Validare poprire. Decizia nr. 1628/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1628/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 5345/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1628
Ședința publică de la 26 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. P.
Judecător M. P.
Judecător M. C.
Grefier M. V. A.
*********************
Pe rol, judecarea recursului formulat de creditoarea S. OLGUȚA, împotriva deciziei nr. 366 din 02 Octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul debitor S. C. MUNICIPAL FILANTROPIA C., intimata terț poprit T. M. C., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege iar prin conținutul motivelor de recurs, recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care, apreciind cauza în stare de judecată, instanța a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea adresată Judecătoriei C. la data de 06.03.2012 creditorul S. Olguța a chemat în judecată debitorul S. C. Municipal Filantropia C., solicitând validarea popririi asupra terțului poprit T. M. C. pentru suma de 2449,95 lei, reprezentând debit conform titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 4846/21.11.2007 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._/63/2007 irevocabilă prin decizia nr. 8005/11.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel C. și cheltuieli de executare stabilite în baza procesului verbal nr. 121/E/2009 din 27.03.2009.
Motivând în fapt cererea a susținut că prin titlul executoriu menționat, debitorul S. C. Municipal Filantropia C., a fost obligat să îi plătească suma de 2449,95 lei la care s-au adăugat cheltuielile de executare.
Arată că nu îi este aplicabilă OUG 71/2009, întrucât titlul executoriu al creditoarei respectiv hotărârea judecătorească are ca obiect acordarea contravalorii tichetelor de masă și cheltuieli de executare, iar potrivit Codului fiscal, acestea nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile.
În acest sens s-a emis somația de executare nr. 121/E/2009 din 27.03.2009, după care s-a dispus înființarea popririi în mâinile terțului poprit T. C. la data de 25.01.2012, răspunsul terțului poprit fiind negativ.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 460 C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrată.
În dovedirea celor susținute petentul a depus la dosar extras din procedura din 19.07.2011, împuternicire avocațială, delegație de substituire și a timbrat legal acțiunea.
Din oficiu instanța a dispus atașarea dosarului de executare nr. 121/E/2009 al B. I. M. depus la data de 27.04.2012.
La data de 06.04.2012 debitorul spitalul C. Municipal Filantropia C. a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de validare poprire, arătând că în speță este vorba de cheltuieli salariale în natură ce fac obiectul OUG 71/2009, conform căruia urmează a fi executată eșalonat, după procedura prevăzută în acest act normativ.
Mai arată că acest act normativ a fost declarat de Curtea Constituțională ca fiind deplin constituțional, prin respingerea excepției de neconstituționalitate și nici nu contravine dispozițiilor CEDO.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține că creditorul S. Olguța a solicitat în contradictoriu cu debitorul S. C. Municipal Filantropia C., validarea popririi înființată prin înființare poprire creanță nr. 121/E/2009 din data de 25.01.2012 asupra terțului poprit T. C. până la concurența sumei de 2449,95 lei conform titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 4846/21.11.2007 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._/63/2007 irevocabilă prin decizia nr. 876/2008 pronunțată de Curtea de Apel C. și cheltuieli de executare stabilite în baza procesului verbal nr. 121/E/2009 din 12.03.2009.
Conform art. 460 alin. 1 C.pr.civ. dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare în vederea validării popririi.
În speță, prin sentința civilă nr. 4846/21.11.2007 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._/63/2008 irevocabilă prin decizia nr. 876/2008 pronunțată de Curtea de Apel C. a fost obligat debitorul S. C. Municipal Filantropia C. să achite petentului diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit salarizării în unitățile sanitare clinice pentru perioada 01.12.2006 – 21.11.2007 cu indexările și majorărțile survenite și salariile efectiv plătite în această perioadă și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al petentei. De asemenea a fost obligat debitorul la despăgubiri reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, de care ar fi trebuit să beneficieze aceasta potrivit numărului de zile lucrate lunar pentru perioada 01.12.2006 – 21.11.2007 dar nu mai mult de 20 de tichete lunar.
