Fond funciar. Decizia nr. 161/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 161/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 1798/256/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 161/C
Ședința publică de la 16 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător I. B.
Judecător M. P.
Grefier G. C.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamantele B. I., domiciliată în C., ..42A și S. M., domiciliată în C., ., jud. C. împotriva deciziei civile nr.426 din 30 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, având ca obiect fond funciar, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. E. domiciliat în C., ..42A, județul C. și intimații pârâți C. L. DE FOND FUNCIAR A COMUNEI COBADIN cu sediul în localitatea Cobadin județul C. și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în C., ., județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentele reclamante S. M. și B. I., personal și d-na avocat Păculea E., pentru intimații pârâți C. locală de fond funciar Cobadin și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului C., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/30.07.2015 depusă la fila nr.20 dosar, lipsind intimatul reclamant B. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 157 și urm. Cod proc. civ.;
Grefierul prezintă referatul cauzei arătând că recursul este motivat, fiind scutit de lata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar și declarat împotriva unei hotărâri definitive.
Se prezintă în fața instanței recurenta reclamantă B. I., care învederează că intimatul reclamant B. E. este fiul său, este plecat din țară dar are cunoștință de prezenta cerere de recurs, fiind legal citat la adresa din C., ..42A.
Instanța întreabă părțile dacă, în conformitate cu art. 390 Cod procedură civilă, dacă mai sunt chestiuni prealabile dezbaterilor în fond de discutat sau excepții de invocat.
Reprezentantul intimaților pârâți învederează instanței că înțelege să invoce excepția inadmisibilității prezentei căi de atac, în raport de dispozițiile art.1 și 5 Titlul XIII din Legea nr.247/2005 și art.7 alin.1 și 2 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, rap. la art.483 alin.2 C.pr.civ., potrivit cărora, „…nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.
Instanța pune în discuția recurentelor reclamante excepția inadmisibilității prezentei căi de atac, invocată de apărătorul intimaților pârâți.
Recurentele reclamante, având cuvântul pe rând, solicită respingerea excepției invocate, apreciind că recursul este admisibil.
Apărătorul intimaților pârâți solicită admiterea excepției invocate; cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Instanța, în conformitate cu prevederile art. 394 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită asupra împrejurărilor de fapt și a temeiurilor de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1554, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul civil nr._, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B. E., S. M., B. I. în contradictoriu cu pârâții C. L. DE FOND FUNCIAR A COMUNEI COBADIN, C. J. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CONSTANTA.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
Prin Titlul de proprietate nr._/1714 din 13.12.1995 a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 10 ha teren pe raza localității Viișoara, . B. I. I..
În baza Legii nr. 247/2005 reclamantul B. N., în calitate de moștenitor al defunctului B. I. I., a formulat cerere de reconstituire, înregistrată sub nr. 52/01.09.2005, prin care a solicitat Comisiei locale de aplicare a Legii 18/1991 Cobadin retrocedarea diferenței de teren în suprafață de 9 ha teren agricol, după autorul B. I. I., din suprafața totală de 19 ha teren.
Din cuprinsul adresei nr. 408/13.01.2006 emisă de pârâta C. locală de aplicare a Legii nr.18/1991 Cobadin către reclamant, a rezultat că a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 9 ha teren în favoarea reclamantului (în calitate de moștenitor al defunctului B. I. I.), dar pentru că nu existau rezerve de teren pe raza . teren a fost trecută în anexa pentru despăgubiri.
Prin Hotărârea nr. 551/2006 C. județeană de aplicare a Legii nr.18/1991 C. a validat propunerile Comisiei locale de aplicare a Legii
nr.18/1991 Cobadin cu privire la anexa 23 pentru 619 poziții, iar la poziția 32 apare menționată suprafața de 9 ha teren neretrocedat pentru B. I. I. (D), B. I. N. și S. M..
Conform răspunsului la interogatoriu luat pârâtei – C. locală de aplicare a Legii nr.18/1991 Cobadin de către reclamanți, terenul deținut de defunctul B. I. I. nu este liber, iar în prezent nu mai există teren liber pe raza .> În același sens este și adresa nr. 7417/25.09.2013 depusă la dosar de pârâta C. locală de aplicare a Legii nr.18/1991 Cobadin, din care rezultă că pe raza . terenuri disponibile.
Conform raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit în cauză de expert judiciar B. C., nu s-a reușit identificarea imobilului teren în suprafață de 9 ha teren solicitat de reclamanți, prin raportare la înscrisurile depuse la dosar, precum și a informațiilor solicitate de expert de la instituțiile abilitate (OCPI C., Direcția județeană a Arhivelor Naționale C., Primăria . C.).
