Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 552/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 552/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 22792/215/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 552
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. P.
Judecător M. C.
Judecător G. I.
Grefier M. V. A.
*****************
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul E. N., împotriva deciziei nr. 157 din 2 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Z. G. M., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant E. N., asistat de avocat F. P. și intimata pârâtă Z. G. M., asistată de avocat O. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat F. P., pentru recurentul reclamant E. N., a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum 5055.00 lei cu chitanța nr._ din 24 ianuarie 2013 și timbru judiciar în valoare de 5 lei și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Avocat O. A., pentru intimata pârâtă Z. G. M., a depus Întâmpinare, care s-a comunicat și recurentului, chitanță avocațială și copie carte de identitate a intimatei; nu s-a opus probei cu înscrisuri.
Curtea, a încuviințat proba cu înscrisuri.
Avocat F. P. pentru recurentul reclamant E. N., a depus la dosar adeverința nr. 325/16.01.2013, emisă de Primăria B..
S-a comunicat copia înscrisului depus, intimatei pârâte, prin avocat O. A..
Avocat O. A. și Avocat F. P. nu au solicitat amânarea cauzei pentru observarea înscrisurilor depuse.
Curtea, constatând că nu mai sunt excepții de invocat și cereri de formulat și apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul părților.
Avocat F. P., pentru recurentul reclamant E. N., a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, în raport de care a pus concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se efectua expertiza privind împărțirea riguroasa a terenului, cu individualizarea exacta, prin coordonate clare si, de asemenea, pentru a se efectua o expertiza in construcții civile de către un expert specializat in acest domeniu.
Într-o teză subsidiară a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei, în sensul atribuirii recurentului a întregii gospodării, cu obligarea acestuia la sultă sau inversarea loturilor, în sensul atribuirii recurentului, a construcției cu destinația de locuință. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Avocat O. A., pentru intimata pârâtă Z. G. M., a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea deciziei ca temeinică și legală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.2997/15.02.2011 s-a admis, în parte, acțiunea precizată formulată de reclamantul E. N., împotriva pârâtei Z. G. M., s-a admis, în parte, cererea reconvențională precizată formulată de pârâtă, s-au confirmat rapoartele de expertiză efectuate în cauză de experți N. L. și B. D. în varianta I a expertizei evaluări bunuri mobile și în varianta I a expertizei evaluări imobiliare, depuse la 31.01.2011, urmând ca lotul nr. 1 al acestei expertize să revină reclamantului, iar lotul nr. 2 pârâtei, atribuind bunurile conform acestor variante, astfel:
Lotul nr. 1 a revenit reclamantului, fiind compus din următoarele bunuri: teren de 704 mp, situat în B., ., nr. 55, jud. D.-_ lei, împrejmuire 98,61 m-4102 lei, construcție depozit-172 800 lei, autoturism Opel Astra-3200 lei, mobilă de dormitor, compusă din pat dublu, șifonier 3x2 uși și comodă cu oglindă-1620 lei, 2 traverse ovale, 1,25x0,7 și 1,25x2,25-410 lei, 3 pilote de 2 pers.-133 lei, 6 perne-135 lei, o lustră cu 4 abajoare-299 lei, mobilă de bucătărie, compusă din colțar, masă extensibilă, 2 scaune tapițate-1040 lei, 4 corpuri 2 uși, 1 corp 1 ușă-424 lei, aragaz Zanussi-650 lei, hotă electrică-249 lei, butelie aragaz-60 lei, mască butelie-126 lei, robot Platinium-175 lei, aplică cu 3 spoturi exterior-299 lei, 2 traverse 1,25 x0,8-218 lei, 2 seturi tacâmuri-90 lei, 2 seturi vase-100 lei, tv. Platinium-400 lei, 2 covoare ovale 3,5x2,5-1000 lei, 4 perne-27 lei, șifonier cu 2 uși-200 lei, comodă cu 2 sertare-100 lei, colțar extensibil-1500 lei, masă tv.-80 lei, plasmă LG-1440 lei, 2 aplice halogen-70 lei, covor 3x4 m-958 lei, aparat sport cu greutăți-550 lei, combină muzicală Sony-470 lei, canapea extensibilă și 2 fotolii-2966 lei, piscină 2,5 m-1520 lei, tablouri 1,5x2-900 lei, tablouri 0,6x0,4 m-72 lei, mașină de spălat-1035 lei, cuptor electric-40 lei, dulap geam cu cristal-560 lei, scaun ergonomic-100 lei urmând să primească sultă de la pârâtă suma de 11 lei.
A fost obligat la plata unei sulte în favoarea pârâtei în cuantum de 4902 lei.
Lotul nr. 2 a fost atribuit pârâtei, fiind compus din următoarele bunuri: teren de 491 mp, situat în B., ., nr. 55, jud. D.-245 550 lei, construcție locuință-_ lei, construcție șopron, cuptor și fântână-1340 lei, împrejmuire 9,82-408 lei, mobilă sufragerie compusă din șifonier cu 2 uși, vitrină cu 2 uși, vitrină 1 ușă-1125 lei, colțar-1200 lei, masă de sticlă-460 lei, combină muzicală-260 lei, jaluzele verticale 4x3,5 m-1053 lei, lustră cu 6 brațe-399 lei, mobilă hol compusă din canapea extensibilă și 2 fotolii-2300 lei, masă din sticlă-230 lei, candelabru cu 6 brațe-459 lei, jaluzele verticale 7x3 m-1470 lei, pat etajat pt. copii-860 lei, 2 pilote pt. o persoană-48 lei, masă cu 4 scaune din nuiele-1092 lei, dulap cu 1 ușă și oglindă-340 lei, 2 leandri-350 lei, 2 lămâi-700 lei, 4 aplice felinar-120 lei, suport rufe-40 lei, bicicletă copii mijlocie-140 lei, bicicletă copii mare-260 lei, combină frigorifică-950 lei, traversă 1,25x0,6-55 lei, cuptor microunde-150 lei, balansoar copii-350 lei, tobogan copii-370 lei, pianină-7980 lei, 3 tablouri 1x0,6 m-540 lei, 5 tablouri 0,3x0,2 m-90 lei, cuier de hol-250 lei, urmând sa primească sultă de la reclamant suma de 4902 lei.
