Revendicare imobiliară. Decizia nr. 144/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 144/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 144/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 144 C
Ședința publică din 23 noiembrie 2015
PREȘEDINTE – VANGHELIȚA T.
JUDECĂTOR – M. G.
GREFIER - C. I.
Pe rol, soluționarea apelului formulat de apelantul revizuent R. I., cu domiciliul în loc. C., ., și în loc. C., . nr. 55, .. B. . civile nr. 667/02.04.2015 pronunțată de Tribunalul C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații S. N. și S. I., ambii cu domiciliul în loc. C., .. 73, ., având ca obiect revendicare
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă apelantul revizuent R. I., personal, lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, stadiul dosarul și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța amintește apelantului revizuent că la termenul anterior a fost dispusă amânarea cauzei pentru a avea posibilitatea să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru pentru exercitarea prezentei căi de atac, în cuantum de 50 lei.
Apelantul revizuent, având cuvântul, învederează că este în măsură să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru și depune la dosar chitanța nr._/23.11.2015, în cuantum de 50 lei.
Instanța aduce la cunoștință că din verificarea actelor și dosarelor atașate prezentei cauze rezultă că prin decizia nr.738/23.10.2014 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul C. a fost soluționată cererea de revizuire a sentinței civile nr._/21.11.2012 precum și a încheierii nr._/18.06.2014, pronunțate de Judecătoria C. în dosarul civil nr._/212/2010, motivele de revizuire fiind cele prevăzute art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, temei în drept invocat și în prezenta cauză.
Se aduce la cunoștință că prin decizia civilă nr. 738/23.10.2014 Tribunalul C. a respins cererea de revizuire ca tardiv formulată și a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, declinând cauza spre soluționare, în favoarea Judecătoriei C..
De asemenea, se aduce la cunoștință că prin prezenta cerere revizuentul a declarat apel împotriva modului de soluționare de către Tribunalul C. a cererii sale de revizuire, cea formulată în prezenta cauză fiind îndreptată împotriva aceleiași sentințe, aceleiași încheieri și întemeiate pe aceleași dispoziții legale.
Instanța solicită apelantului revizuent să precizeze dacă are alte cereri.
Apelantul reclamant solicită a se avea în vedere că a obținut o hotărâre definitivă și irevocabilă pentru terenul în litigiu, fiindu-i recunoscut dreptul de proprietate dobândit prin uzucapiune, ori, nu este posibil ca după 19 ani, cineva să ocupe acest teren.
Instanța, având în vedere că nu sunt alte cereri, constată terminată cercetarea judecătorească și acordul cuvântul asupra apelului.
Apelantul revizuent, având cuvântul, solicită a se observa expertiza nu a fost una corectă, având în vedere că nu a fost contactat de expert pentru a-i pune la dispoziție titlul său de proprietate, înscris al cărui conținut avea posibilitatea de a-l verifica în arhiva primăriei, a judecătoriei, a administrației financiare.
De asemenea, susține că această expertiză a fost avută în vedere la pronunțarea hotărârii ce solicită a fi anulată, cu consecința repunerii sale în drepturi, întoarcerea executării silite, daune materiale și morale.
Mai susține că a solicitat completarea probatoriului cu efectuarea unei cercetări la fața locului, cerere care însă i-a fost respinsă.
În concluzie, apelantul revizuent solicită admiterea apelului și repunerea sa în termenul legal.
Este întrebat dacă apreciază ca relevantă decizia irevocabilă pronunțată asupra soluționării prezentei cauze, decizia prin care s-a respins cererea de revizuire ca tardiv formulată.
Apelantul reclamant apreciază că cererea sa nu poate fi tardivă și că cererea sa ar fi trebuit soluționată pe fond, prin urmare solicită să se repună dosarul de rol și să se judece pe fond.
Instanța rămâne în pronunțare asupra prezentei cereri.
CURTEA
Asupra prezentului apel, constată:
Prin sentința civilă nr._/29.11.2012 a Judecătoriei C. – Secția I civilă, pronunțată în dosarul nr._/212/2010, a fost admisă acțiunea reclamanților Ș. N. și Ș. I. având ca obiect revendicare imobiliară, pârâtul R. I. fiind obligat să lase reclamanților, în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul teren în suprafață de 293,60 mp din intravilanul municipiului C., zona km 4-5, la sud-est de pasajul denivelat, . G., lotul ½, având număr cadastral 44, astfel cum a fost acesta identificat prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de către ing. B. D.. Pârâtul a fost, totodată, obligat la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 6.966 lei.
Soluția a fost dispusă în aplicarea ar. 480 cod civil 1865, stabilindu-se că pârâtul a încălcat obligația de respectare a dreptului de proprietate al pârâților asupra bunului în litigiu, astfel încât titularii de drept sunt îndrituiți să pretindă înlăturarea tulburării în exercitarea prerogativelor decurgând din acest drept.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul R. I. nu a promovat calea de atac a apelului, ci o cerere în revizuire, înregistrată pe rolul Tribunalului C. la 01.09.2014 sub nr. _ , prin care a solicitat ,,anularea de urgență, în baza art. 327 cod proc. civilă’’ a sentinței menționate și a încheierii nr._/18.06.2014 a Judecătoriei C. de încuviințare a executării silite inițiate de creditorii Ș., pe considerentul că ele reprezintă ,,grave erori ale justiției române și care au produs deja consecințe foarte grave’’.
