva dispozițiilor din încheierea civilă din ședința publică din data de 12.03.2009, solicită anularea actelor de procedură efectuate la acest termen, acte ce vizează respingerea probei cu interogatoriul pârâților S. T. I., M. R. M., P. M., Vișevan M. ca neconcludentă, precum și neluarea în seamă a înscrisurilor invocate prin acțiune.
Cu privire la apelul împotriva dispozițiilor din încheierea civilă din ședința publică din data de 12.03.2009, Curtea reține că apelul formulat împotriva unei sentințe se consideră formulat și împotriva tuturor încheierilor din respectiva cauză, potrivit interpretării ce rezultă din dispozițiile art. 282 alin. 1 Cod procedură civilă, care prevede că împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, motiv pentru care nu trebuie menționată separat fiecare încheiere atacată dacă măsura dispusă prin încheiere poate fi criticată prin motivele de apel, motive care se depun ulterior, reiese că o astfel de indicare punctuală este superfluă.
Mai trebuie stabilit ca și la ceilalți apelanți reclamanți - S. T. I. și M. R. M. - că și apelanții R. C. I. și R. R. L. se referă cel mai probabil la încheierea din data de 12.02.2009.
Tot privitor la această încheiere, Curtea a pus în discuție, la cuvântul pe fondul acestui apel, lipsa de interes a acestor apelanți, dat fiind că, prin soluția pe fondul cauzei, acțiunea lor a fost admisă, prin urmare, nu au niciun interes de a ataca respectiva încheiere, iar, apelul fiind devolutiv, instanța de apel poate stabili la rândul ei starea de fapt, după cum a și procedat, potrivit celor de mai sus.
c) Apelul pârâtului P. M. Cluj-N. este întemeiat doar în parte, numai cu privire la partea din imobilul cu nr. top 7494/2, relativ la care nu are în întregime calitatea de unitate deținătoare, după cum s-a arătat mai sus la analiza apelului reclamanților R. C. I. și R. R. L..
Imobilul din cf 8280 este compus din imobilul cu nr top 7494/2, cu destinația de ateliere și cel cu nr. top 7495 cu destinația de locuințe.
Faptul că la imobilul cu numărul topografic 7495 a efectuat extinderi la suprafețele cu destinație locativă de circa 100 mp față de suprafața construită preluată de 253 mp, după cum susține apelantul (fila 27 verso alin. 1 apel), nu face să fie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 19 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, iar instanța nu a fost investită cu un petit sau o acțiune de stabilirea valorii construcțiilor adăugite.
Chestiunea ce privește indicarea greșită a unui alt număr topografic a fost corectată, dispunându-se îndreptarea erorii materiale.
3. Recursul
Prin decizia civilă nr. 3958/31.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat nul recursul Primarului mun. Cluj-N. și au fost admise recursurile declarate de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 245/2011 a Curții de Apel Cluj, ce a fost casată și apelul trimis spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerentele deciziei de casare, se arată că starea de fapt nu a fost pe deplin stabilită și se impune completarea probațiunii privind situația juridică a imobilului în litigiu, impunându-se stabilirea titularului dreptului de proprietate la data naționalizării, în condițiile în care înscrisurile depuse de reclamanții R. C. I. și R. R. L. pentru a dovedi dreptul de proprietate al antecesorului lor au fost contestate de ceilalți reclamanți.
De asemenea, se impune și stabilirea calității de unitate deținătoare asupra imobilului.
4. Rejudecarea apelului după casarea cu trimitere
În rejudecare, curtea a dispus completarea probațiunii prin efectuarea a trei expertize, una a scrisului, pentru a se stabili dacă este reală sau nu susținerea reclamanților R., în sensul că antecesorul lor a rămas unicul asociat al societății de la care a fost preluat imobilul, una topografică, pentru a se identifica imobilul teren liber, raportat la construcțiile amplasate pe acesta și una în construcții, pentru a se verifica dacă, în fapt, construcțiile existente în prezent sunt identice cu cele preluate de stat, respectiv dacă au fost edificate construcții noi.
Pentru a se stabili care sunt construcțiile vechi și care sunt cele nou edificate, au fost solicitate și autorizațiile pentru executare de lucrări la care face referire P. municipiului Cluj-N. în apelul său, acestea fiind depuse la f. 247-259 din dosar.
De asemenea, a fost efectuată o cercetarea la fața locului, cu citarea expertului constructor, care a fost audiat, tot la fața locului fiind audiat și un martor care cunoaște imobilul anterior preluării de către stat și care a indicat instanței construcțiile care existau la momentul preluării.