Potrivit disp. art. 2 alin. 1 din Legea 1/2000 în aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. Comisiile de aplicare a legilor fondului funciar, de comun acord cu proprietarii, pot comasa terenurile care urmează să fie retrocedate într-un singur amplasament, iar potrivit disp. art. 3 alin. 4 din același act normativ – în situația în care nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate integral, în condițiile alin. 2, se vor acorda despăgubiri pentru diferența de teren neretrocedat.
În speță, terenul solicitat de reclamanți nu a putut fi identificat de expert, iar potrivit adresei nr. 7417/25.09.2013 emisă de Primăria . acestei localități nu există terenuri disponibile, pentru a se putea dispune restituirea terenului în suprafață de 9 ha în natură către reclamanți.
În consecință, instanța a constatat că susținerile reclamanților în sensul că vechiul amplasament al terenului în suprafață de 9 ha este liber, și că pe raza . teren liber, sunt nefondate și nesusținute probator, astfel că a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel reclamantele B. I. și S. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Respinge excepția prematurității.
Prin decizia civilă nr. 426/30 aprilie 2015 Tribunalul C. a respins ca nefondat apelul declarat de către apelanții reclamantele B. I. și S. M. în contradictoriu cu intimatul reclamant B. E. și intimații pârâți C. locală de fond funciar a comunei Cobadin și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele care au înțeles să o critice pentru nelegalitate.
La termenul de judecată din data de 16 septembrie 2015, reprezentantul intimaților pârâți C. locală de fond funciar a comunei Cobadin și C. Ludețeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a invocat invocatexcepția inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile disp. art.1 și 5 Titlul XIII din Legea nr.247/2005 și art.7 alin.1 și 2 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, rap. la art.483 alin.2 C.pr.civ.
Conform dispozițiilor art. 390 C.proc.civ. Curtea va analiza cu prioritate această excepție, a cărei admitere ar face inutilă cercetarea în fond a criticilor recurenților.
Excepția inadmisibilității recursului se reține a fi fondată pentru următoarele considerente:
Acest litigiu, prin obiectul cererii de chemare și având în vedere cadrul procesual, sub aspectul părților implicate în conflictul judiciar are natura unui litigiu de „fond funciar”, în sensul dat acestei sintagme prin disp.art. 1 din Titlul XIII al Legii 247/2005.
Conform acestor dispoziții legale „În scopul accelerării judecării plângerilor, contestațiilor și a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.16/1997, cu modificările și completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în fața instanțelor judecătorești se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se vor completa cu cele ale Codului de procedură civilă”.
Rezultă din textul legal citat că în domeniul de reglementare al Titlul XIII din Legea 247/2005, cu consecința aplicării unor norme de procedură derogatorii de la dreptul comun reglementat prin Codul de procedură civilă, intră și procesul de față care este un litigiu, apărut în urma aplicării legilor fondului funciar și care este în întregul său un proces funciar.
Instituită în scopul accelerării judecății în litigiile funciare, procedura din Titlul XIII al Legii 247/2005 stabilește că „hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului” (art. 5 Titlul XIII al Legii 247/2005).
Deoarece, prin natura sa, procesul civil este o activitate care se desfășoară, în timp, pe parcursul judecății poate apărea o nouă lege de procedură, astfel încât judecătorii au de rezolvat problema conflictului dintre legea veche și legea cea nouă, pentru a stabili unde încetează puterea vechii legi și unde începe autoritatea legii noi.
În concordanță cu disp.art.15 al.(3) din Constituție care stabilește că legea dispune numai pentru viitor și cu art. 24 din Noul Cod de Procedură Civilă, care prevăd că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după . acesteia, Curtea constată că litigiul de față, început la data de 31.07.2013este guvernat de normele noului cod de procedură civilă (Legea nr.134/2010, care a intrat în vigoare la 15.02.2013).
Conform disp.art.27 din Noul Cod de Procedură Civilă „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și normelor prevăzute de legea sub care a început procesul”.
Prin urmare, sentința civilă nr.1554/23 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul civil nr._ este supusă căilor de atac prevăzute de Noul Cod de Procedură Civilă, și Legii nr.76/24 mai 2012 de punere în aplicare a Noului Cod de Procedură Civilă.
Conform dispozițiilor art.7 din Legea 76/2012 „Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă” de la data intrării în vigoare a Codului de Procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.
(2) Dispozițiile alin.(1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este „supusă recursului” sau că „poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară”.
Curtea constată că Legea 247/2005 Titlul XIII constituie o lege specială, ce conține și dispoziții procedurale pentru desfășurarea „proceselor de fond funciar” și prevede că „hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului”.
După . Noului Cod de Procedură Civilă, conform dispozițiilor art.7 din Legea 76/2012, hotărârile pronunțate în primă instanță în procesele funciare sunt supuse numai apelului”.
