Pretenţii. Decizia nr. 74/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 74/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 08-07-2015 în dosarul nr. 74/2015
dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr.74/C
Ședința publică din 08 iulie 2015
Completul e judecată constituit din:
PREȘEDINTE - G. L.
JUDECĂTOR - I. B.
Grefier - A. B.
Pe rol soluționarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă P. A., cu domiciliul în orașul S., . Comandor Eugeniu B. nr. 188, ., . și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat N. C., în Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 2274/2014, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 12.12.2014, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți V. C. D., cu domiciliul în Tulcea, ., ., N. R., cu domiciliul în orașul S., ., nr. 300, județul Tulcea și L. T. și C. C. C., ambii cu sediul procesual ales la cabinet avocat S. Ernest E., în Tulcea, ., ., ., având ca obiect pretenții – despăgubiri.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 22 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, în temeiul art. 222 alin.(2) Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 29 iunie 2015.
La data de 22 iunie 2015, ora 1255, după apelarea cauzei și rămânerea în pronunțare, apelanta reclamantă, prin apărător, a depus la dosar concluzii scrise.
La data de 29 iunie 2015, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul disp. art. 396 alin.(1) Cod procedură civilă, a apreciat că se impune amânarea pronunțării la data de 06 iulie 2015 și, respectiv, 08 iulie 2015.
La data de 08 iulie 2015 apelanta reclamantă, prin apărător, a trimis la dosar un număr de trei hotărâri judecătorești privind – spune apelanta prin e-mailul transmis – „abuzurile intimatului pârât N. L., administrator al ..R.L. și ale martorului Lebedov E. administrator al ..R.L., privind administrarea fără drept a plajei S..”; la data de 08 iulie 2015, instanța a hotărât astfel:
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la 27.02.2014, reclamanta P. A. i-a chemat în judecată pe pârâții D. V. C., L. T., N. R. și C. C. C. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 150.000 euro (câte 37.500 euro de la fiecare pârât) reprezentând prejudiciul de imagine suferit, precum și obligarea acestora la plata daunelor morale, obligarea pârâților la eliminarea de pe site-ul www.ziaruldetulcea.ro a tuturor articolelor defăimătoare publicate până în prezent referitoare la persoana sa, precum și publicarea pe cheltuiala acestora, în cel puțin trei ziare cu tiraj național și local, a hotărârii ce se va pronunța în această cauză în situația în care se va stabili că aceștia au produs prin afirmațiile lor un prejudiciu onoarei, cinstei, demnității, prestigiului sau reputației sale.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, la data de 08.06.2012, S.C. AL & CIP S.R.L. - S., societate al cărei unic acționar este soțul său, a participat la licitația organizata de către S.C. A.S.P.L. S. S.R.L. - S., în vederea închirierii obiectivului de investiții denumit „Amenajare Plaja S.”, amplasat în imediata vecinătate a plajei orașului S., aflat în administrarea și exploatarea instituției corporatiste S.C. A.S.P.L. S. S.R.L. - S. (al cărei unic acționar este orașul S., prin Consiliul Local al orașului S.) și în proprietatea publica a orașului S.. În urma licitației, deoarece obiectivul de investiții este amplasat în imediata vecinătate a locului în care își desfășură activități economice și comerciale și firma S.C. TIP - TOP S.R.L. - G., al cărei reprezentant legal este pârâtul L. T. (din anul 2001 și până în anul 2012, pe plaja S. au functionat doar doua firme respectiv, S.C. Niki Blue S.R.L. - S. și S.C. Tip - Top S.R.L. - G.), - a început cu o vehementa greu de imaginat și de explicat, proliferarea unor diferite acuze la adresa sa și a soțului său.
A mai arătat reclamanta că pârâții au folosit cuvinte jignitoare și calomnioase, fără nici un motiv, promovând în tot orașul S. informații potrivit cărora ar fi cumpărat jumătate din orașul S. și ca s-ar fi îmbogățit de pe urma locuitorilor orașului, precum și ca "aceasta îmbogățire” s-ar datora numai faptului este funcționar public în Primaria orașului S.; a mai susținut reclamanta că modul paraților de a se adresa la persoana sa a constat în injuriile aduse, aceștia promovând totodată și ideea ca a săvârșit ilegalități fara număr și ca dânsii vor face nenumărate reclamații la toate instituțiile statului și ca nu se vor lasa pana nu va fi arestata, dând cetățenilor ca și exemplu, faptul ca firma soțului său a participat la licitația organizata pentru Închirierea obiectivului ”Amenajare Plaja S.” și afirmând în mod incorect ca aceasta a fost o procedura trucata, întrucât, fie a primit sume de bani pentru a permite adjudecarea bunului de către firma concurenta, fie că vor valorifica în comun acest obiectiv, situații care s-ar datora traficului de influenta pe care l-ar realiza datorită poziției publice.
Reclamanta a învederat că pârâții au realizat o solidarizare, a cărei existenta se refera strict la intenția de a continua un monopol economic pe plaja orașului S., și nu numai, și prin care urmăresc determinarea sa și a celorlalți funcționari publici din Primăria orașului S., sa nu aplice masurile legale care se impun, cu privire la activitatea economica pe care o desfasoara aceștia, pe baza de contracte de închiriere și concesionare încheiate cu Consiliul Local al orașului S., pentru bunuri care aparțin domeniului public și/sau privat al orașului S., fara respectarea clauzelor contractuale și a condițiilor impuse prin legislația în vigoare.
În susținerea acțiunii, s-a mai precizat că pârâtul L. T. împreuna cu pârâtul N. R. (reprezentant legal al Fundației Prietenii Deltei Dunării - Salina și al Fundației Europolis S. - fundație care a construit în anul 1997 spatiile comerciale amplasate inițial pe plaja S. și utilizate în prezent de pârâtul L. T. prin firma sa), l-au cooptat pe pârâtul D. C. - ziarist la Ziarul de Tulcea, pentru ca, împreuna cu acesta, și pentru a realiza creșterea numărului susținătorilor săi, în demersul sau de denigrare, destabilizare, știrbire a imaginii sale publice și poate chiar de demitere a sa, precum și pentru creșterea notorietății ziarului și a tirajului și a numărului de cititori ai acestuia, au ticluit și au publicat nenumărate articole denigrante și calomnioase, folosindu-se de informații distorsionate în mod voit și utilizate sub o tendinita de totala ilegalitate și infracționalitate ce ar cadea în sarcina sa, articole de presa care, începand cu data de 01.08.2012 au fost publicate lunar, chiar saptamanal și zilnic, atrăgând oprobriul și ura cetățenilor din orașul S. și nu numai.
Reclamanta a mai învederat că titlurile și conținutul articolelor sunt cu adevarat explozive de tip “Familia P. face cărțile“, ”Abuzuri și ilegalitati >DNA cu ochii pe Primaria S. și ARBDD”, “În atenția DNA > Secretara P. de la S. acuzata de ilegalitati pe banda rulanta "Funcționara, afacerista, abuzuri și conflict de interese", “Se strânge latul pentru secretara P. de la S.”, “Secretara penala P. primea spaga direct în cont!”, “Secretara penala are dosar record” și exemplele pot continua; s-a mai arătat că acuzațiile nefondate și prezentate în maniera aratata au generat reacții pe masura, atat la nivel personal cat și pe rețelele de socializare cu impact asupra comunitatii, comentariile formulate sub protectia anonimatului fiind făcute în același registru “corupție, jos familia P., sulineni luptați impotriva maflei“, “Măcar de-as vedea-o puțin după gratii pe madam P., m-as răcori puțin“, “Nu înțeleg ce așteaptă personalul din primărie de n-o arunca pe P. pe scări afara“.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că pârâtul L. T., aflat . colaborare cu numita C. V. (numita presteaza servicii de consultanta fiscal-financiara pentru S.C. TIP - TOP S.R.L. - G., firma pârâtului L. T.) și cu fiul acesteia C. C. - C. (aflat . concubinaj/coabitare cu fiica pârâtului L. T.), au abordat și alte tehnici de denigrare, calomniere și defaimare cu privire la persoana sa și a soțului său, atat în cadrul ședințelor Consiliului Local al orașului S. (a se vedea extrasele din Procesele - Verbale ale ședințelor Consiliului Local S. din data de 10.08.2012, 25.09.2012, 26.10.2012, 27.05.2013, 31.10.2013 și 28.11.2013) la care s-au prezentat pentru a determina și obține aprobarea prelungirii unor contracte încheiate de S.C. TIP – TOP S.R.L. - S. cu Consiliul Local S., cat și postând pe site-uri de socializare, cum este cazul facebook-ului, diverse poze, link-uri și filme cărora le-au dat conotații ridicule și în cadrul cărora au implicat prin comentarii jignitoare, atat persoana sa cât și pe a soțului său, cat și pe membrii familiei sale (postările/comentarii le de pe facebook din
data de 13.01.2014, 13.01.2014, 08.01.2014, 20.12.2013 etc., legate de membrii familiei soțului și în special de tatăl și unchiul acestuia care sunt preoți în parohii din municipiul Constanta).