Întrucât debitorul nu s-a conformat, creditorul a solicitat executarea silită a titlului executoriu menționat formându-se dosar de executare nr. 121/E/2009 al B. I. M. în cadrul căruia a fost emisă înființare poprire creanță nr. 121/E/2009 în mâinile terțului poprit T. C., a cărei validare se solicită.
Conform prevederilor art. 460 alin. 2 teza II C.pr.civ. terțul poprit care cu rea-credință a refuzat să își îndeplinească obligațiile privind efectuarea popririi, va putea fi amendat prin aceeași hotărâre prin care se validează poprirea.
Din textul de lege enunțat rezultă că la momentul la care a primit adresa de înființare a popririi terțul poprit avea obligația de a efectua poprirea.
Instanța însă nu poate reține reaua-credință a terțului poprit având în vedere incidența prevederilor OUG nr. 71/2009 care stabilește că sumele prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar urmează a fi plătite conform acestui act normativ, iar executarea silită era suspendată de drept.
În acest context, la data primirii cererii de înființare a popririi, terțului poprit îi era interzis prin lege să efectueze acte de executare cu privire la sumele de bani ce reprezentau drepturi de natură salarială stabilite prin hotărâri judecătorești în favoarea personalului bugetar, inclusiv contravaloarea tichetelor de masă, acestea fiind tot drepturi salariale.
În soluționarea cauzei instanța apreciază că dispozițiile OUG nr. 71/2009 așa cum a fost modificată și completată, sunt aplicabile, aceste dispoziții legale nefiind în conflict cu prevederile Convenției Europene pentru Drepturile Omului.
În speță, este vorba de cheltuieli salariale în natură, ce fac obiectul OUG 71/2009, urmând a se executa eșalonat, după o procedură prevăzută expres, prevederile OUG nr.71/2009 cu modificările și completările ulterioare fiind constituționale, Curtea Constituțională a României pronunțându-se în sensul respingerii excepțiilor de neconstituționalitate. De asemenea, prevederile OUG 71/2009 cu modificările și completările ulterioare sunt în concordanță și cu prevederile art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la condițiile în care statul poate impune restricții ale dreptului de proprietate în interes public, iar măsura de eșalonare a plății este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim și păstrează un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere, executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești, iar tranșele de efectuare a plăților sunt precis determinate, devalorizarea monetară fiind acoperită prin reactualizarea sumei cu indicele de inflație la data plății.
Pentru a conchide astfel, instanța are în vedere contextul economic național și internațional, de notorietate, în care a fost adoptată OUG nr. 71/2009 respectiv declanșarea crizei economice care începând cu anul 2009 și-a făcut simțite efectele și în Europa, inclusiv în România.
Astfel, Guvernul a fost în situația de a adopta măsuri aspre pentru a menține echilibrul bugetar ce a impus luarea unor măsuri ce pot fi calificate ca ingerințe în drepturile recunoscute prin Convenție.
OUG nr. 71/2009 este o astfel de măsură, cu efecte în planul drepturilor protejate de Convenție însă contextul economic în care această măsură a fost adoptată, finalitatea urmărită, impune calificarea acestei măsuri ca fiind justificată, din considerente de interes general (menținerea deficitului bugetar), astfel că nu contravine Convenției Europene pentru Drepturile Omului.
Față de aceste considerente legale, instanța a apreciat că cererea creditorului privind validarea proprii având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului bugetar prin hotărâri judecătorești este neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecință.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea S. Olguța solicitând schimbarea în tot a sentinței, iar pe fond admiterea cererii.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta a arătat că sentința pronunțată de Judecătoria C. este profund nelegală, lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii: art. 460 Cpciv, Ordinul 2336/2011, principiul fundamental al separației puterilor în stat prev de art. 1 alin. 4 Constituție, precum și principiul aplicării legii civile în timp dar și cele ale art. 20 din Constituție.