S-a solicitat de la Primăria municipiului Cluj-N. să depună la dosar contractele privind construcția cu destinație de locuință, iar, din răspunsul acestei instituții, a rezultat că spațiile cu destinație de locuință sunt doar închiriate, nefiind înstrăinate de unitatea administrativ-teritorială, aflându-se, așadar, în continuare în patrimoniul acesteia (f. 200-246).
Având în vedere probele administrate în cursul judecății, inclusiv în rejudecarea apelului după casare, curtea stabilește următoarea stare de fapt:
a) În ceea ce privește titularul dreptului de proprietate la data preluării imobilului de către stat, în urma efectuării expertizelor scrisului (f. 98-108, 303-311 dosar apel rejudecare), s-a constatat că trei din cei patru asociați au înstrăinat părțile lor sociale antecesorului reclamanților R. C. I. și R. R. L., respectiv numitului R. I., printre aceștia figurând inclusiv S. I., antecesorul reclamanților S. T. I. și M. R. M. din dosarul conexat.
Astfel, așa cum rezultă din contractul de asociație din 21 iulie 1945, asociații societății proprietare a imobilului anterior preluării abuzive de către stat au fost P. V., Vișevan N., S. I. și R. I., cei doi din urmă fiind antecesorii celor două categorii de reclamanți, societatea figurând ca proprietară tabulară a imobilului în litigiu, respectiv a parcelelor cu nr. top 7495 și 7494/2 din CF 8280 Cluj sub B6 (f. 19-20 dosar I.C.C.J).
S. I. a semnat chitanța și declarația din 18 august 1949, recunoscând că a primit prețul de 70.000 lei pentru partea sa din societate.
Este adevărat că semnătura lui S. I. de pe chitanță a fost executată ulterior, însă declarația din aceeași zi este suficientă pentru a dovedi acordul acestuia în ceea ce privește transferul părții sale sociale în favoarea asociatului R. I..
Pentru numitul P. V., a semnat soția acestuia, iar cu privire la Vișevan N., nu s-a dovedit semnarea vreunui act, însă succesorii acestora nu au formulat notificare și nu au înțeles să conteste în vreun fel cesiunea invocată de reclamanții R. C. I. și R. R. L..
Cesiunea părților sociale este confirmată și de Ordonanța prezidențială nr. 71/19.09.1949 a Tribunalului Cluj, Secția civilă și comercială, înscrisă în cartea funciară sub B 20 (f. 21 dosar I.C.C.J).
Reclamanții S. T. I. și M. R. M. au contestat cuprinsul acesteia, pe motiv că mențiunea privind transformarea în firmă individuală a fost adăugată ulterior și nu este trecută în dispozitiv (f. 26 dosar I.C.C.J.) și că există neconcordanțe între aspectul, punerea în pagină a celor două exemplare din ordonanță, existente la dosar (f. 26-27 dosar ICCJ). În realitate, diferența de aspect se explică prin mijloacele tehnice ale timpului, fiind vorba de copii redactate la mașini de scris diferite, mențiunea privind transformarea în firmă individuală existând în ambele copii de la dosar, în cea de la fila 27 fiind evident că nu poate fi vorba de o adăugare și aceasta fiind cea de la dosarul în care a fost pronunțată ordonanța, așa cum rezultă din ștampila de definitivare, cealaltă fiind doar o copie conformă cu originalul, conform ștampilei care atestă această împrejurare. Faptul că dispozitivul nu cuprinde mențiunea transformării în firmă individuală nu înseamnă că această transformare nu a avut loc, aceasta rezultând din considerentele hotărârii, acesta fiind motivul pentru care s-a dispus prin dispozitiv radierea firmei în forma existentă anterior.
Inclusiv în anexa Decretului de naționalizare nr. 92/1950, persoana de la care a fost preluat imobilul este R. I., rămas unic asociat.
Decizia administrativă nr. 3086/176/IV din 11 septembrie 1959 emisă de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al orașului de Subordonare Regională Cluj, care corectează anexa decretului (f. 183-184 dosar rejudecare), ținând seama de cuprinsul cărții funciare, neadus la zi, nu afectează valabilitatea transferului părților sociale.
