Legea 10/2001. Decizia nr. 92/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 92/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 92/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 92/C
Ședința publică din 28 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE Vanghelița T.
Judecător M. G.
Grefier C. M.
Pe rol, apelurile civile formulate de apelanții pârâți P. M. C. și M. C., cu sediul în C., ., și apelantul reclamant V. D. M., cu domiciliul procesual ales în București, . nr. 3-5, ., împotriva sentinței civile nr. 581/17.03.2015 pronunțate de Tribunalul C., Secția I civilă, în dosarul nr._, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă d-na avocat C. N. A. pentru apelanții pârâți și intimați P. M. C. și M. constanța, conform împuternicirii avocațiale nr._/23.05.2015 – fila 8 dosar, și dl avocat V. G., pentru apelantul reclamant și intimat V. D. M., potrivit împuternicirii avocațiale . nr._/28.09.2015, depusă la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează următoarele:
- procedura este legal îndeplinită, în conformitate cu disp.art. 154 și următoarele Cod proc.civ.;
- ambele apeluri sunt declarate și motivate în termen și scutite de plata taxelor de timbru.
După referatul grefierului de ședință, întrebați fiind, reprezentanții părților precizează că nu au cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul apelanților pârâți și intimați învederează instanței că înțelege să renunțe la excepția prematurității în raport de decizia nr. 5/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care se referă strict la notificările care nu fuseseră soluționate la data introducerii acțiunii; în speță ne aflăm în calea contestării unei dispoziții emise, deci o notificare deja soluționată.
Întrebat fiind, avocatul apelanților pârâți arată că a fost contestată dispoziția primarului nr. 2978/2012.
Instanța reține că apelanții pârâți renunță la motivul de apel privind excepția prematurității acțiunii și, având în vedere că nu mai sunt alte chestiuni prealabile, în conformitate cu disp.art. 329 Cod proc.civ. constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor, în ordinea și condițiile prevăzute de art. 216 Cod proc.civ.
Având cuvântul cu privire la celelalte motive de apel, reprezentantul apelanților pârâți și intimați solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, urmând să se constate că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că imobilul a intrat în proprietatea statului în baza unei sentințe penale, legea 10/2001 fiind explicită cu privire la imobilele care se încadrează în prevederile acesteia, respectiv nu constituie preluare abuzivă și nu fac obiectul Legii 10/2001 următoarele categorii situații: confiscarea unor bunuri de către stat ca urmare a aplicării măsurii confiscării dispuse de către instanță ca pedeapsă complementară pentru săvârșirea unor infracțiuni economice.
În speță, prin sentința penală nr. 207/1960 s-a dispus confiscarea totală a inculpatei G. E. ca urmare a condamnării acesteia și a soțului său pentru infracțiuni de natură economică.
Prin urmare, imobilul a cărui restituire se solicită prin notificare nu se încadrează în categoria imobilelor preluate în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001.
Solicită obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Întrebat fiind, reprezentantul apelanților reclamanți învederează instanței că notificarea a fost soluționată prin dispoziția Primarului nr. 2978/2012, că reclamantul a solicitat anularea acestei dispoziții și soluționarea pe fond a notificării.
Față de situația că apelanții pârâți au renunțat la excepția prematurității, instanța solicită clarificări, în sensul că s-a dat o dispoziție emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, respectiv dacă nu există cumva o neconcordanță cu motivarea instanței de fond, care vorbește clar de o judecată pe fond a notificării.
Reprezentantul apelanților pârâți susține că, într-adevăr, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cererea de anulare a dispoziției de Primar.
În referire la această chestiune, apărătorul apelantului reclamant arată că petitul cererii îl constituie în principal obligarea pârâtului la restituirea în natură a imobilului și în subsidiar obligarea pârâtului la emiterea dispoziției pentru acordare de teren în compensare sau de acordare a măsurilor reparatorii; în petit nu se regăsește o acțiune în anulare.