În cadrul acestei cereri de revizuire, revizuentul a susținut că nu a avut cunoștință de procesul vizând revendicarea, de existența hotărârii puse în executare aflând chiar în ziua executării – 18.08.2014, executorul refuzând însă să-i pună la dispoziție titlul. S-a evocat cazul pronunțării unor hotărâri definitive potrivnice, ceea ce atrage competența Tribunalului C., revizuentul apreciind că această ultimă hotărâre, contestată, trebuie anulată, deoarece contravine flagrant soluției irevocabile dispuse prin sentința civilă nr._/7.12.1995 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr. 9067/1995.
Prin decizia civilă nr. 738/23.10.2014, Tribunalul C., în complet de trei judecători, admite în dosarul nr._ excepția necompetenței materiale a instanței sesizate pentru soluționarea cererii de revizuire fondate pe dispozițiile art. 322 pct. 8 cod proc. civilă – competența revenind în această situație Judecătoriei C..
În ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 cod proc. civilă, tribunalul o respinge, ca tardivă.
Parcurgând succint considerentele acestei soluții, Curtea constată că tribunalul a calificat temeiurile de revizuire care decurgeau din cuprinsul criticilor dezvoltate de către R. I., arătându-se că:
- în privința motivației legate de împiedicarea revizuentului de a se înfățișa la judecată și de a înștiința instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa (art. 322 pct. 8 cod proc. civilă), competența revine conform art. 323 alin. 1 cod proc. civilă, aceleiași instanțe care a dat hotărârea rămasă definitivă;
- în privința evocării contrarietății de hotărâri (art. 322 pct. 7 cod proc. civilă), competența revine conform art. 323 alin. 2 cod proc. civilă instanței mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.
Pe acest raționament, Tribunalul C. a reținut că pe ultimul motiv de revizuire, competența îi revine în judecată, dar că revizuentul a acționat în afara termenului legal reglementat prin art. 324 alin. 1 pct. 1 cod proc. civilă, de o lună de la data la care a primit comunicarea sentinței civile nr._/29.11.2012 a Judecătoriei C. – împrejurare față de care revizuirea pe temeiul contrarietății hotărârii menționate, cu cea pronunțată în 7.12.1995, a fost respinsă ca fiind tardivă.
Dată fiind soluția de declinare a competenței pentru judecarea cererii de revizuire în raport de dispozițiile art. 322 pct. 8 cod proc. civilă, cauza a fost transmisă Judecătoriei C., care a înregistrat-o sub nr._ 14. Prin sentința civilă nr._/18.11.2014 a acestei din urmă instanțe a fost însă admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei, dosarul fiind declinat în favoarea Tribunalului C., pentru soluționarea cererii de revizuire fondate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 cod proc. civilă (dispunându-se în acest sens crearea unui dosar asociat –_ ).
Instanța a reținut spre soluționare petitul vizând revizuirea în acord cu pct. 8, în dosarul inițial, iar conform datelor ECRIS, Judecătoria C. a pronunțat, la data de 02.12.2014, sentința civilă nr._, prin care s-a respins cererea de revizuire a sentinței civile nr._/29.11.2012, ca inadmisibilă. Această soluție, dispusă în dosarul_ 14, a rămas definitivă ca urmare a respingerii apelului, conform deciziei civile nr. 996/30.10.2015 a Tribunalului C. (prin anularea apelului ca netimbrat), soluție nerecurată.
Prin urmare, acesta a fost parcursul dosarului nr._ 14.
Cauza de față privește dosarul asociat creat de Judecătoria C. pentru a transmite prin declinare, tribunalului, judecarea cererii fondate pe art. 322 pct. 7 cod proc. civilă, iar această soluție a fost generată de reținerea sesizării instanței cu o nouă revizuire, pe temeiul indicat, deși ea fusese – astfel cum s-a arătat în precedent, deja soluționată prin decizia civilă nr. 738/23.10.2014 a Tribunalului C. în dosarul nr._ .
Împrejurarea menționată nu a fost sesizată de către Tribunalul C., după declinare, dosarul fiind judecat conform sentinței civile nr. 667/02.04.2015 a Tribunalului C., în complet de unic judecător, soluția fiind de respingere – pe fond – a căii extraordinare de atac.
Această sentință a fost atacată cu apel de către revizuent, care fără a face trimitere la judecata anterioară, a reiterat în calea de atac nemulțumirile generate de pronunțarea hotărârii supuse revizuirii. Astfel, apelantul R. I. a susținut că respingerea revizuirii este un abuz, fiind încălcată grav legislația, fiind nesocotit dreptul său de proprietate stabilit prin hotărârea din 7.12.1995, definitivă și irevocabilă.