A fost obligată la sultă reclamantului suma de 11 lei.
S–a stabilit termen de plată a sultelor de către părți, 2 luni, de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Pe baza materialului probator administrat în cauză, la 06.07.2010, instanța de fond a pronunțat o încheiere de admitere în principiu, prin care a admis, în parte și în principiu, acțiunea precizată și cererea reconvențională precizată, constatând că părțile au dobândit, pe perioada căsătoriei, următoarele bunuri: un imobil compus din teren intravilan în suprafață de 1246 mp și o casă cu 4 camere din cărămidă și acoperită cu țiglă pe terenul de mai sus, imobil situat în localitatea B., ., nr. 55, jud. D., o bucătărie de vară din material lemnos, fântână din tuburi de plastic, gard din ciment pe 3 laturi și din metal la fațadă, o construcție cu parter și mansardă alături de casa de mai sus, cișmea din piatră cu jgheab, chioșc de vară cu 4 scaune din lemn, gard curte cu bolțari beton, imobile amplasate pe terenul de mai sus, precum și următoarele bunuri mobile: un autoturism Opel Astra, mobilier dormitor compus din: pat dublu, 2 noptiere cu sertare, saltea Relaxa, șifonier cu 2 oglinzi și 6 uși, corp cu 4 sertare, oglindă, mașină de cusut,,I.,, 3 traverse ovale, 3 pilote, 6 perne, lustră cu 4 abajururi; mobilier sufragerie: mobilă cu șifonier 3 uși și minibar, colțar extensibil din mahon, masă acoperită cu sticlă, combină muzicală Sony, jaluzea verticală, lustră; mobilă bucătărie: colțar, masă extensibilă de 12 persoane, 2 scaune tapițate, 6 corpuri suspendate, aragaz Zanussi cu hotă electrică, butelie aragaz în masca aragazului, robot bucătărie, aplică interior, aplică exterior, 2 traverse; veselă și tacâmuri, tv. Platinum; mobilă hol: canapea extensibilă, 2 fotografii, masă, scaun ergonomic, candelabru cristal, jaluzea verticală; bunuri în living: 2 jaluzele verticale, 2 covoare ovale, pat etejat pt. copii cu 2 saltele Relaxa, 2 pilote, 4 perne, șifonier cu 2 uși, corp cu 2 sertare, colțar, canapea extensibilă, masă tv., plasmă LG, 2 aplice cu becuri halogene; bunuri în pivniță: 4 felinare, covor ¾, masă cu 4 scaune, acoperită cu geam Rotan, canapea extensibilă, 2 fotolii, corp mobilă cu oglinzi, leandri, 2 lamâi, combină muzicală; bunuri baie: boiler, bideu, chiuvetă, cadă ovală, mașină de spălat automată, vas WC cu capac și rezervor, 4 mochete ovale; bunuri pe mansardă: suport rufe, 2 biciclete copii, dulap mahon cu geamuri cristal, combină frigorifică ,,Gorenje,, cuier baie, traversă, 10 tablouri cu rame rigips, hidrofor atașat la fântână cu tuburi, cuptor electric, cuptor cu microunde, 2 șezlonguri în mansardă, tobogan ,,Chico,, pt. copii, piscină din cauciuc, aparat sport cu greutăți și haltere, cuptor din piatră pentru grătar, pianină, instalație calorifer, centrală termică ,,Imergaz,, unitate centrală Writemaster de supraveghere cu cameră de filmat, pe hol.
Ieșirea din indiviziune a părților s-a dispus în cote de ½ pentru fiecare.
S-a constatat că următoarele îmbunătățiri la imobilul casă, bun comun, au fost efectuate numai de reclamant, după divorț, urmând ca expertul evaluări imobiliare să nu le ia în considerare la evaluarea imobilului: refăcut integral tencuiala exterioară și acoperișul.
S-a dispus efectuarea unor expertize în specialitățile evaluări imobiliare și evaluări bunuri mobile, pentru evaluare și lotizare, cu un onorariu de câte 800 lei, în sarcina ambelor părți.
Rapoartele de expertiză dispuse în cauză au fost efectuate de experți B. D., în specialitatea evaluări imobiliare, care a propus 3 variante de lotizare și N. L., în specialitatea evaluări bunuri mobile, care a propus 2 variante de lotizare.
Pârâta a formulat obiecțiuni la ambele rapoarte de expertiză, fiind nemulțumită de modalitatea de evaluare a bunurilor reținute de instanță, obiecțiunile fiind încuviințate de instanță, dispunându-se efectuarea unei adrese către experți, pentru a răspunde la ele.
Instanța de fond, din oficiu, a formulat obiecțiuni la raportul evaluări imobiliare, urmare a omiterii de către expert a evaluării tuturor imobilelor reținute în încheierea de admitere în principiu, respectiv: construcția cu parter și mansardă, alăturată imobilului casă, cișmea din piatră cu jgheab și chioșc de vară.
Răspunsurile la obiecțiuni au fost depuse la dosar la 04.11.2011, 11.01.2011 și 31.01.2011.
Ținând cont de încheierea de admitere în principiu, instanța, în raport de dispozițiile art. 728 C. civ., art. 36 alin. 1 C. fam. și art. 6739 C.proc.civ., a admis, în parte și în fond, acțiunea precizată și, în parte și în fond, cererea reconvențională precizată formulată de pârâtă, confirmând rapoartele de expertiză efectuate în cauză de experți N. L. și B. D. în varianta I a expertizei evaluări bunuri mobile și în varianta I a expertizei evaluări imobiliare, depuse la 31.01.2011, urmând ca lotul nr. 1 al acestei expertize să revină reclamantului, iar lotul nr. 2 pârâtei, atribuind bunurile conform acestor variante.
Instanța de fond s-a oprit asupra acestor variante, din necesitatea respectării disp. art. 741 C.civ., ținând cont, totodată și de posesia bunurilor de către părți.
