Legea 10/2001. Decizia nr. 119/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 119/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 119/2015
dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 119/C
Ședința publică din data de 28.10.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător D. P.
Grefier C. D.
Pe rol soluționarea apelului civil formulat de apelanții pârâți P. M. C., M. C. PRIN PRIMAR și C. L. C., cu sediul în C., ., județul C. împotriva sentinței civile nr.795 din 24.04.2015 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă L. E., domiciliată în C., ..54, județul C., având ca obiect contestație în temeiul Legii 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, răspunde pentru apelanții pârâți avocat D. P.(fostă C.) - în substituire pentru avocat A. M., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar iar pentru intimata reclamantă răspunde –avocat C. G. A., în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 18 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în acord cu prevederile art.167-168 din noul Cod de procedură civilă.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează că apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art.50 din Legea 10/2001.
Fiind întrebați de către instanță reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat alte cereri prealabile dezbaterilor pe fond.
Instanța, având în vedere poziția procesuală a părților, constată dosarul în stare de judecată și în raport de dispozițiile art.392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile pe fondul cauzei.
Reprezentantul apelanților pârâți solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimatei reclamante având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile apelate ca legală și temeinică. Solicită a se avea în vedere că Decizia nr.5/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în referire la aplicarea disp.art.26 alin.3 din Legea 10/2001 s-a pronunțat după introducerea cererii de chemare în judecată, astfel că reclamanta nu are nicio culpă și nici nu se poate aprecia că a pierdut procesul.
Instanța, în raport de dispozițiile art.394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul C. sub nr._, reclamanta L. E. a chemat în judecată pârâții P. M. C., M. C. prin Primar și C. L. C., solicitând ca în contradictoriu cu aceștia să se dispună:
- restituirea în natură a imobilului situat în mun. C., .. 54 compus din teren în suprafața de 300 mp.
- în subsidiar, în măsura în care nu este posibilă restituirea în natură, obligarea Primarului M. C. la emiterea dispoziției care să cuprindă oferta de despăgubiri.
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a susținut că, în calitate de moștenitoare a proprietarilor terenului, a utilizat procedura prevăzută de Legea nr.10/2001, în sensul că prin notificarea înregistrată la Primăria C. sub nr. 160/21.01.2002 a solicitat restituirea imobilului litigios, însă această notificare nu a fost soluționată până în prezent, astfel încât se consideră îndreptățită a se adresa către Tribunalul C. în scopul soluționării pe fond a notificării.
Legal citați, pârâții P. M. C., M. C. prin Primar și C. L. al M. C. nu au formulat întâmpinare.
Pârâții au depus la dosar documentația anexată notificării, situația juridică a imobilului și istoricul de rol fiscal.
În ședința publică din 24.04.2015 instanța, din oficiu, a invocat excepția prematurității formulării cererii prin care s-a solicitat soluționarea pe fond a notificării, după . Legii nr. 165/2013,în raport de dispozițiile art. 4, art. 33-35 din acest act normativ privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in România, cu modificările si completările ulterioare.
Prin Sentința civilă nr.795 din 24.04.2015 Tribunalul C. a admis excepția prematurității acțiunii, invocată din oficiu, a respins acțiunea reclamantei ca prematură și a respins cererea pârâților privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în esență, că față de caracterul obligatoriu al procedurii prealabile prevăzute de dispozițiile Legii nr.165/2013, partea nu se poate adresa instanței înaintea împlinirii termenelor defipte de lege, întrucât nu are un drept actual, pretenției formulate în aceste condiții opunându-i-se prematuritatea, ca impediment care nu permite cercetarea fondului pretenției.
Cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța de fond a reținut că prin înscrisurile administrate ( factura și borderou – filele 45 - 47) pârâții nu au probat faptul plății sumelor solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată în cauză, motiv pentru care a respins această solicitare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, susținând că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Au susținut apelanții pârâți că reclamanta a pierdut procesul odată cu respingerea acțiunii sale ca prematură, situație în care deveneau aplicabile dispozițiile art.453 din Codul de procedură civilă. Soluția de respingere a cererii pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată pe motiv că înscrisurile depuse nu fac dovada plății este neîntemeiată, dovada efectuării acestor cheltuieli fiind făcută cu borderoul și extrasul de cont din care rezultă plata onorariului.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport de susținerile pârâților apelanți, Curtea constată că apelul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.452 din Codul de procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
În speță, pârâții M. C., P. M. C. și C. L. C. au solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, cererea fiind formulată în fața instanței de fond la termenul de dezbateri pe fond, respectiv la 24 aprilie 2015.
Anterior acestei solicitări, pârâții depuseseră la dosar (filele 44-47) împuternicirea avocațială pentru dl. avocat A. M., factura nr._/14.01.2015 emisă de furnizorul Cabinet de avocat M. A. I. pentru clientul M. C., având înscrisă suma facturată de 4.600 lei, precum și borderoul la factura nr.686/14.01.2015 întocmit de Cabinet Avocat A. M. în care este menționat, la nr. crt.9, contractul nr._/2014, delegația nr.9/01.2015, dosarul nr._, Tribunalul C. – fond L. E., valoare 550 lei.
Deși se reține că factura și borderoul care a fost depus împreună cu aceasta nu fac dovada efectivă a plății serviciilor facturate, aceste înscrisuri contabile fac dovada, de principiu, a existenței și întinderii cheltuielilor de judecată, chestiunea remiterii efective a sumei facturate cu titlu de onorariu avocat fiind o chestiune de executare a contractului încheiat între avocat și clientul său.
Prin urmare, aceste înscrisuri sunt considerate dovezi ale existenței și întinderii cheltuielilor de judecată, în sensul art.452 din Codul de procedură civilă, situație în care Curtea apreciază că soluția instanței de fond în legătură cu cererea pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată este neîntemeiată.
În același timp Curtea reține și că, în apel, pârâții apelanți au depus extrasul de cont nr.2 din 10.02.2015 emis de banca Comercială Română SA, din care rezultă că plătitorul M. C. a virat beneficiarului Av. M. A. I. suma de 4.393 lei pentru factura 686 din 14.01.2015. Acest extras de cont, împreună cu factura și borderoul însoțitor al facturii, fac pe deplin dovada că pârâții au suportat cheltuielile de judecată în care s-a pronunțat sentința atacată, motiv pentru care, în temeiul art.480 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul pârâților și va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va obliga reclamanta la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelanții pârâți P. M. C., M. C. PRIN PRIMAR și C. L. C., cu sediul în C., ., județul C. împotriva sentinței civile nr.795 din 24.04.2015 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă L. E., domiciliată în C., ..54, județul C..
Schimbă în parte sentința apelată în senul că obligă reclamanta la plata sumei de 550 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.10.2015.
Președinte, M. P. | Judecător, D. P. | |
Grefier, C. D. |
Jud.fond: V.T.
Red.decizie – jud.D.P./15.02.2016
6 ex.
| ← Expropriere. Decizia nr. 11/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Pretenţii. Decizia nr. 74/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