Întrebat fiind dacă în această situație își menține motivul de apel vizând prematuritatea acțiunii, avocatul apelanților pârâți M. C. prin primar și P. M. C. învederează instanței că revine asupra renunțării și își menține punctul de vedere cu privire la motivul de apel ce vizează prematuritatea acțiunii, arătând totodată că nu mai are alte concluzii orale de formulat.
Având cuvântul, avocatul apelantului reclamant și intimat pune concluzii de respingere a excepției prematurității, invocată în apelul părților adverse,pentru motivele expuse în întâmpinare, fiind în contradicție cu toată practica judecătorească și practica CEDO, iar raportat la chestiunea pe care aceștia înțeleg să o critice în funcție de acea decizie penală, reclamantul și-a exprimat punctul de vedere, n sensul că ignoră atât disp.art. 1-3 din Legea 10/2001, cât și faptul că actul normativ prin care s-a dispus confiscarea a fost declarat abuziv, prin urmare nu se susține acest motiv.
Cu privire la apelul reclamantului, s-a considerat că în principiu este corectă sentința instanței de fond și s-a criticat această soluție numai pentru faptul că despăgubirile trebuie stabilite în funcție de un teren nu de 105 mp, ci de 280 mp, instanța urmând să cenzureze acest aspect prin raportare la înscrisurile care se regăsesc în dosarul cauzei și la expertiză, despre care se face vorbire inclusiv la fila 2 din sentința apelată, expertiză care vorbește despre 280 mp și care nu a fost contestată.
Apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale speței, în conformitate cu disp.art. 394 alin.1 Cod proc.civ. instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelurilor.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Examinând lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea adresată către Tribunalul C. la data de 10.03.2014, reclamantul V. D. A. a investit instanța de fond în contradictoriu cu pârâtul M. C. prin P. M. C. cu soluționarea cererii având ca obiect soluționarea notificării înregistrată sub nr. 2461/16.11.2001 la Biroul Executorului Judecătoresc D. V., cu obligarea pârâtului M. C. prin P. M. C. la restituirea în natură a imobilului situat în M. C., ., compus din teren în suprafață de 560 mp. În subsidiar, în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, a solicitat acordarea de teren echivalent valoric în compensare pentru terenul preluat abuziv în proprietatea statului, iar în situația în care nu este posibilă nici adoptarea acestei măsuri, a solicitat acordarea măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor bănești.
În motivarea cererii reclamantul V. D. A. a arătat că are calitatea de persoană îndreptățită în sensul art.3 și art.4 din Legea nr. 10/2001 la aplicarea măsurilor reparatorii conținute de Legea nr. 10/2001 în calitatea sa de moștenitor al defunctei sale bunici A. M. și că unitatea deținătoare, Primăria M. C., nu a dat curs notificării sale.
În drept s-au invocat dispozițiile cuprinse în Legea nr. 10/2001 și Decizia nr.XX/19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În dovedirea acțiunii s-au depus înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 28.05.2014 reclamantul V. D. A. a adus precizări cadrului procesual pasiv, învederând chemarea în judecată în calitate de pârât și a Primarului M. C., alături de pârâtul M. C. reprezentat procesual prin Primar.
Pârâtul M. C. prin Primar a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Legal citat pârâtul P. M. C. nu și-a exprimat prin întâmpinare poziția procesuală față de prezenta cerere, însă prin apărător a depus înscrisuri, respectiv documentația atașată notificării formulate de către autorul reclamantului.
În cauză a fost administrată proba cu expertiza tehnică topografică fiind identificat terenul litigios și stabilindu-se faptul că acesta nu este liber pentru a fi restituit în natură.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul C. a pronunțat sentința civilă nr. 581 din 17.03.2015, prin care a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul V. D. M. în contradictoriu cu pârâții M. C. prin Primar și P. M. C..
S-a constatat calitatea reclamantului V. D. M. de persoană îndreptățită la aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, cu privire la imobilul situat în M. C., ., compus din teren indiviz în suprafață de 105 m.p.
Au fost obligați pârâții P. M. C. și Primăria M. C. să înainteze dosarul format pentru soluționarea notificării înregistrate sub nr. 2461/16.11.2001 la Biroul Executorului Judecătoresc D. V., către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea acordării despăgubirilor pentru imobilul situat în M. C., ., compus din teren indiviz în suprafață de 105 mp, în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005.