Ca termen de plată a sultelor de către părți, instanța a stabilit 2 luni, de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În temeiul art. 276 C.p.c., instanța a compensat, în totalitate, cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii de admitere în principiu a declarat apel reclamantul E. N..
Acesta a solicitat modificarea sentinței, după cum urmează: construcția locuinței atribuită în lotul pârâtei are 4 camere, așa cum s-a reținut în dispozitivul încheierii de admitere în principiu și doar acestea fac parte din masa partajabilă; lotizarea masei partajabile în varianta 2 din raportul de expertiză, conform căreia toate bunurile din componența masei partajabile îi sunt atribuite lui, pârâta urmând a primi sultă corespunzătoare; obligarea pârâtei la plata către el la plata sumei de 10.110 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru achitată în cauză exclusive de către el.
În motivarea apelului se arată că în fapt, prin acțiunea introductivă, a solicitat partajarea bunurilor dobândite cu fosta soție, pârâta din cauză, în perioada căsătoriei, în cotă de 60% pentru el și 40% pentru aceasta.
Prin cererea reconvențională formulată, pârâta a completat masa bunurilor partajabile indicând o contribuție egală a părților în dobândirea acestora, iar în încheierea de admitere în principiu din data de 06.07.2010 s-a stabilit masa bunurilor partajabile și cota de 1/2 pentru fiecare.
Apreciază apelantul că această cotă a fost incorect determinată, în condițiile în care, de la încheierea căsătoriei până la desfacerea acesteia, într-un interval de ca 15 ani, pârâta nu a fost angajată decât aproximativ 2 ani la societatea comercială al cărei administrator este.
Față de această stare de fapt, susține apelantul că este evident că veniturile realizate de el sunt incomparabil mai mari decât cele ale pârâtei.
In raport de starea de fapt menționată, se mai arată, de apelant, motivarea instanței de fond, cum că nu a fost posibilă o determinare certă a contribuției părților la dobândirea bunurilor comune, este evident netemeinică.
Se arată, de asemenea, că prin încheierea de admitere în principiu s-a reținut în componența masei partajabile o locuință cu 4 camere. în lotizarea făcută, această construcție aparținând lotului pârâtei, are o valoare de 176.000 lei reprezentând valoarea întregului imobil, așa cum a fost determinat prin raportul de expertiză întocmit în cauză, fără a se ține cont că restul de 5 camere nu au fost incluse în masa partajabilă și că în ele, societatea comercială pe care o administrează, își desfășoară activitatea.
Totodată mai arată că instanța nu a manifestat rol activ în sensul că nu a identificat cu exactitate imobilele supuse partajării, depozitul fiind asimilat cu ,,construcție cu parter și garaj" trebuind să fie exclus alături de garaj de la masa partajabilă fiind bun propriu.
Solicită atribuirea de loturi conform variantei 2, masa partajabilă revenindu-i în natură, deoarece pârâta nu are nici o legătură cu orașul B. și nu folosește aceste bunuri, acestea fiind de altfel și unul din motivele divorțului părților.
Apelantul arată că pentru derularea acțiunii civile, a achitat o taxă judiciară de timbru în cuantum de 10.110,00 lei, la valoarea întregii mase partajabile, astfel că pârâta se cuvine să-i plătească cel puțin suma 5.050,00 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În drept, apelul este întemeiat pe dispozițiile art.286-298 C.P.C.
În apărare, intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
În apel, s-a încuviințat, la cererea apelantului și intimatei, proba testimonială, iar la cererea apelantului, și efectuarea unei expertize tehnice.
Prin decizia civilă nr. 157/ 2 octombrie 2012, Tribunalul D. a admis apelul formulat de reclamantul E. N., domiciliat în B., ., nr. 55, jud. D., împotriva sentinței civile nr.2997/15.02.2011 și a încheierii de admitere în principiu din data de 06.07.2010, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Z. G. M., cu același domiciliu.
A schimbat în parte sentința.
A compensat cheltuielile de judecată ale părților și a obligat pârâta Z. G. M. la 4290 lei, către reclamantul E. N..
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A obligat intimata la 854 lei cheltuieli de judecată în apel către reclamant.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele;
Critica apelantului, privind menționarea în sentință a unei suprafețe de teren mai mică decât cea reținută prin încheierea de admitere în principiu este nefondată.
Astfel, în încheierea de admitere în principiu s-a menționat suprafața de teren așa cum rezultă ea din actele depuse de părți, iar în sentință s-a înscris suprafața reală, așa cum rezultă ea din măsurătorile cadastrale, suprafață care este mai mică decât cea din acte.
Această din urmă suprafață a fost avută în vedere de instanța de fond în mod corect, valoarea loturilor părților fiind stabilită în funcție de suprafața efectiv atribuită.
Nu se justifică nici critica privind neindicarea de prima instanță a vecinătăților celor două suprafețe de teren atribuite părților.
Astfel, această omisiune a instanței poate fi îndreptată, potrivit dispozițiilor art. 281 C.p.civ. în condițiile în care în sentință s-a indicat varianta de lotizare din raportul de expertiză care a fost omologată, iar vecinătățile suprafețelor respective se regăsesc în " Planul de amplasament și delimitare a imobilului ", atașat raportului de expertiză.
Se constată, de asemenea, că prima instanță a atribuit în mod corect loturile părților având în vedere dispozițiile art. 673 ind. 9 C.p.civ, în sensul atribuirii de bunuri mobile și imobile în loturile ambelor părți, modul de amplasare a construcțiilor permițând formarea a două proprietăți distincte, proprietăți ce pot servi utilizării a două familii.
Referitor la critica privind partajarea unui imobil cu 9 camere în condițiile în care prin încheierea de admitere în principiu s-a reținut un imobil cu 4 camere, se constată că este de asemenea nefondată.
Astfel, este de necontestat că întregul imobil a fost reținut de prima instanță la masa partajabilă, ca bun comun și că cererea reclamantului de partajare a vizat imobilul în integralitatea sa. Menționarea că acesta ar fi avut doar 4 camere este explicabilă prin neincluderea holurilor, bucătăriei, încăperii de acces la pod, care reprezintă anexe.