S-a precizat în continuare că, printre ultimele postări realizate pe facebook de către pârâtul L. T., acesta face referire la un presupus divorț cu soțul său, situatie ce a determinat destabilizarea emoționala a fiicei sale minore care, fiind eleva în clasa a VI-a în cadrul Liceului ”Jean B.” S., a fost chestionata de colegii de clasa, cu privire la divorțul părinților sai, fiind grav afectata apreciind ca adevărată o astfel de afirmație total eronata, prezentata de către pârât ca fiind reala (a se vedea comentariu facebook din 06.01.2014 și din 07.01.2014). Aceasta stare a degenerat când, pârâtul C. C.-C., la data de 04.02.2014, în jurul orei 17,30, a intrat în Barul ”Cafe Dark”, proprietatea firmei .. - S., al cărei acționar și administrator este soțul său, având în mana o bata de baseball și îndreptându-se spre masa la care statea acesta, agitând bata pe care o deținea, a inceput . să il amenințe spunând că ”il
face”, ca ”s-a saturat să fie căutat de Politie” și ”să se vorbească în Primărie” din cauza sa și a soțului său, amenințând ca aceasta atitudine reprezintă un avertisment și ca soțul său nu va scapa de corecțiile pe care i le va aplica. Situatia l-a determinat pe soțul său sa promoveze plângere penala impotriva acestuia, pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare, port fara drept de obiecte periculoase și instigare la ura, prevăzute și pedepsite de art. 206, art.369 și ait.372 din Legea nr.286/2009 privind Codul Penal.
În ceea ce il privește pe pârâtul N. R., susține reclamanta că acesta și-a creat la nivelul orașului o imagine de cunoscător al legislației și de apârâtor al societatii civile, insa, fara sa fie mandatat sub vreo forma ca și reprezentant al societatii civile din orașul S., avand doar calitatea de reprezentant legal al Fundației Prietenii Deltei - Dunării – S. și al Fundației de Initiativa Locala Europolis S. și care, probabil, doar pentru amuzamentul propriu și pentru sprijinirea intereselor pârâtului L. T., a procedat la analiza legislației în vigoare prin propria înțelegere și prin propriul filtru de legalitate, generând mai multe petitii asa-zis fundamentate, pe care le-a adresat Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, Consiliului Local al orașului S. și presei, în speță, pârâtului D. C., sesizând în acestea ilegalitățile săvârșite împreună cu Primăria orașului S. și solicitând luarea imediata a masurilor de sancționare penala a vinovaților pentru infracțiunile savarsite.
A mai arătat reclamanta că, alături de primărie, a fost verificată și
controlată de Corpul de Control al Ministrului Mediului și Schimbărilor Climatice și de către Curtea de Conturi a României - Departamentul VI - București (a se vedea adresa nr.2503/24.04.2013 prin care Primaria S., la solicitarea Curții de Conturi București, cere Trezoreriei Orașului S. plățile efectuate în perioada 2007 - 2013, din conturile sale către firmele S.C. AL&CIP S.R.L. - S. și .. - S., apartinand soțului meu). Aceste petitii/sesizări întocmite de către pârâtul N. R., au fost transformate în integralitate, prin intermediul pârâtului D. V.
C., în articolele din data de 18.08.2012, 15.09.2012, 16.09.2012, 14.05.2015, și, respectiv în data de 18.11.2013, publicate în cotidianul Ziarul de Tulcea.
A mai susținut reclamanta că aceasta situație, a condus la destabilizarea poziției sale sociale și profesionale atat în mediul social local, cat și în mediul profesional, și la autosesizarea organelor de cercetare și urmărire penala care, în urma articolului de presa publicat de pârâtul D. C., pe baza sesizării făcute de către pârâtul N. R., au procedat la începerea cercetării și urmăririi penale din oficiu, constituindu-se astfel dosarul penal nr.629/P/2012, având ca obiect infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 din C.pen. rap. la art. 13 din Legea nr.78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
A apreciat reclamanta că este evidenta implicarea directa a pârâtului N. R. în aceasta structura de defăimare, întrucât acesta, în calitate de reprezentant legal al Fundației de Inițiativa Locala Europolis S. (fundație prin intermediul careia au fost realizate în anul 1997 construcțiile existente pe plaja orașului S. și în care funcționa și firma pârâtului L. T.) dornic sa-și ajute partenerii și sa obtina venituri suplimentare în fundația pe care o conduce, a solicitat Consiliului Local S. anularea dreptului acestuia de administrare a construcțiilor amplasate pe plaja S. și restituirea acestora către Fundația de Inițiativa Locala Europolis S., motivat de faptul ca aceasta
fundație ar fi proprietarul de drept al construcțiilor, în condițiile în care timp de 15 ani de la construirea acestora și pana în prezent nu și-a manifestat în nici un fel diligentele de proprietar, insa în luna decembrie 2013, epuizând orice varianta de a menține firma pârâtului L. T. în cadrul construcțiilor în cauza, a apelat ca și ultima varianta și la aceasta strategie, prin care reobținând construcțiile la fundația sa, pârâtul L. T. ar fi putut utiliza aceste bunuri fara sa mai fie împiedicat de legislația și regulile impuse de autoritatea locala.
A mai arătat reclamanta că, în calitate de secretar al orașului S., pe baza documentelor existente în evidentele institutiei Primaria S., a propus respingerea cererii F.I.L. EUROPOLIS S. ca fiind nelegala, pârâtul N. R., a pornit un atac direct la adresa sa.
A mai învederat reclamanta că Agenția Naționala de Integritate a constituit doua dosare de verificare a declarațiilor sale de avere și a contractelor încheiate de către firmele soțului său cu autoritățile locale,respectiv Dosarul nr._/2012 și Dosarul nr._/2013, fiindu-i evident ca afirmatiile facute de către pârât s-au materializat și . A.N.I.
A mai arătat reclamanta că în ceea ce îl privește pe domnul D. V. C., acesta, cu obstinație și o “dedicare“ rar întâlnită a înțeles să publice aproape săptămânal articole defăimătoare, în cadrul cărora distorsionează și prezintă o . informații nefundamentate, neverificate și ireale, referitoare la persoana sa și generând astfel o multitudine de reacții exprimate pe rețele de socializare și pe toate mijloacele electronice.
Reclamanta a mai susținut că, fără a fi susținute de niciun suport reprezentat prin înscrisuri sau a cunoaște realitatea obiectivă, afirmațiile făcute au condus la atingerea reputației și probității sale profesionale, la încălcarea onoarei, cinstei, demnității sale în primul rând la nivelul comunității locale restrânse din S., acolo unde locuiește și își desfășoară activitatea cât și la nivel județean; chiar și în situația în care articolele de presa intocmite de către pârâtul D. C., legate de orașul S. și de plaja S., au un cu totul alt subiect decât atribuțiile sale de serviciu și/sau presupusele fapte și /sau afaceri ilegale pe care le-ar desfasura, comentariile postate de către cititori sunt tot legate de persoana sa, iar multe dintre ele, dupa cum sunt intocmite reproduc tot expresii utilizate de către cei patru parați.
Reclamanta a mai arătat că străduința pârâtului D. V. C. este cu atat mai evidenta daca se accesează pagina de căutare Google pentru a intra pe site-ul Ziarului de Tulcea, caci în scurta prezentare a acestuia se regăsește titlul ”Se strânge latul pentru ... Secretara P. de la S. Fundația Prietenii Deltei”, tocmai pentru a stârni interesul cititorilor și utilizatorilor acestei pagini și pentru a realiza o publicitate negativa a sa ca și persoana publica.
A mai arătat reclamanta, că în ochii celor care o cunosc personal și profesional, este catalogată drept un om care acționează nelegal, care nu își respectă îndatoririle profesionale, care depășește cu orice ocazie limita legii, iar aceste impresii sunt bazate strict pe vorbe efectiv aruncate în vânt și neprobate de nimeni. Sub scutul libertății de exprimare, susține reclamanta, că se află în situația în care reputația sa este discreditata doar în baza unor afirmații nejustificate, făcute doar cu scopul de a fi înjosită și a-i fi încălcată demnitatea și onoarea.
A mai învederat reclamanta că datorită articolelor de presa și sesizărilor făcute de către parați, către organismele de verificare și control, în data de 06.02.2013, în plenul ședinței Consiliului Local al orașului S., membrii consiliului local, influențați vădit în mod negativ, de afirmațiile și de defăimările paraților, a procedat la schimbarea calificativului de evaluare propus de către Primarul orașului S., de la calificativul "Foarte Bine” la calificativul ”Bine”, situație care demonstrează ca nici măcar consilierii locali nu mai au încredere în probitatea sa profesionala și în respectarea îndatoririlor sale în mod corect și coerent, aceștia motivând clar ca au fost influențați și ca au suspiciuni în ceea ce privește indeplinirea corecta a atribuțiilor sale, atata timp cat articolele de presa prezintă situatii ce "dovedesc” contrariul (a se vedea Procesul - Verbal al ședinței Consiliului Local S. din data de 06.02.2013 - pag.3-10).
Reclamanta a mai arătat, că în același mod, ulterior apariției denigrărilor/defăimărilor, reclamațiilor și articolelor de presa, datorită acelorași afirmații care constituie fapte ilicite din punctul său de vedere, a fost supusă la numeroase verificări ale organelor de control, plângeri penale urmare a probității sale profesionale scăzute datorate afirmațiilor făcute de pârâți, verificări ale Agenției Naționale de Integritate cu privire la averea sa și a familiei
sale, controale efectuate de către Curtea de Conturi a României, în special pe activitatea și atribuțiile Secretarului Orașului S., funcție pe care o ocupă în cadrul Primăriei Orașului S., verificări și controale realizate în cadrul firmelor reprezentate de către soțul său, etc.