Așadar, antecesorul reclamanților S. T. I. și M. R. M. a înstrăinat partea sa socială din societatea înscrisă ca proprietară tabulară anterior preluării imobilului de către stat, astfel că succesorii săi nu au calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Din acest considerent, în temeiul art. 296 Cod proc. civ., apelul lor va fi respins ca nefondat, menținându-se dispoziția primei instanțe privind respingerea plângerii acestora, precum și cea privind obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată în favoarea celorlalți reclamanți.
b) În ceea ce privește identificarea porțiunii din imobil ce poate fi restituită în natură, din raportul de expertiză topografică întocmit de ing. exp. Poșta M. (f. 133-162 dosar rejudecare), rezultă că, pe . 7495, sunt identificate corpurile de construcție 1 și 1A, care, așa cum rezultă din raportul de expertiză judiciară în specialitatea construcții întocmit de ing. exp. C. R. (f. 67-85, 277 dosar rejudecare vol. I, f. 2-4 dosar rejudecare vol. II), coroborate cu procesul verbal de cercetare de la fața locului (f. 276 dosar rejudecare vol. I), precum și declarația martorului P. V. audiat la fața locului (f. 275 din același dosar), cuprind locuințe ce nu au fost modificate raportat la momentul preluării, împrejurare confirmată și de autorizațiile de executare de lucrări depuse la dosar, care se referă doar la amenajarea unei locuințe (f. 248-249 dosar rejudecare vol. I), construirea unei verande (f. 250 din același dosar) și reparații curente la imobil (f. 256-258 din același dosar).
Întrucât locuințele din cele două corpuri nu au fost înstrăinate, fiind în continuare proprietatea unității administrativ-teritoriale, așa cum rezultă din contractele de închiriere de la f. 200-245 din dosarul de apel în rejudecare vol. I, cele două corpuri de clădire pot fi restituite în natură, reclamanților R. C. I. și R. R. L., în temeiul art. 7 alin. 1 și 18 lit. a din Legea nr.10/2001, sub acest aspect, în temeiul art. 296 Cod proc. civ., apelul acestor reclamanți urmând a fi admis și sentința apelată schimbată parțial, în sensul restituirii în natură a acestor construcții.
În ceea ce privește, va fi avută în vedre varianta nr. 1 din raportul de expertiză întocmit de ing. expert terenul aferent Poșta M., pentru că această variantă identifică separat terenul aferent doar acestor corpuri, celelalte corpuri de clădire având un regim juridic distinct, așa cum rezultă din cele ce urmează.
c) Cu privire la corpurile 2, 3, 4, 5 și 6, identificate pe . nou 7495/2 și 7494/2 în varianta 1 din raportul de expertiză topografică (f. 153 dosar rejudecare vol. I), acestea au altă destinație decât cea de locuință.
Terenul aferent acestora este în continuare proprietatea statului, așa cum rezultă din cuprinsul cărții funciare, ca și din hotărârea judecătorească, respectiv sentința civilă nr. 7823/19.09.2003 a Judecătoriei Cluj-N., ce recunoaște doar un drept de superficie în favoarea ., în contradictoriu cu Consiliul Local al municipiului Cluj-N. (f. 6-7 dosar ÎCCJ), astfel că, în ceea ce privește măsurile reparatorii cu privire la teren, notificarea trebuia soluționată prin dispoziția primarului, sub acest aspect, cadrul procesual fiind legal constituit.
Nu s-a contestat împrejurarea că, în realitate, corpurile 5 și 6 au fost edificate ulterior preluării și sunt în prezent proprietatea unei societăți comerciale, care nu a fost chemată în judecată, unele discuții existând în ceea ce privește corpul 2, martorul declarând că o porțiune din acesta exista la data preluării, însă declarația acestuia fiind contrazisă de raportul de expertiză în construcții, în care se arată că acest corp a fost realizat ulterior, existând însă, și posibilitatea ca el să fi existat în altă structură la data preluării și ulterior să fi fost refăcut integral (f. 3 dosar rejudecare vol. II).
Raportat la aceste probe, curtea apreciază că doar corpurile 3 și 4 au existat la momentul preluării, reclamanții R. C. I. și R. R. L. justificându-și îndreptățirea la măsuri reparatorii doar cu privire la acestea, pentru restul construcțiilor plângerea lor urmând a fi respinsă.
În ceea ce privește corpurile 3 și 4, acestea au fost închiriate Cooperativei Electromecanica de către Consiliul Local al municipiului Cluj-N. (f. 231-245 dosar rejudecare vol. I), existând contract de închiriere inclusiv după data intrării în vigoare a legii speciale de reparație, astfel că, referitor la acestea, notificarea trebuie soluționată de primar.
Întrucât cele 6 corpuri de clădire constituie un ansamblu unitar, cu privire la 4 dintre acestea reclamanții nejustificându-și îndreptățirea, suprafața corpurilor construite ulterior fiind de peste 100% mai mare decât cea a corpurilor existente la data preluării și proprietarul acestora nefiind chemat în judecată, în temeiul art. 19 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, acestea nu pot fi restituite în natură, motiv pentru care, pentru aceste corpuri și restul terenului vor fi stabilite măsuri reparatorii în echivalent constând în puncte, în condițiile art. 16 din Legea nr. 165/2013.
