Pretenţii. Decizia nr. 6295/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6295/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 6857/311/2010
Dosar nr._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6295
Ședința publică de la 10 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. P.
Judecător A. M.
Judecător M. C. Ț.
Grefier G. Ț.
**************
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 03.06.2013, privind recursurile declarate de pârâții N. P., I. M. și reclamanții N. V. și N. F., împotriva deciziei civile nr. 29 din 14.02.2013, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
Procedura de citare este legal îndeplinită fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 03.06.2013, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța în conformitate cu prevederile art. 260 c.pr.civ, a amânat pronunțarea la data de 10.06.2013.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 3454/05.04.2012 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, s-a admis cererea de chemare în judecata astfel cum a fost precizata de reclamanții N. V. și N. F., în contradictoriu cu pârâtii N. P. și I. M..
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 1379 reprezentând contravaloarea plantației pomicole, suma de 264,67 lei reprezentând contravaloarea plantației de vita de vie,conform raportului de expertiza întocmit de expert tehnic Paval M., suma de 30 344 lei reprezentând contravaloarea construcțiilor efectuate de terenul pârâților conform raportului de expertiza întocmit de expert tehnic N. D. pe care instanța îl va omologa.
S-a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind dreptul de retenție invocat de reclamanții prin cererea de chemare în judecata.
S-a admis în parte cererea reconvenționala formulata de pârâții reclamanți N. P. și I. M. în contradictoriu cu reclamanții pârâți N. V. și N. F. în sensul ca
S-a respins capătul de cerere privind obligarea reclamanților la ridicarea construcțiilor.
S-a admis capătul de cerere privind obligarea reclamanților N. V. și N. F. la plata sumei de 1316 lei reprezentând lipsa de folosința a suprafeței de 1000 mp aferenta casei de locuit,1326 lei reprezentând lipsa de folosinta a suprafeței de 3321 mp, 1158 mp, 1250 mp, 2476 mp, suma de 4600 lei reprezentând lipsa de fosolinta pentru imobilul casa cu 3 camere pe perioada mai 2009- martie 2011.
S-a dispus compensarea în parte a cheltuielilor de judecata și obligarea la plata sumei de 44 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecata astfel cum a fost precizata de reclamanții din prezenta cauza au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata contravalorii construcțiilor și plantațiilor edificate pe terenul proprietatea pârâtelor, construcții și plantații identificate prin rapoarte de expertiza efectuate în prezenta cauza.
Stabilirea faptului dacă un constructor și-a edificat imobilul pe terenul proprietatea altuia a fost de bună sau de rea credință, cu consecințe pe planul aplicării dispozițiilor art. 494 cod civil, impune verificarea tuturor împrejurărilor, de fapt și de drept, care au dus la nașterea conflictului.
Tot prin sentința civila nr. 1901 din 17.03.2000 aflata la fila nr. 11 din dosar, s-a efectuat și partajul succesoral dintre autoarea pârâților N. I., numitul N. P. tatăl adoptiv al reclamantului atribuindu-se în lotul autoarei pârâților N. I. suprafața de 1000 mp împreuna cu construcțiile existente pe aceasta suprafața de teren.
Prin Sentința Civila nr. 2592/20.04.2011 s-a efectuat partajul succesoral după autoarea N. Fineta, mama reclamantului N. V., partaj efectuat în contradictoriu cu tatal sau, N. P..
Prin Sentința civila nr. 4668/09.07.2009 s-a admis acțiunea în revendicare formulata de numita N. L., pârâta din prezenta cauza, în contradictoriu cu pârâtii N. V. și N. F. cu privire la suprafața de 1000 mp și imobilul casa și anexe situate pe aceasta suprafața de teren.
Prin certificatul de moștenitor nr. 52/2008 dupa decesul autoarei N. I. întreaga masa succesorala a ramas pârâtei N. L. iar moștentitorii acesteia sunt N. P. în calitate de soț supraviețuitor și I. M. în calitate de descendent de gradul I.
Constructorul este de buna credinta atunci cand nu stia ca terenul apartine altuia, crezand in temeiul unui titlu ale carui vicii nu le cunoaste, ca ii apartine lui si le construieste pe acel teren. de asemenea este de rea credinta atunci cand cunoaste ca terenul apartine altcuiva si totusi face constructia, plantatia, lucrarea In cazul constructorului de buna credinta, proprietarul devine proprietar al constructiei, fara a mai putea cere daramarea si ridicarea constructiilor., trenuind insa sa dezdauneza pe constructor.
Potrivit disp.art.494 alin.3 teza a II-a Cod civil, daca cladirile au fost edificate de o terta persoana de buna credinta, constructiile nu pot fi ridicate, însa proprietarul trebuie sa despagubeasca pe constructor.
Prin urmare, soarta constructiilor edificate pe terenul altuia depinde de buna sau reaua credinta a constructorului la momentul edificarii constructiei.
Buna credinta în situatia reglementata de art.494 cod civil este data de cunoasterea ori necunoasterea faptului ca se edifica pe terenul altuia.
În speta de fața din probele administrate în prezenta cauza respectiv din declarațiile martorilor audiati și din interogatoriile administrate a rezultat faptul ca reclamantii au edificat aceste construcții având credința ca terenul aparține autorului lor N. P., titlu de proprietate fiind anulat în privința suprafeței de teren pe care au fost edificate construcțiile și plantațiile ulterior edificării acestor construcții și plantații, prin urmare instanța apreciază ca reclamanții din prezenta cauza sunt constructori de buna credința.
Atunci când constructorul este de buna credința (aspect dovedit de reclamanți prin probele administrate în cauza) în mod obligatoriu proprietarul terenurilor devine si proprietarul construcției, fara a putea cere dărâmarea acestora sau ridicarea lucrărilor efectuate. Dar, pentru a nu se îmbogăți pe seama constructorului, proprietarul terenului va trebui sa-l despăgubească. Întinderea obligației de despăgubiri este determinata de partea finala a art. 494 Cod civil care da posibilitatea proprietarului sa opteze între:
- plata contravalorii materialelor si a prețului muncii;
- plata unei sume egale cu sporul de valoare dobândit de teren.
Proprietarul terenului va putea alege sa plătească suma cea mai mica dintre cele doua sume anterior arătate.
Ca atare, dreptul de despăgubire al constructorului de buna credința rezulta din aplicarea principiului îmbogățirii fara just temei .