Nu este fondată nici critica privind partajarea unui imobil care nu a fost inclus prin încheierea de admitere în principiu în patrimoniul comun al părților. Astfel, construcțiile expertizate și partajate sunt identificate în raportul de expertiză cu C1 -casa de locuit și C2- având destinația de depozit cu mansarda în curs de amenajare ca spațiu de locuit, acest din urmă imobil fiind menționat în IAP drept " construcție cu parter și mansardă ".
Aceasta construcție a fost edificată de părți pe durata căsătoriei, aspect dovedit cu declarațiile martorilor audiați în primă instanță și apel, S. Jeaneta C. și T. C.
Referitor la critica privind cotele stabilite de prima instanță, se constată că deși pârâta nu a realizat venituri pe toată durata căsătoriei, ci doar pe o durată de aproximativ 5 ani, aceasta s-a ocupat de îngrijirea celor două minore ale părților, locuind cu acestea în C., întrucât cele două urmau cursurile Liceului de Artă, fiind necesar sa fie supravegheate de unul din părinți.
Faptul că în această perioadă veniturile în familie erau aduse doar prin munca reclamantului, nu poate conduce la reținerea unei cote mai mari în favoarea acestuia în condițiile în care de creșterea și educarea minorelor trebuia să se ocupe ambii părinți, nu doar unul dintre aceștia, în speță reclamanta.
Este fondată, însă, critica privind cheltuielile de judecată.
Astfel, în primă instanță, reclamantul a achitat o taxă de timbru de 10.180 lei, iar pârâta de 1.600 lei, rezultând un total de 11.780 lei.
Cum, partajul profită ambelor părți, cheltuielile aferente acestuia trebuiau suportate conform cotelor stabilite, respectiv în mod egal.
Ca urmare a compensării rezultă o diferență de 4.290 lei, pe care pârâta trebuie să o plătească reclamantului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul E. N., invocând, ca și motiv de nelegalitate, art. 304 pct. 9 c.pr.civ.
În fapt, recurentul a motivat următoarele:
Instanța a aplicat greșit art.741 C.civ, art 673 ind 9 C.proc civ si art 14 alin 1 din OG 2/2000.
Invocarea aplicării greșite a art.741 C.civ si art.673 ind.9 C.proc civ constituie motiv de nelegalitate si nu de netemeinicie.
De altfel, practica Curtii de Apel C. este constanta in a aprecia ca in recurs se poate invoca neegalitatea deciziei, pentru ca lotizarea nu a fost făcuta cu aplicarea corecta a criteriilor de atribuire a bunurilor.
Cu titlu de exemplu, decizia 19/12-01-2009, secția I civila si pentru cauze cu minori si familie, în care se arata ca posesia exercitata de coindivizar, deși nu este prevăzuta de art 673 ind 9 C.proc civ, constituie un criteriu de atribuire, care a fost luat in mod constant in considerare, criteriile prevăzute de art 673 ind 9 C.proc civ fiind doar exemplificative.
De la despărțirea in fapt, recurentul a avut posesia continua a acestui imobil, intimata locuind din 2005, cu cele 2 fiice, in C..
Un alt criteriu ce trebuie urmat in procedura împărțelii judiciare este dat de necesitatea unei reale ieșiri din indiviziune.
Este dovedit in speța, prin recunoașterea paratei si probe testimoniale, ca in gospodăria din B. a rămas recurentul cu noua sa familie( șotia si o fetita de 1 an si 2 luni) iar gospodăria constituie o singura unitate locativă, ce poate fi folosita de o singura familie.
Întreaga suprafața de teren este de 1195 mp, din care i-a fost atribuită reclamantului suprafața de 885 mp, iar paratei 310 mp.
Este ușor de observat ca suprafețele atribuite parților nu au fost individualizate riguros, prin vecinătate si dimensiuni pe fiecare latura, cu schița clar întocmita.
Desi a criticat in apel acest aspect, instanța a apreciat nefondat ca această omisiune poate fi îndreptata potrivit art 281 C.proc.civ. Formulând motiv de apel pe acest aspect, instanța trebuia sa-1 analizeze, nu sa-i recomande procedura prevăzuta de art 281 C.proc.civ.
Planul de amplasament si delimitare a imobilului, atașat raportului de expertiza, la care face referire instanța de apel, nu prezintă individualizarea clara, prin coordonate precise, vecinătăți si dimensiuni pe fiecare segment de dreapta a suprafețelor de teren atribuite parților.
In aceste condiții nu este o reală ieșire din indiviziune, pe baza unei hotărâri judecătorești limpezi, care sa poată fi pusa in executare.
Nu este o reală ieșire din indiviziune si pentru faptul că, fiind obligate părțile sa folosească aceeași gospodărie, se va ajunge la o situație conflictuala.
Locuind in aceeași curte, scopul partajului nu este atins, instanța trebuind sa aibă in vedere si considerente de ordin moral, nu numai aplicarea stricta, rigida, a art.741 C.civ.
O gospodărie țărăneasca se întinde pe o suprafața de minim 1000 mp, iar, in speța, este vorba de 1195 mp, pe care instanțele o îmbucătățesc excesiv, scăzând valoarea economica a acesteia si făcând improprie folosirea celor doua loturi fizice create.
In plus, prin atribuirea unui depozit, recurentului, i se încalcă practic dreptul locativ, in condițiile in care construcția respectiva nu constituie o casa de locuit.
Este adevărat ca recurentul a început realizarea unei mansarde, insa lucrările sunt oprite de mai mult timp, nu are posibilități materiale de continuare a amenajărilor, iar daca decizia s-ar pune in aplicare, nu ar avea unde sa locuiască împreună cu cu soția si fiica, in vârsta de 1 an si 2 luni
Atribuirea casei de locuit in lotul paratei constituie un act gratuit de favorizare a acesteia, in condițiile in care aceasta lucrează in C. si locuiește cu fiicele rezultate din căsătoria părților, acolo, din 2005. Nu a existat niciodată intenția paratei de a se întoarce să locuiască efectiv in B..
