Rezoluţiune contract. Decizia nr. 9133/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9133/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 1036/263/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 9133
Ședința publică de la 24 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător E. B.
Judecător C. S.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă T. M. împotriva deciziei civile nr. 257 din 30.05.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele reclamante T. V. L. și M. V. D. și intimații pârâți E. D. C. și E. V. I., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă T. M. și intimata reclamantă T. V. L., ambele asistate de avocat M. Tudorița, intimata reclamantă M. V. D., reprezentată de același avocat, intimatul pârât E. D. C. asistat de avocat T. V. și intimata pârâtă E. V. I. personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că s-au depus concluzii scrise de către recurenta reclamantă T. M. înregistrate sub nr._/24.10.2013 și de către intimatul pârât E. D. C. ce au fost înregistrate sub nr._/22.10.2013, după care;
S-a procedat la o primă strigare a cauzei.
Apărătorul intimatului pârât E. D. C. a învederat instanței că partea pe care o reprezintă mai are angajat un apărător, respectiv avocat P. A. și a solicitat lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a se prezenta și aceasta.
Instanța, pentru a da posibilitatea de a se prezenta și avocat P. A., pentru intimatul pârât E. D. C., cu delegație la dosar, a lăsat dosarul la a doua strigare.
La a doua strigare au răspuns recurenta reclamantă T. M. și intimata reclamantă T. V. L., ambele asistate de avocat M. Tudorița, intimata reclamantă M. V. D., reprezentată de același avocat, intimatul pârât E. D. C. asistat de avocații T. V. și P. A. și intimata pârâtă E. V. I. personal.
S-a depus în original taxă judiciară de timbru în valoare de 206 lei depunându-se în copie chitanța nr._ din 10.09.2013 și timbru judiciar de 1,5 lei.
Avocat T. V., pentru intimatul pârât E. D. C., a depus înscrisuri cu privire la veniturile intimatului pârât .
Apărătorul recurentei reclamante a precizat că pe rol se află o acțiune având ca obiect partaj judiciar și a depus copie a acțiunii privind reducerea pensiei de întreținere pentru cei doi copii.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat M. Tudorița, pentru recurenta reclamantă T. M. și intimatele reclamante T. V. L. și M. V. D., a solicitat în principal admiterea recursului, casarea deciziei și rejudecarea cauzei pe fond, iar în subsidiar a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond respingerea cererii reconvenționale. S-au solicitat cheltuieli de judecată.
S-a susținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 129 alin. 4 și 5 din Codul de procedură civilă, instanța de apel nu a dat dovadă de rol activ, nu a analizat motivele invocate și a respins cererile formulate de reclamantă fără a le motiva.
S-a arătat că nu au fost avute în vedere construcțiile demolate, respectiv bucătăria de vară formată din 2 camere și o altă cameră atașată casei.
De asemenea nu s-a ținut cont că unele anexe au existat și au fost numai mutate, altele, proprietatea recurentei, au fost desființate și materialele refolosite, iar manopera a fost în mare măsură suportată de recurentă.
S-a criticat expertiza efectuată în cauză care a supraevaluat toate prețurile, valoarea lucrărilor la care au participat toate părțile cu mână de lucru depășind cu mult prețul casei propriu zise pe care recurenta a ridicat-o într-o viață, intimatul fiind astfel favorizat, prin despărțirea de fiica recurentei urmărind să se răzbune și să se îmbogățească fără justă cauză.
Deși cei doi erau cei care trebuiau să o întrețină pe recurentă, s-a arătat că ea a fost cea care le-a dat în permanență bani .
Mai mult, este imposibil ca o familie cu doi copii și cu un singur salariu să efectueze construcții de valoarea stabilită de expert, în condițiile în care din salariul său pârâtul trebuia să-și întrețină și părinții bolnavi și în vârstă.
Expertiza extrajudiciară a redus prețurile la jumătate, concluziile expertului fiind că lucrările efectuate sunt de proastă calitate și că zona a fost încadrată în mod greșit în zona de lux, în realitate fiind vorba de zona a 4-a.
Calea de atac a apelului fiind o cale devolutivă, în mod greșit a fost respinsă cererea privind efectuarea unei contrexpertize de către trei experți susținându-se că nu au fost lămurite multe aspecte.
Intimata reclamantă T. V. L. a arătat că nu a formulat recurs în cauză și a solicitat admiterea recursului formulat de recurenta reclamantă T. M..
Avocat P. A., pentru intimatul pârât E. D. C., a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca fiind temeinică și legală.
A susținut că motivele de recurs nu vizează niciunul din punctele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și că nici concluziile scrise și nici cele orale nu se raportează la prevederile art. 304 Cod procedură civilă.
A arătat că nu s-a încălcat dreptul la apărare, cele două expertize efectuate în cauză nu s-au contrazis astfel că nu se impune efectuarea unei contraexpertize de către 3experți.
Expertiza extrajudiciară depusă în recurs nu este o probă nouă în măsură să înlăture concluziile celor doi experți, fiind în contradicție cu acestea.