Din raportul de expertiza întocmit în prezenta cauza de expert P. M. a rezultat faptul ca contravaloarea plantației pomicole existente pe terenul în litigiu, respective cei 41 de pomi fructiferi situați în curtea și gradina este de 1379 lei, iar contravaloarea plantației de vita de vie, 20 de butuci de vita de vie este de 264,67 lei.
Din declarația martorilor audiați în prezenta cauza(filele nr. 128-130) a rezultat faptul ca reclamanți sunt cei care au plantat butucii de vita de vie și circa 40-50 de pomi fructiferi, relațiile dintre reclamanți și autoarea pârâților N. I. fiind foarte bune, ei fiind cei care au întreținut-o și au înmormântat-o.
Din raportul de expertiza întocmit în prezenta cauza de expert N. D. pe care instanța în va omologa a rezultat faptul ca, contravaloarea contracțiilor existente în gospodaria situate în . Teiușului, județul O. este de_ lei.
De asemenea din proba testimoniala administrata în prezenta cauza a rezulat faptul ca reclamanții au edificat construcțiile existente pe terenul în suprafața de 1000 mp, aceștia locuind în aceasta gospodărie de peste 50 de ani, în aceasta gospodărie locuind cei doi reclamanți, N. P., tatal reclamantului și sora acestuia N. I..
Având în vedere ca din probele administrate în prezenta cauza a rezulat faptul ca reclamantii au construit pe terenul pârâților cu buna credinta și având în vedere rapoartele de expertiza întocmite în prezenta cauza de expert Paval M. și N. D. instanța va dispune obligarea pârâților la plata sumei de 1379 reprezentând contravaloarea plantatiei pomicole, suma de 264,67 lei reprezentând contravaloarea plantatiei de vita de vie,conform raportului de expertiza întocmit de expert tehnic Paval M., suma de 30 344 lei reprezentând contravaloarea constructiilor efectuate de terenul pârâților conform raportului de expertiza întomit de expert tehnic N. D. pe care instanța îl va omologa.
În ceea ce priveste capatul de cerere privind dreptul de retentie solicitat de reclamantii din prezenta cauza instanța are în vedere faptul ca prin încheierea de ședinta din data de 08.12.2010 instanța a pus în discuția parților excepția netimbrarii acestui capat de cerere, și a admis excepția de netimbrare a acestui capat de cerere.
În ceea ce priveste cererea reconvenționala instanța va admite în parte cererea reconvenționala formulata de pârâții reclamanti N. P. și I. M. în contradictoriu cu reclamantii pârâți N. V. și N. F. în sensul ca va respinge captul de cerere privind obligarea reclamantilor la ridicarea construcțiilor, și va admite capatul de cerere privind obligarea reclamantilor N. V. și N. F. la plata sumei de 1316 lei reprezentând lipsa de folosinta a suprafeței de 1000 mp aferenta casei de locuit,1326 lei reprezentând lipsa de folosinta a suprafeței de 3321 mp, 1158 mp, 1250 mp, 2476 mp, suma de 4600 lei reprezentând lipsa de fosolinta pentru imobilul casa cu 3 camere pe perioada mai 2009- martie 2011 pentru urmatoarele considerente.
Astfel prin cererea reconvenționala pârâții reclamanti I. M. ȘI N. P. au solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiata și obligarea pârâților la ridiciarea construcțiilor și plantațiilor existente pe terenul proprietatea lor.
Instanța apreciind ca reclamantii au fost constructori de buna credinta a admis acțiunea reclamantilor și a dipus obligarea pârâților la plata contravalorii acestor contrucții și plantatii. Astfel atunci când constructorul este de buna credinta (aspect dovedit de reclamanti prin probele administrate în cauza) în mod obligatoriu proprietarul terenurilor devine si proprietarul constructiei, fara a putea cere darâmarea acestora sau ridicarea lucrarilor efectuate.Pentru considerentele mai sus mențioate instanța a apreciat ca acest capat de cerere este neîntemeiat.
În ceea ce priveste capatul de cerere privind lipsa de folosinta pentru suprafeța de teren de 1000 mp aferenta casei de locuit, a suprafeței de 3321 mp, 1158 mp, 1250 mp, 2476 mp, precum și pentru imobilul casa cu 3 camere pe perioada mai 2009- martie 2011, instanta a apeciat ca sunt îndeplinite condițiile art. 998-999 cod civil.
Potrivit art. 998 Cod civ., orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, să-l repare, iar potrivit art. 999, omul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa. Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuiesc îndeplinite cumulativ următoarele condiții:: existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și respectiv, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Astfel s-a reținut din probele administrate în prezenta cauza respectiv din proba cu interogatoriul reclamantilor faptul ca acestia au fost evacuati din imobilul casa și curte în luna martie 2011, din aceasta luna nemailocuind în aceasta curte.
De asemenea din proba testimoniala adminsitrata în cauza a rezulatat faptul ca reclamantii au cultivat suprafețele de teren pentru care pârâții solicita contravaloarea lipsei de folosinta .
Astfel din probele administrate în cauza a rezultat ca sunt îndeplinite condițiile raspunderii civile delictuale mai sus menționate, reclamantii fara temei legal folosind imobilele mai sus mențioante, pentru imobilul casa și terenurile în suprafața de 1000 mp aferenta casei de locuit, a suprafeței de 3321 mp, 1158 mp, 1250 mp, 2476 mp, acestia depunând la dosar înscrisuri prin care fac dovada dreptului de proprietate.
În ceea ce priveste cheltuielile de judecata și având în vedere soluția din prezenta cauza instanța va dispune compensarea a acestor cheltuieli, în sensul obligării pârâților I. M. Și N. P. la plata sumei de 44 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe ai declarat apel pârâții N. P. și I. M., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, deoarece s-a respins ca neîntemeiată excepția invocată privind prescripția dreptului material la acțiune, fapt pentru care solicită în principal admiterea apelului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune și drept consecință respingerea acțiunii reclamanților ca fiind prescrisă, iar în subsidiar admiterea apelului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii cererii reconvenționale privind obligarea reclamanților la ridicarea de pe terenul lor a bunurilor menționate, fie admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare..