In acest sens a fost si atitudinea procesuala a paratei. Distanta mare dintre C. și B. face imposibilă o navetă zilnică între cele două localității.
In plus, a efectuat lucrări la imobil, după despărțirea in fapt, ce au constat în refacerea integrala a tencuielii exterioare și a acoperișului.
S-ar putea susține cu temei ca instanța a aplicat greșit si dispoz. art.30 C.fam, când a reținut ca bun comun construcția cu parter si mansarda, in condițiile in care chiar parata recunoaște ca este realizata după despărțirea in fapt.
Construcția cu destinația de depozit a fost realizata prin contribuția societarii comerciale si aparține acesteia. Chiar si daca acest fapt nu ar rezulta clar din probe, este de observat ca e construit după despărțirea in fapt si nu poate fi bun comun.
In varianta I aleasa de instanță se mai observa o neconcordanță intre valorile bunurilor descrise in concluziile raportului de expertiza de la fila 103(dosar apel) si cele incluse in cele doua loturi ce alcătuiesc varianta I.
De exemplu, la concluzii „construcția locuința" apare cu valoarea de_ lei, iar lotul I cu 195.200 lei.
Construcția depozit apare cu valoare de 172.800 (in concluzii) si cu_ în lotul 2.
Este evaluat un garaj si inclusa valoarea acestuia de_ lei in imparțiala judiciara, in condițiile in care nu este reținut in IAP sau decizia tribunalului.
Instanța nu manifesta rol activ si încalcă prevederile art 129 si 130 C. proc. Civ, pentru ca nu se preocupa sa verifice daca expertul s-a conformat obiectivelor stabilite.
Astfel, deși i-a stabilit ca obiectiv ca, in lotizări, fiecare sa aibă cale separat de acces, acest fapt nu a fost realizat de către expert.
De altfel, expertul nu are specialitatea in construcții civile, ci doar in cadastru și evaluări imobiliare, si așa se explica faptul ca nici nu a realizat loturi care sa aibă funcționalitate distincta, cu prezentare pe plan a componentei fiecărei construcții reținute in IAP.
Se încalcă, astfel, dispoz. art.14 din OG 2/2000, pentru ca expertiza in construcții civile nu este efectuata de un expert cu o astfel de specialitate.
In mod greșit nu a fost reținuta o cota de 60% pentru recurent, in condițiile in care se recunoaște, in motivarea deciziei, ca parata nu a realizat venituri pe toata durata casatoriei, ci doar pe o perioada de aproximativ 5 ani, dar se da relevanță exagerata activității de îngrijire a celor 2 minore, de către parata. Aceasta îngrijire s-a putut realiza datorita veniturilor realizate de recurent si perioada mare de timp in care acesta a realizat venituri.
In considerarea celor expuse, solicită admiterea recursului, casarea deciziei si trimiterea cauzei la tribunal, pentru a efectua expertiza privind împărțirea riguroasa a terenului, cu individualizarea exacta, prin coordonate clare si pentru a se efectua o expertiza in construcții civile de un expert specializat in acest domeniu. Prin expertiza in construcții civile sa se stabilească daca singura clădire cu destinație de casa de locuit poate fi împărțita comod in natura, prin crearea de doua unități locative cu funcționalitate proprie, pentru a putea primi si recurentul, in lot, camera de locuit, nu un depozit cu o mansarda in curs de amenajare, in care nu poate locui cu noua sa familie
In teza subsidiara, solicita admiterea recursului, modificarea deciziei, in sensul de a se atribui imobilele în varianta nr.2 .
Daca se va aprecia ca trebuie respectat neapărat, inflexibil art.741 C.civ, atunci solicită sa i se atribuie locuința (CI) si parata sa primească C2, construcția cu destinație de depozit cu mansarda in curs de amenajare.
În susținerea recursului, la prezentul termen de judecată, recurentul reclamant a depus la dosar adeverința nr. 325/16.01.2013 a Primăriei B., în care se arată că, din studierea planului casei și deplasării la fața locului, rezultă imposibilitatea împărțirii casei în litigiu, în două unități comune cu funcționalitate proprie.
Intimata pârâtă a formulat Întâmpinare, arătând, în esență, că decizia atacată este legală și temeinică, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată; a precizat că, deși, în prezent, locuiește în C., are, în continuare, domiciliul în B., după cum rezultă din cartea de identitate, iar recurentul nu-i permite accesul în imobilul bun comun, aspect ce rezultă și din procesul verbal din 26.10.2010, încheiat de expert, în care se consemnează că pârâta nu a avut acceptul reclamantului să intre în imobil.
Recursul se va respinge, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.304 pct.1-9 c.pr.civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, motive prevăzute expres și limitativ, pentru promovarea recursului.
Prin urmare, eventualele motive de netemeinicie a hotărârilor – care vizează stabilirea unei anume situații de fapt, ca rezultat al modului de apreciere și interpretare a probelor administrate în cauză sau alte aprecieri ale instanței, lăsate la îndemâna judecătorului, de către legiuitor – nu constituie motive de recurs, în sensul prevăzut de art.304 c.pr.civ., nu pot face obiectul cererii de recurs, raportat la cerințele art.3021 alin.1 pct.c C.pr.civ., și, ca atare, nici nu pot fi supuse examinării de către instanța de recurs.
Aceasta înseamnă că instanța de recurs este competentă numai să verifice în ce măsură au fost corect aplicate dispozițiile de drept material, la situația de fapt stabilită prin hotărârile supuse recursului, și, de asemenea, respectarea dispozițiilor cu caracter procedural invocate de părți, precum și, din oficiu, motivele de nelegalitate de ordine publică, în condițiile prevăzute de art.306 alin.2 c.pr.civ.