Hotărârea judecătorească care constituie titlul executoriu al creditoarei privește contravaloarea tichetelor de masă de care ar fi trebuit să beneficieze apelanta în perioada dec 2006 - noiembrie 2007, contravaloarea cheltuielilor de executare care nu reprezintă drepturi salariale. Instanța de fond a analizat greșit actele normative aplicabile în speță:OU nr. 22/2002, OUG 75/2008 și OUG 71/2009 întrucât potrivit art. 20 din Constituție nu a ținut cont că legile interne vor fi interpretate în conformitate cu tratatele privind drepturile omului la care România este parte.
Jurisprudența CEDO are aplicabilitate directă în speță,fiind pronunțate în materia executării unor obligații stabilite de plată stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în sarcina statului, cu referire expresă la protecția efectivă a justițiabilului și restabilirea legalității ceea ce implică obligația administrației de a se plia unei sentințe sau hotărâri pronunțate de o asemenea sentință.
Mai mult decât atât titlul de față nr. 4846/21.11.2007 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2007 a devenit executoriu în anul 2007 data la care nu era în vigoare OUG 71/2009.
În drept au fost invocate disp. Art. 282 și urm Cpciv.
În conf cu disp. Art. 289 alin. 2 teza finală Cpciv, intimatul S. C. Municipal Filantropia C. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului întrucât în cauză nu se poate vorbi de o rea credință din partea sa sau a terțului poprit având în vedere că în conformitate cu disp. OUG 71/2009 sumele de bani stabilite prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul bugetar urmează a fi plătite conform acestui act normativ.
Intimatul terț poprit a formulat de asemenea întâmpinare solicitând respingerea apelului întrucât dispozițiile dreptului intern în materia executării creanțelor împotriva statului nu sunt contrare dispozițiilor Convenției EDO.
Prin decizia civilă nr. 366 din 02 Octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, s-a Respinge, ca nefondat, apelul declarat de creditoarea S. OLGUȚA împotriva sentinței civile nr.6509 din 30.04.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul debitor S. C. MUNICIPAL FILANTROPIA C. și intimatul terț poprit T. M. C..
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente la starea de fapt dedusă judecății.
Unul dintre principiile care limitează regula caracterului devolutiv al apelului este tantum devolutum quantum apellantum, care este o cerință a principiului disponibilității aplicabil procesului civil, principiu ce se impune și în fața instanțelor de control judiciar, așadar și a instanței de apel.
Ca atare, conform principiului enunțat, instanța de apel, ca instanță de reformare, este chemată să cerceteze cauza doar prin raportare la motivele invocate în cererea de apel, neputându-se pronunța asupra altor motive de reformare neindicate în conținutul motivelor de apel, cu excepția motivelor de ordine publică.
În speță, Tribunalul nu a identificat existența unor motive de ordine publică și analizând prima dintre criticile invocate referitoare la greșita analiză a actelor normative aplicabile, Tribunalul apreciază că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Chemată să se pronunțe asupra convenționalității OUG 71 2009, Curtea de C. European a Drepturilor Omului a apreciat în cuprinsul deciziei D. și alții împotriva României că interesul general poate justifica o ingerință a Statului în ceea ce privește modul de executare a unei obligații stabilite prin hotărâre judecătorească.
Cauza se referă la eșalonarea, de către Statul Român, a plății anumitor sume de bani obținute de către reclamanți prin hotărâri judecătorești definitive.
Curtea constată că în perioada 2008-2011 statul român a adoptat mai multe acte normative prin care se suspendă de drept orice cerere de executare a titlurilor executorii pronunțate în favoarea funcționarilor publice prin hotărâri judecătorești și prin care se introducea un sistem de executare a datoriilor prin plata unor tranșe anuale.