S-a dispus transferul sumei de 1500 lei consemnată pe recipisa de consemnare nr._/1 . nr._/24.11.2014, pe seama și la dispoziția Tribunalului C. – Biroul Experți Judiciari, din contul IBAN: RO21CECEB31770RON3890936, în contul IBAN: RO87CECECT01G9RON0545575, aparținând Tribunalului C., pentru domnul expert P. G..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin notificarea cu nr. 1461 din 16.11.2001 înregistrată la B.E.J. D. V. defunctul G. N., în timpul vieții, în calitate de moștenitor al defunctei Ș. E. a solicitat Primăriei M. C. restituirea în natură a imobilului situat în C., ., compus din teren în suprafață de 560 m p.
Potrivit actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5690/08.12.1937 la Tribunalul C. (fila 9) autorul Ș. G. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 280 mp, respectiv jumătate din terenul în suprafață totală de 560 mp, situat în M. C., ..
Cumpărătorul Ș. G. s-a căsătorit cu Ș. E. la data de 08.02.1923, potrivit certificatului de căsătorie . nr._ emis de Sfatul Popular al orașului C. (fila 34).
Acest teren a fost preluat în proprietatea statului prin sentința penală nr.207/1960 pronunțată de Tribunalul Popular al orașului C. în dosarul penal nr.498/1960 (fila 21-22), prin care s-a dispus confiscarea totală a averii inculpatei G. E..
Referitor la modalitatea de preluare a imobilului notificat în proprietatea statului s-a constatat că situația juridică depusă la dosar de pârâți prin adresa nr.R-A2461/13.02.2013 relevă faptul că terenul, în suprafață de 280 mp, identificat prin expertiza judiciară realizată în cauză, a figurat în proprietatea defunctului Ș. G., fiind preluat în proprietatea statului prin sentința penală nr.207/1960.
Potrivit certificatului de moștenitor nr.1286/19.06.1995 emis de către notariatul de Stat Județean C. (fila 33) de pe urma defunctului Ș. G., decedat la data de 04.04.1982, au rămas ca moștenitori soția supraviețuitoare a acestuia, în prezent decedată, Ș. E., care a cules o cotă de 3/4 din emolumentul succesoral și N. M., care, în calitate de soră a defunctului, a cules ¼ din masa succesorală.
În urma decesului defunctei Ș. E., decedată la data de 26.04.1991, a cărei dezbatere succesorală s-a efectuat prin același certificat de moștenitor, au rămas ca moștenitori N. G., în calitate de frate, cu o cotă succesorală de 2/4 din masa succesorală, Coleanu N., nepoată, cu o cotă succesorală de ¼ din masa succesorală și N. Ș., nepot, cu o cotă succesorală de ¼ din masa succesorală.
În urma decesului defunctului N. G. (certificatul de deces fila 32) a fost emis certificatul de moștenitor nr. 44/02.07.2004 la Biroul Notarului Public Lambrino M., (fila 31) unica moștenitoare fiind soția supraviețuitoare a acestuia, în prezent decedată, numita A. M..
Succesiunea defunctei A. M. a fost dezbătută în cadrul dosarului succesoral nr.2/22.01.2013 al Biroului Notarului Public Lambrino M., fiind emis certificatul de moștenitor-legatar nr.2/22.01.2013, prin care se atestă calitatea de unic moștenitor testamentar al defunctei, în persoana reclamantului V. D. A., nepot al defunctei și totodată beneficiar al legatului testamentar consemnat în testamentul autentificat sub nr. 335/14.02.2005 la Biroul Notarului Public Lambrino M., care a preluat întregul emolument succesoral rămas de pe urma acesteia.
