Pretenţii. Decizia nr. 6997/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6997/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 29768/215/2009
Dosar nr._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6997
Ședința publică de la 25 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M.
Judecător A. M.
Judecător S. P.
Grefier G. Ț.
****************
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 17.06.2013, privind recursul declarat de pârâții C. L. al Municipiului C. și M. C. prin Primar, împotriva deciziei civile nr.71 din 13.02.2013, pronunțată de Tribunalul D. –Secția I Civilă în contradictoriu cu intimatul reclamant P. S. M. și intimatul pârât . Oltenia S.A având ca obiect pretenții.
Procedura de citare este legal îndeplinită fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17.06.2013, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța în conformitate cu prevederile art. 260 c.pr.civ, a amânat pronunțarea la data de 25.06.2013.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 19.11.2009 sub nr._ reclamantul P. S. M. a chemat în judecată pe parata C. de A. Oltenia S.A. solicitând obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în cuantum de 840 Euro pentru lipsa de folosință asupra terenului proprietatea acestuia afectat de amplasarea conductelor subterane de apă.
În motivarea cererii reclamantul a învederat că este proprietarul terenului situat în C., . Toamnei) nr. 15 conform titlului de proprietate nr. 1691-_/04.07.1996. În continuare, reclamantul a arătat că pe terenul respectiv pârâta a amplasat fără acordul său o conductă de apă care ocupă o suprafață de 280 mp din totalul terenului de 2 340 mp. De asemenea, reclamantul a precizat că nu poate folosi nici terenul din partea dreapta sau stângă a conductei.
Prin sentința civilă nr._/25.11.2011 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei S.C. C. de A. Oltenia S.A., invocată de către aceasta, ca neîntemeiată.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului C. L. al Municipiului C. ca neîntemeiată.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Unității Administrativ Teritoriale ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul P. S. M. împotriva paraților S.C. C. de A. Oltenia S.A., C. L. al Municipiului C., prin Primar și Unitatea Administrativ Teritorială M. C., prin Primar ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de paratul C. L. al Municipiului C., prin Primar împotriva chematei în garanție S.C. C. de A. Oltenia S.A.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs – calificat apel - reclamantul P. S. M., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii precizate formulate.
Prin decizia civilă nr.71 din 13.02.2013 Tribunalul D. a fost admis apelul declarat de reclamantul P. S. M., în contradictoriu cu pârâții . OLTENIA S.A, C. L. AL MUNICIPIULUI C., M. C. PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr._ din 25 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
A schimbat în parte în parte sentința civilă atacată, în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . OLTENIA SA și respinge acțiunea față de aceasta.
A fost admisă acțiunea precizată și obligă pârâtul Mun. C., prin Primar să plătească reclamantului suma de 44.550 Euro, în echivalent în lei la data plății, reprezentând despăgubiri până la data introducerii acțiunii și la plata unei despăgubiri lunare de 1237,5 EURO/lună, în echivalent în lei la data plății, pentru suprafața de 825 mp începând cu luna iunie 2009, pe toată perioada existenței conductei care afectează terenul reclamantului.
A fost obligat pârâtul Mun. C., prin Primar să plătească reclamantului suma de 6120 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței civile apelate.
A fost obligat intimatul pârât Mun. C., prin Primar să plătească apelantului reclamant suma de 2545 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
S-a reținut in primul rând ca prin acțiunea dedusa judecații, așa cum a fost precizata ulterior, prin cererile depuse la filele 23, 37 si respectiv 122 din dosarul de fond, reclamantul a solicitat obligarea paraților S.C. C. de A. Oltenia S.A., C. L. al Municipiului C., prin Primar și Unitatea Administrativ Teritorială M. C., prin Primar la plata despăgubirilor în cuantum de 44.550 Euro, reprezentând lipsa de folosința pentru suprafața de 825 mp., pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii, și la plata unei despăgubiri lunare de 1237,5 EURO/lună, pentru suprafața de 825 mp începând cu luna iunie 2009, data introducerii cereri, pe toată perioada existenței conductei de apa care afectează terenul reclamantului, reclamantul invocând in fapt ca este proprietarul terenului situat în C., . Toamnei) nr. 15 conform titlului de proprietate nr. 1691-_/04.07.1996 si din acest teren o suprafața de 825 mp este afectata de amplasarea conductelor subterane de apă, reclamantul neputând folosi aceasta suprafața potrivit destinației terenului inscrisa in titlu – curti constructii intravilan.
