Conflict de competenţă. Sentința nr. 8/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 6024/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
CAMERA DE CONSILIU
SENTINȚA CIVILĂ NR.8/C
Ședința din 26 februarie 2015
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE - D. P.
Grefier A. B.
Pe rol, soluționarea conflictului de competență ivit între JUDECĂTORIA C. și TRIBUNALUL C. în soluționarea acțiunii civile având ca obiect anulare act administrativ, acțiune formulată de reclamantul M. C. PRIN PRIMAR, cu sediul în C., ., în contradictoriu cu pârâta A. J. A FINANTELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . nr. 18.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința din data de 18 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin.(1) Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 25 februarie 2015 și, respectiv, 26 februarie 2015, dată la care Curtea a hotărât astfel:
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. - Secția contencios administrativ si fiscal, sub nr._, reclamantul M. C. PRIN PRIMAR a chemat in judecata parata A. J. A FINANTELOR PUBLICE C. solicitând anularea actului administrativ constând in referatul nr._/2.04.2014 emis de parata.
In motivarea cererii a arătat ca a intrat in posesia referatului menționat prin depunerea acestuia în cadrul dosarului nr._/212/2014 având ca obiect contestație la executare, ca si înscris in dosarul de executare silita nr._/13/_ /_ instrumentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice C.
Împotriva acestui referat a fost formulată plângere prealabilă soluționată în mod nefavorabil prin adresa_/21.07.2014.
A arătat reclamantul ca referatul indicat are caracterul unui act administrativ prin raportare la disp. art. 2 lit.c din legea 554/2004, deoarece, prin întocmirea lui a luat naștere un raport juridic fiscal, urmare căruia s-a stabilit in sarcina sa obligația de plata a unei sume de bani.
De asemenea a precizat ca referatul reprezintă un titlu de creanță prin raportare la disp. art. 205 al.1 și 2 Cod procedură fiscală și nu o simplă operațiune administrativă atât timp cât prin acesta, în mod efectiv se determină cuantumul creanței.
Pârâta a arătat prin întâmpinarea depusă la dosar că cererea este inadmisibilă, prin raportare la disp. Legii 554/2004, respectiv art. 41 din Codul de procedură fiscală, motivat de faptul că referatul atacat nu are natura juridică a unui act administrativ.
Prin sentința civilă nr.2472/CA din 29.10.2014 Tribunalul C. - Secția de C. Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
Pentru a pronunța această soluție, primul judecător investit a reținut că reclamantul a dedus judecații un litigiu având ca obiect anularea unui referat pe care îl apreciază ca fiind act administrativ fiscal și că obiectul acțiunii in contencios administrativ este configurat de prevederile art.1alin.1, art.8, iar competenta materiala de art. 10 din Legea nr.554/2004.
Admisibilitatea acțiunii in contencios administrativ si fiscal este condiționată fie de existenta unui act administrativ tipic sau asimilat-refuzul nejustificat de a rezolva o cerere, fie de situația nesoluționării in termenul legal a unei cereri.
S-a arătat că prin referatul nr._/2.04.2014 emis de Serviciul Colectare Executare Silita –Persoane juridice s-a procedat la calcularea amenzii civile în cuantum de 50 lei/pe zi de întârziere, de la data pronunțării până la 03.04.2014 și că s-a propus prin același referat prelucrarea încheierii civile nr._/08.09.2003 pronunțata de Judecătoria C. prin debitarea sumei de_ lei prin intermediul aplicației SACF, pe codul fiscal al UAT Municipiului C..
Instanța a mai reținut că, potrivit art.2 lit.c din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este definit ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, fiind asimilate actelor administrative, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice.
De asemenea, s-a arătat că potrivit art.41 din O.G. nr. 92/2003 – Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.prevederi din Actul (Decizia 7/2004) la data 27-nov-2004 pentru Art. 41 din titlul III, capitolul II
- Art. 41 și 174 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, art. 61 alin. (7) și art. 158 alin. (2) din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, art. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 788/2001 privind aprobarea Procedurii de control al valorii în vamă a mărfurilor importate
Decizia privind determinarea definitivă a valorii în vamă a mărfurilor importate, care stă la baza emiterii actului constatator, potrivit reglementărilor vamale în vigoare, nu este act administrativ fiscal, întrucât acesta nu este de natură a naște, modifica sau stinge drepturi sau obligații fiscale.
Actul administrativ fiscal care are ca efect nașterea, modificarea sau stingerea drepturilor sau obligațiilor fiscale și care poate fi contestat de către contribuabil este actul constatator întocmit de biroul vamal de control și vămuire.
Analizând conținutul acestui act instanța a apreciat că acesta nu are natura juridică a unui act administrativ prin care s-a născut, modificat sau stins un raport juridic fiscal, întrucât prin acest act nu a fost dispusă nici o măsură, obligație sau sancțiune și nu a fost stabilită nici o creanță fiscală.
