Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 428/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 428/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 2398/265/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 428/R/2014 | |
Ședința publică din data de 5 februarie 2014 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: | T. D. – președintele Secției I-a civilă |
JUDECĂTORI: | A.-T. N. M.-C. V. |
GREFIER: | M.-L. T. |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Z. P., împotriva deciziei civile nr. 71/A din 6 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în dosar nr._, privindu-i și pe reclamanta A. M., precum și pe pârâții Z. L. și R. R., având ca obiect partaj bunuri comune – lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul pârâtului-recurent Z. P., avocat S. I.-A., în substituirea d-lui avocat S. G., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este insuficient timbrat cu 200 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 31 ianuarie 2014, reclamanta-intimată A. M. a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului în principal ca tardiv, iar în subsidiar ca inadmisibil, iar pe fond ca nefondat, cu obligarea recurentului la care a fost anexată delegația pentru redactarea întâmpinării și chitanța nr. 314 din 28 ianuarie 2014, prin care se atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 800 lei.
La termenul de azi, reprezentantul pârâtului-recurent depune la dosar delegația de substituire și arată că recurentul nu dorește să achite diferența taxei judiciare de timbru aferentă judecării recursului ce i-a fost pusă în vedere prin citație.
Față de această împrejurare, instanța, în temeiul prevederilor art. 137 alin. (1) Cod procedură civilă, coroborat cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, invocă excepția insuficientei timbrări a recursului și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentantul pârâtului-recurent arată că lasă la aprecierea instanței soluția asupra acestei excepții.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 418 din 21 februarie 2012 a Judecătoriei Năsăud, s-a admis în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta A. M. în contradictoriu cu pârâții Z. P., Z. L. și R. R..
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul Z. P. (a lui L.) și, în consecință:
S-a constatat că în timpul căsătoriei, reclamanta și pârâtul Z. P. (a lui L.), au dobândit prin contribuție comună și egală, următoarele bunuri comune:
- creanța de 52.655 lei ce reprezintă contravaloarea adăugiri/îmbunătățiri aduse casei de locuit înscrisă în CF 596 Mititei, nr. top. 106/1 și 107/1 și anexe gospodărești; creanța de 2.872 lei contravaloare teren situat în ridul Măgura, aparținând localității Salva, Valea Idieci, în suprafață de 4.604 mp.; o garnitură mobilă de sufragerie în valoare de 1.530 lei; o garnitură mobilă de bucătărie, în valoare de 720 lei; un televizor color în valoare de 990 lei; un frigider combină în valoare de 810 lei; suma de 2.500 lei; 1 porc în valoare de 500 lei și 1 vițel în valoare de 900 lei.
S-a constatat că o garnitură de mobilă din lemn de cireș compusă din corp cu vitrină, șifonier cu 3 uși, masă rotundă, 6 scaune, o canapea și bibliotecă cu oglindă, constituie bun propriu al reclamantei.
S-a dispus partajarea judecătorească a bunurilor comune, în valoare totală de 63.477 lei, astfel încât:
S-a atribuit reclamantei o garnitură de mobilă de bucătărie în valoare de 720 lei, un frigider combină în valoare de 810 lei, 1 porc în valoare de 500 lei, 1 vițel în valoare de 900 lei și suma de 2.500 lei (rămasă în posesia acestuia), deci bunuri în valoare totală de 4.530 lei.
Pârâtului Z. P. i s-a atribuit un televizor color în valoare de 990 lei, o garnitură de mobilă de sufragerie în valoare de 1.530 lei, terenul situat în ridul „Măgura” în suprafață de 4.604 mp în valoare de 2.872 lei și creanța de 52.655 lei contravaloare adăugiri/îmbunătățiri la imobilele în litigiu (casă și anexe gospodărești) deci bunuri în valoare totală de 58.047 lei.
A fost obligat pârâtul Z. P. să îi plătească reclamantei suma de 26.318,50 lei cu titlu de sultă compensatoare, respingându-se ca neîntemeiate celelalte capete de cerere cu privire la includerea în masa bunurilor comune a următoarelor bunuri: creanță de 5.704 lei ce reprezintă contravaloare teren din ridul „Poiana Manciului”; creanța de 762 lei contravaloare teren din ridul „Fântânele”; creanța de 4.686 lei contravaloare teren din ridul „După Vie”; creanța de 2.295 lei contravaloare teren din ridul „La Tău” – obiect al acțiunii civile precizată; respectiv de includere în masa bunurilor comune și a următoarelor bunuri: 2 verighete, suma de 1.800 lei, 2 inele din aur, 2 lănțișoare din aur, 6 servicii de tacâmuri, vase, pahare; 2 pături noi; suma de 12.000 euro, obiect al cererii reconvenționale.