Consideră sentința pronunțată de sentința de fond ca netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
- reclamanții au solicitat instanței obligarea pârâților la plata contravalorii unor construcții și plantații efectuate pe terenul proprietatea autoarei lor, bunuri ce ar fi fost edificate potrivit precizărilor din 16.02.2011, în perioada 1933-2005, iar apelanții consideră că termenul de 3 ani din momentul în care proprietarul terenului și-a manifestat dorința de a-și însuși construcția;
- în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamanților și a obligat apelanții la plata sumei de 30.334 lei, deoarece reclamanții nu pot fi considerați constructori de bună credință, iar instanța, deși a admis ca întemeiate obiecțiunile la raportul de expertiză întocmit de N. D., a admis și o altă expertiză întocmită de M. I., iar în final, fără motiv a omologat raportul întocmit de N. D., cu toate că în concluzii reclamanții nu au solicitat omologarea acestui raport, din moment ce se întocmise o altă expertiză.
Prin decizia civilă nr. 29 din 14.02.2013, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._ Admite apelul declarat de apelanții pârâți N. P., cu domiciliul în com. Brebeni, . O. și I. M., cu domiciliul în Slatina, . AB, ., Județul O., împotriva sentinței civile nr. 3454/05.04.2012 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți N. V. și N. F., ambele cu domiciliul în com. Brebeni, . O..
Schimbă în parte sentința în sensul că obligă pârâții la plata sumei de 16.909 lei, reprezentând contravaloarea construcțiilor efectuate pe terenul pârâților conform raportului de expertiză întocmit de expertul M. I. (refăcut).
Păstrează restul mențiunilor sentinței.
Obligă pe intimați să plătească apelanților suma de 1917 lei, cheltuieli de judecată.
Dispune darea în debit a reclamanților N. V. și N. F. cu suma de 1824,67 lei reprezentând diferență taxă timbru fond.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul a reținut următoarele;
constate că acesta este fondat în parte cu privire la obligarea pârâților apelanți la plata sumei de 16.909 lei, reprezentând contravaloarea construcțiilor efectuate pe terenul pârâților conform raportului de expertiză întocmit de expertul M. I. (refăcut).
Astfel, la data de 02.11.2011, instanța de fond a dispus efectuarea unei contraexpertize cu aceleași obiective apreciind că intervalul de timp din martie și până la acel termen nu a fost atât de mare încât să ducă la degradarea substanțială a imobilelor.
A fost desemnat ca expert prin tragere la sorți expertul M. I., căruia i s-a stabilit și un onorariu provizoriu în cuantum de 600 lei, care a stabilit valoarea bunurilor la suma de 16.909 lei (fila 273 dosar fond).
Deși expertul M. I. a stabilit această sumă, instanța fără nicio motivare și fără ca reclamanții să solicite omologarea raportului de expertiză întocmit de N. D., a omologat raportul întocmit de acesta și a dispus obligarea pârâților la plata sumei de 30.344 lei, fără să țină seama că o parte din aceste bunuri au fost ridicate de reclamanți (gardul metalic), fapt recunoscut la interogatoriu și fără să țină seama că au fost evaluate și bunuri care nu au făcut obiectul cauzei (geamuri termopan și uși PVC).
Nu se poate reține reaua credință a constructorului care a edificat imobilul pe un teren ce se află în indiviziune cu o altă persoană care a dobândit întreaga proprietate abia după partajul judiciar și în condițiile în care a existat practic un accept tacit, fără vreo opoziție manifestă a pârâților, nici la debutul lucrărilor și nici pe parcurs, pretențiile sale de ridicare a construcțiilor manifestându-se abia după trecerea multor ani de la edificarea construcțiilor.
Așa cum a stabilit și instanța de fond din probele administrate în prezenta cauza respectiv din declarațiile martorilor audiați și din interogatoriile administrate a rezultat faptul ca reclamanții au edificat aceste construcții având credința ca terenul aparține autorului lor N. P., titlu de proprietate fiind anulat în privința suprafeței de teren pe care au fost edificate construcțiile și plantațiile ulterior edificării acestor construcții și plantații, prin urmare instanța în mod corect a apreciat ca reclamanții sunt constructori de buna credința.
În ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, tribunalul a apreciat că instanța de fond în mod corect a respins această excepție, reținând că termenul de 3 ani a început să curgă în momentul în care pârâții și-au exercitat dreptul de accesiune, adică în momentul pronunțării acțiunii în revendicare din anul 2008.
În conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelul, a schimbat în parte sentința în sensul că a obligat pârâții la plata sumei de 16.909 lei, reprezentând contravaloarea construcțiilor efectuate pe terenul pârâților conform raportului de expertiză întocmit de expertul M. I. (refăcut).
S-au păstrat restul mențiunilor sentinței.
A fost obligați intimați să plătească apelanților suma de 1917 lei, cheltuieli de judecată.
S-a dispus darea în debit a reclamanților N. V. și N. F. cu suma de 1824,67 lei reprezentând diferență taxă timbru fond.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții N. P., I. M. și reclamanții N. V. și N. F., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Recurenții pârâții, I. M., N. P. au solicitat în principal admiterea recursului, desființarea deciziei Tribunalului O. și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune și drept consecință respingerea acțiunii reclamanților ca prescrisă iar în subsidiar a solicita admiterea recursului, desființarea deciziei Tribunalului și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru efectuarea unei expertize care să stabilească fie c/v materialelor și prețul muncii, fie sporul de valoare al terenului pe care ar fi edificate anumite construcții,fie admiterea recursului si modificarea sentinței instanței de fond in sensul admiterii cererii reconvenționale privind obligarea reclamanților la ridicarea de pe terenul nostru a următoarelor bunuri: un saivan de oi, un geamlâc, un schelet metalic de bolta de vita de vie, un gard de ciment la . cu 4 compartimente iar in caz de refuz al reclamanților autorizarea noastră de a le demola pe cheltuiala reclamanților și obligarea intimaților reclamanți, la plata tuturor cheltuielilor de judecata .
Au arătat că consideră ca atât sentința pronunțata de instanța de fond cat si decizia pronunțata de instanța de apel sunt netemeinice si nelegale pentru următoarele considerente:
Reclamanții au solicitat instanței de fond obligarea noastră la plata c/v unor construcții si plantații efectuate pe terenul proprietatea autorilor autoarei noastre,bunuri ce ar fi fost edificate potrivit precizării lor din 16.02.2011 in perioada 1933- 2005.
Au susținut reclamanții ca o parte din construcții sunt edificate pe suprafața de 1000 m.p. curți construcții proprietatea autoarei N. I. iar alte construcții ar fi edificate pe suprafața de 4566 m.p. proprietatea numitului N. P..
F. de aceasta precizare subsemnații am invocat prescripția dreptului material la acțiune.
Ambele instanțe ne-au respins aceasta excepție ca neîntemeiata motivând nelegal ca termenul de prescripție de 3 ani ar fi început sa curgă din momentul in care subsemnații ne-am fi exercitat dreptul de accesiune, adică in momentul promovării acțiunii in revendicare in cauza_ adică la 4.08.2008.