Sub aceste aspecte, apelul reclamanților R. și cel al Primarului municipiului Cluj-N. urmează a fi admise în parte, în temeiul art. 296 Cod proc. civ.
Vor fi menținute dispozițiile privind admiterea doar în parte a acțiunii reclamanților R. și anulării doar în parte a dispoziției de respingere a notificării.
d) Cu privire la cheltuielile de judecată, în prima judecare a apelului, nu au fost acordate vreunei părți, nefiind formulate motive de recurs pe acest aspect, iar, în recurs, reclamanții R., al căror apel urmează să fie admis, nu au depus vreo dovadă privind efectuarea acestora, în această fază procesuală, rămânând, așadar, ca instanța să dispună cu privire la cheltuielile efectuate de părți în rejudecarea apelului după casare.
În ceea ce privește cheltuielile privind efectuarea raportului de expertiză criminalistică, în sumă totală de 1810 lei, dovedite cu chitanțele de la f. 90-91, 283-284 din vol. I, acestea vor fi imputate exclusiv celeilalte categorii de reclamanți, pentru că aceștia au contestat semnătura autorului lor, dovedindu-se în culpă procesuală raportat la aceste cheltuieli.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., așadar, reclamanții S. T. I., M. R. și M. M. H. vor fi obligați să le plătească reclamanților apelanți R. C.-I. și R. R.-L. cheltuieli de judecată în rejudecarea apelului în sumă de 1810 lei, reprezentând contravaloarea expertizei criminalistice.
Cu privire la celelalte două expertize, reclamanții apelanți R. au achitat 2600 lei pentru expertiza în construcții (f. 52, 66, 111 vol. I) și 2030 lei pentru expertiza topografică (f. 54, 133, 171 vol. I), însă apelul lor urmează a fi admis doar în parte, în ceea ce privește cererea lor de restituire în natură și acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, astfel că pârâtul P. municipiului Cluj-N. a căzut în pretenții doar în parte cu privire la acestea, apelul său urmând a fi admis în parte în ceea ce privește calitatea de unitatea deținătoare pe construcțiile pentru care plângerea urmează a fi respinsă, astfel că, în temeiul art. 276 Cod proc. civ., curtea va obliga acest pârât să le plătească reclamanților doar cota de ½ parte din onorariile celor doi experți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul reclamanților S. T. I. și M. R. M., decedat în cursul procesului, continuat de moștenitorii M. R. și M. M. H..
Admite în parte apelul declarat de reclamanții R. C.-I. și R. R.-L. și cel declarat de pârâtul P. M. CLUJ N. împotriva sentinței civile nr. 908/2.11.2010 a tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, pe care o schimbă parțial, după cum urmează:
Admite în parte plângerea formulată de reclamanții R. C.-I. și R. R.-L. împotriva dispoziției nr. 5938/5.08.2008 emisă de pârâtul P. M. CLUJ N..
Constată că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii pentru imobilul cu nr. top. nou 7495/1 teren în suprafață de 643 mp și construcțiile corp 1 și 1A, identificate în raportul de expertiză topografică întocmit de ing. exp. Poșta M., Varianta I, parte integrantă din sentință și dispune restituirea în natură a acestui imobil în favoarea reclamanților.
Constată dreptul reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în puncte prevăzute de Legea nr. 165/2013, pentru terenul în suprafață de 296 mp, . nou 7495/2 din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. expert Poșta M. și pentru terenul în suprafață de 403 mp din .. 7494/2, precum și pentru construcțiile corp 3 și 4 identificate în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. exp. Poșta M..
Respinge plângerea în ceea ce privește restul construcțiilor.
Menține restul dispozițiilor.
Obligă reclamanții S. T. I., M. R. și M. M. H. să le plătească reclamanților apelanți R. C.-I. și R. R.-L. cheltuieli de judecată în rejudecarea apelului în sumă de 1810 lei, reprezentând contravaloarea expertizei criminalistice.
Obligă pârâtul P. mun. Cluj N. să le plătească reclamanților apelanți R. C.-I. și R. R.-L. cheltuieli de judecată în rejudecarea apelului în sumă de 2315 lei, reprezentând ½ din onorariul experților topograf și constructor parțiale.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
A. A. C. A. C. C. B.
Red. CAA dact. GC
10 ex/10.02.2014
Jud.primă instanță: A.-F. D.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 113/2014. Curtea de Apel... | Partaj judiciar. Decizia nr. 1151/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