Susținerea reclamantului în sensul că referatul organului de executare silita reprezintă un titlu de creanță nu a fost primită, întrucât titlul de creanță este reprezentat de hotărârea judecătoreasca prin care s-a aplicat amenda civila si care a fost comunicata debitorului, data de la care ii este opozabila si produce efecte juridice.
In acest sens s-au reținut dispozițiile art.110 din OG 92/2003 care prevăd la alin.1 ca, colectarea creanțelor fiscale constă în exercitarea acțiunilor care au ca scop stingerea creanțelor fiscale, iar la alin.3 lit.h menționează că dispozitivul hotărârii instanței judecătorești reprezintă titlu de creanța.
Mai mult, s-a arătat că și reclamantul a arătat că acest înscris este întocmit în dosarul de executare silita nr._/13/_ /_ al A.J.F.P C. rezultând din înscrisurile depuse că acest referat a fost urmat de întocmirea unor acte de executare pentru o sumă care include și suma stabilită prin referatul în cauză. .
Potrivit disp. art. 172 al. 1 și 4 din OG 92/2003.
(1)Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.(….)
(4)Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
De asemenea dispozițiile art. 713 al.1 c.proc.civ statuează în sensul Contestația se introduce la instanța de executare (…), iar potrivit art. 650 al.1 și 2 c.proc.civ stabilesc:
(1)Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel
(2) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursurile executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe. (….)
S-a mai arătat că prin Decizia XIV/2007 pronunțată de ICCJîn legătură cu interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 169 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, referitor la competența materială și teritorială de soluționare a contestației la executarea silită și a contestației împotriva unui titlu executoriu fiscal s-a statuat în sensul că: Judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Or, în măsura în care acest referat nu constituie un act preparator întocmit în vederea emiterii unui act administrativ-fiscal în sensul art. 41 Cod procedură fiscală, ci în vederea întocmirii unor acte de executare silită, s-a apreciat că revine instanței competente a soluționa contestația formulată împotriva executării silite/actelor de executare competența de a analiza legalitatea acestui act preparator.
Prin sentința civilă nr.400 din 22 ianuarie 2015 Judecătoria C. a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare Secției de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului C.. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel C. în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Această instanță a reținut, cu privire la actul contestat, că pe calea contestației la executare pot face obiectul analizei instanței doar actele de executare emise în faza de executare silită (art.711 C.proc.civ. și art.172 din OG 92/2003). Or, executarea silită este inițiată prin emiterea somației, art.672 C.proc.civ. arătând că „actele de executare silită nu pot fi efectuate decât după expirarea termenului arătat în somație.” Referatul contestat în prezenta cauză este anterior datei la care s-a început executarea silită și nu constituie în mod evident un act de executare. Nefiind act de executare actul contestat, cererea formulată nu se circumscrie noțiunii de contestație la executare și prin urmare nu atrage competența instanței de executare, potrivit art.650 C.proc.civ.
Analizând actul contestat, instanța a reținut că acesta reprezintă o propunere de dare în debit a sumei de 111.800 lei de către AFP C..
Având în vedere regimul de putere publică în care a fost emis, Judecătoria a apreciat că instanța competentă a soluționa cererea este Tribunalul C., indiferent de soluția ce urmează a fi dată asupra admisibilității cererii formulate, respectiv dacă acesta are sau nu natura juridică a unui act administrativ.
Pe de altă parte, s-a arătat că nefiind o acțiune evaluabilă în bani, plenitudinea de competență revine de asemenea Tribunalului C., conform prevederilor art.95 C.proc.civ.
Curtea de Apel C., Secția I civilă, reținând conform dispozițiilor art. 135 al.(1) din Noul Cod de procedură civilă că este competentă să soluționeze acest conflict negativ de competență, constată că Tribunalul C. - Secția de contencios administrativ și fiscal - este instanța competentă să soluționeze acțiunea dedusă judecății de către reclamantul M. C. prin Primar, pentru următoarele considerente:
Obiectul litigiului îl constituie anularea referatului nr._/02.04.2014 emis de Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice C., act prin care pârâtul a cuantificat obligația de plată constând în amenda civilă stabilită în sarcina Consiliului Local C. prin Încheierea nr._/08.09.2003, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr.5944/2003 și în baza deciziei civile nr.411/16.09.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/212/2009*.
Deoarece actul contestat a fost întocmit de un organ cu atribuții fiscale, în vederea începerii unei proceduri de executare fiscală, Curtea constată că pentru stabilirea instanței competente este necesară verificarea dispozițiilor din Codul de procedură fiscală care au incidență în cauză.
În ceea ce privește sfera actelor fiscale ce pot fi verificate de instanța de executare, prin Decizia nr.XIV din 5 februarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a stabilit că ”judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”.