Se au în vedere în raționamentul Curții, OUG nr.71/2009 care prevede plata datoriilor în 3 tranșe anuale, în intervalul 2010-2012, OUG nr.45/2010 care a prevăzut ca plata sumelor datorate să se facă tot în 3 tranșe anuale, însă în intervalul 2012-2014 și Legea nr.230/2011 care a eșalonat plata pe 5 ani, în intervalul 2012-2016, cu anuități progresive, ajungând de la 5 % în primul an până la 35 % în ultimul an.
În contextul unei situații de dezechilibru bugetar major al Statului Român, Curtea consideră că măsurile luate și mecanismul de eșalonare instituit, de natură a menține echilibrul bugetar între cheltuieli și veniturile publice, pot fi considerare ca urmărind un scop de utilitate publică, plata eșalonată a sumelor datorate neputând fi nerezonabilă.
În speță, intimatul-creditor a solicitat validarea popririi înființate în mâinile terțului poprit T. Mun. C. ca urmare a faptului că acesta a restituit adresa de poprire cu mențiunea că au intrat în vigoare prevederile OUG nr.71/2009 potrivit căreia orice cerere de executare silită având ca obiect drepturi de natură salarială, este suspendată de drept.
Cum situația de fapt a cauzei D. D. și alții Contra României este similară speței deduse judecății, fiind vorba tot despre caracterul sistematic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar și executarea eșalonată a unui titlu executoriu ce are drepturi bănești și față de dispozițiile art.20 din Constituție, se impune a se ține cont de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie.
Tribunalul nu a reținut nici criticile apelantei privind inaplicabilitatea în cauză a disp. OUG 71/2009 întrucât hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu privește contravaloarea tichetelor de masă care nu reprezintă drepturi salariale constatând că actul normativ anterior menționat vizează hotărâri judecătorești avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii, iar nu exclusiv hotărâri judecătorești care au ca obiect drepturi salariale. Dreptul de a beneficia de acordarea unor tichete de masă este un astfel de drept de natură salarială .
În ceea ce privește critica potrivit căreia sentința nr. 4846/21.11.2007 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_/63/2007 a devenit titlu executoriu în anul 2007, anterior intrării în vigoare a OUG 71/2009, Tribunalul o apreciază de asemenea neîntemeiată având în vedere că obiectul actului normativ menționat îl constituie plata sumelor prevazute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2011, deci și a celui invocat de apelantă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs creditoarea S. OLGUȚA, susținând următoarele;
Decizia Tribunalului D. a fost data cu aplicarea greșita a legii: respectiv a dispozițiilor; 456-460 din C pr civ. si ale Ordinul 2336 / 2011, principiul fundamental al separației puterilor prevăzut art. 1 alin 4 din Constituția României, precum si principiul aplicării legii civile in timp cele ale art. 20 din Constituție, dispozițiile OUG 71/2009.
Conform art. 456 afin 1 din C. pr.civ. „în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit este obligat:
a) să consemneze suma de bani sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului, în cazul popririi prevăzute la art. 453 alin. (1);
Dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi. Instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi. Dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadență, cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-și efectele numai la data când sumele devin scadente.
Din aceste prevederi legale rezultă că terțul poprit, în speța T. C., avea obligația să consemneze suma de bani a cari poprirea a fost înființată pentru validarea unei popriri la scadente și nu să returneze adresa de poprire executorului.
Prin art. 1 din O.U.G.nr.71/2009 s-a instituit o procedură de eșalonare pentru plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009.
Instanța de apel a analizat greșit actele normative aplicabile în speță: OG nr. 22/2002, OUG. nr.75/2008 si OUG nr. 71/2009 întrucât potrivit art. 20 din Constituție nu a ținut cont ca legile interne pot fi interpretate în conformitate cu tratatele privind drepturile omului la care Românește parte.
In ceea ce privește analizarea cauzei de fata comparativ cu cauza D. si alții, constată că in mod greșit instanța de apel a făcut trimitere la aceasta, deoarece CEDO a respins cererea motivând: „ Astfel, in conformitate ca legislația in vigoare (supra, pct. 24), reclamanții au primit în octombrie 2008 o prima transa, reprezentând 30% din totalul sumelor datorate, în septembrie 2010, li s-a plătit o sama suplimentara, reprezentând 25% din a doua tranșă din suma totala, deși in temeiul O.U.G. nr. 45/2010 din 19 mai 2010 cea de a doua tranșă trebuit plătită in 2012.