Nici una din cele 2 instanțe nu a dezvoltat motivarea respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune si nu a precizat sub nici o forma motivele pentru care au fost ignorate toate argumentele invocate de noi detaliat privind momentul in care a început sa curgă termenul de prescripție pentru fiecare construcție in parte pretins a fi construita de reclamanți.
Au precizat că termenul de prescripție de 3 ani pentru construcțiile ce s-ar afla pe suprafața de 4566 mp ce a aparținut lui N. P. a început sa curgă in mai 1999,an in care conform sentinței civile nr. 3660/19.05.1999 acesta a solicitat evacuarea reclamanților din gospodăria in care locuia, afirmând că reclamanții au venit în domiciliul lui fără voia lui, sub pretextul că îl ajută dar in realitate au avut un comportament violent fata de el ,fiind nevoit sa se refugieze la vecini si sa solicite sprijinul organelor de poliție. Reclamanții au rămas in domiciliul respectiv împotriva proprietarilor si au refuzat evacuarea pana in aprilie 2011 când i-am executat silit.
A mai arătat că consideră ca termenul de prescripție începe sa curgă in termen de 3 ani din momentul in care proprietarul terenului si-a manifestat intenția de a-si însuși construcția, manifestare care nu consta neapărat din introducerea unei acțiuni in revendicare ci din manifestări de voința cu caracter neechivoc, ea putând rezulta din împrejurări de fapt ,cum ar fi acțiunea in evacuare introdusa de N. P. împotriva reclamanților precum si acțiunea . cu surorile lui de a face tot ce le-a stat in putința astfel încât toate bunurile construcții sa treacă in proprietatea autoarei N. I...
Ambele instanțe, de fond si apel au omis sa motiveze de ce acțiunea in evacuarea reclamanților formulata de N. P. în 1999 nu poate fi considerata ca data de la care sa înceapă sa curgă termenul de 3 ani in care reclamanții ar fi fost in drept sa solicite c/v unor construcții edificate pe terenul de 4566 m.p. si de ce termenul ar fi început sa curgă abia in august 2008 când a solicitat autoarea noastră N. L. evacuarea reclamanților.
Consideră ca acțiunea in evacuare promovata de N. P. are același caracter ca si acțiunea in revendicare si evacuare promovata de N. L. din moment ce si-a invocat calitatea de proprietar al gospodăriei si caracterul abuziv al prezenței reclamanților in acea gospodărie.
Aceeași situație exista si in cazul construcțiilor ce s-ar afla pe terenul de 1000 m.p. proprietatea autoarei N. I..
Prin sentința civilă nr. 1901/17.03.2000 pronunțata de Jud. Slatina in cauza nr. 1315/2000 având ca obiect ,,partaj succesoral al bunurilor ramase la decesul autorilor N. Ghe si N. M. „ soluționata in contradictoriu si cu reclamanții N. V. si N. F. (ei având calitatea de intervenienti )s-a constatat:
- ca masa succesorala rămasa de pe urma acestor autori se compune din suprafața de 1000 m.p. teren intravilan curți construcții precum si construcțiile aflate pe ea constând in casa din cărămida, acoperita cu tabla ,compusa din 3 camere si anexe gospodărești,
- ca moștenitori legali pe N. I. si N. P.
- s-a anulat ca netimbrata cererea de intervenție formulata de N. V.,
- s-a dispus ieșirea părților din indiviziune in lotul moștenitoarei N. I. fiind incluse terenul de 1000 m.p. împreuna cu casa cu 3 camere, sala, beci, anexa la casa compusa din 2 camere si sala, patul si magazie iar in lotul lui N. P. s-a inclus sulta.
In aceste condiții reclamanții având cunoștința de titularul dreptului de proprietate asupra terenului de 1000 m.p. aveau la dispoziție 3 ani de zile pentru a exercita împotriva acestuia, pentru obținerea unor despăgubiri pentru construcțiile pe care ar fi
pretins ca le-au edificat .
Apreciază deci ca termenul de prescripție de 3 ani a început sa curgă la 19.09.2000 ,data la care sentința civilă nr. 1901 a rămas irevocabila prin respingerea de către Curtea de Apel C. a recursului reclamanților.
Consideram ca fără nici un temei legal instanțele de fond si apel au respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocând faptul ca reclamanții intimați N. V. si N. F. s-ar fi înțeles foarte bine cu N. I., ca au îngrijit-o si înmormântat-o, mai ales ca insist reclamanții in cererea de chemare in judecata au recunoscut si susținut ca nu s-au înțeles cu nici unul dintre proprietarii terenului si construcțiilor ca total lui a dorit sa dezmoștenească si ca nu putea face acest lucru decât printr-o înțelegere cu surorile lui in urma căreia absolut toate bunurile ce le-ar fi putut moșteni de la N. P. au devenit proprietatea sorii sale N. I..
De aici rezulta foarte clar ca atat N. P. cat si N. I. nu i-au dorit pe reclamanți nici in timpul vieții lor nici după deces, atâta timp cat bunurile lui N. I. au ajuns in proprietatea autoarei N. L. si nu a lor care pretind ca au avut grija de ea (si de N. P.- adică au avut grija sa-i bata potrivit cererii in evacuare formulata de N. P..
Nici după decesul autoarei N. I. survenit la 13. 11.2002 reclamanții nu au formulat acțiune deși știau foarte bine ca folosesc bunurile mobile si imobile ramase la deces fără nici un drept si împotriva voinței tuturor moștenitorilor legali ai acesteia.
O dovada in plus o reprezintă si faptul ca reclamanții nu au vrut cu nici un chip sa părăsească imobilele deși autoarea N. L. a făcut numeroase demersuri la politie la fel ca si subsemnata Josifescu M. pentru suprafața de teren de 4566 m.p. cumpărata de N. P., reușind evacuarea reclamanților numai cu executorul judecătoresc,simpla hotărâre de evacuare și si revendicare teren nefiindu-le suficienta.
Nici una din cele 2 instanțe nu au motivat de ce termenul de prescripție de 3 ani nu a început sa curgă fata de reclamanți din13.11.2002.
Pentru aceste considerente a solicitat admiterea acestei excepții a prescripției dreptului material la acțiune.