Tribunalul a constatat ca din actele depuse la dosar rezulta ca reclamantul a facut dovada situatiei de fapt deduse judecatii, in sensul ca prin titlul de proprietate nr. 1691-_ din 04.07.1996 reclamantul P. S. M. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 2.200 m.p. situat C., jud. D., teren care avea destinația de teren arabil pentru suprafața de 1200 mp și construcții pentru suprafața de 1000 mp., iar acest teren este traversat de o conducta de apa subterana cu diametrul de 1 m, la o adancime de 2m in sol, afectand nemijlocit o suprafata de 67 mp si ca zona de protectie, pe care nu se pot edifica constructii, o suprafata de 1033 mp, din care 825 mp cu destinatia intravilan curti constructii ( V. raportul de expertiză tehnico-judiciară specialitatea topografie și cadastru întocmit de expertul I. I.).
Din datele furnizate de Mun. C., prin Primar, prin notele scrise depuse la fila 128 din dosarul de fond, planul de amplasament (planșa 4 ), planul de situație cu privire la poziționarea rețelei de distribuție și rezervoarele de apă, extras din inventarul . și Anexa 2 la HG nr. 195/2002 cu privire la inventarul și elementele de identificare a bunurilor care aparțin domeniului public al Municipiului C., si adresa nr._/04.11.2011 depusa de C. de apa Oltenie la fila 170 din dosarul de fond, rezulta in mod indubitabil ca respectiva conducta apartine domeniului public al Mun. C. si se afla in administrarea Companiei de Apa Oltenia, astfel incat tribunalul constata ca fata de obiectul actiunii deduse judecatii, asa cum a fost precizata ulterior, este intemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatei C. de Apa Oltenia. Fiind un simplu administrator, pârâta intimata C. de Apa Oltenia nu poate dispune cu privire la ridicarea si reamplasarea acestor conductelor de apa fără acordul proprietarului, care este titularul investiției, și cel căruia îi incumbă eventuale cheltuielile pentru reamplasarea conductelor de alimentare cu apă sau plata despagubirilor pentru terenurile afectate de respectivele conducte .
In speta, calitatea procesuala pasiva a Mun. C., prin Primar, este justificata de calitatea acestuia de proprietar al conductei in litigiu si in raport de dispoz. art. 12 din Legea nr. 241/2008 privind serviciul de alimentare cu apa si canalizare, potrivit caruia "În exercitarea atribuțiilor ce le revin, autoritățile administrației publice locale adoptă hotărâri sau emit dispoziții, după caz, privitoare la:
a)aprobarea programelor de reabilitare, extinderea și modernizarea sistemelor existente, precum și a programelor de înființare a unor noi sisteme de alimentare cu apă și de canalizare, în condițiile legii;
b)coordonarea proiectării și execuției lucrărilor tehnico-edilitare, în scopul realizării acestora într-o concepție unitară și corelată cu programele de dezvoltare economico-socială a localităților și de amenajare a teritoriului, de urbanism și de mediu;
c)aprobarea studiilor de fezabilitate privind extinderea, modernizarea și reabilitarea sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare;
d)asocierea intercomunitară în vederea înființării și exploatării în comun a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare și pentru realizarea investițiilor în infrastructura aferentă acestuia;
e)darea în administrare sau delegarea gestiunii serviciului, precum și încredințarea exploatării bunurilor proprietate publică sau privată a unităților administrativ-teritoriale aferente sistemelor de alimentaro cu apă și canalizare".
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Consiliului L. al Municipiului C., tribunalul a constatat ca in mod corect instanta de fond a retinut ca este neintemeiata exceptia invocata de acest parat, in raport de dispozițiile art.2 alin. 1, coroborat cu art. 10 alin. 1 si art. 23 alin. 2 din Legea serviciului de alimentare cu apă și canalizare nr. 241/22.06.2006, conform cărora autoritățile deliberative ale unităților administrativeau competența exclusivă, în numele și pe seama unităților administrativ-teritoriale în tot ceea ce privește conducerea, coordonarea, controlul și responsabilitatea în organizarea și gestionarea serviciului public de alimentare cu apă și canalizare, in plus C. L. al Municipiului C. urmand să execute obligația în vederea realizării dreptului reclamantului în cazul admiterii acțiunii acestuia.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a constatat ca sunt intemeiate criticile formulate de reclamant privind gresita aplicare a dispozitiilor legale aplicabile de catre instanta de fond. Astfel, in cauza s-a dovedit in mod indubitabil, prin raportul de expertiza intocmit in fata instantei de fond, ca terenul in litigiu de 825 mp, potrivit precizarii de la fila 122 din dosarul de fond, proprietatea reclamantului nu poate fi folosit de reclamant potrivit destinatiei sale – intravilan curti constructii, find afectat de conducta de apa in litigiu, astfel incat in conditiile art. 480 C.civ., art. 44 alin. 5 din Constitutie si art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO, reclamantul este indreptatit sa solicite si sa obtina despagubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a afectarii atributelor dreptului sau de proprietate, potrivit destinatiei bunului sau – curti constructii. Sub acest aspect, retinerea instantei de fond in sensul ca reclamantul își poate exercita în mod nestânjenit toate cele trei prerogative ale dreptului de proprietate și anume: folosința, posesia și dispoziția, si ca folosința și posesia terenului în suprafața de 1345 mp m.p., afectat de conducta de apă și zona de protecție, nu este folosita de către pârâte, ci de reclamant care o poate pune în valoare după destinația actuală – agricultură apare ca fiind lipsita de suport probator, iar in plus aprecierea instantei de fond in sensul ca nu exista un temei juridic care să îndreptățească instanțasă oblige pe pârâte să încheie un contract de concesiune pentru un teren pe care nu îl exploatează apare ca fiind fara legatura cu speta dedusa judecatii si obiectul precizat de relcmant – despagubiri pentru lipsa de folosinta a terenului in supraf. de 825 mp.