Conform legii, sumele plătite s-au actualizat de fiecare data la raport cu indicele pretorilor de consum din data plații. P. in prezent, reclamanții au primit mai mult de o treime din suma totala acordata de instanță, restul sumei trebuind sa fie plătit eșalonat, conform legislației in vigoare, pana in 2016. Nn exista nimic in dosar care sa sugereze ca Guvernul nu are intenția de a respecta calendarul plaților".
Or, in prezenta situație na s-a făcut dovada respectării calendarului plătii, debitorul neachitând nici transa de 5 % ce se cuvenea conform OUG 71/2009.
Prin urmare instanța de apel nu a observat faptul ca nici măcar dispozițiile 71//2009 nu au fost respectate de către debitor si chiar de către stat prin organismele sale, fapt care este incompatibil cu CEDO si protocoalele acesteia, deoarece neexecutarea la termen a unei obligații este condamnata in practica CEDO.
Normele speciale prevăzute de Ordinul 2336 / 2011, obligatorii pentru Administrațiile financiare reglementează modul de punere in aplicare a prevederilor art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobata cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările și completările ulterioare, de către unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului, in calitate de terț poprit
F. de aceste dispoziții legale, terțul poprit avea obligația să plătească suma solicitata, chiar la scadenta si nu sa înapoieze adresa de înființare a popririi, deoarece sa achite transele trimestriale așa cum sunt prevăzute de OUG 71/2009.
In drept a invocat dispozițiile art.304 pct 8 si 9 din C. Pr. civ.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii în speță, atât a legii interne cât și a prevederilor normelor comunitare.
Este adevărat că în codul de procedură civilă este prevăzută o anumită procedură de executare silită a sumelor datorate de debitor creditorului, și obligația terțului poprit, însă așa cum de altfel arată chiar recurenta în cererea de recurs, prin OUG nr. 71/2009, s-a prevăzut o procedură de plată a sumelor respective, și tot prin aceeași ordonanță s-a prevăzut și că orice procedură de executare silită se suspendă de drept pe toată perioada de eșalonare a acestei plății.
În aceste condiții este evident că și obligația terțului poprit nu mai subzistă cât timp este în vigoare ordonanța respectivă.
Criticile recurentei privind greșita interpretare a principiilor jurisprudenței CEDO sunt de asemenea nefondate, dispozițiile dreptului intern în materia executării creanțelor împotriva statului nefiind contrare dispozițiilor din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Articolul 6 al Convenției garantează oricărei persoane dreptul ca o instanță să judece orice contestație privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. Dreptul de a obține executarea unei hotărâri judecătorești este parte a procesului civil și este garantat oricărei persoane prin art. 6 din Convenție ( CEDO, Cauza Ulger c. Turciei,_/02, hot. din 26 iunie 2007, M. și D. c. României ,_/00).
Dreptul de acces la justiție nu este însă un drept absolut, fiind recunoscute limitări ale acestuia, în anumite condiții.
Instanța europeană recunoaște că statele au o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii pentru a permite sistemului lor judiciar să răspundă exigențelor art. 6 ( cauza Ashingdane c. Regatului Unit, 28 mai 1985), atâta vreme cât limitările impuse nu ating chiar substanța dreptului. Limitarea dreptului de acces la instanță este permisă dacă are un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.
În speță, instituția debitoare nu a refuzat executarea silită, însă s-a făcut aplicarea actului normativ care dă posibilitatea de a se plăti creanța eșalonat, la anumite intervale de timp. O astfel de normă juridică reprezintă o ingerință a statului în dreptul creditorului de a obține executarea silită și finalizarea procesului civil, dar este o ingerință care are un scop legitim, acela de a proteja bugetul de stat într-o perioadă critică, și este rezonabil proporțională cu scopul urmărit.
