Obligaţie de a face. Hotărâre din 11-05-2015, Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 308/36/2014*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 42 C
Ședința publică din 11 mai 2015
PREȘEDINTE – M. G.
JUDECĂTOR – VANGHELIȚA T.
GREFIER - C. I.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul reclamant B. M., cu domiciliul în loc. M., .. 12, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 188/29.01.2015 pronunțată de Tribunalul C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. – AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă apelantul reclamant B. M., personal și asistat de avocat A. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._/12.03.2015, lipsind intimatul pârât.
Procedura de citare legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor 154 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Apelul este declarat în termen, este motivat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință prin care s-a evidențiat că la data de 14.04.2015, în cadrul procedurii prealabile, intimatul pârât a depus întâmpinare care a fost comunicat apelantului reclamant, la aceeași dată.
Instanța procedează la legitimarea apelantului reclamant B. M. care prezintă actul de identitate . nr._, eliberat la data de 10.03.2008 de S.P.C.L.E.P. M..
În condițiile art. 196 alin. 2 Cod procedură civilă, la solicitarea instanței, apelantul reclamant B. M. procedează la complinirea lipsei semnăturii pe cererea de apel.
Se solicită apărătorului ales al apelantului reclamant a preciza dacă are cereri prealabile.
Apărătorul ales al apelantului reclamant arată că nu are alte cereri.
Instanța solicită clarificări cu privire la soluția prefigurată în acest caz, întrucât prin cererea de apel a fost solicitată anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, primei instanțe.
Apărătorul ales al apelantului reclamant arată că aceasta este solicitarea sa, având în vedere că instanța de fond s-a pronunțat asupra unei excepții.
Având în vedere susținerile apărătorului ales al apelantului reclamant, instanța apreciază ca fiind incidente dispozițiile art. 480 alin. 3 teza a II – a Noul Cod de procedură civilă.
Având în vedere că părțile nu au cereri prealabile, instanța se consideră lămurită și potrivit dispozițiilor art. 244 Cod procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul asupra fondului cauzei potrivit dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă.
Apărătorul ales al apelantului reclamant, având cuvântul, solicită admiterea apelului, anularea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale pentru Restituirea Proprietăților, având în vedere că această instituție nu a fost chemată în judecată pentru că asigură secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, ci ca titulară a obligațiilor legale pe care le are de îndeplinit.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra prezentului apel, constată:
La 14 mai 2014, reclamantul B. M. s-a adresat Curții de Apel C. – Secția contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea pârâtului S. R. prin Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la transmiterea, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, a dosarului nr._/2008 către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în vederea stabilirii valorii imobilului pe care l-a revendicat și acordarea de măsuri compensatorii prin puncte.
P. sentința civilă nr. 147/CA din 10 septembrie 2014, instanța sesizată a constatat necompetența materială a Curții de Apel C. în soluționarea cauzei, declinându-se competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului C..
Soluția a fost motivată pe faptul că măsura cerută de către reclamant se înscrie în sfera de aplicare a Legii nr. 165/2013, chiar dacă se solicită îndeplinirea unei operațiuni administrative anterioare emiterii deciziei de compensare; că din perspectiva dispozițiilor legale incidente, situația de fapt evocată în cuprinsul acțiunii privește teza art. 21 alin. 5 din Legea nr. 165/2013, în sensul obligației ce revine ANRP (care asigură Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor) de a verifica dosarul reclamantului și de a-l înainta pentru propunere de validare/invalidare la Comisia Națională.
Dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului C., la termenul din 29 ianuarie 2015 se pronunță sentința civilă nr. 188 de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a ANRP, cu consecința respingerii cererii reclamantului față de această entitate, ca fiind formulată față de o persoană juridică fără calitate procesuală pasivă.
Instanța de fond a considerat că excepția invocată prin întâmpinare este întemeiată, întrucât dispozițiile art. 16 din Legea nr. 165/2013 prevăd rolul și competențele Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, iar împrejurarea că prin art. 2 lit f. din H.G. nr. 572/2013 se arată că ANRP asigură ,,organizarea și funcționarea secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor’’ nu-i conferă acestei entități calitate procesuală pasivă în cauza de față. Atribuțiile de organizare și funcționare a secretariatului nu presupun subrogarea autorității în atribuțiile trasate de lege în sarcina Comisiei, aceasta din urmă coordonând secretariatul pentru îndeplinirea propriilor atribuții referitoare la instrumentarea dosarelor privind aplicarea legii speciale.
Împotriva acestei soluții a declarat apel, în termen legal, reclamantul B. M., care a susținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 480 alin. 3 teza a doua cod proc. civilă, în sensul că solicită admiterea căii de atac și anularea hotărârii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Apelantul reclamant a susținut că tribunalul a rezolvat procesul cu încălcarea principiului disponibilității, anume fără a ține seama de obiectul cererii de chemare în judecată – care în realitate viza obligarea pârâtei să transmită dosarul nr._/2008 Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor în vederea acordării de măsuri compensatorii prin puncte. Că, din această perspectivă nu putea fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive, pentru că art. 3 alin. 4 din Legea nr. 165/2013 definește ANRP ca fiind entitatea cu personalitate juridică, învestită de lege, care asigură Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor și care: verifică dosarele cu privire la existența dreptului; evaluează imobilele prin aplicarea grilei notariale. După aceste proceduri, ANRP transmite dosarul Comisiei Naționale, care validează/ invalidează decizia entității menționate și aprobă punctajul stabilit.