In speta, este evident ca lucrarea realizata pe terenul proprietatea reclamantului este una de interes public local - alimentarea cu apa a populatiei din zona - dispozitiile legale aplicabile fiind cele prevazute de art. 44 alin. 5 din Constitutie, art. 586 Cod civil, art. 2 si art. 26 din Legea 241/2008.
Prin urmare, îngrădirea dreptului de proprietate privata în scopul satisfacerii unui interes public este permisa de Constitutie. Suntem astfel în fata unei limitari legale a dreptului de proprietate al reclamantului, terenul strabatut de conducta magistrala de alimentare cu apa fiind afectat de o servitute legala, posibila potrivit art. 586 cod civil si art. 26 din Legea 241/2008, dar art. 26 alin. 2 din instituie o servitute legala gratuita doar pentru executarea lucrarilor necesare intretinerii si exploatarii sistemelor de alimentare cu apa si pentru operatorii serviciului de alimentare cu apa.
In speta insa obligatia paratilor de a acorda despagubiri reclamantului deriva din caracterele dreptului de proprietate. În conditiile art. 480 cod civil, reclamantul are dreptul de a dispune juridic de bunul lui si de a-l folosi potrivit destinatiei sale. Orice atingere adusa acestui drept trebuie sa aduca în patrimoniul proprietarului o valoare economica proportionala cu atingerea suferita. Art. 44 alin 5 din Constitutie stabileste cu valoare de principiu acest drept, în ipoteza în care daunele sunt determinate de lucrarile de interes general, obligatia de dezdaunare apartinând autoritatii publice.
În acest mod se interpreteaza si prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1, care dau dreptul statului de a limita exercitiul dreptului de proprietate privata atunci când limitarea este justificata de un interes general, dar cu conditia acordarii unei indemnizatii pentru prejudiciul adus proprietarului, în scopul mentinerii unui just echilibru între interesul general si cel particular( cauza Sporrong ., hot. din 23 spet. 1982, cauza James c. Marii Britanii, hot. din 21.02.1986).
Reclamantul nu poate edifica nicio constructie pe terenul in supraf. de 825 mp afectat zonei de protectie a conductie de apa in litigiu, prin urmare atributul folosintei bunului potrivit destinatiei sale este afectat, atat timp cat terenul are regimul juridic intravilan curti constructii si se afla într-o zona construibila, reclamantul fiind obligat sa foloseasca terenul ca pe unul cu destinatie agricola. Ca urmare, pentru acest motiv reclamantul poate pretinde plata unei despagubiri.
Cuantumul despagubirilor a fost calculat prin expertiza tehnica efectuata in dosarul de fond, in raport de valoarea de inchiriere a terenului potrivit destinatiei sale, dat fiind ca atributul din dreptul de proprietate care este afectat este cel al folosintei terenului pentru constructii.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a admis apelul formulat de reclamantul P. S. M. si a schimbat în parte sentința civilă atacată, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . OLTENIA SA și a respins acțiunea față de aceasta si a admis acțiunea precizată, dispunând obligarea pârâtului Mun. C., prin Primar să plătească reclamantului suma de 44.550 Euro, în echivalent în lei la data plății, reprezentând despăgubiri până la data introducerii acțiunii și la plata unei despăgubiri lunare de 1237,5 EURO/lună, în echivalent în lei la data plății, pentru suprafața de 825 mp începând cu luna iunie 2009, pe toată perioada existenței conductei care afectează terenul reclamantului.