Caracterul proporțional al limitării dreptului creditoarei de a obține executarea hotărârii judecătorești rezultă din faptul că OUG 71/2009, astfel cum a fost modificată, nu neagă dreptul la executare, ci doar stabilește modul în care creanța se va realiza, cu o întârziere rezonabilă, apreciată ca atare și de instanța europeană în cauza Vasyl Petrovych Krapynytskly împotriva Ucrainei, având în vedere că titlul executoriu a fost obținut în anul 2007. Măsura eșalonării plății este proporțională cu scopul urmărit, deoarece creditorul a beneficiat de drepturile salariale care constituie un bun, titlul executoriu privind doar anumite restanțe, diferențe salariale datorate de angajator pentru o perioadă anterioară, rezultate din aplicarea greșită a unor prevederi legale. În al doilea rând, obligația efectuării plății din titlul executoriu nu a fost stinsă, prin voința legiuitorului, ci doar amânată pentru o perioadă rezonabilă de timp iar creditorul va benefica da data executării efective de actualizarea creanței cu indicele prețurilor de consum.
Prin norma de drept internă nu se aduce atingere nici dreptului reclamantei de proprietate, garantat de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, deoarece alineatul 2 al articolului conferă dreptul statului de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general. Expunerea de motive la adoptarea Ordonanței relevă situația financiară dificilă a statului și argumentează eșalonarea plăților prin necesitatea protejării interesului general, astfel că sunt incidente dispozițiile convenției europene. În plus, dreptul de proprietate al reclamantei asupra bunului constituit de creanța împotriva statului nu este negat, nu îi este atinsă substanța, așa încât sentința ce reprezintă titlu executoriu nu rămâne inoperantă.
În concluzie, instanța apreciază că OUG nr. 71/2009 nu contravine Convenției Europene pentru Drepturile Omului; astfel fiind și întrucât prin această ordonanță de urgență a fost amânată și eșalonată executarea hotărârilor judecătorești care au ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar (categorie în care se încadrează și titlul executoriu al intimatei).
Asupra conformității OUG 71/2009 cu normele constituționale s-a pronunțat Curtea Constituțională prin mai multe decizii. Astfel, prin Decizia 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 237 din 14 aprilie 2010 s-a statuat că actul normativ criticat este o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-și executa creanța. Faptul că acesta își execută creanța într-o perioadă de 3 ani nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, datorită caracterului sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar. S-a arătat că executarea eșalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în nici un mod de Convenție.
Cu privire la dreptul de proprietate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un bun în sensul art.1 din Protocolul nr. 1; neexecutarea plății într-un termen rezonabil constituie, deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca și faptul că lipsa de lichidități nu poate justifica un asemenea comportament (Ambruosi împotriva Italiei, 2000, Burdov împotriva Rusiei, 2002). Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în condițiile unei crize financiare accentuate.
Cât privește cererea recurentei privind validarea popririi pentru suma reprezentând 5% așa cum prevede OUG nr. 71/2009, și care nu i-ar fi fost plătită, această cerere a fost făcută prima oară în recurs, astfel că decizia instanței de apel nu poate fi lovită de nelegalitate sub acest aspect.
Pentru considerentele arătate, constatând că decizia atacată este temeinică și legală, în baza art. 312 cod proc. civ. recursul va fi respins ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea S. OLGUȚA, împotriva deciziei nr. 366 din 02 Octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul debitor S. C. MUNICIPAL FILANTROPIA C., intimata terț poprit T. M. C..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Februarie 2013.
Președinte, P. P. | Judecător, M. P. | Judecător, M. C. |
Grefier, M. V. A. |
Red.Jud.M.P.
Tehn.red.MA / 2 ex
Data 04.03.2013
Jud. apel L.A.
D.O.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 3982/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretenţii. Decizia nr. 6295/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