A mai menționat reclamanta că, controalele sus-menționate au arătat că nu a procedat nelegal în situațiile expuse publicului ca fiind ”dovezi” ale lipsei sale de probitate profesională. Dimpotrivă, dosarul penal nr.629/P/2012 al cărui obiect l-a constituit situatia privind procedura de închiriere prin licitație publica a obiectivului „Amenajare Plaja S.” și, în același timp, subiectul permanent al articolelor domnului D. și al afirmațiilor celorlalți pârâți, s-a încheiat, iar P. de pe lângă Tribunalul Tulcea dispunând neînceperea urmăririi penale în privința sa și constatând ca nu exista elemente de îndeplinire necorespunzatoare a atribuțiilor de serviciu, în condițiile în care în articolele din data de 15.09.2012 și respective 16.09.2012, s-a spus că abuzurile pe care le-a săvârșit și care sunt reclamate de societatea civila, în speța de către Fundația Prietenii Deltei - Dunării - S., reprezentata de pârâtul N. R., constau în îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, prin dezinformarea Consiliului Local S. cu privire la situația litigioasa a terenului pe care este realizat obiectivul de investitii "Amenajare Plaja S.”, scoaterea ilegala la licitație de către S.C. A.S.P.L. S. S.R.L. - S. a obiectivului de investiții în cauza, motivat de faptul ca aceasta n-ar fi fost abilitata conform legislației sa deruleze aceasta licitație și sa închirieze obiectivul, falsificarea documentelor referitoare la proiectul obiectivului de investiții și la destinația acestuia întrucât, schimbarea destinației putea fi realizata doar de Guvernul României, fiind implicați bani publici alocați de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, favorizarea intereselor firmei adjudecatare a obiectivului „Amenajare Plaja S.”, etc.
Reclamanta a mai arătat că i s-a încălcat inclusiv dreptul la imagine prin publicarea în Ziarul de Tulcea din data de 07.09.2012, 16.09.2012, 09.10.2012, 29.10.2012, 04.02.2013 și din data de 16.04.2013, a unor fotografii personale, fără consimțământul său, încălcându-se astfel dispozițiile art. 73 din Noul Cod Civil. Oricine are dreptul ca imaginea sa să nu fie nici reprodusă, nici publicată fără autorizarea sa. Ca și numele, imaginea persoanei își găsește protecția cu titlu de element identificator al persoanei. Imaginea este o reprezentare a trăsăturilor fizice ale persoanei, ea este atât o formă cât și o substanță, este o dimensiune externă a ființei umane. Ea constituie o manifestare privilegiată a personalității. Dreptul protejează persoana împotriva atingerilor aduse imaginii sale prin așa numitul drept la imagine. Această facultate a persoanei, de a cenzura folosința imaginii sale se fundamentează pe autonomia individuală, ea protejează persoana în libertatea și intimitatea sa și uneori chiar în securitatea sa.
A mai învederat reclamanta că, potrivit art.30 alin.6 din Constituția României, “libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine”, astfel ca libertatea de exprimare nu poate fi înțeleasa ca un drept absolut.
Susține reclamanta că urmare afirmațiilor calomnioase și defăimătoare i-a fost încălcată reputația și probitatea sa profesională și, în aceeași măsură,
pârâții au produs un prejudiciu însemnat onoarei, conștiinței, demnității și prestigiului său, precum și liniștii și integritatii familiei sale. Potrivit 1349 din Noul Cod Civil, în forma aplicabilă la momentul la care au fost făcute aceste afirmații prevede că “Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.”
A apreciat reclamanta că existenta răspunderii civile delictuale,
parații L. T., N. R., D. C. și C. C. C., savarsind în solidar o fapta ilicita, încălcându-i dreptul la demnitate, la propria imagine și la respectarea vieții private, afirmațiile făcute de parați au fost realizate în public, pe rețelele de socializare și în presa județeană.
La termenul de judecată din data de 17.06.2014, instanța a constatat că reclamanta nu a propus proba cu interogatoriu și proba testimonială în conf. cu prevederile art. 194 lit. e din Codul de procedură civilă, în cauză nefiind dovedită vreo situație de excepție prevăzută de art. 254 alin. din Codul de procedură civilă, astfel că a apreciat că este intervenită sancțiunea decăderii conform art. 254 alin 1 Codul de procedură civilă. Întrucât probele propuse, respectiv înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, în conformitate cu art. 254 alin. 5 Codul de procedură civilă, s-a dispus administrarea interogatoriului pârâților și a probei testimoniale cu martorii P. C.-C., Cuzmin A., M. A., Simionov A.-M. și T. C. A., a respins excepția de inadmisibilitate a audierii martorilor propuși de către reclamantă, reținându-se că nu s-a făcut dovada vreunui caz dintre cele prevăzute de art. 315 Codul de procedură civilă, a încuviințat reclamantei proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și a încuviințat pârâților L. T. și C. C. proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei și proba testimonială cu cinci martori.
La data de 26 septembrie 2014, reclamanta a formulat o cerere precizatoare prin care arăta că, în privința capătului 2 de cerere, referitor la eliminarea de pe site-ul www.ziaruldetulcea.ro a tuturor articolelor defăimătoare publicate începând cu data de 01.08.2012 și pana în prezent, înțelege să solicite eliminarea efectiva a următoarelor articole: 1- articolul din data de 01.08.2012 cu titlul „Generalul SRI C., omul lui N., a pus mana pe investitia E. U. de la S.!”; 2- articolul din data de 07.08.2012 cu titlul „Scandalul de la S., moderat de președintele T.!”; 3- articolul din data de 07.09.2012 cu titlul „La S.: pace și prietenie ca la licitatie sa fie!”; 4- articolul din data de 15.09.2012 cu titlul „Abuzuri și ilegalitati: DNA cu ochii pe Primaria S. și ARBDD!”; 5- articolul din data de 16.09.2012 cu titlul „În atentia DNA: secretara P. de la S. - acuzata de ilegalitati pe banda rulanta!”; 6- articolul din data de 09.10.2012 cu titlul „Se strânge latul pentru secretara P. de la S.!”; 7- articolul din data de 29.10.2012 cu titlul „Secretara P. a ratat decolarea spre Bruxelles!”; 8- articolul din data de 11.01.2013 cu titlul „Secratara penala P. primea spaga direct în cont!”; 9- articolul din data de 04.02.2013 cu titlul „Stimulente ilegale pentru secretara penala de la S.!”; 10- articolul din data de 18.03.2013 cu tillul „ Investitorul minune = dezastru pe plaja S.!”; 11- articolul din data de 16.04.2013 cu titlul „Secretara penala are dosar record!”; 12- articolul din data de 15.05.5013 cu titlul „Fundația „Prietenii Deltei Dunării” atrage atentia asupra unui abuz tolerat de autoritati pe plaja din S.!”;13- articolul din data de 21.05.2013 cu titlul „S-a turnat singur: „securistul” C. ras de Inspectoratul în constructii!”; 14- articolul din data de 13.10.2013 cu titlul „Cutremur la S. și Tulcea dupa propunerea P.!”; 15- articolul din data de 05.11.2013 cu titlul „Secretara P. din S. a dat-o în bara!”; 16- articolul din data de 13.05.2014 cu titlul „Noi dosare penale pentru secretara P. de la S.!”; 17- articolul din data de 11.07.2014 cu titlul „Atitudine la S.; avalanșa de
plângeri penale Împotriva secretarei P.!”; 18- articolul din data de 14.07.2014 cu titlul „Secretara penala P. revine-acuzata de Înșelăciune, amenința petentul cu puscaria!”; 19- articolul din data de 18.07.2014 cu titlul „Secretara P. și mecanismul hoției, în atentia procurorilor Tulceni!”; 20- articolul din data de 27.07.2014 cu titlul „Secretara penala, reclamanta și din SUA și din Noua Zeelanda: jefuiți de comuniști - Îngropați de funcționarii din S.!”
Referitor la daunele morale solicitate, reclamanta a mai arătat că acestea au fost cuantificate la suma de 150.000 euro (cate 37.500 euro de la fiecare pârât), respectiv un echivalent total în lei de 675.510 lei, câte 168.877,5 lei de la fiecare pârât, conform cursului leu-euro comunicat de BNR la data de 27.02.2014, data depunerii cererii de chemare în judecata (4,5034 lei).
Prin sentința civilă nr. 2274/12.12.2014, Tribunalul Tulcea a respins cererea de chemare în judecată și a obligat reclamanta la plata unor cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că reclamanta P. A. are calitatea de secretar al unității administrativ teritoriale S., funcție ale cărei atribuții sunt reglementate de prevederile art. 117 din Legea nr. 215/2001, printre care avizarea, pentru legalitate, a dispozițiile primarului și a hotărârilor consiliului local; în perioada 01.08._14, pe siteul www.ziaruldetulcea.ro, au fost publicate 20 de articole semnate ,,D.C.”, despre care pârâtul D. C. V., asociat unic și administrator al .., a arătat că, deși nu-i aparține conceptul lor fiind redactate de un colaborator, le-a aprobat după o verificare prealabilă, reprezentând aspecte semnalate de terți.
Prima instanță a observat, în esență, că subiectul articolelor vizează modalitatea ,,dubioasă“ și complicitatea liderilor locali printre care și secretarul orașului, prin care a fost câștigată licitația privind amenajarea pajei de către S.C. C&C Investiții și Consultanță S.R.L. București aparținând ,,Generalul SRI C., omul lui N.”, fapt care a determinat declanșarea procedurii de infringement împotriva României; astfel, sunt evidențiate aspecte referitoare la conflictul de interese în care se regăsește secretara al cărei soț este administratorului unei firme ce a participat în mod fictiv la aceeași licitație, precum și la dovezile referitoare vizând relația de apropiere nepotrivită pentru un funcționar public cu persoane din spațiul oamenilor de afaceri; separat de aceasta, articolele de presă informează asupra faptului că secretarul primăriei este cercetat penal în mai multe dosare înregistrate de organele de cercetare penală locale, cât și în legătură cu identificarea de către Curtea de Conturi a României a unor nelegalități de care același secretar se face responsabil.
Apoi, a arătat judecătoria, pentru verificarea legalității acțiunilor care au condus la declanșarea proceduri de infrigement împotriva României, pârâtul R. N., președinte al Fundație ,,Prietenii Deltei Dunării”, a sesizat instituțiile interne abilitate, reclamanta făcând dovada memoriului înregistrat sub nr. 164/M/14.05.2013 adresat Instituției Prefectului și Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice dar și a altor sesizări care au făcut chiar obiectul articolelor de presă al căror conținut va fi redat mai jos.