In baza art. 274 C.pr.civ., a fost obligat pârâtul Mun. C., prin Primar să plătească reclamantului suma de 6120 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond ( taxe de timbru, onorarii expertiza si aparator), potrivit actelor doveditoare depuse la dosar.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței civile apelate, inclusiv soluția de respingere a cererii de chemare in garantie formulata impotriva Companiei de Apa Oltenia, întrucât motivele de fapt invocate in motivarea acestei cereri – C. de Apa este administrator al conductelor de apa si este raspunzatoare pentru neindeplinirea obligatiei de a semnaliza orice obstacol aflat pe partea carosabila, care stanjeneste sau pune in pericol siguranta circulatiei nu au legatura cu considerentele pentru care a fost admisa actiunea in despagubiri deduse judecatii, chemarea in garantei prevazuta de art. 60 c.pr.civ. fiind admisibila in cazul drepturilor reale sau de creanta garantate legal sau conventional, ceea ce nu este cazul in speta.
In baza art. 274 C.pr.civ., a fost obligat intimatul pârât Mun. C., prin Primar să plătească apelantului reclamant suma de 2545 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel (taxe de timbru, onorarii expertiza si aparator).
Împotriva acestei decizii au declarat recurs,pârâții C. L. al municipiului C. și M. C. prin Primar criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare au arătat că în fapt, prin acțiunea in pretenții formulata de Pirvan S. M. a fost chemata in judecata Regia de Apa C. pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța, instanța sa dispună obligarea acesteia la plata lipsei de folosința a terenului pe care parata a amplasat o conducta de apa.
A arătat în motivarea acțiunii, ca reclamantul Pirvan S. M. este proprietarul terenului, in suprafața de 2.340 mp situat in C., .-15 conform TDP nr. 1691-_/04.07.1996 .
A mai arătat reclamantul ca pe o suprafața de 280 m.p. din totalul de 2.340 m.p. parata Regia de Apa a amplasat o conducta de apa, fără acordul sau.
In precizarea la acțiune depusa la termenul din data de 18.03.2010 reclamanta a
arătat ca solicita plata sumei de 3360 lei pentru lipsa de folosință a terenului in suprafața de 5 m.p.(in stânga-dreapta conductei este interzisa folosința, fiind un total de 5 m.p.)
Prin penultima precizare la acțiune reclamanta a arătat ca suma de_3360 lei
solicitata reprezintă lipsa de folosința a terenului de 280 m.p. pentru ultimii 3 am,
începând cu anul 2007.
De asemenea, a solicitat despăgubiri anuale pentru viitor contravaloarea lipsei de folosința in valoare de 840 euro/an, reprezentând 3 euro/mp/an prejudiciu.
La termenul din data de 11.02.2010 s-a hotărât introducerea in cauza a Consiliului L. al Mun. C. in calitate de parat.
Prin precizarea formulata la termenul din data de 18.03.2011 reclamantul a arătat ca cererea de acordare a despăgubirilor se refera la perioada iulie 2006 – iunie 2009.
De asemenea, a înțeles sa își mărească cererea de despăgubiri la 44.550 euro și a solicitat obligarea paratei la plata despăgubirilor lunare in cuantumul stabilit de expert pentru suprafața de 825 mp începând cu luna iunie 2009, pe toata perioada existentei conductei care afectează folosința terenului menționat
Prin Decizia recurata Tribunalul D. a fost admis apelul declarat de apelant schimba in parte sentința in sensul ca admite cererea privind contravaloarea lipsei de folosința, obligat M. C. la plata sumei de_ Euro, la suma de 1237,5 Euro /luna pentru suprafața de 825 mp pe toata durata existentei conductei §i la plata cheltuielilor de judecata formulate in fond §i apel.
Cercetarea judecătoreasca a motivelor de nelegalizate in cauza de fata pornește de la temeiul juridic al acțiunii cu care intimatul reclamant a înțeles sa investească instanța potrivit principiului disponibilității, a regulilor de procedura și principiilor ce guvernează procesul civil, a modului in care sunt soluționate excepțiile invocate, a soluțiilor pe care instanța le adopta cu privire la administrarea probelor și in cele din urma a modului cum pronunța hotărârea recurata și fundamentul juridic pe care se sprijină aceasta.
A criticat soluția instanței pentru nelegalitate întrucât la pronunțarea acesteia au fost nesocotite normele de drept procesual dar și de drept substanțial ce erau aplicabile spetei deduse judecații date fiind următoarele aspecte pe care cronologic le expunem:
1. Un prim motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod de procedura civila, prin calificarea greșita a unei cai de atac §i interpretarea eronata a dispozițiilor art. 2811 Cod de procedura civila, coroborate cu cele ale art. 112 aliri3~ Cod de procedura civila, dar și de la dispozițiile art.82-84 Cod de procedura civila, se constata o încălcare a formelor legale, in sensul art. 105 alin. 2 Cod de procedura civila.