Apelantul a arătat că obiectul cererii sale de chemare în judecată nu l-a constituit obligarea ANRP la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire sau a deciziei de compensare, după cum nici plata despăgubirilor cuvenite.
P. întâmpinarea înregistrată la 14.04.2015, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat menținerea sentinței primei instanțe, întrucât potrivit legii nu este entitatea învestită cu acordarea măsurilor compensatorii sub formă de puncte. S-a făcut deopotrivă trimitere la soluția de principiu adoptată în ședința plenului Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 15.02.2010, în sensul că ANRP nu are calitate procesuală pasivă în litigiile vând ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire sau deciziei de compensare.
Analizând criticile formulate, Curtea va reține că apelul este întemeiat.
Potrivit art. 9 alin. 2 cod procedură civilă, obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.
Ca atare, dreptul de dispoziție al părții reclamante în materie civilă reclamă analizarea cererii sale exclusiv din perspectiva situației de fapt evocate și a scopului urmărit, iar în speță, reclamantul B. M. a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu pentru a o obliga să emită ea însăși vreo decizie de compensare prin puncte, conform art. 21 alin. 9 din Legea nr. 165/2013, ci de a executa o obligație de a face – anume, de înaintare a documentației ce constituie dosarul notificării sale la Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în vederea accelerării procedurii analizării și propunerii compensației.
Scopul acestui demers rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul arătând că ultima dispoziție emisă de Primarul mun. G. pentru imobilul situat în G., ., compus din trei camere, hol, baie, bucătărie, pivniță, cameră pentru personal de deservire, spălătorie și garaj a fost cea emisă sub nr. 358 la 27.02.2012 și care i-a fost comunicată prin adresa nr. 3098/28.02.2012; că la Autoritatea Națională exista deja înregistrat dosarul nr._/2008, în baza dispoziției anterioare, emise în anul 2002; că deși a efectuat nenumărate demersuri pentru a afla stadiul soluționării notificării sale, problema nu a fost rezolvată, cu toate că potrivit adresei nr. RG/4574/18.02.2014 transmisă de ANRP întârzierea nu s-ar datora naturii incomplete a dosarului ori neîndeplinirii condițiilor legale pentru acordarea de despăgubiri.
Astfel fiind, câtă vreme prin primirea dosarului de la Curtea de Apel C. – care a înlăturat incidența art. 1 din Legea nr. 554/2004 – Tribunalul C. a fost sesizat cu o atare cerere, referitoare la obligarea ANRP să înainteze dosarul menționat Comisiei Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, soluția nu putea privi lipsa calității procesuale pasive a entității pârâte, pentru că nu se ceruse obligarea ANRP la acordarea de măsuri reparatorii prin puncte (așa cum de altfel stabilise și hotărârea de declinare).
Este motivul pentru care apărările formulate de către această entitate în întâmpinare nu își găsesc relevanța, obiectul acțiunii fiind explicit și nepunând în discuție vreo atribuție a ANRP în emiterea deciziei de compensare.
În evaluarea temeiniciei cererii apelantului, instanța de fond urma să se raporteze la modalitatea în care Legea nr. 165/2013 și Normele de aplicare a acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr._, stabilesc relaționarea dintre ANRP și CNCI cu privire la dosarele aflate în evidența fostului Secretariat al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, termenele stabilite pentru finalizarea procedurilor, administrând, dacă era cazul, și alte probe în vederea determinării stadiului soluționării dosarului notificării reclamantului.
În consecință, cum scopul cererii apelantului a fost acela de a obține o hotărâre judecătorească prin care să impună entității menționate celeritatea în soluționarea propriului dosar, cu argumentul că timp de 14 ani nu a primit o propunere de despăgubire, iar prin adresa RG/4574/18.02.2014 Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu a negat că dosarul_/CC nu s-ar afla în evidența sa, admiterea excepției vizând lipsa calității procesuale pasive a fost greșit admisă.
Față de toate aceste considerente, constatând că soluția apelată a fost dispusă fără a se soluționa fondul, pe o excepție greșit admisă și cu nesocotirea principiului disponibilității părților în materie civilă, față de dispozițiile art. 480 alin. 1 cu referire la alin. 3 teza a doua cod procedură civilă – cererea expresă de trimitere spre rejudecare către prima instanță – se va admite calea de atac, se va anula sentința civilă nr. 188/29.01.2015 și se va retrimite cauza Tribunalului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul reclamant B. M., cu domiciliul în loc. M., .. 12, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 188/29.01.2015 pronunțată de Tribunalul C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. – AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1.
Anulează hotărârea apelată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. G. Vanghelița T.
Grefier
C. I.
Jud. fond: C.E.
Red.dec.jud. M.G./22.05.2015/4ex.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
C., . c, județ C.
Tel.0241-_; fax: 0241-_
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Dosar nr._
Emisă la data de 21.05.2015
Către,
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Alăturat, vă înaintăm dosarul nr._ privind apelul civil formulat de apelantul reclamant B. M., cu domiciliul în loc. M., .. 12, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 188/25.01.2015 pronunțată de Tribunalul C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. – AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, având ca obiect obligația de a face, întrucât prin decizia nr. 42/11.05.2015, a fost admis apelul, anulată hotărârea apelată și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul C..
Dosarul are file și are atașate dosarele nr._ al Tribunalului C. –Secția I civilă (13 file) și nr._ al Tribunalului C.- Secția a II-a civilă (34 file).
PREȘEDINTE DE COMPLET,
M. G.
Grefier,
C. I.
| ← Legea 10/2001. Hotărâre din 27-05-2015, Curtea de Apel CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 107/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