Nu în ultimul rând, s-a dispus compensarea cheltuielile de judecată între reclamantă și pârâtul Z. P., până la concurența sumei mai mici, de 3.500 lei și, în final:
Pârâtul Z. P. a fost obligat să îi plătească reclamantei suma de 1.732 lei cheltuieli de judecată parțiale precum și să predea în posesia reclamantei garnitura de mobilă din lemn de cireș.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanta A. M. (fostă Z.) s-a căsătorit cu pârâtul Z. P. a lui L. la data de 16.02.1993, căsătoria acestora fiind desfăcută prin divorț, prin sentința civilă nr. 1186/2007 pronunțată de Judecătoria Năsăud la data de 31.10.2007 în dosar nr._ .
După căsătorie, părțile și-au stabilit domiciliul conjugal la o casă primită ca zestre de la bunicul reclamantului-reconvențional, numitul Z. P. senior. Această casă și terenul aferent sunt înscrise în CF 596 Mititei nr.top. 106 /1 și 107 /1 și constituie proprietatea tabulară din anul 1938 a bunicului pârâtului, cu același nume.
Așa cum a rezultat din declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborat cu raportul de expertiză întocmit de expert C. I., necontestat, instanța a reținut că la această casă veche, în timpul căsătoriei lor, respectiv în anul 2000, s-au edificat două camere, una la demisol și una la parter, cu fundații din piatră, pereți din cărămidă, planșeu din lemn peste demisol, la parter fiind montate doar grinzi, fără planșeu, fără pardoseală și fără tencuieli interioare, existând șarpantă și tâmplărie din lemn, adăugire acoperită cu plăci de azbociment. Această lucrare se ridică la valoarea de 21.159 lei .
Tot în timpul căsătoriei, pe terenul aferent casei de locuit, soții au mai edificat un grajd și o șură, toate celelalte construcții pretins edificate în plus de către reclamantă, instanța reținând că au fost făcute după despărțirea în fapt a soților, respectiv o corlă, cotețe, fânar, garaj, șopron lemn și fântâni. Această stare de fapt a rezultat din declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv a meșterilor care au efectuat lucrările propriu-zise.
Astfel, valoarea anexelor gospodărești grajd și șură edificate în timpul căsătoriei de părți se ridică potrivit raportului de expertiză la suma de 7.886 lei (15.139 lei - 7.253 lei ).
Tot din declarațiile martorilor audiați în cauză, a mai rezultat că la vechile anexe gospodărești existente la data căsătoriei soților, după acest moment, cei doi soți au mai făcut lucrări de îmbunătățiri, care se ridică potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul C. I., la suma de 4.293 lei.
La casa veche, în timpul căsătoriei, s-au efectuat de asemenea lucrări de îmbunătățiri, astfel cum acestea au fost specificate în raportul de expertiză întocmit de expert C. I. (f.82-83). Faptul că aceste îmbunătățiri aduse casei vechi au fost făcute în timpul căsătoriei părților, a rezultat și din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză.
Valoarea totală a tuturor acestor lucrări de adăugiri/îmbunătățiri s-a ridicat astfel la suma de 52.655 lei.
Din înscrisul sub semnătură privată intitulat „Contract de vindere și cumpărare”, a rezultat faptul că a fost consemnat ca și cumpărător al terenului în litigiu, situat în ridul Măgura, aparținând loc. Salva, pârâtul Z. P. a lui L.. Faptul că acest teren în suprafață de 4604 mp așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expertul I. V., a fost cumpărat de reclamantă și de pârât în timpul căsătoriei, este confirmat și de martorul P. V., care deține un lot în apropierea acestui teren și care i-a văzut pe cei doi soți după momentul cumpărării, lucrând terenul.
Din același raport de expertiză întocmit de expertul I. V., rezultă că valoarea acestui teren este de 2.872 lei .
Cu privire la toate celelalte terenuri în litigiu din ridul „Poiana Manciului (două parcele), Fântânele, După Vie și „La Tău”, astfel cum acestea au fost identificate și evaluate prin același raport de expertiză întocmit de expertul I. V., instanța de fond a reținut că au fost dobândite de pârâtul Z. L. și în nici un caz de cei doi soți, în timpul căsătoriei lor. Această stare de fapt, a rezultat din actul sub semnătură privată existent la fila 17 la dosar precum și din declarațiile martorilor care nu au auzit ca cei doi soți să fi cumpărat în timpul căsătoriei și alte terenuri, cu excepția celui menționat mai sus.