Astfel, . principiului unicității caii de atac și a principiului legalității caii de atac, are prioritate principiul legalității caii de atac, cu precizarea necesara ca dispozițiile procesuale care instituie, . drept, căile de atac pe care o parte poate sa le exercite trebuie sa fie nu doar accesibile, dar §i previzibile, calitatea legii, de a fi accesibila și previzibil, fiind o garanție a procesului echitabil in materie civila, astfel cum este acesta protejat prin art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului (a se vedea cauza R. împotriva României, hotărârea din 4 mai 2000, par. 52, 55).
Cum, in cauza dedusa judecații, Tribunalul a recalificat calea de atac ce a fost menționata, de către judecătorul fondului, este evident ca se impune verificarea aspectului legalității caii de atac, ce ar fi putut fi exercitata împotriva acestei sentințe.
In acest context, cercetarea admisibilității recursului, in cauza dedusa judecații, nu poate fi paralizata și se impune cercetarea motivelor de recurs §i dezlegarea acestui aspect de legalitate.
Hotărârile instanțelor judecătorești prin care se soluționează plângerile împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicționala și ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, daca legea nu prevede altfel".
Din analiza acestor norme legale rezulta ca obiectul recursului, cale extraordinară de atac, este reglementat in mod expres, fie in legea de procedura civila, fie in legi speciale. In acest context, exercitarea cailor de atac este guvernata de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege, ceea ce înseamnă ca o hotărâre judecătoreasca nu poate fi atacata pe alte cai decât cele expres prevăzute de lege.
Legalitatea cailor de atac este totodată și o regula cu valoare de principiu constituțional, consacrat in art. 129 din legea fundamental, conform căruia împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, in condițiile legii".
Prin urmare, proclamând dreptul părților interesate și al Ministerului Public de a ataca hotărârile judecătorești, textul constituțional arata, insa, ca aceasta se poate face numai in condițiile legii, evocând astfel nu numai faptul ca mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și ca exercitarea însăși a acestora trebuie sa se realizeze in condițiile legii.
Or, in speța, acțiunea prin care reclamanta a investit instanța este o acțiunede fond funciar, evaluabila din punct de vedere al petitului accesoriu, așa încât în cauză sunt incidente prevederile art. 2821 C. pr. civ., astfel de litigii nefiind supuse
apelului.
In parcurgerea acestui itinerariu al soluțiilor pronunțate, rezulta, in mod evident, ca, in prezenta cauza, se interferează obligațiile procedurale ale parților și obligațiile instanțelor de judecata, in ipoteza in care primele nu sunt respectate, se pun in dezbatere aspecte ce țin de calitatea apărării, și, cel mai important, de dreptul de acces la un tribunal, ca o componentă, materiala a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Prin al doilea motiv de recurs s-a arătat că în speța dedusă judecății este incident motivul de casare reglementat de art. 304 pct. 5 cod procedură, civilă, întrucât există neregularități de ordin procedural determinate de neregulata citare a uneia dintre părți. Astfel, deși în cauză reclamantul a înțeles să se judece cu Unitatea administrativ teritorială C., niciodată nu a fost citată în această calitate cu atât mai mult cu cât instanța de fond respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia.
Prin al treilea motiv de recurs a arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Motivarea hotărârii judecătorești este din nou un element indispensabil al acestui important act procedural .Motivele contradictorii și cele străine de obiectul sau natura cauzei echivalează, astfel cum se considera in mod constant in doctrina, cu o nemotivare.
Art. 1084 cod civil stabilește ca prejudiciul material cuprinde sau poate cuprinde doua elemente: pierderea suferita si beneficiul nerealizat. Textul este scris in materie contractuală, dar prin generalitatea redactării el acoperă întreaga arie a răspunderii civile, inclusiv cea delictuala. Pierderea patrimoniala suferita consta dintr-o diminuare a valorilor active din patrimoniu, iar beneficiul nerealizat consta din lipsirea activului patrimonial de o sporire care ar fi intervenit daca nu s-ar fi săvârșit fapta ilicita.
S-a reținut de către instanța de apel ca lucrarea este un a de interes public, este realizata evident înainte de reconstituirea dreptului de proprietate, este protejată de legea fondamentală și legea 241/2008 însă se apreciază in mod eronat toate acestea prin prisma probatoriului care schimba fondul problemei.
Astfel categoria de folosința a terenului este potrivit titlului teren agricol. Lipsa de folosința a acestuia se putea determina prin expertiza tehnică specialitatea pedolologie agricultură și reprezenta contravaloarea fructelor ce puteau fi valorificate pe acest teren. Rolul activ al instanței presupune și diligenta in administrarea și aprecierea probatoriului ceea ce in cauza nu s-a întâmplat, consecința fiind de evidenta sporire a patrimoniului reclamantului prin administrarea unor probe incompatibile cu regimul juridic al terenului.
