Legea 10/2001. Decizia nr. 64/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 64/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 843/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 64/C
Ședința publică din 23 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE Vanghelița T.
Judecător G. L.
Judecător M. G.
Grefier C. M.
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de:
- reclamantul D. N., cu domiciliul procesual ales în C., ..92, județul C. împotriva sentințelor civile nr.2459/14.10.2014 și nr. 2630/28.10.2014, pronunțate de Tribunalul C. – Secția I civilă - în dosarul nr._, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr.10/2001, și
- pârâții M. C. prin PRIMAR și P. M. C., cu sediul în C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 2459/14.10.2014 a Tribunalului C..
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 16 martie 2015 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru concluzii scrise, completul de judecată a amânat pronunțarea asupra recursurilor la data de 23 martie 2015, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 25.01.2012 sub număr de dosar_, reclamantul D. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. M. C., M. C. prin Primar și C. L. C. obligarea acestora, în principal, să îi lase în deplină proprietate și folosință și liniștită posesie, în limitele neafectate de construcții, imobilul situat în mun. C., Fundătura (Fundacul) C. V. nr.3, jud. C., imobilul compus din teren în suprafață de 148,15 mp, împreună cu clădirea având destinație de două prăvălii, în prezent ocupată parțial de magazinul Domo, din Piața Unirii iar, în subsidiar, atribuirea în compensare, integral, în situația în care restituirea nu mai este posibil, ori numai în limita afectată de construcții, un teren echivalent din punct de vedere a valorii de bază, al zonării și naturii. De
asemenea s-a mai solicitat și obligarea pârâților la plata contravalorii imobilului proprietatea reclamantului, în limita suprafeței nerestituite în natură și a construcției care a existat ridicată, cu destinația de prăvălii, care a fost demolată.
În motivarea cererii, s-a arătat că imobilul a aparținut bunicului reclamantului, Ș. Hrisanidi, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2231/1907, transcris la nr. 1363/1907, și nr.319/1908, transcris la nr.278/1908, la grefa Tribunalului C.. Cele două construcții edificate pe teren cu destinația de prăvălii au fost construite în baza autorizației nr.5419/1924 eliberată de Primăria M. C., dovada fiind procesul verbal pentru impunerea veniturilor din contractele de închiriere ale prăvăliilor nr. 172/21.03.1927, în care acesta figura ca proprietar. Imobilul a fost donat mamei reclamantului, Hrisanti Hrisanidi, în momentul în care aceasta s-a căsătorit, conform actului dotal nr._/18.01.1932. Conform certificatului de moștenitor nr.155/2001, reclamantul este singurul moștenitor al mamei sale, D. Hrisanti, decedată la 13.07.1978.
Imobilul a fost confiscat în mod eronat ca efect al sentinței penale nr.70/12.02.1959 pronunțată de Tribunalul M. C., rămasă definitivă prin decizia penală de casare nr.731/19.03.1959 a Curții de Apel Militare C., prin care F. I. a fost condamnat la 6 ani închisoare, și s-a dispus confiscarea averii personale a acestuia. Astfel, imobilul proprietatea mamei reclamantului, dar și restul imobilului rămas în proprietatea bunicului acestuia au fost confiscate nelegal, abuziv, cel din urmă imobil nefăcând parte din averea condamnatului în integralitate ci numai în cota parte de 1/6 din ½, restul aparținând rudelor acestuia. Împotriva confiscării abuzive, mama reclamantului au formulat contestație la executare, având în vedere că imobilele confiscate nu aparțineau condamnatului, cu atât mai mult cu cât acesta decedase cu două zile anterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pedeapsa confiscării averii nemaifiind operantă. Contestația la executare a fost respinsă ca neîntemeiată, conform sentinței civile nr.3228/1959 pronunțată de Tribunalul Popular C. în dosarul nr. 2615/1959.