În speță, urmare a aprecierii și interpretării probatoriului administrat la instanța de fond, dar și în apel, și, în principal, expertiză, s-a reținut o anume stare de fapt cu privire la imobilul supus partajului, respectiv că modul de amplasare a construcțiilor, permite formarea a două proprietăți distincte, proprietăți ce pot servi utilizării a două familii; actul depus de către recurent, emis de o autoritate locală, fără atribuții prevăzute de lege în acest sens, pe parcursul derulării procesului în calea de atac a recursului, se apreciază de Curte ca fiind un înscris pro causa, carenu este de natură a contrazice situația de fapt reținută de cele două instanțe, în baza unor probe directe, pertinente și concludente, în soluționarea unui astfel de litigiu, cum este expertiza.
Luând în considerare această situație de fapt, care, după cum s-a arătat, nu mai poate fi pusă în discuție, urmează a se examina dacă dispozițiile legale avute în vedere în soluționarea cauzei, respectiv, art. 741 din vechiul cod civil și art. 6739 c. pr.civ., au fost corect aplicate de prima instanță și, respectiv, de Tribunal, care a menținut sentința, sub aspectul atribuirii bunurilor.
Potrivit art. 741 c.civ., La formarea și compunerea părților, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeasi natură și valoare. Se va evita însă cât va sta prin putință îmbucătățirea peste măsură a eritajelor și diviziunea exploatațiunilor.
Potrivit art. 6739 c.pr.civ., La formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Or, reținând că imobilul supus partajului, edificat cu contribuție egală a celor doi soți, permite formarea a două proprietăți distincte, proprietăți ce pot servi utilizării a două familii, atribuirea în natură a imobilului, ambelor părți, nu încalcă în nici un mod dispozițiile legale menționate, dimpotrivă, este conformă literei și spiritului legii.
În ceea ce privește susținerile recurentului, cu referire la nevoia de locuință, posesia și îmbunătățirile aduse imobilului, în speță, acestea nu pot fi primite ca și criterii de atribuire a imobilului, exclusiv reclamantului.
Aceasta, deoarece, nici pârâta nu are o altă locuință în proprietate, în prezent locuind cu chirie în C., împreună cu cele două minore, fără, însă, a-și stabili domiciliu în C., iar asigurarea unei locuințe sigure, pentru viitor, și pentru cele două fetițe, ca și pentru fetița rezultată din actuala căsătorie a recurentului, constituie, cel puțin o obligație morală, și pentru tatăl recurent; de asemenea, posesia exclusivă a imobilului bun comun, de către unul din soți, după despărțire, chiar dacă poate constitui un criteriu de atribuire a bunurilor, nu este de natură, prin ea însăși și în mod necondiționat, să-i asigure, acestuia, și atribuirea respectivului imobil în cadrul partajului, întrucât, această situație este generată, de principiu, de stările conflictuale care duc la separarea soților, și nu de opțiunea propriu-zisă de a locui sau nu, în continuare, în imobilul bun comun, în speță, poziția reclamantului, de a nu-i permite pârâtei accesul în imobil, fiind constatată chiar de către expert; referitor la îmbunătățirile aduse imobilului, acestea constau în refăcut tencuiala exterioară și acoperișul imobilului bun comun, de către unul din soți, nefiind situația unor extinderi sau modificări majore, ce schimbă în mod semnificativ vechiul imobil, făcute de posesorul de bună credință, și care ar putea să conducă, în anumite condiții, la păstrarea imobilului în integralitatea sa, de către acesta.
Prin urmare, sub acest aspect, în cauză nu este incident motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pc. 9 C.pr.civ.
În ceea ce privește critica recurentului, în sensul că, prin atribuirea imobilului ambelor părți, în modalitatea dispusă de instanță, nu s-ar realiza o reală ieșire din indiviziune, examinată ca și motiv de nelegalitate a hotărârii, aceasta este total nefondată, întrucât, în raport de prevederile legale ce reglementează ieșirea din indiviziune, atribuirea în natură trebuie să constituie regula și, ori de câte ori acest lucru este posibil, instanțele trebuie să se pronunțe în acest sens.
În speță, după cum s-a arătat, s-a reținut că modul de amplasare a construcțiilor, permite formarea a două proprietăți distincte, proprietăți ce pot servi utilizării a două familii, așa încât, nici din acest punct de vedere, nu există motive de nelegalitate a deciziei atacate.
De asemenea, nici întinderea suprafețelor de teren atribuite părților, respectiv, 885 m.p., reclamantului și 310 m.p., pârâtei, nu constituie un impediment legal pentru partajarea în natură a imobilului; aprecierea recurentului, în sensul că aceste suprafețe de teren ar fi prea mici pentru o gospodărie țărănească, pe de o parte, este nerealistă, iar, pe de altă parte, ca și punct de vedere, ce poate fi exprimat de oricare dintre părți, este irelevant sub aspectul legalității hotărârii.
Referitor la modul de individualizare a suprafețelor de teren prin expertiza confirmată de instanță, este de menționat, în primul rând, că, sub acest aspect, reclamantul nu a formulat nici o obiecțiune la instanța de fond, neluând în calcul că instanța ar putea atribui imobilul și într-o altă variantă decât cea solicitată de acesta, respectiv, ambelor părți, iar, pe de altă parte, la dosarul cauzei există raportul de expertiză ce cuprinde și schița anexă cu planul de amplasament și delimitare al imobilului, în varianta omologată de instanță; acest plan de amplasament, făcând parte integrantă din raportul de expertiză, astfel cum a fost confirmat prin hotărâre, și cuprinzând dimensiunile și vecinătățile suprafețelor de teren atribuite părților, este de natură să asigure individualizarea acestora, iar, în măsura în care există totuși nelămuriri sub acest aspect, pentru punerea în executare a sentinței, părțile au la îndemână alte căi procesuale pentru rezolvarea definitivă a raportului litigios, prin executarea hotărârii.
Cu referire la situația conflictuală ce ar putea fi generată de atribuirea imobilului, ambelor părți, acesta reprezintă un aspect de apreciere al recurentului, un eventual motiv de netemeinicie a hotărârii, și nu de nelegalitate; de altfel, date fiind raporturile dintre părțile aflate într-un litigiu, în general conflictuale, ar însemna, față de opinia exprimată de recurent, ca instanțele de judecată să nu partajeze bunurile în natură decât atunci când părțile se înțeleg sub acest aspect, ceea ce ar fi în contradicție cu dispozițiile legale în materie.