2)Pe de alta parte pe fond sentința instanței de fond si decizia instanței de apel sunt nelegale deoarece prima instanța a admis acțiunea reclamanților așa cum a fost precizata si ne-a obligat la plata sumei de 30.344 lei iar instanța de apel la 16.909 lei.
A mai arătat că instanțele nu puteau sa îl oblige pe subsemnatul N. P. la plata vreunei sume de bani cu titlu de c/v construcțiilor efectuate pe tot terenul de 1000 m.p. si pe cel de 4566 m.p. deoarece subsemnatul nu am moștenit-o pe autoarea N. L.,așa cum multa din sentința civilă nr. 6041/24.11.2010 pronunțată de Judecătoria Slatina in cauza_ iar pe de alta parte unele construcții si plantații nu se află pe suprafața de 1000 m.p. moștenita de autoarea N. L. ci pe terenul de 4566 m.p. proprietatea lui N.
P. si care a fast cumpărat de losifescu M. de la N. P..,astfel ca eu nu am de ce sa fiu obligat sa-i despăgubesc pe intimații reclamanții neavând nici un drept de proprietate asupra celor doua suprafețe de teren pe care s-ar afla construcțiile ce ar fi fost edificate de aceștia.
Deși aceasta critica a reprezentat un motiv distinct de apel, instanța de apel a omis sa-l cerceteze si sa se pronunțe asupra temeiniciei si legalității acestuia,ceea ce face ca decizia pronunțata sa fie netemeinica si nelegala.
Cele 2 instanța nu puteau sa mă oblige pe subsemnata I. M. la plata vreunei sumei de bani pentru construcțiile si plantațiile pe care intimații le-ar fi edificat atât pe terenul de 1000 m.p. cat si pe cel de 4566m.p deoarece:
a), reclamanții aveau acțiune împotriva proprietarului suprafeței de 1000 m.p. adică împotriva lui N. I..
Ulterior decesului acesteia in 2002 reclamanții având cunoștința de acest deces aveau acțiune împotriva succesiunii.
Cu toate ca îi știau foarte bine pe moștenitorii legali ai acesteia reclamanții nu au făcut nici un demers in scopul satisfacerii intereselor lor ,mai exact nu si-au înscris eventuale pretenții la cartea funciara, la Primăria Brebeni si nici nu au deschis forțat succesiunea autoarei N. I. .
Daca ar fi făcut aceste conservări, fără îndoiala ca nici autoarea mea N. L. si nici subsemnata nu am fi acceptat o succesiune în care pasivul este mai mare decât activul așa cum rezulta din actele aflate la dosar.
Atât autoarea N. L. cat si subsemnata fie nu ar fi acceptat succesiunea fie am fi acceptat succesiunea sub beneficiu de inventor conform art. 685C.civ.
b)reclamanții aveau acțiune împotriva lui N. Pafaschiv proprietarul suprafeței de 4566 m.p
Nici împotriva acestuia reclamanții nu au depus la cartea funciara sau la Administrația fiscala vreo cerere având ca obiect, interdicția de înstrăinare sau existenta vreunei sarcini asupra terenului.
Atâta timp cat reclamanții au avut pe rolul instanțelor de judecata numeroase litigii cu N. P. începând cu 1999 si cu toate acestea timp de peste 10 ani nu au făcut nici o acțiune împotriva acestuia instanța de fond nu avea nici un temei legal sa s-o îndreptățească sa mă oblige pe mine in calitate de cumpărătoare sa-i despăgubesc pe reclamanți
Nici asupra acestui motiv de apel nu s-a pronunțat instanța de apel.
3).Fără nicinun temei legal instanța de fond ne-a obligat sa-i despăgubim pe reclamanți cu suma de 30.344 lei.
In motivarea acestei soluții instanța de fond a susținut ca a procedat la verificarea tuturor împrejurărilor de fapt si drept care au generat conflictul dintre părți pentru a stabili daca, reclamanții au fost de buna credința sau de rea credința.
Mai susține instanța ca a ajuns la concluzia ca reclamanții sunt de buna credința deoarece ar fi construit pe un teren aflat in viziune cu o aha persoana care ar fi dobândit întreaga varietate abia după un partaj judiciar si in condițiile in care ar fi existat un accept tacit, fără vreo opoziție manifesta a noastră nici la debutul lucrărilor si nici pe parcurs, ca pretențiile noastre de ridicare construcțiilor s-ar fi manifestat după trecerea multor ani de la edificarea construcțiilor si ca reclamanții ar fi construit pe un teren inclus . proprietate ce a fost anulat in anul 2000 prin sentința civilă 1901, ulterior edificării construcțiilor .
Aceeași instanța susține ca un constructor este de buna credința atunci când nu știa ca terenul aparține altuia, crezând in temeiul unui titlu ale cărui vicii nu le cunoaște,ca ii aparține lui si construiește pe acel teren.
Concluzia instanței de fond a fast ca reclamanții sunt de buna credința si ca in aceasta situație in mod obligatoriu proprietarul terenurilor devine si proprietarul construcțiilor, fără a putea cere ramarea acestora sau ridicarea lucrărilor efectuate.
Referitor la aceasta critica a noastră instanța de apel a apreciat-o ca neîntemeiata susținând si ea ca si cea de fond ca reclamanții au edificat construcțiile cu buna credința,ca din probele administrate respectiv interogatoriu, martori ar fi rezultat faptul că ei ar fiedificat niște construcții având credința ca terenul ar aparține autorului lor N. P., ca titlul de proprietate pentru suprafața pe care s-ar afla construcțiile ar fi fost anual ulterior edificării construcțiilor si plantațiilor.
In realitate,din probele administrate rezulta o cu totul alta situație.
Răspunsurile reclamanților la interogatoriu si declarațiile martorilor sunt contrazise de înscrisuri cu forța probanta absoluta reprezentata de hotărârile judecătorești definitive si irevocabile prin care s-a soluționat situația juridica a terenului pe care ar fi fost edificate construcțiile.
Astfel titlul de proprietate privind terenul pe care ar fi fost edificate construcțiile a fast anulat prin sent. civ. nr. 1901 din 17.03.2000.
Ori din declarațiile martorilor reclamanților rezulta ca aceștia ar fi edificat niște construcții in anul 2005,adică la 5 ani după anularea titlului de proprietate.
Același lucru rezulta si din rapoartele de expertiza a construiților si a plantațiilor si vitei de vie.
Adică in raportul expertului Paval M. rezulta ca toți pomii sunt plantați ulterior anului 2000, unii având chiar o vârsta de 2-3 a la momentul expertize!.