Potrivit relațiilor emise de Primăria M. C., în perioada 1951-1975, pentru acest imobil figurează înscrisă ca proprietar mama reclamantului cu suprafața de 138 mp teren și clădiri cu destinația de prăvălii, în suprafață de 33 mp. Începând cu anul 1967, la registrul matricol din anii 1967-1975, imobilul figura liber de construcții, însemnând că acestea fuseseră demolate. În prezent, această adresă numai figurează în baza de date a primăriei, străzile fiind renumerotate, iar pe suprafața imobilului găsindu-se parțial clădirea în care află magazinul Domo din Piața Unirii, iar parțial terenul fiind liber, potrivit planurilor cadastrale inițiale din anii 1936-1938, 1974 (anul demolării). În vederea restituirii imobilului, reclamantul a notificat P. M. C., prin notificările nr.83/30.05.2001, nr.2338/14.08.2001 și nr. 2558/7.09.2001, acestea nefiind soluționate.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.10/2001.
În susținerea cererii de chemare în judecată s-au depus la dosar înscrisuri (filele 6-26 vo.I).
Pârâții nu au depus întâmpinare prin care să arate excepțiile, dovezile și toate mijloacele de apărare, conform dispozițiilor art. 115-118 Cod procedură civilă, însă au depus situația juridică a imobilului și istoricul de rol fiscal (filele 44-59, 63,64 vol.I).
În cauză a fost încuviințată și administrată la solicitarea părților proba cu înscrisuri și administrată proba cu expertiză tehnică imobiliară întocmită de expert B. M. E.. Ulterior, a fost administrată proba cu contraexpertiză topografică, având aceleași obiective ca și expertiza inițial dispusă, efectuată de către expert R. A..
Urmare a întocmirii raportului de expertiză tehnică judiciară, la data de 19.11.2013, reclamantul a formulat cerere de completare a cadrului procesual pasiv (filele 218,219 vol.I) solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâți a proprietarilor care se suprapun parțial în prezent pe vechiul amplasament al imobilului litigios, respectiv ., S R. I. SRL, . (Club Fratelli), ., ., ..
Pârâții ., . (filele 24-33 vol.II), . (fiele 41-42 vol.II), . București (filele 72-75 vol.II) și . (filele 121,122 vol.II) au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția lipsei calității procesuale pasive iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 11.03.2014 (filele 66-67 vol.II), reclamantul a formulat cerere de renunțare la judecata în contradictoriu cu pârâții introduși ulterior în cauză.
La termenul de judecată din data de 8.04.2013 s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei M. C. în ceea ce privește suprafața de teren ocupată de magazie, excepție respinsă ca neîntemeiată la termenul de judecată din data de 30.09.2014, pentru considerentele arătate în încheiere.
În ceea ce privește cererea modificatoare formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții . SRL, ., ., ., . și . București,instanța a reținut că, prin precizările depuse la data de 11.03.2014 (filele 66,67 vol.II), reclamantul a renunțat la judecarea acesteia.
Având în vedere dispozițiile art. 246 alin.1 C. 1865, conform cărora reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă, instanța a luat act de actul de dispoziției al reclamantei cu privire la judecata cauzei în contradictoriu cu pârâții menționați, astfel încât nu se mai impune analizarea și soluționarea excepțiilor invocate prin întâmpinările depuse de aceștia la dosar.
Referitor la cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul C. L. C., instanța a reținut că art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 prevede că, în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent se face prin dispoziția motivată a primarilor, iar art. 21.5 din Normele metodologice prevede
că nu este necesară o aprobare prealabilă sau ulterioară a restituirii de către consiliul local. Ca urmare, C. L. C. nu are vreo obligație decurgând din raporturile juridice deduse judecății.
Astfel, instanța a respins cererea formulată împotriva pârâtului C. L. C. ca neîntemeiată.
Soluționând cauza, Tribunalul C. a pronunțat sentința civilă nr. 2459 din 14.10.2014.
În baza art. 246 alin. 1 Cod procedură civilă a luat act de renunțarea reclamantului D. N. la judecata cererii formulată în contradictoriu cu pârâții ., ., Club Fratelli, . și ., și ..