Față de data apariției articolelor de presă, de data la care au avut loc ședințele Consiliului Local, în raport de momentele la care s-au realizat postările pe rețeaua de socializare facebook și întocmite memoriile menționate, tribunalul reține incidența prevederilor Legii 287/2009 privind Codul civil, intrat în vigoare la data de 1.10.2011, în conformitate cu prevederile art. 220 din Legea nr. 71/2011.
Cu privire la pretinsele faptele ilicite imputate jurnalistului D. V. C., tribunalul a reținut că în referire la articolele despre care se face vorbire în cererea de completare din 26.09.2014 este necesară verificarea echilibrului prin care să se garanteze atât libertatea de exprimare cât și dreptul la ocrotirea vieții private.
În acest context tribunalul a considerat că articolele de presă în discuție nu au aptitudinea de a nesocoti, cu rea credință, drepturilor fundamentale ale reclamantei ci au ca obiect redarea unor fapte dar și prezentarea unor judecăți de valoare emise în exercitarea dreptului la libera exprimare, în limita permisă de art. 8 din convenție, în condițiile în care pot fi calificate ca reprezentând măsuri necesare într-o societate democratică pentru apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, precum și pentru protecția libertății altora.
Pentru a ajunge la această concluzie, tribunalul a amintit că aceste critici sunt îndreptate împotriva modului în care secretarul unității administrative a respectat prevederile legale precum și principiile ce guvernează conduita profesionala a funcționarilor publici, respectiv profesionalismul, imparțialitatea și independența, integritatea morală, cinstea și corectitudinea, astfel cum acestea sunt reglementate de legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcționarilor publici.
În aceste condiții, tribunalul a considerat că, deși prin ordonanța pronunțată la data de 21.03.2014 în dosarul nr. 585/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea - care a făcut obiectul mediatizării și al discuțiilor purtate - a fost adoptată o soluție de netrimitere în judecată a reclamantei sub aspectul comiterii unor fapte de corupție și de abuz în serviciu, o atare împrejurarea nu conferă caracter defăimător afirmațiilor făcute de către pârâți cu bună credință deoarece soluția nu constată inexistența faptelor pentru care reclamanta a fost cercetată, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. b teza a II a din Codul de procedură penală, procurorul de caz reținând că nu au fost comise cu forma de vinovăție prevăzută de lege.
S-a mai avut în vedere că aceeași soluție de netrimitere în judecată a reclamantei P. A. fost adoptată și prin rezoluția nr. 629/P/2012 din data de 28.10.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, sub aspectul comiterii infracțiunii de corupție prev. de art. 248 din Codul penal cu referire la art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000, reținându-se că faptele comise de aceasta nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii întrucât nu a existat intenția de a cauza o tulburare însemnată A.S.P.L. S..
Pentru a susține concluzia amintită, tribunalul a mai observat, cu titlu exemplificativ, că prin constatările Raportului de control din data de 21 mai 2013 al Curții de Conturi a Românie se arată aceea că autorizația de construire nr. 22/2010 emisă în interesul S.C. AL & CIP S.R.L. vizată pentru legalitate de însăși reclamanta P. A., care a și formulat în calitate de persoană fizică cererea de emitere a certificatului de urbanism, încalcă prevederile Legii Nr. 50/1990. Reclamanta a invocat faptul că situația a fost determinată de survenirea unor erori materiale, numai că organul de control a identificat erori referitoare la modul de stabilire a valorii reale a lucrărilor executate în 28% dintre autorizațiile eșantionului verificat, repetabilitate care are cel puțin aptitudinea de a justifica suspiciunea excluderii culpei, însă funcționarul public nu are numai obligația de a avea o conduită care să demonstreze probitate, el trebuie chiar să elimine aparențele că principiile care guvernează codul de conduită sunt încălcate. Într-o atare situație, opinia publică are libertatea de a exprima opinii și dreptul de a răspândi idei, fiind forma de manifestare a dreptului la liberă exprimare.
Pentru a susține soluția netemeiniciei acțiunii, tribunalul a amintit că, înprivințafuncționarilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut ca limitele criticii admisibile sunt mai largi decât în privința unor simpli cetățeni, chiar daca nu li se pot aplica aceleași criterii ca și oamenilor politici (Oberschlick c. Austriei (no 2) ;Janowski c. Poloniei ;Nikula c. Finlandei): funcționarul este expus unui control atent al faptelor și gesturilor sale din partea ziariștilor, a organizațiilor neguvernamentale ca și a masei de cetățeni. El trebuie sa arate o mai mare toleranta în a privința criticilor, chiar și atunci când aceasta pot fi considerate provocatoare sau insultătoare (Ozgur Gundem c. Turciei). S-a mai arătat că este esențial a se face distincția între faptele relatate și judecățile de valoare făcute în privința acestora: astfel, dacă faptele pot fi dovedite, adevărul judecăților de valoare nu sunt susceptibile de probațiune; Curtea Europeană, în cauza Lingens contra Austriei, a reținut că cererea administrării probei verității și pentru judecățile de valoare afectează conținutul libertății de opinie, care este unul dintre elementele fundamentale ale dreptului garantat de art. 10 al Convenției.
Curtea a reținut în jurisprudența sa că ,, libertatea de exprimare privește nu numai "informațiile" sau "ideile" primite favorabil sau considerate ca inofensive sau indiferente, ci și pe cele care lovesc, șochează sau neliniștesc (Brasilier c. Frantei; Handyside c. Regatului Unit; Lingens c. Austriei; Jersild c. Danemarcei; Piermont c. Frantei); astfel, articolul 10 nu interzice discutarea sau diseminarea informației primite chiar daca ar exista suspiciuni puternice ca aceasta informație nu ar fi adevărată, o interpretare diferită putând constitui o restrângere nerezonabila a libertății de exprimare a opiniilor în raport de afirmațiile făcute în mass-media. (Salov c. Ucrainei); apoi, libertatea de exprimare apără toate categoriile de informații obiective, pluraliste și toate creațiile și ideile originale, oricare ar fi forma sau finalitatea acestora. De ea se bucură nu numai mijloacele de informare în mas media ci și toți cetățenii (Groppera Radio AG c Elveției).
Tribunalul a constatat că pârâții L. T. și C. C. C. au învederat că nu sunt autorii postărilor la care face referire reclamanta (din data de 13.01.2014, 13.01.2014, 08.01.2014, 20.12.2013, 06.01.2014 și 07.01.2014 – care au fost încadrate în limitele drepturilor de liberă exprimare și opinie), fapt invocat prin întâmpinare în care au arătat că ,,identitatea autorului postărilor incriminate de către reclamantă nu este probată”; din această perspectivă, s-a reținut că nu există certitudine cu privire la faptul dacă postările la care reclamanta a făcut referire au fost realizate de către pârâții în cauză, avându-se în vedere în primul rând împrejurarea că acțiunea de deschidere a unui cont pe rețeaua Facebook nu presupune și certificarea datelor de identificare sau a fotografiilor de profil (rețeaua de socializare indicată permițând și folosirea unor elemente de identificare fictive) și posibilitatea folosirii frauduloase a contului unui alt utilizator.
Prima instanță a mai constatat - cu privire la petițiile formulate de către pârâtul R. N. -, că prin sesizarea adresată Instituției Prefectului și Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, înregistrată sub nr. 164/M/14.05.2013, acesta, în calitate de președinte al Fundației ,,Prietenii Deltei Dunării”, a solicitat verificarea legalității actelor administrative adoptate care au condus la declanșarea proceduri de infrigement împotriva României, printre motive aflându-se și referirea la conflictul de interese rezultat din împrejurarea participării la licitație a societății deținute de către soțul secretarei orașului, coautoare a caietului de sarcini; s-a apreciat că, atâta vreme cât petiția nu cuprinde în conținutul afirmații apte a depăși dreptul la liberă exprimare și opinie și dreptul de petiționare, cele asupra cărora instituțiile menționate au fost sesizate, fiind făcute cu bună credință, nu au aptitudinea de a aduce atingere demnității, onoarei sau reputației reclamantei.
Pentru aceste motive, constatând că prin articolele de presă publicate în perioada 01.08._14, pe siteul www.ziaruldetulcea.ro se respectă echilibrul prin care să se garanteze atât libertatea de exprimare cât și dreptul la ocrotirea vieții private, tribunalul a reținut că nu sunt întrunite condițiile răspunderii delictuale prevăzute de art. 1357 din Legea 287/2009 privind Codul civil, astfel că cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata sumei de 150.000 euro, câte 37.500 euro fiecare, reprezentând daune morale pentru prejudiciul de imagine suferit și cererea de eliminare a acestora sunt neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta P. A. prin care a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând anularea acesteia și judecând procesul, să îi fie admisă acțiunea așa cum a fost formulată și precizată.
În motivarea căii de atac, s-a arătat că soluția primei instanțe de fond este netemeinică și nelegală, aceasta interpretând în mod greșit probele și acordând relevanță unor martori propuși de cei patru pârâți, cum ar fi Lebedov E. sau B. A., care au mari probleme cu respectarea dispozițiilor legale în Orașul S. și scăpând din vedere fondul, problemei supuse judecății; de asemenea, tribunalul nu a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că în perioada cât cei trei pârâți, cu excepția lui N. R., au desfășurat un continuu atac informatic asupra subsemnatei, făcând afirmații jignitoare fără nici un temei legal sau existența vreunei decizii de sancționare a subsemnatei.