Aceeași concluzie se desprinde si din sentința civila nr. 2592/20.04.2001 pronunțata de Jud. Slatina in cauza nr. 8563/2000 având ca obiect acțiunea reclamantului N. V. de ieșire din indiviziune cu N. P. asupra bunurilor ramase la decesul mamei lui N. Fineta si in care a solicitat si constatarea ca unele bunuri sunt proprii ale lui.
Aceste construcții cu privire la care reclamanții solicită să îi despăgubim nu se regăsesc printre cele invocate in cauza in care s-s pronunțat sent.civ. 2592/20.04.2001 ceea ce denota ca daca ar exista aceste construcții au fast edificate ulterior anului 2001.data când cunoșteau ca nu au nici un drept asupra terenului nici ei si nici măcar tatăl lor, fapt ce ii cataloghează ca fiind constructori de rea credința si nicidecum de buna credința.
Din rapoartele de expertiza rezulta ca majoritatea construcțiilor a căror c/v am fost obligați s-o achitam reclamanților au fost edificate mult după ce reclamanții știau foarte bine ca nu au nici un drept asupra terenului si anume șopron si saivanul de oi .edificate in 2005, bolta de vită de vie, etc.
Susținerile instanței de fond nu au corespondent in probele administrate in cauza deoarece:
Reclamanții nu au construit pe un teren aflat in indiviziune cu alta persoană, ei nu au fost niciodată coproprietarii terenului înscris în titlul de proprietate nr._/66/7.04.1995.
Potrivit mențiunilor din acest titlu de proprietate,toata suprafața de 1,97 ha a aparținut lui N. I.Gheorge care a fost tatăl lui N. P.
In baza Lg. 18/1991 de pe urma acestui autor i s-a reconstituit dreptul de proprietate in calitate de moștenitor lui N. P..
Deci nu era vorba de un teren bun propriu al lui N. P. sau dobândit împreuna cu soția lui Fineta astfel încât sa credem ca vreodată N. V. ar fi fost in indiviziune cu tatăl lui sau cu alte persoane. El nu a avut niciodată calitatea de coproprietar
terenului pe care susține ca ar fi construit,
Deci nu este adevărat susținerea instanței ca numai după un partaj judiciar o terța persoana a devenit proprietarul întregului teren,
Faptul ca titlul de proprietate_/1995 ar fi fost anulat parțial prin sentința 1901 /2000 ulterior edificării construcțiilor nu prezintă nici o relevanta intru-cat atât înainte de anularea titlului cat și ulterior reclamanții nu aveau vreun drept de proprietate asupra terenului.
Nu are suport probatoriu nici susținerea instanței ca noi sau autorii noștri nu am fi manifestat nici o opoziție împotriva reclamanților de a construi deoarece din probe rezulta ca toți proprietarii terenului si casei au formulat atât acțiune împotriva lor acuzându-i de ocupare abuziva a imobilelor cat si din recunoașterile reclamanților referitoare la demersurile concentrate ale tuturor proprietarilor de a-i împiedica sa devina proprietarii vreunui teren si construcții.
Noi la rândul nostru de când am devenit proprietari am făcut toate demersurile legate împotriva ocupării abuzive a imobilelor de către reclamanții care așa cum am precizat si in întâmpinare nu avem cunoștința sa fi construit ei ceva, știut fiind de noi ca tot ce exista in gospodăria respectiva a fost făcut de N. Ghe.
Reclamanții nu pot fi considerați constructori de buna credința potrivit definiției instanței deoarece au știut dintotdeauna ca terenul a fost al bunicului N. Ghe,, si nu au avut niciodată vreun titlu care sa-i facă sa creadă ca terenul le aparține. Instanța a precizat care ar fi acel titlu tocmai pentru ca nu exista.
Reclamanții nefiind deci de buna credința instanța trebuia să admită noua cererea reconvenționala si sa dispună obligarea reclamanților la ridicarea construcțiilor edificate împotriva voinței tuturor proprietarilor
Reclamanții nu pot fi considerați constructori de buna credință atunci când edifica fără autorizație așa cum rezulta din rapoartele de expertiza,
A solicita pentru aceste motive modificarea sentinței in sensul respingerii acțiunii reclamanților si admiterii cererii noastre privind obligarea intimaților la ridicarea iar in cat de refuz, autorizarea noastră la demolarea construcțiilor edificate si a plantațiilor pomicole si viticole respectiv: un saivan de oi, un gard de ciment la . de bolta de vita de vie,o anexa cu 4 compartimente.
4) Consideră că sentința instanței de fond si decizia instanței de apel sunt
nelegale si netemeinice deoarece au fost obligați la plata sumei de_ lei reprezentând c/v construcțiilor edificate de reclamanți pe terenul nostru conform raportului de expertiză întocmit de M. I. refăcut adică din 10.03.2012 și nu cel din 02.11.2011.
A mai arătat că instanța de apel a optat pentru acest raport refăcut si nu pentru cel inițial fără a motiva de ce a optat pentru varianta refăcuta care corespunde mai puțin realității decât cea inițiala.
A mai arătat că a se observa ca la 2.11.2011 expertul a estimat valoarea construcțiilor la 12.035 lei iar in raportul din 10.03.2012 ,la 16.909 lei .Adică după 4 luni valoarea construcțiilor a crescut cu toate ca aceasta ar fi trebuit sa scadă prin uzura fizica.
Exemplu daca la 2.11.2011 saivanul de oi avea o stare rea si a fost evaluat la 789 lei, (fila 4 raport),la 10.03.2012 același saivan de oi,printr-o minune are o stare satisfăcătoare si este evaluat la 1778 lei (fila 4 raport refăcut).
B).Ne-a obligat la plata integrate a sumei de 16.909 lei fără sa țină seama ca o parte din bunuri au fost ridicate de reclamanți (gardul metalic fapt recunoscut la interogatoriu), fără sa țină seama că au fost evaluate și bunuri care nu au făcut obiectul cauzei (geamuri termopan si uși PVC —tot pentru ca reclamanții le-au ridicat demult) fără sa tina seama ca unele bunuri erau proprietatea noastră (cum
ar fi fântâna din grădina evaluată la_ și o bucătărie cu șopron evaluata la 2432 lei si un grajd pentru cal evaluat la 1523 lei bunuri ce era atribuite in lotul 2 al lui N. P. prin sent. civ. 2592//20.04.2001 si care mi-au fost vândute odată cu terenul subsemnatei losifescu M.)si care unele nu făceau obiectul cauzei pentru ca nu au fast solicitate de reclamanți.