În consecință, cu privire la acestea, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată.
Din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză, a mai rezultat faptul că în timpul căsătoriei, cei doi soți au mai dobândit în comun o garnitură de mobilă de sufragerie și o garnitură de mobilă de bucătărie, un televizor color și un frigider combină, bunuri evaluate prin raportul de expertiză întocmit de expert C. I. la valoarea de 1.530 lei respectiv 720 lei, 990 lei și 810 lei.
Din aceleași probe și cum a recunoscut și pârâtul Z. P., garnitura de mobilă din lemn de cireș, în litigiu, a constituit bunul propriu al reclamantei, fiind primit ca zestre de aceasta de la părinții ei. Această garnitură de mobilă, după despărțirea în fapt a soților, a rămas în posesia pârâtului, unde se află și în prezent.
În ceea ce privește acțiunea reconvențională, instanța a reținut din declarația martorei S. D., că în timpul căsătoriei soților, reclamanta i-a dat martorei doi porci, fiecare în valoare de câtre 500 lei, pentru a avea grijă de fiul părților cât timp reclamanta a fost plecată în Spania. În consecință, cu privire la aceste animale, instanța de fond a reținut că nu mai existau la data despărțirii în fapt a soților, această susținere a pârâtului fiind astfel înlăturată de prima instanță.
Cu certitudine însă, la data despărțirii soților în fapt, așa cum a rezultat din declarațiile martorilor de la filele 150, 157 și 173, soții mai aveau animale în gospodărie, situație în care instanța a considerat că în masa bunurilor comune mai intră un vițel în valoare de 900 lei și un porc în valoare de 500 lei. Valoarea vițelului nu a fost contestată, iar cu privire la porc, instanța a reținut valoarea de 500 lei, raportată la valoarea unui astfel de animal declarată de martora S. D..
În ceea ce privește suma de 1.800 lei (= 18 milioane lei vechi) instanța a considerat că cererea reconvențională este neîntemeiată, deoarece din declarațiile martorilor de la filele 117 și 171, a rezultat că această sumă reprezintă contravaloarea unui cal pe care reclamanta l-a primit ca zestre și care a fost vândut în timpul căsătoriei părților, prețul obținut fiind folosit în comun.
Din declarația martorei P. M., s-a mai reținut de către instanța de fond că în momentul în care pârâtul Z. P. a plecat în străinătate, i-a dat acestei martore suma de 2.500 lei, martora predând apoi banii reclamantei după ce aceasta, la rândul ei, s-a întors din străinătate.
În consecință, câtă vreme banii au fost predați martorei de către pârât, încă în timpul căsătoriei celor doi soți, această sumă a fost inclusă în masa bunurilor comune.
Din nicio probă nu s-a putut reține cu certitudine că părțile ar mai fi dobândit în timpul căsătoriei lor 6 servicii de tacâmuri, vase, pahare, pături și bijuterii din aur. Astfel de bunuri nu au fost identificate și nici nu s-a dovedit valoarea lor. Prin nici un mijloc de probă nu s-a dovedit susținerea pârâtului în conformitate cu care verighetele foștilor soți au fost luate de reclamantă și că aceasta refuză să restituie verigheta ce i-a aparținut pârâtului. Nu s-a dovedit în cauză nici valoarea acestor verighete.
Pentru aceste motive, cererea de includere a acestor bunuri în masa bunurilor comune, a fost respinsă de instanță ca neîntemeiată.
Reclamantul-reconvențional a mai pretins că în masa bunurilor comune intră și suma de 12.000 euro constituită prin depunere la BCR în contul reclamantei, sumă transformată apoi în lei și ridicată de la bancă de reclamantă.
Din înscrisurile de la filele 39-41 emise de BCR, nu a rezultat faptul că în timpul căsătoriei suma de 12.000 euro s-a aflat în contul reclamantei.
Potrivit adresei de la fila 41, suma de 3.131,61 euro a fost constituită ca depozit la termen 3 luni deschis la data de 28.07.2008 și prelungit la aceeași dată. Or, la această dată a deschiderii depozitului, părțile erau divorțate, desfacerea căsătoriei fiind dispusă la 31.10.2007.
În consecință, această sumă nu a putut fi inclusă în masa bunurilor comune.
Extrasele de cont din data de 7.02.2012 atașate în probațiune la dosar abia la 13.02.2012, numai odată cu concluziile scrise formulate de pârât, nu au putut fi luate în considerare de către instanță, deoarece au fost depuse la dosar după închiderea dezbaterilor.