Apelanta a precizat că această formă de a o denigra a continuat și după promovarea acțiunii, pârâții încercând și chiar reușind să convingă instanța că ea ar avea multe probleme de imagine, în speță au continuat să depună plângeri penale pe adresa mea prin diverse persoane interpuse; au prezentat în aceste condiții instanței că eu aș avea multe fapte infracționale săvârșite, iar instanța nu a avut în vedere principiul de care se bucură orice suspect și ne referim la prezumția de nevinovăție care guvernează procesul penal, până la data condamnării unei persoane.
În dezvoltarea acestei critici, s-a mai arătat că a demonstrat instanței de fond că pârâtul D. V. C. a scris și semnat articole în Ziarul de Tulcea la cererea pârâtului L. T. și cu sprijinul pârâtului N. R., întrucât toate informațiile prezentate în aceste articole sunt scrise exact în nota și stilul exprimativ al celor doi pârâți, pârâtul D. V. C., nefăcând nicio verificare pentru a prezenta informații clare și la obiect, ghidându-se exclusiv pe interpretarea celor doi pârâți; referitor la motivația pârâtului cu privire la redactarea și publicarea articolelor calomnioase a solicita să se aibă în vedere că abia în data de 12.06.2014 a fost încheiat contractul de confidențialitate pentru Ziarul de Tulcea și acele clauze erau bazate pe dispozițiile codului muncii fără a ne prezenta un contract din care să rezulte motive de a nu prezenta în stanței de fond convenția din ziar și site-ul care găzduiește apariția publicațiilor on-line.
În aceste condiții, apelanta a subliniat că acțiunea a fost depusă în data de 27.02.2014 și majoritatea articolelor calomnioase au apărut înainte de această dată, iar ziaristul D. V. C., când a fost întrebat la interogatoriu despre articolele apărute în ziarul de Tulcea, s-a pierdut efectiv, emoțiile erau vizibile și a început să arate că de fapt este administratorul societății, dar ar exista o convenție cu o terță persoană, al cărei nume nu poate fi făcut public întrucât există o clauză de confidențialitate, care îi găzduiește ziarul și ar exista multe persoane care scriu sub inițialele DC, întâmplător numele ziaristului D. C.; de aceea, arepciază că instanța de fond nu a interpretat în mod corect comportamentul și atitudinea pârâtului D. V. C. cu privire la redactarea, publicarea, aprobarea ca bun de tipar a articolelor menționate mai sus, motive pentru care hotărârea apelată este netemeinică și nelegală cu privire la îndepărtarea tuturor probelor prezentate și din care rezultă fără nici un dubiu vinovăția ziaristului D. V. C. și prejudiciul ce mi-a fost cauzat prin publicarea articolelor în cauză.
Într-un alt motiv de critică a sentinței apelate s-a mai arătat că domnul N. R., are calitatea de președinte al Fundației de Inițiativă Locală „Europolis” S. (care a facut sesizări nefondate către Instituția Prefectului Județului Tulcea și către Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, inducând acestor instituții situații de presupusă ilegalitate), fundație care a realizat pe plaja din S., potrivit înscrisurilor depuse la dosar și a susținerilor din timpul procesului și chiar din ziua judecății; nemulțumit de respingerea de către Consiliul Local S. a cererii fundației sale de anulare a dreptului autorității publice locale asupra spațiilor amplasate pe plaja S., a devenit vehement și acuzator la adresa ei încercând, pe calea denigrării, să îndestuleze veniturile fundației și să mențină folosința și în continuare a spațiilor de către acoliții săi.
În acest context, reclamanta a subliniat că, pe plaja din S. (cu acordul domnului A. V., primar al orașului S. în acea perioadă și martor al pârâților în prezenta cauză), au existat încă de prin anii 1991 – 1992 doar doi agenți economici, respectiv: ., administrat de pârâtul L. T., dar și ., administrat de martorul pârâților, domnul Lebedov E.; apoi, domnul C. C. C., implicat sentimental într-o relație cu fiica lui L. T., adoptă atitudinea consacrată deja de ceilalți pârâți și principala sa ocupație devin e postarea pe grupurile de socializare facebook a articolelor de presă scrise de către pârâtul D. V. C. și comentarea acestora, folosind un limbaj trivial, plin de expresii jignitoare. Mai mult, pârâtul fiind administrator al unora dintre grupurile de socializare facebook, respectiv „Sulineni fără Monitorizare” și „S. Info”, era vigilent să elimine orice comentariu favorabil subsemnatei, făcut de persoane care, cunoscând situația reală a pârâților interveneau și, fie solicitau lămuriri, fie prezentau starea corectă a faptelor acestora.
Apelantul a mai învederat că pârâtul angrenat în acest „linșaj mediatic” a devenit chiar agresiv și amenințător, atacându-l pe soțul meu cu o bâtă de baseball, situație pe care a recunoscut-o și în fața instanței de judecată, însă fără prea mare relevanță pentru aceasta; în plus, toate articolele publicate de ziaristul D. V. C. fac trimitere la plângeri penale, infracțiuni, abuzuri ale subsemnatei și, deși au trecut aproximativ trei ani de zile de la momentul licitației câștigate de . și Consultanță SRL București, eu nu am fost sancționată penal, iar prima instanța nu a observat aceste aspecte și nici dispozițiile legale ce au fost prezentate spre soluționare, pe de o parte cu privire la libertatea de exprimare a pârâților, iar pe de altă parte, dreptul subsemnatei la respectarea demnității.
În opinia apelantei instanța nu a soluționat în mod corect cererea dedusă judecății, neaplicând dispozițiile Noului cod civil ce reglementează dreptul la liberă exprimare prevăzut de art.70 și dreptul la demnitate reglementat de art. 72, ținând cont și de dispozițiile art. 1349 cu privire la răspunderea civilă delictuală deoarece nu a avut în vedere faptul că orice persoană are dreptul la propria imagine, art.73 din Noul Cod Civil, iar modalitatea de exprimare a pârâtului D. V. C. a depășit sfera caracterului informativ care prezintă informații de interes pentru ordinea publică aducându-mi în acest sens atingeri grave demnității în condițiile în care nu s-a constatat până la această dată o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție de subsemnata.
De aceea, reclamanta este de părere că instanța de fond nu a avut în vedere nici aspectele ce conduceau la vinovăția celor patru pârâți, în special la ziaristul D. V. C., care nu a respectat art.30, alin.8 din Constituție cu privire la răspunderea civilă pentru informația adusă la cunoștința publicului, acesta având calitatea de editor al articolelor; astfel, prejudiciul invocat este unul de natură patrimonială, cauzat de sentimentul de umilință pe care i l-au produs expresiile și comentariile făcute de pârâți la adresa subsemnatei, atât pe rețeaua de socializare, cât și în presa on-line, astfel cauzându-mi-se o daună morală, iar existența acestei daune este evidentă, dificultatea privind modalitatea de evaluare a întinderii acesteia din cauza lipsei unui criteriu matematic pentru socotirea în valori pecuniare a acestui prejudiciu moral.
În susținerea căii de atac, s-a arătat că instanța de fond nu a dorit să ajungă și să analizeze această chestiune, neavând în vedere problemele medicale care au apărut „cu totul întâmplător” în perioada 2012-2014 când pârâții mi-au prezentat aproape lunar articole cu care au încercat să mă prezinte ca fiind cel mai mare infractor care ocupă o funcție publică; apoi, instanța de fond nu a apreciat litigiul supus judecății, apreciind că atitudinea și comportamentul pârâților este unul corect, fără a avea în vedere nerespectarea regulilor deontologice ale jurnalistului D. V. C., motive pentru care consideră că tribunalul a încălcat atât dispozițiile legale privitoare la onoare, demnitate, reglementate de art. 30 din Constituția României cu privire la libertatea de exprimare, art.70, art.72, art.74, lit.d) și f) din Noul Cod Civil cu privire la libera exprimare, dreptul la demnitate și atingeri aduse vieții private, dar și dispozițiile cu privire la răspunderea civilă delictuală – art. 1349 din Noul Cod Civil.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor invocate de reclamantă, curtea constată că apelul este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.
Deși, inițial, reclamanta se referea la toate articolele defăimătoare publicate de la data de 01.08.2012 și până în prezent (acțiunea a fost introdusă la 27.02.2014), o mare parte a „înscrisurilor” anexate cererii și modificării acesteia se referă la comentarii făcute de către diferite persoane fie pe propriile pagini de pe o rețea de socializare (în cadrul unui grup „Sulinei fără monitorizare” sau „S. Info”) la distribuirea unor link-uri pentru anumite articole publicate pe site-ul ziaruldetulcea.ro (filele 18-19 vol.I dos.Tribunal, spre ex.) și multe alte comentarii privind subiecte care nu se referă la persoane sau activitatea reclamantei.
Cu privire la acțiunea de distribuire a unor link-uri (oriunde s-ar fi făcut, pe o pagină proprie a unei rețele de socializare, în cadrul unor comentarii pe site-ul unei alte persoane etc.) acesta nu poate avea niciodată caracter defăimător trebuind să fie făcută o distincție categorică între conținutul articolelor distribuite și simplul act fizic de a face cunoscut altor persoane cuprinsul materialelor pentru care sunt responsabili numai autorii acestora.
De aceea, față de constatarea că simpla încunoștințare a unor terți despre afirmațiile aparținând altor persoane fără nicio adăugire, alterare, completare (categorie de acțiune care nu poate fi încadrată aprecierea, respectiv subscrierea la conținut prin utilizarea butonului „like”), nu conferă vreo responsabilitate legată de substanța articolelor și nici nu transferă această răspundere care rămâne a persoanei care a produs materialele distribuite.
În ceea ce privește cazul în care pe o pagină de internet/pagină de socializare sunt postate articole/comentarii cu potențial defăimător, provenind de la utilizatorii site-ului, la adresa unei persoane, de natură a-i afecta acesteia demnitatea, onoarea și stima de sine, administratorul paginii de internet/titularul paginii de socializare este responsabil pentru neîndeplinirea obligației de a cenzura sau a împiedica publicarea acestor mesaje.