De asemenea nepronunțarea pe apărările formulate de către parat echivalează cu necercetarea pricinii și lipsa de motivare a hotărârii.
4- Interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Stabilind alte drepturi ori obligații, interpretând greșit actul de voința al părților sau atribuindu-i un alt înțeles decât cel voit de parți ori denaturând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia constituie, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. interpretarea greșita a actului juridic dedus in justiție. D. urmare, instanța de apel prin interpretarea regulilor prevăzute de lege nu poate trece peste voința clar exprimata a parților și normele imperative de procedura. Asemenea interpretări nu-i sunt îngăduite judecătorului, iar un astfel de procedeu poate determina casarea hotărârii in temeiul sus citatului text.
In concret, tribunalul a fost investit cu soluționarea unui recurs. Normele de soluționare a acestuia sunt de stricta interpretare și se circumscriu dispozițiilor art.304 §i 312 cod procedura civila . Imposibilitatea încadrării motivării intrunul dintre prevederile art. 304 sau lipsa temeiului juridic al recursului fiind sancționate cu nulitatea recursului. Calea de atac promovata nu conține aceste elemente obligatorii pe de o parte, iar pe de alta parte are temeiul de drept invocat specific apelului respectiv art. 282 cod procedura civila. Aceste elemente determinau singura soluție posibila și anume nulitatea recursului. Procedând la recalificarea caii de atac se creează un avantaj procesual imens reclamantului întrucât rolul devolutiv permite reanalizarea pricinii și schimbarea sentinței pronunțate de către fond.
Pronunțarea unei hotărâri lipsite de temei legal ori date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii își găsește in incidența la hotărârea recurată urmare stării de fapt și temeiul legal aplicabil pricinii contencioase ce face obiectul prezentei judecați.
Sunt neîntemeiate susținerile recurentei prin care se apreciază ca motivarea instanței
este greșita întrucât pe de o parte instanța retine ca suntem in prezenta unei servituți
legale si pe de alta parte omite sa analizeze ca servitutea nu este cu titlu gratuit.
A mai învederat instanței art. 26alin (2) din Legea nr. 241/2006 care prevede ca dreptul de servitute se exercita pe toata durata existenței sistemelor de alimentare cu
apa si de canalizare, pentru executarea lucrărilor necesare întreținerii si exploatării
sistemelor respective. Exercitarea dreptului de servitute asupra proprietarilor afectate
de sistemul de alimentare cu apa si de canalizare se realizează cu titlu gratuit pe
toata durata existentei acestuia.
Numai in situația in care s-ar interveni pentru retehnologizări, repara revizii, avarii si s-ar produce pagube proprietarilor din vecinătatea sistemelor alimentare cu apa si de canalizare, atunci operatorii au obligația sa le plătească acestora despăgubiri, in condițiile legii. Proprietarul terenului afectat de exercitai dreptului de servitute va fi despăgubit pentru prejudiciile cauzate. Cuantumul despăgubirii se stabilește prin acordul parților sau, in cazul in care părțile nu înțeleg, cuantumul se stabilește prin hotărâre judecătoreasca.
Mai mult, prin Decizia nr. 419/15.04.2010 a Curții Constituționale, privi de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin.2 din Legea nr. 241/20( se constata ca aceste prevederi sunt constituționale cu motivarea ca vizează satisfacerea unui interes general al societății, in deplina concordanta cu art. 44 din Constituție.
Prin urmare legiuitorul a înțeles sa acorde beneficiul dreptului de servitute; deținătorului serviciului de alimentare cu apa și canalizare, cu titlul gratuit pe o durata existentei acestuia stabilind numai dreptul la despăgubiri in cazul prejudicii cauzate de pagubele datorate de revizii, avari etc. ( nefiind dovedite in cauza ace prejudicii).
Prejudiciul consta in rezultatul, in efectul negativ suferit de o anumită persoana, ca urmare a faptei ilicite săvârșita de o alta persoana ori, ca urmare a faptei unui lucru sau animal, pentru care răspunde o anumita persoana, insa in speța dedusă judecații reclamantul nu a făcut dovada existentei unui prejudiciu.
Pentru obligarea la plata despăgubirilor este necesar ca prejudiciul sa fi f produs printr-o fapta ilicita, ce presupune nu numai acțiunea, dar și omisiunea, inacțiunea ilicita, neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei masuri, atunci ci aceasta activitate sau aceasta măsura trebuia, potrivit legii, sa fie întreprinsa de către o anumita persoana.
Din probatoriul administrat in cauza nu rezulta ca reclamantul a respectat condițiile impuse de legislația in vigoare, respectiv art. 29 din Legea nr. 350/2001 sensul ca la momentul dobândirii dreptului real, acesta nu a solicitat vânzătorului și notarului public prezentarea certificatului de urbanism necesar tranziției imobiliare, din care să rezulte fezabilitatea operațiunii determinate.