A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D. N. în contradictoriu cu pârâtul C. L. C., ca neîntemeiată.
A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D. N. în contradictoriu cu pârâții P. M. C. și M. C. prin Primar.
S-a constatat că reclamantul este persoană îndreptățită să beneficieze de măsuri compensatorii sub formă de puncte conform Legii nr. 165/2013 pentru imobilul reprezentând teren în suprafață de 148,15 mp.
A fost obligat P. M. C. să înainteze Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor propunerea de despăgubire în acest sens.
Au fost respinse cererile pârâților ., . și . privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate.
Au fost obligați pârâții P. M. C. și M. C. prin Primar la plata către reclamant a sumei de 2000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că notificările cu nr. 83 din 30.05.2001 și nr. 2338 din 14.08. 2001 și nr. 2558 din 07.09.2001 nu au fost soluționate de către Primar în termenul prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001.
Instanța, constatând refuzul nejustificat al Primarului M. C. cu privire la soluționarea notificărilor, a pășit la soluționarea cererii formulate de către reclamant.
A reținut că reclamantul este persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele în litigiu.
A constatat că aceste imobile au fost preluate de stat în mod abuziv fără titlu valabil, astfel cum prevăd dispozițiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001.
Din probele administrate în cauză rezultă că terenul în suprafață de 148,15 mp nu este liber, acesta fiind afectat de construcția Piața Griviței.
S-a constatat că nu este îndreptățit să beneficieze de măsuri compensatorii sub formă de puncte conform Legii nr. 165/2013 pentru imobilul-teren în suprafață de 148,15 mp.
S-a luat act de renunțarea reclamantului la judecata cererii formulată în contradictoriu cu pârâții ., ., Club Fratelli, . și ., și ..
P. municipiului C. și M. C. prin Primar au fost obligați să înainteze propunere de despăgubire Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
La data de 23.10.2014, reclamantul D. N. în temeiul art. 444 (1) Cod procedură civilă a solicitat completarea dispozitivului sentinței civile nr. 2459 din 14.10.2014, în sensul de a se pronunța cu privire la acordarea de măsuri reparatorii pentru construcția demolată, având destinație de două prăvălii.
Soluționând cererea formulată de către reclamant, Tribunalul C. a pronunțat sentința civilă nr. 2630 din 28.10.2014, prin care a respins ca neîntemeiată cererea privind completarea dispozitivului.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul C. a reținut că din moment ce s-a propus acordarea de măsuri compensatorii doar pentru terenul în suprafață de 148,15 mp, rezultă că reclamantul nu este persoană îndreptățită să beneficieze de măsuri reparatorii și pentru cele două prăvălii.
În termen legal, împotriva sentințelor civile nr. 2459/14.10.2001 și nr. 2630/28.10.2014 (având ca obiect completare dispozitiv), pronunțate de Tribunalul C., au declarat recurs reclamantul D. N. și împotriva sentinței civile nr. 2459/14.10.2014 pârâții M. C. și P. M. C..
Recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 2459 din 14.10.2014:
Motivează recursul arătând că instanța de fond în mod greșit a acordat puncte pentru întreaga suprafață de teren, de 148,15 mp, deși trebuia să acorde puncte numai pentru suprafața de 96,69 mp, restul suprafeței de 61,36 mp putând fi restituită în natură.
Instanța de fond nu s-a pronunțat în dispozitivul sentinței civile nr. 2459 din 14.10.2014 cu privire la fosta construcție demolată, cu destinația de două prăvălii, și nici nu a motivat o eventuală respingere a acordării de puncte pentru construcție.
Din considerentele hotărârii nu rezultă că instanța s-ar fi pronunțat în vreun fel asupra respingerii acordării de puncte pentru construcția demolată.
De asemenea, instanța în mod greșit nu a acordat puncte valorice pentru construcția demolată, cu destinația de două prăvălii, întrucât aceasta a fost demolată anterior preluării abuzive, potrivit adresei cu nr._ din 27.02.2012.