Aceasta vizează așadar atât pagina de internet www.ziaruldetulecea.ro (al cărei administrator nu a fost indicat ca fiind unul dintre pârâți) sau paginile de facebook pe care sunt create grupurile „Sulineni fără monitorizare” și „S. Info” administrate de „L. D.” (L. T.) pe care au fost postate o . comentarii defăimătoare, unele chiar cu conotație penală, provenind de la cititorii acestor pagini la adresa reclamantului.
Dar, chiar dacă „L. D.” pare a fi încurajat exprimarea opiniilor insultătoare la adresa reclamantei, acțiunea dedusă judecății nu vizează acest tip de răspundere, ci exclusiv acela reieșind din faptele proprii sub forma acțiunii (iar nu a inacțiunii, de a nu cenzura sau a împiedica postarea mesajelor) prin care prin afirmații proprii pârâților (iar nu ale altor persoane pentru care sunt ținute să răspundă) sau creat, în opinia reclamantei prejudicii morale prin lezarea onoarei și demnității.
De aceea este exclusă responsabilitatea pârâtului cu privire la comentariile pe care persoanele care au accesat pagina de internet/pagina de socializare, răspunderea pentru caracterul ofensator aparținând autorilor postărilor, iar nu administratorilor paginilor față de care nu s-a intenționat angajarea răspunderii pentru lipsa unui control eficient al conținutului textelor publicate în spațiul virtual a cărui supraveghere le revine (cu atât mai mult cu cât acțiunea care nu a fost niciodată modificată conform art. 132 Cod procedură civilă se referea exclusiv la articolele din ziar – forma electronică).
Cu privire la aceste articole, trebuie arătat că, într-adevăr, în ediția electronică a publicației Ziarul de Tulcea au fost publicate o . articole începând cu data de 01.08.2012 în care este amintit – în diferite contexte – numele reclamantei, A. P. și calitatea acesteia de secretar al orașului.
Astfel, în articolul „Generalul SRI C., omul lui N. a pus mâna pe investiția E. U. din S.!”, s-a preluat o afirmație pe care autorul articolului (numitul „D.C.”) a atribuit-o „oamenilor de afaceri din S.” că o licitație din anul 2010 ar fi fost „un aranjament” între două firme, iar unul dintre acestea (despre care se arată că NU a câștigat licitația) are ca asociat unic și administrator unic pe C. P., „nimeni altul decât soțul secretarei orașului, A. P.”.
La data de 07.08.2012, pe același site același, „D.C.” a publicat articolul „Scandalul de la S., moderat de Președintele T.”; textul pare o continuare a primului articol în care este reamintită situația licitației (în fapt anumite pasaje sunt preluate integral) în partea introductivă arătându-se că „localnicii acuză faptul că afacerea ar fi pusă la cale de afaceristul local C. P., soțul secretarei Primăriei S., ruda și deci protejată a secretarului Consiliul Județean…”
La 31.08.2012, aceeași persoană publică un nou text „Scandalos: Firma tatălui unui polițist face legea la S.” ce are un subtitlu (fără nicio legătură cu titlul principal și cu conținutul anterior) «Familia P. „face cărțile”» în care se acuză «legături „oculte” cu o firmă de transport și „familia de afaceriști bugetari prin care trec mai toate afacerile publice sau private din oraș: familia P., formată din secretara Primăriei și partea de afaceri, C. P.»; apoi se relatează existența unei relații naș-fin (necontestată de reclamantă) între familia P. și familia fiului secretarului Consiliului Județean Tulcea, C.Cabuz.
La 07.09.2012, s-a publicat articolul „S.: P. și prietenie ca la licitație să fie” în care se reproduce (iarăși) textul din articolul: „Generalul SRI C.....” adăugându-se un text introductiv cu următorul conținut:
„Rar se mai vede în alte țări ce se vede în România, respectiv o mare prietenie între reprezentanții a două firme ce s-au concurat recent la o licitație. În mod normal, nici nu ar avea ce căuta la un loc un funcționar, să-i spunem secretarul Primăriei S., A. P., soțul acesteia, C. P., patronul unei firme care a participat la o licitație organizată de Primăria S. și un alt patron, C. C., care a câștigat licitația respectivă. Anumite aspecte, însă, semnalate și reclamate și unor instituții ale statului, ar fi mai degrabă de competența DNA-ului.”
La doar opt zile, pe 15.09.2012 foiletonul avându-l ca autor pe „D.C.” a continuat cu articolul „Abuzuri și ilegalități: DNA cu ochii pe primăria S. și ARBAD (1)” în care (cu referire la persoana reclamantei), după ce se arată că „societatea civilă” protestează împotriva abuzurilor și ilegalităților ce amenință să distrugă plaja S. se reproduce un citat dintr-o pretinsă afirmație a unor „reprezentanți ai Fundației Prietenii Deltei din S.”; în această intenție de a reda afirmațiile unei persoane (dar care nu este nominalizată), după ce se prezintă o definiție a corupției reprezentanții ar fi susținut că „în cazul nostru este vorba de folosirea de către persoane din Primăria S. în persoana secretarei jurist P. A. și Primarul Orașului D. A. precum și o persoană numită Guvernator ARBDD, doamna V.F.Biscă, prin folosirea poziției și funcției sale publice pentru a eluda și a nu îndeplini norme, baremuri prevăzute de Legile Statului Român”.
La 16.09.2012 „D.C.” a publicat un articol intitulat „În atenția DNA: Secretara P. de la S., Acuzată de ilegalități pe bandă rulantă!”; textul conține mai multe referiri la persoana reclamantei, precum:
„Reprezentanții societății civile din S. au formulat mai multe acuzații grave la adresa celor implicați în „matrapazlâcurile” de pe plaja S., unul dintre cele mai acuzate personaje fiind secretara Primăriei S., A. P., un funcționar ce deține împreună cu familia o vilă la S., una la Tulcea, restaurant și bar la S. și alte afaceri importante.
Secretara jurist P. A. este acuzată că a omis intenționat și nu a informat consilierii locali că terenul pe care se află investiția „Amenajare Plajă S.” nu putea fi licitat de nimeni deoarece acesta nu are proprietar legal, terenul aflându-se în litigiu, dar și de multe alte ilegalități și abuzuri.
Consiliul Local în ședința de consiliu aprobă licitația fără să fie informat de secretară P. A. și primarul D. A. că, conținutul documentului a fost modificat (falsificat). Pachetul proiectului de la CJ Tulcea a ajuns cu conținutul real al proiectului, CL îl transfera dosarul către SRL-ASPL cu același conținut, apoi este scos la licitație (ilegal), prezentându-se versiunea originală consilierilor locali, dar, în realitate conținutul era modificat. Prin fals s-au transferat responsabilități către consilieri prin înșelarea acestora. Mai mult, prin modificarea obiectului de activitate făcută, este anulat acordul de mediu acordat de ARBDD prin schimbarea destinației acestui proiect. Proiectul „Amenajare Plajă S.” este finanțat de către Guvernul României din bani publici, deci modificarea se putea face doar de Guvern printr-o Hotărâre de guvern la cererea MDRT/Primărie.
Licitația ilegală a avut doar doi ofertanți, respectiv . și Consultanță SRL București și AL&CIP SRL, ca asociat unic și administrator pe C. P., nimeni altul decât soțul secretarei primăriei orașului A. P., coautoare a «caietului de sarcini». Soțul doamnei secretare în calitate de membru de familie A. P. a fost implicat și în construcția lucrărilor aferente proiectului ca și firma de construcții, deși firma sa este de alimentație publică și pe perioada lucrărilor nu se cunoaște dacă la ITM sunt înregistrați constructori de cărți de muncă.
Secretara primăriei este asociat unic în una din firmele soțului. Implicarea Primăriei S. și faptul că există un «conflict de interese» denotă din implicarea directă a funcționarilor publici din primăria S. în favoarea acestei . și Consultanță SRL București.
Funcționarii au executat măsurători pe țărm pentru delimitarea terenului pe care va construi . și Consultanță SRL București un bar pe pasarela publică.
În S. doamna secretar jurist P. A. a informat Consiliul Local că domnia sa are subordonare ierarhică doar domnului secretar general al C.J.Tulcea, domnului Cabuz și nu răspunde în fața nimănui – nimeni însemnând Consiliul local sau Primar. Este bine de știut că doamna jurist este nașa de cununie a copiilor domnului Cabuz și, teoretic, după afirmațiile domniei sale, aceasta nu trebuie să se subordoneze Instituției Prefectului ca reprezentant al Guvernului în teritoriu.
După construirea ilegală a barului, pe pasarela publică s-a serbat încălcarea legii cu participarea familiei P. (contracandidatul la licitație) și reprezentantul . și Consultanță SRL”.
La 09.10.2012, s-a postat articolul „Se strânge lațul pentru secretara P. de la S.!” în care se arată că: „În urmă cu câteva zile, de la Primăria S., la ordinul procurorilor, polițiștii au ridicat mai multe dosare cu documente, fiind vizată se pare licitația dubioasă prin care s-a concesionat investiția de milioane de lei de pe plajă, licitație la care a participat și firma soțului secretarei Primăriei, A. P.” și apoi se reproduce textul din primul articol „Generalul SRI C.…” pentru ca finalul să aibă un subtitlu „Curg reclamațiile la adresa Piculesei” în care se arată că:
„După anchetele demarate de autorități numărul reclamațiilor și abuzurilor semnalate de locuitorii Sulinei și nu numai la adresa secretarei Primăriei S. este în creștere.
Despre fiecare în parte vom scrie pe larg, spre ciuda și disperarea clanului care se lăuda că va închide gura oricui va îndrăzni s le pună bețe în roate.”.