În ceea ce privește critica și, respectiv, susținerea recurentului, de a i se atribui lui, într-o teză subsidiară, partea din imobil atribuită de instanță, pârâtei, Curtea constată, de asemenea, că nu există motive de nelegalitate a hotărârii atacate, sub acest aspect instanța de fond și, respectiv, de apel, apreciind, în raport de elementele speței dedusă judecății, dar fără a încălca prevederile legale în materie, în ce modalitate să facă partajarea în natură a imobilului.
Criticile recurentului, ce vizează specialitatea expertului, modul de efectuare a expertizei și lipsa de rol activ a instanței sub acest aspect, sunt nefondate.
Astfel, după încuviințarea și administrarea și a altor probe, Tribunalul, la solicitarea apelantului reclamant, a încuviințat și administrat proba cu o completare la raportul de expertiză, de către același expert care a efectuat lucrarea și la instanța de fond, B. D., specializarea: evaluarea proprietății imobiliare și topografie, cadastru și geodezie, necontestat în nici un mod de reclamant, iar obiectivele expertizei au fost stabilite de instanță, luându-se în considerare și cele depuse în scris și susținute de reclamant. Completarea la raportul de expertiză a fost contestată numai de pârâtă, reclamantul neformulând nici un fel de obiecțiune la această lucrare, dimpotrivă, și-a însușit-o, solicitând expres, cu ocazia judecării apelului, omologarea raportului de expertiză întocmit în faza de apel, de către expert B. D., în varianta a II-a, în care i se atribuie întreg imobilul, în natură.
Rezultă, așadar, cu prisosință, rolul activ al Tribunalului în soluționarea cauzei, respectarea dispozițiilor legale privind efectuarea expertizei, precum și adevărata nemulțumire a recurentului, care vizează, de fapt, modalitatea de atribuire a imobilului, menținută de instanța de apel, prin decizia atacată.
Referitor la criticile ce vizează cota contributivă la dobândirea bunurilor supuse partajului sau alte aspecte de fapt privind starea materială a părților, acestea constituie eventuale motive de netemeinicie a hotărârilor și, prin urmare, față de considerentele de drept expuse, nu se supun examinării de către Curte.
De altfel, susținerea recurentului, privind lipsa posibilităților materiale de a continua lucrările pentru definitivarea, ca și spațiu de locuit, a părții din imobil atribuită prin hotărârea de partaj, vine în totală contradicție cu solicitarea acestuia de a i se atribui întreg imobilul, pentru care ar trebui să plătească pârâtei, cu titlu de sultă, o sumă considerabilă, de cca. 245.000 lei, conform expertizei din apel. Ca atare, această susținere a recurentului, dimpotrivă, confirmă că soluția de partajare în natură a imobilului, este cea corectă și echitabilă, iar, pe de altă parte, solicitarea de inversare a loturilor, pe acest considerent, nu se justifică, în condițiile în care nici măcar nu s-a invocat că pârâta ar avea o situație financiară mai bună decât reclamantul și ar putea definitiva lucrările respective.
Față de considerentele expuse, constatând că în cauză nu subzistă motive de nelegalitate a deciziei atacate, în baza art.312 C.pr.civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
În baza art. 274 cod procedură civilă, va obliga recurentul la 1500 lei cheltuieli de judecată, către intimată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul E. N., împotriva deciziei nr. 157 din 2 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Z. G. M..
Obligă recurentul la 1500 lei cheltuieli de judecată, către intimată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2013
Președinte, P. P. | Judecător, M. C. | ||||
Grefier, M. V. A. | |||||
Red.Jud.P.P.
Teh,red.MA / 2 ex
Data 11.02.2013
Jud. apel I.E./ I.B.
Jud. fond A.M. V.
Opinie separată
În opinia separată, se apreciază că recursul este fondat pentru următoarele
considerente.
Finalitatea procesului de partaj judiciar este de a se sista starea de indiviziune și a se atribui bunuri în proprietate exclusivă foștilor coproprietari, cu respectarea criteriilor legale de atribuire prevăzute de art. 6739 cod procedură civilă și a dispozițiilor art. 741 cod civil. De asemenea, instanța trebuie să urmărească stingerea conflictelor dintre părți și crearea unor loturi care să individualizeze imobilele astfel încât să se asigure unități locative distincte.
Potrivit dispozițiilor art. 6739 cod procedură civilă,la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea. Recurentul reclamant a invocat în favoarea sa și criteriul folosinței bunurilor de la data despărțirii în fapt. Posesia exercitată de coindivizari asupra bunurilor supuse partajării nu este prevăzută de art. 6739 cod procedură civilă între criteriile ce trebuie avute în vedere la formarea și atribuirea loturilor, însă în practica judiciară acest criteriu a fost luat în mod constant în considerare, pe lângă criteriile enumerate exemplificativ de textul legal arătat.
Criteriile legale prevăzute de art. 6739 cod procedură civilăsunt justificate rațional și obiectiv, pentru a îndruma instanța și a evita arbitrariul în formarea loturilor, ele nefiind stabilite într-o ordine de preferință, astfel că toate aceste dispoziții trebuie aplicate coroborat, pentru a se respecta drepturile tuturor copărtașilor și a se face o împărțeală echitabilă.
Criticile vizând lotizarea constituie, astfel, critici de nelegalitate a hotărârii din apel, iar încălcarea dispozițiilor legale arătate atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Art. 6735 alin. 2 teza I cod procedură civilă dispune că instanța va face împărțeala în natură, acesta constituind chiar un principiu al partajului, instituit și prin art. 741 c.civ., potrivit căruia instanța trebuie să dea în fiecare lot, pe cât se poate, aceeași cantitate de bunuri mobile, imobile, de drepturi sau creanțe de aceeași natură, evitând, pe cât posibil, împărțeala excesivă a imobilelor. Unul din principalele criterii care trebuie respectat la partajarea terenurilor, cu sau fără construcții, este cel rezultat din prevederile art. 741 cod civ., care impune ca loturile să nu aibă suprafețe prea mici, care ar face greoaie exploatarea lor, urmărindu-se a se păstra parcelele așa cum au fost constituite la . părților, la data dobândirii dreptului de proprietate.