Din istoricul de rol, după preluarea abuzivă, rezultă că imobilul în litigiu figurează cu construcția nedemolată; această construcție a fost demolată după preluarea abuzivă, astfel cum rezultă din matricola aferentă anilor 1967 – 1975.
În perioada 1951 – 1975 pentru acest imobil figurează înscrisă ca proprietar mama reclamantului.
Recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 2630 din 28.10.2014, având ca obiect completare dispozitiv:
Instanța de fond în mod greșit nu a analizat fondul cererii, apreciind cererea ca neîntemeiată, motivat de faptul că a admis numai în parte acțiunea, înțelegându-se că a respins-o pentru construcție.
Este greșită motivarea instanței întrucât din considerente nu rezultă că s-a pronunțat în mod expres cu privire la respingerea acțiunii pentru construcția demolată.
Pentru cele relatate a solicitat admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate.
Recursul formulat de pârâți împotriva sentinței civile nr. sentinței civile nr. 2459/14.10.2014:
Motivează recursul arătând că reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptățită, întrucât nu a făcut dovada calității de urmaș de pe urma mamei sale D. Hrisanti, proprietara imobilului în litigiu; aceasta a dobândit dreptul de proprietate prin actul dotal încheiat la data de 18.01.1932.
Imobilul a fost confiscat conform sentinței penale nr. 70 din 12.02.1959 de la numitul F. I.. Împotriva acestei sentințe penale s-a formulat contestație la executare de către P. M. Hrisanidis, Zenobia F. și D. Hrisanti, contestație care a fost respinsă.
Din cele relatate rezultă că proprietatea a fost transferată către F. I. și în această situație, recurenții susțin că reclamantul nu are calitate de persoană îndreptățită, nefăcând dovada calității de urmaș de pe urma lui F. I..
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că M. C. nu are calitatea de unitate deținătoare pentru întreaga suprafață de teren, numai pentru suprafața de 66,99 mp, iar diferența face parte din terenul de 1061,10 mp ce aparține ..
Pentru cele relatate au solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Analizând recursurile în baza motivelor formulate, Curtea constată următoarele:
Din cuprinsul dispozițiilor art. 1, art. 7 și art. 9 alin. (1) din Legea 10/2001, republicată, rezultă principiul prevalenței restituirii în natură, în sensul că imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se găsesc în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
În speță reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului compus din suprafața de 148,15 mp situat în C., Fundătura (Fundacul) C. V. nr. 3, în limitele neafectate de construcții, împreună cu clădirea având destinația de două prăvălii, în prezent ocupată de magazinul Domo, iar în subsidiar atribuirea în compensare integral, în situația în care restituirea nu mai este posibilă, ori numai în limita afectată de construcții, un teren echivalent din punct de vedere valoric, al zonării și naturii.
A solicitat obligarea pârâților la plata contravalorii imobilului proprietatea reclamantului în limita suprafeței restituite în natură și a construcției cu destinația de două prăvălii care a fost demolată.
Pentru a verifica posibilitatea restituirii în natură a imobilului și în situația în care restituirea nu mai este posibilă, în vederea acordării de măsuri reparatorii în echivalent, la cererea reclamantului, instanța a încuviințat proba cu expertiză tehnică judiciară, efectuată de expert B. M..
Întrucât acest raport de expertiză tehnică s-a raportat la situația urbanistică actuală, terenul fiind afectat de construcția Piața Griviței, având o destinație care intră în cuprinderea sintagmei „amenajări de utilitate publică”, astfel cum este determinată de prevederile art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001, instanța a mai încuviințat o nouă expertiză efectuată de expert R. A., pe care și-a însușit-o, având aceleași obiective ca și prima expertiză efectuată în cauză.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că întreaga suprafață de 148,15 mp este ocupată de construcții, nu cum susține recurentul, că poate fi restituită în natură suprafața de 61,30 mp.