Deci daca in cel mai rău caz instanțele ar fi reținut ca trebuie să-i despăgubim pe reclamanți cu c/v unor construcții, nu puteam fi obligați sa le plătim si c/v unor bunuri pe care si le-au ridicat deja (gardul metalic)a unor bunuri ce nu au făcut obiectul cauzei (geamuri termopan si uși PVC), a unor bunuri pentru care prin sentința civilă 2592/20.04.2001 s-a stabilit definitiv ca sunt proprietatea lui N. P. ( o bucătărie din calupi acoperita cu placi de azbociment si fântâna din gradina )fiind incluse in lotul 2 al acestuia I care sunt ale subsemnatei prin cumpărare de la N. P..
C). A mai arătat că nu există probe că reclamanții ar fi edificat construcțiile invocate de ei.. Daca ar fi edificat aceste construcții chiar înainte de ieșirea din indiviziune așa cum susține instanța, fără putința de tăgada ca ar fi făcut si acestea obiectul litigiilor avute cu N. P. si N. I. .
Martora E. N. a declarat ca tot ce exist a in gospodăria in litigiu a fost construit de N. Ghe si ulterior de N. P. cu N. Fineta.
Martorul N. C-tin propus de reclamanți a declarat ca aceștia au edificat in 2005 patul, magazie, fanar, aspect contrazis de rapoartele de expertiza conform cărora au fost edificate in anii 1970,deci martorul este mincinos.
Același martor susține ca alte construcții au fost edificate in 2005 . Admițând ca ar fi adevărat, rezulta ca reclamanții nu pot fi catalogați ca fiind de buna credința având in vedere ca in 2005 știau foarte clar ca nu au nici un drept de proprietate asupra terenului pe care ar fi construct.
La fel in cazul pomilor fructiferi, unii dintre ei având 2-3 ani.
5).Cele doua hotărâri sunt netemeinice si nelegale deoarece deși in drept acestea își întemeiază obligarea noastră la despăgubiri pe dispozițiile art. 494 C.civ. ,in fapt suntem obligați la c/v integrala a construcțiilor presupus edificate de reclamanți pe terenul nostru
Instanța de fond deși a precizat ca in cazul constructorului de buna credința pentru a nu se îmbogăți proprietarul terenului are obligația sa-l despăgubească pe constructor conform art.494 C.civ, având posibilitatea de a opta intre plata c/v materialelor si a prețului muncii si plata unei sume egale cu sporul de valoare dobândit de teren .
In fapt, suma la care am fast obligați nu reprezintă nici una din cele 2 variante.
Astfel nici un raport de expertiza nu a stabilit nici c/v materialelor si a prețului muncii, nici sporul de valoare dobândit de teren .
Pentru aceste motive consideră ca in cazul in care instanța de recurs apreciază ca . edificat anumite construcții pe terenul nostru si ca ei ar fi de buna credința, atunci s-a impune desființarea ambelor hotărâri si trimiterea cauzei la instanța de fond pentru efectuarea unei expertize având ca obiective:
- Stabilirea c/v materialelor si a prețului muncii si,
- Stabilirea sporului de valoare dobândit de terenul pe care s-ar afla edificate construcțiile ,ocazie cu care se va constata ca terenul nu a dobândit nici un spor de valoare, ci dimpotrivă ,așa zisele construcții fiind niște ruine,a scăzut valoarea terenului fiind necesare cheltuieli pentru demolarea construcțiilor ruina și curățarea locului.
În drept recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct.6,7,8,9 c.pr.civ, raportat la art. 1 și 3 din D 167/1958, art. 480 c.pr.civ., art. 492 al. 2 c.civ, art. 274 c.pr.civ.
În motivarea recursului reclamanții N. V. și N. F. au arătat că Tribunalul O., a admis apelul declarat de apelanții-parați N. P. si losifescu M. împotriva sentinței civile nr.3454/05.04.2012 pronunțata de Judecătoria Slatina, a schimbat in parte sentința in sensul ca pârâții au fost obligați la plata sumei de_ lei reprezentând contravaloarea construcțiilor efectuate pe terenul lor conform raportului de expertiza întocmit de expertul M. Hie (refăcut).
De asemenea s-a dispus darea noastră in debit cu suma de 1824,67 lei reprezentând diferența taxa timbru fond,
A mai arătat că pentru a pronunța aceasta hotărârea instanța a reținut ca potrivit contraexpertizei efectuate de către expertul M. Hie, valoarea imobilelor este de 16.909 lei iar instanța de fond fără nici o motivare si fără sa tina seama ca o parte din bunuri au fost ridicate de către reclamanți (gardul metalic) si ca au fost evaluate si bunuri care nu au făcut obiectul cauzei (geamuri termopan si uși PVC), a omologat raportul întocmit de către N. D..
Au arătat că au declarat recurs împotriva deciziei, pe care o consideră nelegala si netemeinica pentru următoarele considerente:
l. In mod greșit instanța ne-a dat in debit cu suma de 1824,67 lei având in vedere ca prin încheierea de ședința din data de 06.09.2012 (fila 27 dosar-apel) instanța, in raport de valoarea dedusa judecații respectiv 30.344 lei a constatat ca cererea este insuficient timbrata si ne-a pus sa completam taxa judiciara de timbru achitata la fond până la concurenta stimei de 1824.67 lei.
A arătat că la fond, au achitat suma de 251 lei cu chitanța nr._/24.11.2010 (fila 63 dosar fond) astfel ca instanța trebuia sa ne dea in debit cu diferența de 1573.76 lei si nu 1824.67 lei (taxa de timbru qferenta sumei de_ lei este 1824,76 lei).
2. In mod greșit, apreciem noi, instanța a omologat raportul de expertiza (refăcut) întocmit de expertul M. I. având in vedere ca, pe de o parte nici una dintre părți, cu ocazia soluționării cauzei la fond, nu a fost de acord ca acest expert sa întocmească vreo lucrare in cauza iar pe de alta parte si pârâții au fost de acord, sub anumite aspecte cu lucrarea întocmita de către expertul N. D., solicitând omologarea acelui raport de expertiza.
F. de primul aspect subliniat si anume ca niciuna dintre părți nu ar fii dorit ca M. I. sa întocmească vreo lucrare in cauza arata ca prin încheierea din 12.01,2011 (fila 72 dosar fond), cu ocazia numirii experților s-a consemnat ca „reclamanții prin apărător, in ceea ce privește numirea expertului in specialitatea construcții civile solicita sa nu fie numit M. I..", fiind numita dna Paval M. ca urmare a acordului părților,
La rândul lor nici pârâții nu au fost de acord ca numitul M. I., atunci când a fost tras la sorti de către instanța, sa întocmească contraexpertiza construcții civile (fila 228 dosar fond).