Așadar, atunci când în masa bunurilor partajabile intră mobile și imobile, instanța trebuie să aplice coroborat regula atribuirii aceleiași cantități de bunuri cu regula evitării împărțelii excesive a imobilelor, pornind de la ideea că principiul atribuirii în natură se respectă și prin faptul că uneia dintre părți i se atribuie imobile, iar celeilalte mobile.
În speță, se constată că bunurile imobile ale părților constituie o gospodărie din mediul urban, situată pe o suprafață de teren de 1246 mp, dobândită de foștii soți în anul 2004, compusă dintr-o casă cu 4 camere, o bucătărie de vară din material lemnos, o construcție cu parter și mansardă, care a rămas în folosința reclamantului de la data despărțirii în fapt, adică din luna mai 2008, așa cum s-a stabilit prin sentința civilă nr._ din 24.03.2009, în dosarul de divorț.
Soluția aleasă de prima instanță, confirmată în apel, de a forma două unități locative, prin atribuirea unei suprafețe de circa 704 mp și a construcției depozit în lotul reclamantului și de atribuire a altei parcele de aproximativ 542 m.p. pârâtei, împreună cu construcția cu destinație de locuință, nu este una legală, deoarece menține între părți o stare de tensiune iar fiecare dintre gospodării ar fi amplasată pe suprafețe de teren relativ mici, ceea ce ar duce la o diminuare excesivă a exploatației, contrar prevederilor art. 741 cod civil.
Instanțele nu au respectat nici criteriul folosinței bunurilor și pe acela al nevoii de asigurare a unei locuințe într-o anumită localitate .
Este de remarcat faptul că în prezent reclamantul este căsătorit și are un copil minor, în vârstă de un an, iar pârâta locuiește în C., cu cei doi minori rezultați din căsătoria cu reclamantul, care sunt înscriși la școală, prin urmare nu are nevoie de o locuință situată într-o altă localitate, la o distanță de 60 km față de locuința sa obișnuită.
În procesul de divorț instanța a reținut că pârâta și cele două minore s-au stabilit în C. cu 4 ani înaintea despărțirii în fapt, de comun acord cu reclamantul, pentru a fi înscrise minorele la liceul de artă.
Chiar dacă pârâta nu are bunuri imobile în proprietate și locuiește într-un imobil închiriat, asigurarea egalității loturilor prin plata unei sulte suficient de mare ( aproximativ 250 000 lei) dă posibilitatea acesteia de a-și procura o locuință în localitatea unde copii săi urmează cursurile școlare și unde și-a stabilit domiciliul de mai mulți ani.
Prin atribuirea de bunuri mobile în lotul pârâtei și a unei sulte semnificative, se respectă criteriile legale de atribuire, se asigură un partaj efectiv, mai ales că pârâta nu are nevoie de locuința din localitatea B. pentru a-și stabili domiciliul iar situația patrimonială și familială a reclamantului ar fi mai puțin afectată.
Instanța are în vedere faptul că împărțirea actualei gospodării în două unități locative distincte nu asigură o folosință utilă a imobilelor, deoarece suprafețele de teren aferente construcțiilor sunt relativ mici pentru o gospodărie obișnuită din mediul respectiv, iar construcția atribuită reclamantului nu îndeplinește toate standardele unei locuințe, fiind descrisă și în raportul de expertiză ca având destinația de depozit pentru produsele societății comerciale la care este asociat reclamantul. La data de 5.10.2010, când s-a făcut identificarea și evaluarea bunurilor imobile de către expert, acesta a reținut că depozitul nu are destinația de locuință, ci de spațiu de depozitare, fiind necesare investiții pentru instalații, compartimentări, amenajări, descrierea concretă a bunului fiind reluată și prin completarea raportului de expertiză, lucrare depusă la dosar la 11.01.2011.
Prin urmare, instanțele de fond au atribuit pârâtei locuința dintr-o localitate unde nu mai locuiește efectiv de câțiva ani și au impus reclamantului să locuiască împreună cu soția și copilul minor într-un spațiu de depozitare, la care va fi nevoit să facă lucrări de reamenajare și transformare, îngreunând activitatea comercială din care reclamantul obține profituri, prin micșorarea sau chiar desființarea spațiului de depozitare.
Având în vedere aceste aspecte, pentru a respecta și dispozițiile încheierii de admitere în principiu, cotele la care părțile sunt îndreptățite, situația posesiei de fapt a unora dintre bunurile care fac parte din masa partajabilă, atribuirea în natură a bunurilor, respectarea, pe cât posibil, a principiului echității între loturi, dar și evitarea situației îmbucătățirii peste măsură a terenurilor, se impune modificarea modalității de atribuire a gospodăriei, prin includerea ei în întregime în lotul reclamantului.
Adoptând soluția de a respinge apelul reclamantului, tribunalul a pronunțat o decizie nelegală, fiind greșit aplicate dispozițiile art. 741 Cod civil și criteriile evidențiate de art. 6739Cod pr. civ., astfel că, potrivit art. 304 pct.9 cod procedură civilă se impune admiterea recursului, modificarea deciziei din apel în sensul admiterii apelului declarat de reclamant, schimbării în parte a sentinței prin atribuirea în lotul reclamantului a întregii gospodării din loc. B. și obligarea acestuia la sultă către pârâtă reprezentând ½ din contravaloarea imobilelor, respectiv 244 595 lei( varianta 2 din expertiza din apel fila 147). Corespunzător faptului că doar acest motiv de recurs se constată ca fiind fondat, se impune menținerea restului dispozițiilor deciziei și sentinței.
Judecător,
G. I.
| ← Strămutare. Sentința nr. 25/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pensie întreţinere. Decizia nr. 4144/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