A fost identificată suprafața afectată de construcții, care este următoarea:
- suprafața de 81,61 mp afectată de spațiul comercial (Piața Griviței), delimitată de punctele A 3,2,1,5,4 ;
- magazie care ocupă terenul în suprafață de 52,54 mp, delimitat de punctele 1,2,11,12,9,8,6 și 5;
- rampa de acces pe care a fost edificată o construcție din zidărie, care ocupă terenul în suprafață de 5,63 mp delimitat de punctele 4,5,6, și 7;
- rampa de acces în magazie care ocupă terenul în suprafață de 1,05 mp, delimitat de punctele 3,B,13 și 14.
Prin urmare, terenul nu este liber și nu poate fi restituit în natură, astfel cum a reținut în mod corect instanța de fond.
În atare situație, recurentul reclamant, astfel cum a reținut și Tribunalul C., este îndreptățit la măsuri reparatorii prin compensarea sub formă de puncte, conform dispozițiilor art. 18 raportat la art. 21 alin.(6) și (7) din Legea nr. 165/2013 pentru suprafața de 148,15 mp care nu este liberă de construcții.
Privitor la acordarea de măsuri reparatorii sub formă de puncte pentru construcția cu destinația de două prăvălii, în mod greșit instanța de fond a reținut că aceste două prăvălii au fost demolate anterior preluării abuzive de către stat a imobilului-teren în litigiu.
Din înscrisurile existente la dosar și anume istoricul de rol rezultă că până în anul 1975 autoarea reclamantului a figurat înscrisă în registru cu suprafața de 138 mp și o construcție cu destinația de două prăvălii. În anul 1975 acestea au fost demolate, după preluarea abuzivă, fără titlu valabil, astfel cum prevăd dispozițiile art. 2 lit.i) din Legea nr. 10/2001.
Deci, în mod greșit instanța de fond a reținut că la momentul preluării abuzive aceste două prăvălii erau demolate, deși existau, și în această situație recurentul este îndreptățit la măsuri compensatorii sub formă de puncte, conform Legii nr. 165/2013.
De asemenea, în mod greșit Tribunalul C. a respins prin sentința civilă nr. 2630 din 28.10.2014 cererea de acordare de măsuri compensatorii sub formă de puncte și pentru construcția cu destinația de două prăvălii, cu motivarea că acestea au fost demolate anterior preluării abuzive, fapt contrazis de înscrisurile existente la dosar – istoricul de rol -, astfel cum s-a menționat mai sus.
Recursul declarat de pârâții recurenți P. M. C. și M. C. reprezentat prin Primar :
Pentru ca o persoană să beneficieze de măsuri reparatorii conform legii speciale trebuie să facă dovada calității de persoană îndreptățită și a preluării abuzive.
Se poate constata faptul că legea reparatorie recunoaște dreptul la restituirea unui bun preluat abuziv în favoarea proprietarului persoană fizică, de la momentul preluării abuzive.
Prin persoană îndreptățită se înțelege deci persoana din patrimoniul căreia s-a preluat bunul de către stat sau de la moștenitorii săi.
Ca atare, restituirea bunului preluat abuziv este condiționată de dovada calității de proprietar la momentul deposedării abuzive.
Dovada calității de proprietar al bunului la data preluării abuzive revine celui care pretinde dreptul, conform principiului actori incumbit probatio.
Proba dreptului de proprietate se face prin acte translative de proprietate și anume: act autentic de vânzare-cumpărare, schimb, donație dar și prin acte declarative, cum sunt hotărârile judecătorești, partajele, care recunosc un drept anterior, ori prin alte asemenea acte, ca extrasul de carte funciară, tranzacție.
În speță reclamantul D. N., cu actul dotal din data de 18.01.1032, a făcut dovada că mama sa D. Hrisanti a primit drept dotă de la tatăl său Ș. Hrisanidi un imobil situat în C., Fundacul C. V. nr. 3, în prezent Fundătura C. V. nr. 3, compus din teren în suprafață de 148,15 mp și construcțiile aflate pe acest teren, și anume două prăvălii.