Apelantul a făcut trimitere la infracțiunile la respectarea dreptului de proprietate privată și a calificat hotărârea tribunalului ca fiind ,,un ghiveci’’, acuzând judecătorii de rea credință și de aplicarea unor tratamente inumane.
Cu toate că s-a aflat în stadiul apelului promovat împotriva sentinței 667/2015, revizuentul a cerut anularea sentinței_/2012 ca fiind nelegală, repunerea ,,părții vătămate’’ în toate drepturile, plata de daune morale și materiale, ,,trimiterea în fața organelor de cercetare penală a celor care au comis fapte penale foarte grave într-un stat de drept’’.
S-a susținut că prin pronunțarea sentinței_/2012 a fost încălcată autoritatea de lucru judecat, hotărârea fiind nulă de drept, pentru că această soluție a fost anulată printr-o altă hotărâre, după 19 ani.
Analizând criticile formulate, Curtea constată că tribunalul a încălcat, atât prin dispoziția dată conform sentinței civile nr. 667/2.04.2015, cât și prin considerentele acestei soluții, teza art. 430 alin. 1 cod proc. civilă.
Conform acestui text, hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
Potrivit alin. 2, autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Stabilind că revizuentul a formulat în termen calea de atac și, mai mult decât atât, că este încă în termen să promoveze apel sau recurs împotriva sentinței supuse revizuirii (pe motiv că în dosarul civil nr._/212/2010 nu a fost niciodată legal citat), Tribunalul a încălcat statuările intrate în puterea lucrului judecat, în una și aceeași cauză, dispuse pe același temei în drept - art. 322 pct. 7 cod proc. civilă - pe care se pronunțase anterior aceeași instanță prin decizia civilă nr. 738/23.10.2014.
Fără a se observa că declinarea de competență în dosarul nr._ a privit doar cererea de revizuire fondată pe art. 322 pct. 8 cod proc. civilă (cea fondată pe art. 322 pct. 7 cod proc. civilă fiind judecată pe chestiunea tardivității), tribunalul – în complet de unic judecător – reia judecata pe art. 322 pct. 7 cod proc. civilă, stabilind că partea era în termen să introducă o atare cerere, procedând mai departe la judecata ei pe fond.
Desigur că în măsura în care cererea de revizuire era depusă în termen s-ar fi putut pune în discuție chestiunile legate de fondul unei atari căi de atac, anume, dacă avea la dispoziție căile ordinare de atac și în caz afirmativ, de ce nu le-a exercitat, dacă nepromovând apelul putea să formuleze direct cerere în revizuire și dacă soluția pronunțată în recunoașterea dreptului de proprietate prin uzucapiune ar împiedica, într-un proces cu un terț, compararea de titluri.
Aceste aspecte au fost, însă, obstrucționate în analiză de statuarea dispusă prin decizia nr. 738/23.10.2014 a Tribunalului C. în legătură cu termenul de exercitare a căii extraordinare de atac, iar cum dispozițiile art. 324 alin. 1 pct. 1 cod proc. civilă sunt neechivoce, în sensul că în caz de hotărâri potrivnice, calea de atac se exercită în termen de o lună de la momentul comunicării ultimei hotărâri, apreciate ca fiind ,,potrivnice’’, instanța stabilise că promovarea cererii de revizuire la 01 septembrie 2014, după ce în prealabil primise sentința care l-a nemulțumit la 15 martie 2013 este, conform legii, tardivă.
Prin urmare, Curtea constată că soluția apelată – sentința civilă nr. 667/02.04.2015 – a procedat în mod nepermis la rejudecarea cererii de revizuire fondată pe disp. art. 322 pct. 7 cod proc. civilă, fără a se observa că judecătoria nu mai avea cum să decline competența pe acest aspect, rezolvat prin hotărârea cu care fusese ea însăși sesizată. Autoritatea de lucru judecat este, în acest caz, operantă în toate valențele ei, pentru că a vizat aceleași părți, aceeași cauză (existența unui pretins caz de contrarietate de hotărâri) și același temei în drept, împrejurare față de care orice argumente de nelegalitate, decurgând din neadmiterea căii extraordinare de atac, urmează a fi înlăturate.
Față de toate aceste aspecte, constatând, pe temeiul art. 480 alin. 1 cod proc. civilă, că apelul revizuentului este întemeiat, dar în considerarea judecării – prin sentința civilă nr. 667/02.04.2015 a tribunalului – a doua oară, în mod nepermis, a căii extraordinare de atac pe temeiul art. 322 pct. 7 cod proc. civilă, se va admite prezentul apel, cu consecința schimbării în tot sentința apelată, în sensul că respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă pentru autoritate de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul revizuent R. I., cu domiciliul în loc. C., ., și în loc. C., . nr. 55, .. B. . civile nr. 667/02.04.2015 pronunțată de Tribunalul C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații S. N. și S. I., ambii cu domiciliul în loc. C., .. 73, ..
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă pentru autoritate de lucru judecat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Vanghelița T. M. G.
Grefier
C. I.
Jud.fond.C.R.D.
Red.dec.jud.M.G./07.01.2016/5ex.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 92/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Legea 10/2001. Decizia nr. 51/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