Sintetizând, defuncta Ș. E., a preluat o cotă de ½ din masa succesorală a defunctului său soț, Ș. G., care, cumulată cu cota de ½ din imobilul dobândit prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5690/08.12.1937 la Tribunalul C., care îi revenea acesteia în mod legal din bunul dobândit în timpul căsătoriei cu defunctul, potrivit dispozițiilor cuprinse în Legea nr.319/1944 și Codul familiei, îi conferă acesteia o cotă de ¾ din dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 280 mp (cota de ½ din 560 mp) dobândit prin actul de vânzare-cumpărare menționat anterior.
Prin urmare, în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei Ș. E., a intrat numai cota de ¾ din imobilul menționat anterior, restul cotei de ¼ din bun fiind preluat prin succesiune de către sora defunctului Ș. G., numita N. M..
Din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei Ș. E., fratele acesteia, decedat în prezent, numitul N. G., a preluat o cotă de ½; respectiv ½ din ¾ din bunul imobil, adică o cotă de 3/8, restul cotei de 3/8 din masa succesorală fiind împărțită în mod egal între ceilalți doi nepoți ai defunctei, numiții Coleanu N. și N. Ș..
Această cotă de 3/8 din bunul succesoral rămas de pe urma defunctei Ș. E. a fost transmisă succesiv prin moștenire, inițial către soția supraviețuitoare a defunctului N. G., numita A. M., iar ulterior, către legatarul universal al acesteia, reclamantul V. D. A..
Prin urmare, acesta a dobândit în urma devoluțiunii succesorale testamentare o cotă de 3/8 din imobilul teren în suprafață de 280 mp indiviz, situat în M. C., ., care corespunde unui teren indiviz în suprafață de 105 mp.
În concluzie, în urma probelor administrate în cauză s-a reținut că reclamantul V. D. A., conform art. 4 alin.2 din Legea nr. 10/2001 are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru o cotă de 3/8 din imobilul în litigiu – 280 mp, potrivit legii speciale de reparație.
Deși prin notificarea formulată s-au solicitat măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață de 560 mp, din actul de vânzare-cumpărare rezultă că defunctul Ș. G. în timpul vieții a cumpărat ½ din 560 mp, adică 280 mp, diferența de teren de 280 mp rămânând în proprietatea vânzătoarei Calliroi A. Docmegioglu.
Terenul a cărui restituire se solicită a fost preluat abuziv de către stat, fapt pentru care reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii.
Întrucât terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură, deoarece aparține domeniului public, astfel cum a stabilit expertiza topografică efectuată în cauză, instanța a obligat pârâții P. M. C. și Primăria M. C. să înainteze dosarul format pentru soluționarea notificării către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea acordării despăgubirilor pentru imobilul situat în Constanț-a, ., compus din teren indiviz în suprafață de 105 mp, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 581 din 17.03.2015 a Tribunalului C. au declarat apel P. M. C. și M. C. reprezentat prin primar, invocând excepția prematurității introducerii acțiunii.
În motivarea apelului pârâții au arătat că, conformitate cu disp.art. 33 alin.4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cererile de restituire formulate în baza Legii nr. 10/2001 se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute, după cum urmează:
a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;
b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de
soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;
c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.
(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.
Legiuitorul a statuat că dispozițiile se aplică “ cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în material restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rplul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi “.
În motivarea Deciziei nr. 88/27.02.2014, Curtea Constituțională a stability că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în material restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii, respective 20.05.2013.
Prin decizia nr. 5/ 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 26 alin.(3) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 4, art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, este prematură cererea privind soluționarea pe fond a notificării nerezolvate de către unitatea deținătoare, cerere introdusă după . Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor din procedura prealabilă reglementată de acest act normativ.
În speță, notificarea formulată pentru restituirea imobilului în litigiu nu a fost soluționată până la data intrării în vigoare a prezentei legi, iar acțiunea introdusă după această dată este premature introdusă.
Față de cele precizate au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile apelate și pe fond respingerea acțiunii ca fiind premature introdusă.
Împotriva sentințeicivile nr. 581/17.03.2015 a Tribunalului C. a declarat apel și reclamantul V. D. M..