Acest imobil a fost preluat abuziv de la autoarea reclamantului, fără titlu legal, conform art. 2 lit.i) din Legea nr. 10/2001.
Imobilul în litigiu nu a fost confiscat conform sentinței penale nr. 70 din 12.02.1959 de la autorul F. I., astfel cum greșit susțin recurenții, și că reclamantul nu a dovedit calitatea de succesor față de acesta.
Recurentul reclamant a făcut dovada calității de succesor legal de pe urma autoarei sale D. Hrisanti (mama sa) cu acte de stare civilă, certificat de moștenitor și act dotal cu care a făcut dovada proprietății.
Din istoricul de rol existent la dosar rezultă că autoarea reclamantului a figurat pe rol cu suprafața de 138 mp și o construcție cu destinația de două prăvălii până în anul 1974, când aceste construcții au fost demolate.
Cele relatate fac dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform legii speciale de reparație a reclamantului D. N..
Cu privire la deținătorul suprafeței de 81,16 mp ( diferența de 66,99 mp aparținând M. C.), Curtea constată că și această suprafață se
află în patrimoniul municipiului și nu face parte din terenul în suprafață de 1061, 10 mp dobândit de către ..
Din înscrisurile eliberate de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară nu s-a putut identifica în baza de date terenul în suprafață de 1061,10 mp situat în C. . nr. 8 – Piața Unirii -, de unde rezultă că nu aparține ., astfel cum susțin greșit recurenții pârâți că terenul în suprafață de 81,16 mp face parte din acest teren.
Și această suprafață de teren face parte din patrimoniul M. C., care are calitate de unitate deținătoare pentru întreaga suprafață de teren de 148,15 mp.
Cu privire la cererea formulată de recurentul reclamant de obligare a intimaților pârâți la plata cheltuielilor de judecată, Curtea o va respinge, întrucât nu a făcut dovada acestor cheltuieli.
Pentru considerentele expuse,Curtea în baza art. 312 Cod procedură civilă va admite recursul formulat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 2630 din 28.10.2014 pronunțată de Tribunalul C., va modifica sentința recurată, în sensul că se va admite cererea de completare a sentinței civile nr. 2459 din 14.10.2014 pronunțată de Tribunalul constanța și va constata c ă reclamantul este îndreptățit la măsuri compensatorii și pentru construcțiile demolate, reprezentând două prăvălii cu suprafața construită de 33 mp, situate pe terenul în suprafață de 148,15 mp situat în fosta stradă Fundătura C. V. nr. 3, municipiul C..
Va respinge recursurile formulate de reclamant și pârâți împotriva sentinței civile nr. 2459 din 14.10.2014 pronunțată de Tribunalul C..
Va respinge ca nedovedită cererea recurentului reclamant de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul reclamantului D. N., cu domiciliul procesual ales în C., ..92, județul C. împotriva sentinței civile nr. 2630/28.10.2014, pronunțată de Tribunalul C. – Secția I civilă - în dosarul nr._ .
Modifică sentința recurată, în sensul că, admițând cererea de completare a dispozitivului sentinței 2459/14.10.2014 a Tribunalului C., constată că reclamantul D. N. este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii sub formă de puncte și pentru construcțiile demolate, reprezentând două prăvălii cu suprafața construită de 33 mp, situate pe terenul în suprafață de 148,15 mp situat în fosta stradă Fundătura C. V. nr. 3, mun. C..
Respinge recursurile formulate de reclamant și de pârâții M. C. PRIN PRIMAR și P. M. C., cu sediul în C., ., județul C.,
împotriva sentinței civile nr. 2459/14.10.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
Respinge ca nedovedită cererea recurentului reclamant de obligare a pârâților la cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.03.2015.
Președinte, Vanghelița T. | Judecător, G. L. | Judecător, M. G. |
Grefier, C. M. |
Jud.fond F.M.I.
Red.dec.jud. V.T. 23.04.2015
Tehnored.gref.M.C. 24.04.2015/3 ex.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 8/2015. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 34/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