În speță, Curtea constată că reclamanții au exercitat calea de atac a apelului împotriva sentinței civile nr.1554/23 octombrie 2014 a Judecătoriei Medgidia, iar prin decizia civilă nr. 426/30 aprilie 2015 Tribunalul C. a respins calea de atac ca nefondată, hotărârea instanței de apel fiind definitivă și nesupusă recursului.
Astfel art. 483 al.(2) teza a II-a Cod procedură civilă (Legea nr.134/2010) prevede că „nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.
Instituirea unei singure căi de atac – aceea a apelului – în cazul hotărârii judecătorești pronunțate în primă instanță în materia fondului funciar nu constituie o modalitate de îngrădire a dreptului de liber acces la justiție.
Prin decizia civilă nr. 1/1994, Curtea Constituțională a statuat că liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție. S-a considerat că legiuitorul are competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă din dispozițiile constituționale ale art. 125 alin. (3), potrivit cărora „Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege”. Pentru situații deosebite legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale, astfel încât liberul acces la justiție să nu fie afectat.
Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, între care și stabilirea unei singure căi de atac, aceea a recursului în cazul anumitor litigii.
Cum în speță, sentința civilă nr.1554/23.10.2014 a Judecătoriei Medgidia, a fost pronunțată sub imperiul Legii nr. 134/2010, ea rămâne supusă numai căii de atac a apelului, conform art. 483 din această lege, legiuitorul înțelegând să elimine, în această materie, calea de atac a recursului.
Concluzionând, Curtea reține că Tribunalul C. a calificat în mod judicios calea de atac exercitată de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 1554/23.10.2014 a Judecătoriei Medgidia, ca fiind apelul, hotărârea pronunțată fiind definitivă.
În raport de aceste dezlegări, Curtea reține că excepția inadmisibilității prezentului recurs exercitat împotriva deciziei civile nr. 426/30.04.2015 pronunțată de Tribunalul C., este fondată și urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:
Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești, pentru motive referitoare la pronunțarea acestora cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional eronat, este reglementată în prezent prin normă constituțională.
Însă, potrivit art. 129 din Constituția României, revizuită, părțile interesate pot exercita căile de atac numai în condițiile legii procesuale.
Corespunzător acestui principiu constituțional, legea procesual-civilă a reglementat condițiile examinării cauzei civile în grade de jurisdicție, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse reformării, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de casare, iar acest mod de determinare asigură un control judiciar efectiv al hotărârilor judecătorești și satisface exigențele art. 21 din legea fundamentală, referitoare la liberul acces la justiție și la dreptul la un proces echitabil, reglementate prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Art. 483 al.(1) Cod procedură civilă a prevăzut care sunt hotărârile supuse căii extraordinare de atac a recursului, iar în al.(2) a enumerat hotărârile definitive, exceptate a fi verificate în calea de atac a recursului, prevăzând în mod expres că nu sunt supuse recursului „hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.
Cum sentința civilă nr.1554/23.10.2014 a Judecătoriei Medgidia a fost pronunțată într-un litigiu de fond funciar, fiind supusă „numai apelului” conform disp.art.5 din Legea 247/2005 Titlul XIII coroborat cu disp.art.7 al.(2) din Legea 76/2012 de punere în aplicare a Noului Cod de Procedură Civilă (Legea nr.134/2010), Curtea constată că decizia civilă nr. 426/30.04.2015 a Tribunalului C. este o hotărâre definitivă exceptată de la exercitarea căii de atac a recursului.
Prin urmare prezentul recurs, formulat de reclamante împotriva decizia civilă nr. 426/30.04.2015 a Tribunalului C. este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare pentru considerentele mai sus expuse, soluție care este conformă cu jurisprudența CEDO (Ex: Cauza N. împotriva România și Cauza D. împotriva România).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității recursului .
Respinge recursul formulat de reclamantele B. I., domiciliată în C., ..42A și S. M., domiciliată în C., ., jud. C. împotriva deciziei civile nr.426 din 30 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, având ca obiect fond funciar, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. E. domiciliat în C., ..42A, județul C. și intimații pârâți C. L. DE FOND FUNCIAR A COMUNEI COBADIN cu sediul în localitatea Cobadin județul C. și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în C., ., județul C. ca inadmisibil.
Pronunțat în ședință publică,astăzi, 16.09.2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. P. I. B. M. P.
Grefier,
G. C.
Jud.fond: C. Dehelea
Jud.apel: B.M.
Red.dec.jud.M.P. 05.10.2015
Tehnored.dec. gr.G.C. -05.10.2015
7 ex.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 81/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Legea 10/2001. Hotărâre din 23-09-2015, Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