Motivează apelul arătând că este moștenitor legatar universal al bunicii sale A. M., astfel cum rezultădin testamentul autentificat de către B.N.P. M. Lambrino sub nr. 335/14.02.2011 și certificatul de moștenitor autentificat de B.N.P. M. Lambrino sub nr. 2/22.01.2013.
B. sa A. M. era la rândul ei unica moștenitoare, atât legală cât și testamentară, a defunctului ei soț N. G., cel care a formulat notificarea nr. 2462/16.11.2001, conform certificatului de moștenitor nr. 44/02.07.2004 emis de B.N.P. M. Lambrino.
N. G. a formulat norivicarea nr. 2461/16.11.2001, așa cum rezultă din conținutul acesteia, în calitate de moștenitor al surorii sale gheorghe E., imobilul în litigiu situate în . aparținând autorilor G. Ș. și G. E., soț și soție. La dosarul cauzei se regăsește certificatul de moștenitor nr. 1286 din 19.06.1995 emis de Notariatul de Stat Județean C..
Precizează reclamantul că, instanța de fond în mod correct a constatat calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform legii speciale de reparație, cu privire la imobilul situate în C., ..
Ceea ce critică prin prezentul apel este faptul reținut de către instanță, respective că imobilul situate în C., . este compus din teren indiviz în suprafață de 105 mp.
În realitate, imobilul situate în C., . este compus din teren indiviz în suprafață de 280 mp, astfel cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei și din expertiza judiciară.
De asemenea, astfel cum rezultă din probele administrate la fond, dintre moștenitorii enumerați singurul care a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 a fost N. G. care a decedat la 05.04.2004 și care a fost moștenit de soția sa, A. M., al cărui moștenitor universal este reclamantul.
Precizează în continuare că orice discuție în legătură cu cotele-părți din moștenire și în legătură cu anumite drepturi succesorale ce-I privesc pe anumiți succesori, raportat la legea specială de reparație, este lipsită de fundament juridic.
Singurul care a formulat notificare a fost reclamantul. Reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată acordarea de teren în compensare, în situația în care nu este posibilă restituirea în natură a terenului în litigiu, iar în caz contrar, să se emită dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor bănești pentru terenul în litigiu în suprafață de 560 mp (în încheierea din 25.02.2015).
Pentru cele relatate a solicitat admiterea apelului, așa cum a fost formulat.
Analizând sentința apelată în baza motivelor de apel formulate, Curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele:
Prin dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, legiuitorul a instituit o . condiții de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, condiții care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ.
Procedând, în prealabil, la o analiză asupra admisibilității sesizărilor, se constată că sunt îndeplinite cerințele legale, având în vedere că sesizările pun în discuție chestiuni de drept constând în interpretarea și aplicarea unor dispoziții de drept material, în legătură cu soluționarea fondului notificărilor de către instanța de judecată, în condițiile existenței unor termene din procedura prealabilă, încă neepuizate la data sesizării instanței și, respectiv, posibilitatea obligării entității deținătoare să rezolve notificarea la momentul la care vor fi îndeplinite termenele.
Prin urmare, de lămurirea chestiunilor de drept poate depinde soluționarea cauzei pe fond deoarece, în funcție de modalitatea de rezolvare, se poate da dezlegare fondului raporturilor juridice sau, dimpotrivă, judecății de fond i se poate opune excepția prematurității, văzută ca impediment de fond.
În speță, reclamantul s-a adresat Tribunalului C. după . Legii nr. 165/1013, cu o cerere de soluționare a notificării cu nr. 2461 din 16.11.2001, nesoluționată de unitatea deținătoare pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul expropriat, compus din teren în suprafață de 560 mp situat în C., ..
Curtea constată că reclamantul s-a adresat instanței înainte de împlinirea termenelor prevăzute pentru procedura administrativă de soluționare a notificării nerezolvată de entitatea deținătoare.
Dispozițiile legale vizate de sesizările privind pronunțarea unei hotărâri prealabile sunt următoarele:
-art.26 alin.(3) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora:
„(3)Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel.”;
-art.4 și art.33 – 35 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare:
-„Art.4 – Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii – pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
-„Art.33 –(1)Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:
a)în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;
b)în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 – 5.000 de cereri;
c)în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 cereri.