La 11.01.2013 se publică un nou articol cu titlul „Secretara penală P. primea șpaga direct în cont!” în care se arată că:
„Primarul orașului S. și secretara P. A. s-au folosit de funcțiile și atribuțiile deținute în cadrul Primăriei S. în scopul obținerii pentru ei și pentru alte persoane a unor bunuri, bani sau alte foloase necuvenite, îndeplinind în mod defectuos actul de administrare a domeniului public și privat al orașului S., prin concesionarea sau vânzarea bunurilor proprietate publică sau privată a orașului, în condiții nelegale, către persoane din grupul de interese format din numiții P. Sotir, reprezentant al . și O. C. D., activități prin care bugetul local a fost prejudiciat cu peste 500.000 de euro și sunt de natură să afecteze programele de dezvoltare regională” spun procurorii de la P. de pe lângă Tribunalul Tulcea, citând din dosarul 585/2011, în care s-a început urmărirea penală pentru trucarea mai multor licitații.
Mai mult, secretarul Primăriei, A. P., primea chiar o rentă lunară într-un cont al filialei BCR S., în valoare de 2000 lei, după cum au descoperit anchetatorii. În schimbul banilor P. redacta personal contractele de vânzare-cumpărare și contractele de concesiune, vizând diminuarea prețurilor de pornire în cadrul licitațiilor de vânzare a terenurilor Primăriei la care este angajată.
În amplul dosar de corupție instrumentat de procurorii tulceni mai apare și o fraudă în cadrul unui proiect cu fonduri europene ce vizează gestionarea deșeurilor. Primarul și secretarul P. au favorizat firma bucureșteană C. 2000 SRL înțelegându-se cu proprietarul acesteia cu privire la valoarea ofertei, aranjând, de asemenea, ca la procedură să participe și alți ofertanți formali, pentru ca firma bucureșteană să câștige contractul, fapt ce s-a și întâmplat, spun procurorii.
Conform purtătorului de cuvânt al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, prim procuror adjunct L. S. dosarul este în lucru: „Prin rezoluția din data de 19 iulie 2011 a început urmărirea penală față de numiții A. D. și P. A.. În dosar au fost ridicate mai multe acte de la Primăria S.”.
La 04.02.2014, s-a publicat articolul intitulat „Stimulente ilegale pentru secretara penală de la S.” în care se arată că:
„Conform inspectorilor de la Curtea de Conturi secretara A. P. a beneficiat de un curs de mediator plătit ilegal din banul public. „Urmare a verificării legalității și regularității cheltuielilor cu bunurile și serviciile pe anul 2011, au fost identificate plăți nelegale reprezentând achiziția unui curs de „Mediator”, curs de care a beneficiat secretarul UAT Orașul S.. Având în vedere faptul că profesia de mediator este o Profesie care se poate exercita în societăți civile profesionale, în cadrul unui birou în care pot funcționa unul sau mai mulți mediatori asociați, cu personalul auxiliar corespunzător, sau în cadrul unei organizații neguvernamentale, organizate pe lângă instanțele judecătorești, efectuarea cursului de mediator de către secretarul entității audiate nu putea fi plătită din bugetul UAT Orașul S., deoarece prevederile legale nu îi permiteau acestuia să își exercite calitatea de mediator în beneficiul entității audiate”.
A ÎNCASAT STIMULENTE ILEGAL
„Urmare controlului modului de stabilire a salariului de bază al personalului UAT Orașul S. începând cu luna ianuarie 2011, s-a constatat că a fost inclus nelegal pe lista persoanelor cărora li se majorează salariul de bază cu cuantumul stimulentelor aferente lunii octombrie, și secretarul instituției. Or, potrivit fișei postului și statului de funcții, secretarul nu are atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale și nici nu face parte din compartimentul de administrare a creanțelor fiscale, astfel încât nu putea beneficia legal de stimulente.”
La 16.04.2013 „D.C.” a postat textul cu titlul „Secretara penală P. are dosar record” în care se arată că:
„Cel mai voluminos dosar penal din istoria Parchetului tulcea are scris pe el numele secretarului Primăriei S.! Conform purtătorului de cuvânt al Parchetului de pe lângă tribunalul Tulcea, prin procuror adjunct L. S., dosarul în care este urmărită penal A. P., secretara Primăriei S., are 171 de volume”.
„Procurorul de caz, după ce va studia actele premergătoare efectuate până în prezent – 171 volume, va aprecia dacă se impune începerea urmăririi penale sau va dispune o soluție” spune prim procurorul adjunct L. S..
SPAGA LUNARĂ LA BANCOMAT PENTRU SECRETARA P.
Procurorii scriu că secretara Primăriei, A. P.,primea chiar o rentă lunară într-un cont al filialei BCR S., în valoare de 2000 de lei, după cum au descoperit anchetatorii. În schimbul banilor P. redacta personal contractele de vânzare – cumpărare și contractele de concesiune, vizând diminuarea prețurilor de pornire în cadrul licitațiilor de vânzare a terenurilor Primăriei la care este angajată.”
Au existat apoi alte articole: „Cutremur în S. și Tulcea”, „Primăria S. o ia de la zero cu plaja”, „Două madame bagă România în infringement!”, „Noi descinderi pe plaja S.” și „Fundația Prietenii Deltei Dunării atrage atenția asupra unui abuz tolerat de autorități pe plaja din S.”, „Bombă pe plaja S.! Fundația Europolis cere înapoi amenajările din zonă” (care conține doar o parte introductivă și apoi „prezentarea în întregime” a unei „somații” întocmite de Fundația de Inițiativă Locală Europolis S.)și „Acuzații grave: C.L. S. protejează activitatea ilegală” în care nu este deloc menționată (nici direct, prin indicarea numelui, nici indirect prin arătarea funcției) persoana reclamantei; este adevărat că aceste articole sunt urmate de mai multe comentarii nefavorabile la adresa reclamantei, dar răspunderea pentru eventualele prejudicii morale cauzate de aceste comentarii aparține exclusiv autorilor, iar răspunderea administratorilor site-ului pentru permiterea publicării (menținerea) acestora nu s-a urmărit a fi angajată pentru acest tip de faptă.
În articolul „S-a turnat singur: „Securistul” C. ras de Inspectoratul de Construcții” doar se arată că „procurorii tulceni au deschis un nou dosar de urmărire penală în care apare numele fostului general SRI-ist și al secretarei Primăriei S., A. P., deja urmărită penal într-un alt dosar penal”; această situație care nu conține decât prezentarea a două fapte referitoare la reclamantă „apariția numelui” reclamantei într-un dosar penal – fără indicarea vreunei calități și calitatea reclamantei de învinuită într-un alt dosar nu poate crea, sub nicio formă, vreun efect prejudiciabil, cele două indicații fiind unele pur factuale și fără caracter neadevărat (din nou nu interesează comentariile – cele cărora reclamanta le-a conferit caracter ofensator – atât timp cât răspunderea civilă delictuală nu este îndreptățită împotriva autorilor acestora).
La 05.11.2013, D.C. a continuat „dezvăluirile” cu articolul „Secretara P. din S. a dat-o în bară” în care s-a arătat că:
„Secretarul orașului S. și-a pus avizul de legalitate pe un act ilegal înaintat ca proiect de hotărâre în cadrul ultimei ședințe din data de 31 octombrie. Mai exact, consilierii trebuiau să aprobe, conform ordinii de zi, un proiect privind aprobarea încheierii prin licitație publică a unui spațiu situat la parterul Casei de Cultură, marea problemă fiind însă că spațiul respectiv nu era liber de sarcini, fiind închiriat până în 2016, printr-un act adițional. La aflarea veștii unii s-au cam înroșit, alții au râs în hohote, iar un anume investitor cu chelie a rămas fără spațiul visat. În aceste condiții nu ar fi exclus ca pe viitor secretara P., proaspăt cercetată la avere de Agenția Națională de Integritate, să avizeze și închirierea de către Consiliul Local S. a Pieței Civice din Tulcea sau de ce nu, a turnului Eiffel…”
Curtea mai constată că, în dosarul nr. 629/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea la 28.10.2013, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita P. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzut de art. 248, rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000.
După cum reiese din această rezoluție (filele 140 - 144 vol. I, dosarul Tribunalului Tulcea), la 24.09.2012, parchetul s-a sesizat din oficiu în urma publicării unui articol „Abuzuri și ilegalități: DNA cu ochii pe Primăria S.” publicată de Ziarul de Tulcea în data de 15.09.2012 (filele 41 – 42 dosar Tribunalul Tulcea, vol. I) sub aspectul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu privind scoaterea la licitație publică a unei suprafețe de 3,5 ha teren pe plaja S.; nu s-a început urmărirea penală împotriva reclamantei pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, în sensul că nu a rezultat intenția persoanei cercetate de a crea o tulburare însemnată . S. ori de a produce o pagubă în patrimoniul acesteia (s-a constatat că această persoană juridică nu a suferit niciun prejudiciu, fiind încasată o chirie de 26.065,07 lei).
Prin raportul Curții de Conturi ce viza administrarea patrimoniului public și privat al Orașului S. și legalitatea realizării veniturilor și a efectuării cheltuielilor pentru perioada 2010-2012 s-au constatat neregularități privind modul de calcul al taxei pentru eliberarea unor autorizații de construire; printre documentele verificate s-a găsit și cel privind edificarea unei vile turistice P+2 pentru S.C. AL & CIP S.R.L. S. în care reclamanta P. A. apare atât ca solicitant al emiterii unui act administrativ cât și ca semnatar al acestuia (certificat de urbanism nr. 95/2009); apoi, autorizația de construire nr._ a fost semnată/vizată pentru legalitate de P. A., iar prin acest act s-a stabilit un termen de edificare de 48 de luni, contrar prevederilor legale care impun un termen maxim de 12 luni de la data emiterii.