In speța dedusa judecații terenul a fost dobândit de către reclamant riscul propriu, fiind afectat de utilități publice in momentul perfectării acte de vânzare - cumpărare.
Pornind de la prevederile art. 998 si 999 Cod civil, pentru a fi in prezența răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport cauzalitate intre fapta ilicita și prejudiciu, existenta vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând in intenția, neglijenta sau imprudenta cu care a acționat.
Prejudiciul consta in rezultatul, in efectul negativ suferit de o anumită persoana, ca urmare a faptei ilicite săvârșita de o alta persoana ori, ca urmare a faptei unui lucru sau animal, pentru care răspunde o anumita persoana.
In ceea ce privește angajarea răspunderii unei persoane nu este suficient existe pur și simplu, fără legătura intre ele, o fapta ilicita și un prejudiciu suferit alta persoana, ci este necesar ca intre fapta și prejudiciu sa fie un raport cauzalitate, in sensul ca acea fapta a provocat acel prejudiciu.
Totodată, raportat la dispozițiile art. 480 §i 1082 Cod civil ( conform precizării făcute de apelanta la termenul din 21.01,2010 in dosarul de fond )„ consideram ca nu exista nicio legătura de cauzalitate și nicio culpa a Comisiei Locale C. in lipsirea de folosința a apelantei de acest teren. Nu comisia locala a fost cea care a preluat terenul de la apelanta și nici nu a dispus in vreun fel de aceasta suprafața, nu a obținut foloase materiale de pe acest teren astfel meat nu i se poate invoca o calitate de ,,debitor" fata de apelanta. Conform art. 1082 Cod civil obligația dezdăunării apare numai in cauza in care nu se justifica faptul ca neexecutarea provine dintr-o cauza străina care nu poate fi imputata debitorului.
In speța dedusa judecații nu exista nicio fapta ilicita și nici un raport de cauzalitate intre fapta ilicita și prejudiciu, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. Mai mult, in conformitate cu prevederile art. 1169 Cod Civil, cel care face o propunere înaintea judecații, trebuie sa o dovedească.
D. fiind faptul ca in cauza sunt incidente atât motive de modificare cat și motive de casare a solicitat in teza principala admiterea recursului casarea deciziei atacate, determinarea instanței competente material și funcțional sa soluționeze pricina și calea de atac a acesteia cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare acesteia, iar in teza subsidiara admiterea recursului modificarea deciziei atacate in semul respingerii acțiunii ca nefondata.
In drept recursul se întemeiază pe dispozițiile 304 pct, 5-9 Cod procedură civila .
Analizând sentința recurata prin prisma criticilor formulate, se constata ca recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Astfel, în primul rând sunt nefondate criticile de ordin procedural invocate de recurentă.
În acest sens în mod corect Tribunalul D. a recalificat calea de atac formulată împotriva hotărârii primei instanțe, ca fiind apel și nu recurs avându-se în vedere natura juridică a litigiului și valoarea obiectului acțiunii deduse judecății.
Din această perspectivă, litigiul de față nu este unul de natură funciară, care să fie supus numai căii de ataca recursului, ci reprezintă o acțiune civilă în pretenții, în despăgubiri, care în funcție de valoarea obiectului cererii este supusă ambelor căi de atac, atât a apelului cât și a recursului.
Este nefondată și critica privind necitarea în cauză a pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială M. C., întrucât această persoană juridică a fost legal citată pe tot parcursului procesului, reclamantul înțelegând să se judece în contradictoriu și cu această pârâtă care are calitate procesuală pasivă în cauză.
De asemenea este neîntemeiat motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 c.pr.civ, întrucât decizia recurată a fost motivată în fapt și în drept, cuprinzând motivele pe care se sprijină și neavând motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
În același timp instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor apărărilor formulate de pârât, fiind neîntemeiată critica privind necercetarea pricinii și lipsa de motivare a hotărârii.
Nu sunt întrunite nici prevederile art. 304 pct. 8 c.pr.civ, întrucât instanța de apel nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nici nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit sau vădit neîndoielnic al acestuia.
Sub acest aspect recurenta confundă actul juridic dedus judecății cu calea de atac considerând în mod eronat că se poate pune semnul egalității între actul juridic și o cale de atac și reiterând primul motiv de recurs referitor la greșita calificare a căii de atac.
In ceea ce privește critica referitoare la soluționarea greșita a cererii privind acordarea despăgubirilor se retine că, in speța, la data când reclamantul a dobândit în proprietate terenul în litigiu acesta era afectat de servitutea legala prevăzuta de art. 26 din Legea 241/2006 potrivit căruia dreptul de servitute se exercită pe toată durata existenței sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare, pentru executarea lucrărilor necesare întreținerii și exploatării sistemelor respective, astfel ca dreptului sau de proprietate i se opune dreptul exercitat de pârâta, prin conducta amplasata pe teren.
În condițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO, dreptul de proprietate privata poate fi limitat de dreptul statului de a stabili normele legale de folosire a bunului în interes public, cu condiția sa nu fie afectat conținutul dreptului, în substanța sa.
Orice atingere adusa acestui drept trebuie sa aducă în patrimoniul proprietarului o valoare economica proporționala cu atingerea suferita. Art. 44 alin 5 din Constituție stabilește cu valoare de principiu acest drept, în ipoteza în care daunele sunt determinate de lucrările de interes general, obligația de dezdăunare aparținând autorității publice.
Curtea constată că și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este în acest sens, în Hotărârea din 23 septembrie 1982, paragraful 73, pronunțată în Cauza Sporrong și Lonnroth împotriva Suediei, statuându-se faptul că interdicțiile de construire, pierderea posibilității de a vinde imobilele în condițiile normale de piață, deși lasă intact, din punct de vedere juridic, dreptul celor interesați de a dispune de bunurile lor și de a le folosi, sunt totuși în măsură să reducă semnificativ posibilitatea practică a acestora de a-l exercita. În consecință, dreptul de proprietate devine precar, fiind afectat în însăși substanța sa, așa încât "interdicțiile arătate se constituie într-o povară specială și excesivă pe care ar putea-o face legitimă numai posibilitatea de a reclama scurtarea duratei interdicției sau aceea de a cere reparații."
Aceasta este si situația în speța, terenul in litigiu având regimul juridic intravilan, se afla într-o zona construibila, prin urmare atributul folosinței bunului potrivit destinației sale este afectat, reclamantul fiind obligat sa folosească terenul ca pe unul cu destinație agricola.
Ca urmare, pentru acest motiv reclamantul poate pretinde plata unei despăgubiri pentru prejudicial încercat.
Așa fiind, nu se poate retine ca întemeiata critica privind acordarea despăgubirilor cu caracter global, suma la plata căreia parata a fost obligata fiind proporționala cu dauna produsa,proprietarului.
Pe de alta parte, se constata ca fiind fondata critica vizând soluționarea celui de al doilea capăt de cerere, in mod eronat fiind pronunțata o soluție de admitere a sa.
Sub acest aspect, se observa ca legea nu prevede ca proprietarilor li se stabilește o suma lunara pentru lipsa de folosința a terenului, instituind insa gratuitatea servituții si posibilitatea de a obține despăgubiri pentru daunele produse, prin aceleași dispoziții ale art. 26 potrivit cărora exercitarea dreptului de servitute asupra proprietăților afectate de sistemul de alimentare cu apă și de canalizare se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestuia.
În acest sens sunt si prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1, care dau dreptul statului de a limita exercițiul dreptului de proprietate privata atunci când limitarea este justificata de un interes general, dar cu condiția acordării unei indemnizații pentru prejudiciul adus proprietarului, în scopul menținerii unui just echilibru între interesul general si cel particular( cauza Sporrong ., hot. din 23 spet. 1982, cauza James c. Marii Britanii, hot. din 21.02.1986).
Cum atributul din dreptul de proprietate care este afectat este cel al folosinței terenului pentru construcții, instanța apreciază ca, in lipsa unei prevederi legale, reclamantul nu poate obține si o suma lunara, cum a solicitat prin cererea introductiva de instanța, astfel cum a fost precizata, ci suma acordata sub forma unei despăgubiri globale reprezintă o reparație justa pentru afectarea dreptului sau de a construi pe teren .
În consecință, față de cele arătate se constată că decizia recurată este afectată de motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9C.pr. civ. astfel încât în baza art.312C.pr. civ. recursul declarat de pârât se privește, ca fiind întemeiat și se va admite, se va modifica în parte decizia recurată în sensul că se va respinge capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor lunare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul, declarat de pârâții C. L. al Municipiului C. și M. C. prin Primar, împotriva deciziei civile nr.71 din 13.02.2013, pronunțată de Tribunalul D. –Secția I Civilă în contradictoriu cu intimatul reclamant P. S. M. și intimatul pârât . Oltenia S.A având ca obiect pretenții.
Modifică în parte decizia în sensul că respinge capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor lunare.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2013.
Președinte, R. M. | Judecător, A. M. | Judecător, S. P. |
Grefier, G. Ț. |
Red.jud.S.P./03 iulie 2013
Tehn.3ex/G.Ț
Jud.fond. R.S.
Jud.apel.R.L.Z./M.E.N.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 9133/2013. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1894/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