În consecință, această cerere formulată de reclamantul-reconvențional cu privire la includerea în masa bunurilor comune a sumei de 12.000 euro, a fost considerată ca fiind neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 71/A din 6 iunie 2013 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, s-a admis apelul declarat de pârâtul Z. P. împotriva sentinței civile nr.418 din 21 februarie 2012 a Judecătoriei Năsăud, care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a constatat că în timpul căsătoriei, reclamanta Andres M. și pârâtul Z. P. au dobândit cu contribuția exclusivă a soției, și suma de 40.783,62 lei, pe care a atribuit-o acesteia. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. A fost obligat apelantul Z. P. să îi plătească intimatei cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 569,2 lei.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut în esență că în masa bunurilor comune supuse partajului se include și suma de 40.783,62 lei pe care a atribuit-o reclamantei care și-a însușit-o la data de 23.04.2008, dată fiind contribuția exclusivă la achiziționare.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul Z. P., solicitând modificarea ei în sensul de a se dispune partajarea sumei de 40.783,62 lei prin atribuirea ei la intimată, cu recalcularea sultei la care a fost obligat în favoarea intimatei.
În motivarea recursului, pârâtul a susținut că nu poate accepta ceea ce a reținut instanța de apel, deoarece atunci când a solicitat prin cererea reconvențională să se constate existența acestei sume de bani prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a negat, susținând că nu s-a dobândit în timpul căsătoriei această sumă.
Numai în apel, când pârâtul a dovedit existența sumei cu extrase de cont, reclamanta și-a reconsiderat opinia și a susținut că este bunul său exclusiv, schimbare ce nu poate fi luată în considerare, deoarece dacă banii ar fi fost dobândiți numai de ea prin contribuție exclusivă, atunci la data depunerii în bancă pârâtul ar fi trebuit să fie împuternicit.
Este real că reclamanta a lucrat o perioadă mai îndelungată în străinătate decât pârâtul, numai că el atunci când era în țară, se ocupa de gospodăria comună, la care a făcut investiții și reparații.
Pârâta prin întâmpinare depusă la dosar filele 13-15, a solicitat în principal respingerea recursului ca fiind tardiv, iar în subsidiar ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în sumă de 800 lei.
Examinând recursul, curtea deține următoarele:
Pentru soluționarea recursului, pârâtul-recurent avea obligația achitării unei taxe judiciare de timbru în sumă de 667,25 lei din care a achitat suma de 200 lei cu chitanța depusă la dosar fila 3, rămânând neachitată diferența de 467,25 lei și 5 lei timbru judiciar.
Pentru termenul de astăzi, recurentul a fost citat – fila 6-, cu mențiunea achitării diferenței taxei judiciare de timbru în sumă de 467,25 lei și a timbrului judiciar în valoare de 5 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat.
Prezent în instanță la termenul de astăzi, reprezentantul recurentului, avocat I.-A. S., în substituirea avocatului titular G. S., a învederat instanței că recurentul nu înțelege să plătească diferența de taxă judiciară de timbru în sumă de 467,25 lei și timbrul judiciar în valoare de 5 lei.
În această situație, în baza art. 137 alin.(1) C.pr.civ. coroborat cu art. 20 alin.(3) din Legea nr. 146/1997, curtea a invocat din oficiu excepția insuficientei timbrări a recursului, pe care a pus-o în discuția reprezentantului recurentului, care a declarat că lasă soluția la aprecierea instanței.
Având în vedere că recurentul nu a înțeles să achite diferența de taxă judiciară de timbru în sumă de 467,25 lei și timbrul judiciar în valoare de 5 lei, în baza art. 312 alin.(1) C.pr.civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1007, curtea va admite excepția insuficientei timbrări a recursului și în consecință, va anula ca insuficient timbrat recursul declarat de pârât împotriva deciziei tribunalului.
În temeiul art. 274 alin.(1) C.pr.civ., recurentul aflat în culpă procesuală, va fi obligat să îi plătească intimatei cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 800 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de pârâtul Z. P., împotriva deciziei civile nr. 71/A din 6.06.2013 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să îi plătească intimatei ANDRES M., suma de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5.02.2014.
Președinte, Judecători,
T. D. A.-T. N. M.-C. V.
Grefier,
M.-L. T.
Red.TD:8.02.2014
Dact.CC:11.02.2014-2 ex.
Jud.fond:M. D.M.
Jud.apel:N. C.,I. C.
| ← Strămutare. Sentința nr. 118/2014. Curtea de Apel CLUJ | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 871/2014.... → |
|---|