În acest context, echipa de control a mai constatat că „beneficiarul are interese directe cu secretarul care trebuie să vizeze pentru legalitate operațiunea”.
În plus, în dosarul nr. 585/P/2011, la 19.07.2011 s-a început urmărirea penală față de P. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 248 rap. la art.132 din Legea nr. 78/2000, în sensul că, prin licitații frauduloase s-ar fi încredințat mai multe terenuri pe raza orașului S..
Prin Ordonanța din 21.03.2014, acest dosar a fost clasat (filele 69 – 71 vol. II, dosar Tribunalul Tulcea), deoarece probele administrate nu au confirmat existența infracțiunii, respectiv că nu a rezultat îndeplinirea defectuoasă a unui act în exercitarea atribuțiunilor de serviciu care să fi cauzat o pagubă sau vătămare drepturilor or interesului legal unei persoane fizice sau persoane juridice, mai concret că licitațiile s-ar fi organizat cu respectarea dispozițiilor legale.
Conform adresei nr. 904/II/2/2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea cu privire la P. A. au fost în lucru mai multe dosare (pe lângă cele două amintite deja, fiind și cele cu nr. 466/P/2013, 187/P/2014 și 673/P/2014.
După cum se poate observa din analiza articolelor de presă (pentru care legătura subiectivă a autorului cu asociatul/administratorul societăților ce aveau activitate comercială pe plaja S. este indiscutabilă, însă această constatare nu este suficientă pentru angajarea răspunderii civile delictuale) toate susținerile s-au bazat pe situații factuale indeniabile: existența unui număr de patru dosare penale (din care două încă în lucru la P. de pe lângă Curtea de Apel C.) și efectuarea mai multor controale ale Curții de Conturi.
Din lucrările acestor două tipuri de verificări (penale, respectiv, financiar contabile), autorul articolelor din „Ziarul de Tulcea” – și, după el, ceilalți pârâți, în postările din spațiul virtual – a preluat în mod generos diferite informații cărora le-a conferit o tentă personală, dar din care nu răzbate intenția de a denigra, ci doar dorința de a face materialele mai atractive pentru cititori.
Din această perspectivă, chiar dacă tonul folosit de autor, în special în titluri și subtitluri, pare unul instigator-sfidător, această modalitate de realizare a materialelor de presă poate fi acceptată dat fiind rolul mass-media de a atrage atenția asupra unor subiecte importante (iar cea mai bună dovadă este articolul „Abuzuri și ilegalități: DNA cu ochii pe Primăria S.” care a stat la baza unei sesizări din oficiu a organelor de urmărire penală – probă că aspectele reclamate necesitau verificări serioase de organele îndrituite) și de interes pentru comunitatea locală, iar aici relevantă este larga participare la dezbaterea din spațiul virtual (prin mijloace specifice așa-zisele „comment”, „like”, „share”).
Analiza articolelor incriminate îndreptățește Curtea de Apel să considere că pârâții nu au depășit limitele expresiei libertății de exprimare oferită de art. 10 din Convenție, deoarece nu se poate reține că ziarista ar fi acționat cu încălcarea bunei credințe astfel încât să ofere informații inexacte. Libertatea de exprimare garantată de art. 10 C.E.D.O. constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăți democratice ce sintetizează sistemul de valori pe care este clădită Convenția (cauza Handyside c. Regatului Unit).
Conform art. 10 din Convenție, orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.
Jurisprudența C.E.D.O. în domeniul libertății de exprimare a condus la stabilirea unor principii care creează un echilibru între exercitarea libertății de exprimare și limitele impuse acesteia, prin alin. 2 al art. 10.
Astfel, Curtea a stabilit (în majoritatea spețelor, în cauze privind libertatea presei) că, atunci când are de protejat reputația altora, libertatea de exprimare trebuie să acopere idei și informații dezbătute în arena politică sau alte domenii de interes public (cum s-a demonstrat în cauzele Publico-Comunicaceo Social S.A. și alții contra Portugaliei sau în cauza Axel Springer AG contra Germaniei, spre exemplu).
În cazul unor asemenea situații, Curtea Europeană a stabilit că nu doar că există obligația de a se comunica astfel de informații, dar publicul are dreptul de a le primi (ex. cauza S. și P. contra României, par. 33 sau cauza Björk Eiðsdóttir contra Islandei, par. 65)
Conform Curții, libertatea de exprimare constituie unul dintre cele mai bune mijloace prin care publicul are posibilitatea de a-și forma o părere cu privire la atitudinile și ideile liderilor politici.
În acest context, trebuie reținut că limitele criticii acceptabile sunt în mod corespunzător mai largi în ceea ce privește un om politic/funcționar public ca atare decât în ceea ce privește o persoană privată (cum se arată, spre exemplu, în cauza C. contra României, par. 57).
De aceea, se consideră că, spre deosebire de o persoană privată, un om politic (concluziile se aplică prin asemănare și pentru un funcționar public) este supus în mod inevitabil și conștient unei analize mai amănunțite a fiecărei fapte de către public, astfel încât această persoană trebuie să manifeste un grad mai mare de toleranță. Aceasta înseamnă că și politicianul este îndreptățit la protecția reputației chiar și atunci când acționează în calitate oficială, dar cerința acestei protecții trebuie împletită cu interesul dezbaterii libere a chestiunilor politice.
Indiferent că este vorba despre articole, comunicate sau conferințe de presă, curtea a făcut mereu distincție între fapte și judecăți de valoare; astfel, s-a considerat că existența faptelor poate fi demonstrată, în timp ce adevărul judecăților de valoare nu este susceptibil de probă, acestea având un grad de subiectivism inerent (ex. cauza P. contra României, par. 41).
Rezultă că analiza cazurilor privind libertatea presei va fi puternic marcată de clasificarea discursului ca referindu-se la fapte sau judecăți de valoare și de atitudinea subiectivă a făptuitorului.
Totuși, pentru a se bucura de protecția oferită de Convenție, judecățile de valoare nu trebuie să se bazeze pe fapte inexacte (per a contrario, cauza Ieremiov contra României, par. 43); în plus, în ceea ce privește afirmațiile verificabile, trebuie luat în considerare nu numai adevărul obiectiv al acestora, ci și atitudinea subiectivă a persoanelor care uzitează de dreptul la libera exprimare, buna credință fiind un criteriu folosit mereu de Curte pentru a determina dacă libertatea de exprimare se menține sau nu în linia stabilită de art. 10.
Astfel, cum s-a precizat (în cauza I. contra României, spre exemplu) din cauza datoriilor și răspunderilor legate de exercitarea dreptului la liberă exprimare, protecția oferită de acest articol este subordonată condiției ca cei interesați să acționeze cu bună credință, astfel încât să ofere informații exacte și demne de încredere (iar lipsa bunei credințe este, uneori, de natură să înlăture posibilitatea recurgerii la doza de exagerare sau de provocare permise în cadrul libertății de exprimare – criterii ce au constituit mereu pietre de temelie a analizei încălcării art. 10).
Se va putea concluziona, deci că, s-au depășit limitele art. 10 atunci când persoana nu îndeplinește cu bună credință sarcina de a informa opinia publică, când manifestarea acestor persoane nu poartă asupra unor chestiuni de interes public sau când persoana pare a fi determinată în demersul său de existența unei animozități personale sau de intenția de a leza în mod gratuit și nejustificat reputația părții lezate.
Curtea Europeană a stabilit că o hotărâre obligare a reclamatului din litigiu la plata unor daune morale constituie „o ingerință a unei autorități publice” în dreptul acestuia la liberă de exprimare; o astfel de intervenție este „prevăzută de lege” (art. 998 și 999 C. civ., texte considerate corespunzătoare exigențelor C.E.D.O. în cauza I., spre ex.) urmărește un scop legitim, „protecția reputației altora” (precum în cauza P., spre ex.) și este apreciată drept „necesară într-o societate democratică”
C.E.D.O. a trasat o . principii generale cu privire la condiția caracterului necesar „într-o societate democratică” care impune stabilirea că ingerința în litigiu corespundea unei „necesități sociale imperioase”, care trebuie considerată în lumina întregii cauze, inclusiv declarațiile reproșate persoanelor și contextul în care acestea au fost făcute, astfel încât să se realizeze un echilibru just între, pe de o parte, protecția libertății de exprimare, consacrată de art. 10, și, pe de altă parte, cea a dreptului la reputație al persoanelor în cauză, care, ca element al vieții private, este protejat la art. 8 din Convenție inclusiv obligația de garantare a respectării efective a vieții private.
În acest context teoretic, se apreciază . (cele apreciate ca relevante) reclamante ca fiind injurioase de către apelantă se încadrează în exercițiul libertății jurnalistice care include, de asemenea, posibilul recurs la o doză de exagerare sau chiar de provocare, cu atât mai mult cu cât, marja de apreciere se circumscrie interesului unei societăți democratice de a permite presei să-și exercite rolul său vital de „câine de pază” în transmiterea de informații de interes public deosebit(cauza Björk Eiðsdóttir contra Islandei, par. 65 sau cauza P. contra României, par.38).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, apelul civil formulat de apelanta reclamantă P. A., cu domiciliul în orașul S., . Comandor Eugeniu B. nr. 188, ., . și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat N. C., în Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 2274/2014, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 12.12.2014, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți V. C. D., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., județul Tulcea, N. R., cu domiciliul în orașul S., ., nr. 300, județul Tulcea și L. T. și C. C. C., ambii cu sediul procesual ales la cabinet avocat S. Ernest E., în Tulcea, ., ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 iulie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. L. I. B.
Grefier,
A. B.
red. hot. jud. fond L.N.
tehnored. dec. jud. apel G.L. 02.02.16/7 ex.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 119/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Decizia nr.... → |
|---|