(2)Termenele prevăzute la alin.(1) curg de la data de 01 ianuarie 2014.
(3)Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
(4)Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin.(1).”;
-„Art.34 –(1)Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
(2)Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
(3)Numărul dosarelor prevăzute la alin.(1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin.(2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite.”
Art. 193 Cod procedură civilă prevede obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, atunci când aceasta este instituită în mod expres în anumite materii, caz în speță art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013, nu contravine normelor constituționale (art.21 alin.(1) art.126 alin.(2) din Constituția României) și nici celor convenționale, înscriindu-se potrivit jurisprudenței de contencios european în limitările permise exercițiului dreptului de acces la o instanță.
Referitor la împrejurarea că termenele reglementate de art. 33 alin.(1) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, au fost instituite la un interval de timp considerabil după împlinirea termenului inițial, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, trebuie reținut contextul adoptării acestui recent act normativ, determinat de pronunțarea de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii – pilot din 12 octombrie 2010, în Cauza M. A. și alții împotriva României și de necesitatea implementării unor măsuri de natură să urgenteze soluționarea cererilor vizând măsurile reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de către stat.
În acest sens, în acord cu îndrumările din Hotărârea – pilot vizând perfecționarea cadrului legislativ, Legea nr. 165/2013 a fost adoptată pentru „finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România”.
Față de caracterul obligatoriu al procedurii prealabile partea nu se poate adresa instanței înainte de împlinirea termenelor defipte de lege, întrucât nu are un drept actual pretenției formulate în aceste condiții opunându-i-se prematuritatea, ca impediment care nu permite cercetarea fondului.
Nu se poate susține, astfel cum apreciază reclamantul că avea deja un drept născut de a sesiza instanța, decurgând din nesoluționarea notificării, înăuntrul termenului de 60 de zile prevăzut inițial de art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare și valorificând ca atare în prezent.
Reclamantul avea posibilitatea ca, în cazul refuzului nejustificat de soluționare a notificării formulate înăuntrul termenului prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să sesizeze instanța, să pretindă și să obțină soluționarea pe fond a pretenției, așa cum s-a statuat, de altfel, prin Decizia Î.C.C.J. – Secțiile Unite nr. XX din 19 martie 2007.
Având în vedere că nu și-a exercitat acest drept anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 cu modificările și completările ulterioare, reclamantul trebuie să se supună condițiilor de formă și fond (inclusiv urarea procedurii prealabile) de la data la care a investit instanța.
Instituirea termenelor prevăzute de dispozițiile Legii nr. 165/2013 nu contravin nici liberului acces la justiție și nici principiului neretroactivității legii civile.
În concluzie, acțiunea adresată Tribunalului C., înainte de împlinirea termenelor prevăzute de art.33 din Legea nr. 165/2013 cu modificările și completările ulterioare referitoare la soluționarea pe fond a notificării adresate unității deținătoare, i se opune excepția de prematuritate, reclamantul neprevalându-se de un drept actual față de neexpirarea termenelor de procedură prealabilă.
În atare situație, nu se mai impune analiza și pe fond a apelurilor formulate de către părți.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în baza disp.art. 480 Cod proc.civ. va admite apelurile formulate de părți, va schimba în tot sentința apelată și va respinge acțiunea ca fiind prematur introdusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile civile formulate de apelanții pârâți P. M. C. și M. C., cu sediul în C., ., și apelantul reclamant V. D. M., cu domiciliul procesual ales în București, . nr. 3-5, ., ., împotriva sentinței civile nr. 581/17.03.2015 pronunțate de Tribunalul C., Secția I civilă, în dosarul nr._, schimbă în tot sentința apelată și respinge acțiunea ca fiind prematur introdusă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2015.
Președinte, Vanghelița T. | Judecător, M. G. | |
Grefier, C. M. |
Jud.fond C.M.P.
Red.dec.jud. T.V. 26.10.2015
Tehnored.gref.M.C. 27.10.2015/5 ex.
| ← Expropriere. Decizia nr. 94/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 144/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