La această concluzie, a includerii în competența judecătoriilor ca instanțe de executare a contestațiilor formulate atât împotriva actelor și măsurilor de executare, cât și a celor formulate împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, s-a ajuns prin interpretarea coroborată a dispozițiilor art.169 alin.1, 3 și 4 (actual art.172 alin.1, 3 și 4) din Codul de procedură fiscală - care dispun că persoana interesată poate face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat, cu încălcarea prevederilor legale, de către organele de executare fiscală (alin.1), precum și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acesta nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege (alin.3), competența aparținând instanței judecătorești competente (alin.4) - cu cele ale art.400 alin.2 din vechiul Cod de procedură civilă (art.713 alin.3 din noul Cod de procedură civilă, care are un conținut identic - contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, competența de soluționare aparține instanței de executare),cât și cu cele ale art.373 alin.2 din vechiul Cod de procedură civilă (corespunzătoare cu cele ale art.650 alin.1 din noul Cod de procedură civilă în ceea ce privește stabilirea competenței materiale a judecătoriei ca instanță de executare).
Prin urmare, Curtea reține că, în această materie, în competența de soluționare a judecătoriei, ca instanță de executare, intră contestațiile formulate împotriva tuturor actelor sau măsurilor de executare efectuate de organele de executare fiscală, împotriva executării înseși, contestațiile împotriva refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare, cât și contestațiile împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Deși în materia contestației la executare silită ce se realizează de către organele administrativ fiscale, în baza unui titlu executoriu fiscal, judecătoria ca instanță de executare este considerată instanță de drept comun, aceste norme sunt considerate totuși norme speciale, derogatorii de la normele reglementate în Codul de procedură fiscală în ceea ce privește contestarea actelor administrativ fiscale, respectiv a titlurilor de creanță fiscală, care pot fi contestate, potrivit art.218 alin.2 din Codul de procedură fiscală la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii. De aceea, normele care stabilesc în competența instanței de executare soluționarea contestațiilor împotriva actelor și măsurilor de executare, a executării silite înseși, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare și cele împotriva titlului executoriu, având un caracter special, nu pot fi aplicate prin interpretare extinsă și asupra altor acte întocmite de aceste organe de executare.
În speță, referatul nr._/03.04.2014 a fost întocmit de Serviciul de Colectare Executare Silită Persoane Juridice anterior emiterii unei somații de executare și începerii executării silite, cu scopul de a stabili cuantumul amenzii civile datorate de debitor în baza hotărârilor judecătorești menționate, fiind astfel un act preparator, premergător executării silite.
Constatând că, potrivit art.145 alin.1 Cod procedură fiscală, executarea silită începe prin comunicarea somației, Curtea reține că referatul contestat, întocmit anterior comunicării somației de executare către debitor, nu reprezintă nici un act de executare, o măsură de executare și nici titlu executoriu, situație în care acesta nu intră în sfera actelor care pot face obiectul verificării instanței de executare, respectiv a Judecătoriei C..
Nefiind un astfel de act supus verificării în competența instanței de executare, rămâne instanței inițial investită de către contestatorul M. C., respectiv Tribunalul C. – Secția de contencios administrativ și fiscal, competența de a soluționa contestația împotriva acestui act, sens în care se va dispune prin acest regulator de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 135 alin.1 Cod procedură civilă stabilește că în cauză competența de soluționare revine Tribunalului C. – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2015.
PREȘEDINTE Grefier,
D. PETROVICIAna B.
red.hot.jud. DP 20.05.2015
gr.AB/4 ex./25.05.2015
., 25.05.2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
C., ., județ C.
Tel.0241-_; fax: 0241-_
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Dosar nr._
Data emiterii adresei: 25.05.2015
C ă t r e,
TRIBUNALUL C.
Secția de contencios administrativ și fiscal
Vă înaintăm alăturat dosarul mai sus menționat, urmare soluționării de către Curtea de Apel C. a conflictului negativ de competență ivit între JUDECĂTORIA C. și TRIBUNALUL C. în soluționarea acțiunii civile având ca obiect anulare act administrativ, acțiune formulată de reclamantul M. C. PRIN PRIMAR, cu sediul în C., ., în contradictoriu cu pârâta A. J. A FINANTELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . nr. 18.
Menționăm că prin sentința civilă nr.8/C pronunțată de Curtea de Apel C. la data de 26 februarie 2015 s-a hotărât:
„În temeiul art. 135 alin.1 Cod procedură civilă stabilește că în cauză competența de soluționare revine Tribunalului C. – Secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă.”
Dosarul nr._ al Curții de Apel C. conține un nr. de.file și are atașate următoarele dosare: nr._ al Judecătoriei C. (9 file) și, respectiv, nr._ al Tribunalului C. (104 file).
PREȘEDINTE DE COMPLET,Grefier,
Judecător D. PETROVICIAna B.
- 2 ex. -
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2/2015. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 64/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