Nici o parte nu dorea numirea expertului M. I. dar fiind faptul ca locuiesc in aceeași localitate, a avut dea lungul timpului divergente cu părțile si apreciau ca poziția acestuia este una subiectiva si părtinitoare, lucru care s-a si întâmplat înjumătățind valoarea rezultata din raportul de expertiza întocmit de N. D..
Cat privește faptul ca pârâții au fost de acord cu omologarea raportului de expertiza întocmit de expert N. D., acest lucru a fost susținut de apărătorul paraților la fond cu ocazia concluziilor, consemnat in încheierea de ședința, este adevărat ca pentru ceea ce privește cuantumul lipsei de folosința, insa nici nu au solicitat la rândul lor omologarea raportului de expertiza întocmit de M. I. pentru celelalte aspecte.
3. Motivarea Tribunalului O. ca instanța de fond in mod greșit a omologat raportul întocmit de expert N. D. fără sa tina seama ca acesta a evaluat bunuri care nu au făcut obiectul cauzei (geamuri, termopan si uși PVC) sau ca a evaluat bunuri ridicate de subsemnații (gardul metalic) este nefondata.
În obiecțiunile formulate de către părți la raportul de expertiza întocmit de N. D. (filele 174,175 dosar fond) la care expertul a si răspuns, apelanții pârâți nu au invocat nereguli cu privire la aceste bunuri.
Mai mult gardul metalic a fost evaluat de către expertul M. Ilic ceea ce înseamnă ca acesta a fost identificat de către expert la fata locului, nefiind ridicat (primul obiectiv al instanței pentru expertul M. I. a fost sa identifice construcțiile de pe teren). Același lucru s-a întâmplat si cu gemurile termopan si ușile PVC.
Expertul N. D. a fost mult mai explicit in sensul ca a precizat si care sunt îmbunătățirile si reparațiile aduse de reclamanți si a evaluat si separat aceste reparații, lucrarea sa fiind mult mai bine justificata in comparație cu expertiza lui M. I..
F. de cele menționate au solicitat admiterea recursului, modificarea decizia Tribunalului O. in sensul respingerii apelului declarat de către pârâții N. P. si losifescu M. împotriva sentinței Judecătoriei Slatina și menținerea in totalitate a sentinței civila nr.3454/05.04.2012 și obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
Recursurile declarate de părți sunt întemeiate și se vor admite avându-se în vedere următoarele considerente:
În ședința publică din data de 3.06.2013, Curtea a invocat, din oficiu, ca motiv de ordine publică, motivul de casare prtevăzut de art.304 pct.1 Cod procedură civilă, raportat la calificarea căii de atac ce trebuie exercitată împotriva sentinței civile nr.3454 din 5.04.2012 a Judecătoriei Slatina având în vedere valoarea obiectului cererii de chemare în judecată și dispozițiile art.282 ind.1 Cod procedură civilă.
Astfel potrivit dispozițiilor art.282 ind.1 Cod procedură civilă nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensiile de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie comercială cât și civilă, acțiunile posesorii, precum și cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii și în alte cazuri prevăzute de lege.
În speță, instanța constată că reclamanții au promovat o acțiune în pretenții al cărui obiect are o valoare de până la 100.000 lei, valoare stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
În raport de această valoare, Curtea constată că în mod greșit Tribunalul O. a calificat calea de atac declarată de părți ca fiind apel, aplicând eronat dispozițiile art.282 și 282 ind.1 Cod procedură civilă, deoarece stabilirea obiectului cererii cu caracteristica sa - valoarea, se realizează la momentul investirii primei instanțe și al stabilirii cadrului procesual, moment dedus din coroborarea dispozițiilor art.112 cu art.132 Cod procedură civilă, adică cel mai târziu la prima zi de înfățișare.Aceasta cu atât mai mult cu cât în apel sau în recurs nu poate fi modificat obiectul cererii de chemare în judecată, aspect dedus din interdicția expresă cunoscută de prevederile art.294 alin.1 (pentru apel) și art.316 coroborat cu art.294 alin.1 Cod procedură civilă(pentru recurs).
Cât timp valoarea obiectului cererii de chemare în judecată a fost stabilită de reclamanți la o sumă de 100.000 lei sunt perfect aplicabile și prevederile art.18 ind.1 Cod procedură civilă potrivit cu care instanța investită potrivit dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului cererii rămâne competență să judece chiar dacă, ulterior investirii, intervind modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceliași obiect.
Problema calificării căii de atac, dincolo de aspectul compunerii instanței din doi sau trei judecători, implică de fapt problema competenței unei instanțe ca instanță de apel sau ca instanță de recurs.
Reevaluarea bunurilor în urma administrării probelor, după momentul introducerii acțiunii, nu poate fi luată în considerare ca și criteriu de reevaluare a obiectului cererii cu ocazia declarăii căii de atac, întrcât valoarea obiectului cererii în raport de care se atabilești competența instanței și calificarea căii de atac se face numai în limitele procedurale cuprinse de art.112 și 132 Cod procedură civilă.
Pentru toate considerentele, Curtea constată că, față de dispozițiile exprese de art.282 ind.1 Cod procedură civilă și art.112 Cod procedură civilă modificarea valorii obiectului cererii, nu determină recalificarea căii de atac, iar împotriva hotărârii primei instanțe trebuie exercitată calea de atac a recursului.
Față de cele arătate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 raportat la art.304 pct.1 Cod procedură civilă, va admite recursurile, constatând că tribunalul a soluționat grești cauza ca instanță de apel, va casa decizia și va trimite cauza la Tribunalul O. pentru a judeca calea de atac ca instanță de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții N. P., I. M. și reclamanții N. V. și N. F., împotriva deciziei civile nr. 29 din 14.02.2013, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
Casează în tot decizia civilă nr. 29 din 14.02.2013, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._ .
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul O..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iunie 2013.
Președinte, S. P. | Judecător, A. M. | Judecător, M. C. Ț. |
Grefier, G. Ț. |
Red.jud. S.P./28 iunie 2013
Tehn. 3ex/G.Ț
Jud. fond.I.B.
Jud. apel.I.B./S.O.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 1628/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 6077/2013. Curtea de... → |
|---|