A precizat că atât timp cât relațiile de căsătorie cu pârâta nu au fost grav vătămate, intimatul E. D. C. a avut grijă de recurentă, iar după desfacerea căsătoriei, din culpa pârâtei, intimatul pârât nu a mai putut executa această obligație pentru că recurenta nu a mai dorit menținerea contractului.
A mai susținut că nu este întemeiată critica cu privire la evaluarea îmbunătățirilor, experții având în vedere inclusiv uzura și faptul că o parte din materialele de construcție folosite au provenit din demolarea altor construcții proprietatea recurentei iar instanța de fond în mod corect a respins criticile reclamantei referitoare la raportul de expertiză.
Avocat T. V., pentru intimatul pârât E. D. C., a solicitat în principal respingerea recursului ca inadmisibil, criticile formulate nu se încadrează în dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat că nu se impune efectuarea unei contraexpetize de către 3 experți, instanța de apel apreciind în mod corect că probatoriul administrat la fond este complet.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, rezervându-și dreptul de a le solicita pe cale separată.
Intimata pârâtă E. V. I. a solicitat admiterea recursului.
A învederat faptul că se află în proces de partaj cu intimatul pârât E. D. C..
A apreciat că al doilea raport de expertiză întocmit la instanța de fond nu a fost întocmit corect pentru că nu a avut în vedere mâna de lucru și contribuția recurentei reclamante.
A arătat că o parte din bunurile efectuate în gospodărie sunt deja degradate.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru, sub nr._, reclamantele T. M., M. V. L. și M. V. D. au chemat în judecată pârâții E. D. C. și E. V. I., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 4564/28.12.2001 la BNP C. M. H. și repunerea părților în situația anterioară, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta T. V. M. a arătat că au încheiat cu pârâții contractul de întreținere nr. 4564/28.12.2001 la BNP C. M. H., prin care a înstrăinat pârâților imobile situate în intravilanul mun. Motru, ., că între cei doi pârâți au apărut divergențe care au dus la despărțirea acestora și nu-și mai îndeplinesc obligațiile stabilite prin contract .
La termenul din data de 18.05.2012, pârâtul E. C. a arătat că înțelege să formuleze cerere reconvențională prin care solicită ca în cazul rezoluțiunii contractului să i se restituie c/val îmbunătățirilor efectuate în gospodărie: gard de piatră în valoare de 4500 lei, turnat 600 saci ciment pentru alei și gardul cu vecinul C. G. și C. G., gardul de la ogaș, construit un beci anexă la casă, o afumătoare, un WC, coteț de porci cu două încăperi, un pătul, un cuptor de pâine, un cuptor de piatră pentru grătar, 2 fântâni, o fântână arteziană piatră, brâu de piatră la fundația casei, 2 geamuri termopan, parchet în 2 camere, 2 polăți de lemne, fundația la un coteț de păsări, bazin de apă 2/2,5 .
La termenul din data de 06.07.2012 pârâta a depus la dosar cerere reconvențională în care a precizat că solicită c/val îmbunătățirilor pe care le-a făcut împreună cu soțul său pârâtul E. C., în timpul căsătoriei la imobilul ce a făcut obiectul contractului de întreținere a cărui rezoluțiune se solicită.
Prin sentința civilă nr.525/25.02.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost admisă cererea principală formulată de reclamantele T. M. și M. V. L., și M. V. D. în contradictoriu cu pârâții E. D. C. și E. V. Ioanaj.
S-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr.4564/28.12.2001 și repunerea părților în situația anterioară .
A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâții E. D. C. și E. V. I. .
Au fost obligate reclamantele T. M., M. V. L. și M. V. D. la plata către pârâții E. D. C. și E. V. I. a sumei de 131 339 lei contravaloare îmbunătățiri și a sumei de 2111 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 28.12.2001 prin contractul de întreținere autentificat sub nr.4564 încheiat de BNP C. M. H. reclamantele au transmis pârâților dreptul de proprietate asupra unor suprafețe de teren și asupra unei case de locuit cu patru camere, construită din cărămidă, acoperită cu țiglă, o bucătărie de vară, formată din două încăperi construită din lemn, acoperită cu țiglă, situate pe terenul descris mai sus .
În schimbul imobilelor transmise pârâții s-au obligat să asigure reclamantei T. V. M. transmițătoare întreținere corespunzătoare pe tot parcursul vieții sale, respectiv asigurarea pe tot restul vieții cu locuință, hrană, îmbrăcăminte, tratament medicamentos, iar după deces să o înmormânteze conform obiceiului locului.
Din interogatoriile luate pârâților s-a reținut că pârâtul E. C. nu mai prestează întreținere reclamantei T. V. M. deoarece s-a despărțit de soția sa, iar pârâta E. I. a declarat că este de acord cu rezoluțiunea contractului de întreținere deoarece nu a mai prestat întreținere conform contractului.
În privința valorii întreținerii prestate de pârâți s-a apreciat că aceasta nu trebuie restituită de către T. M. - beneficiara întreținerii având în vedere caracterul aleatoriu al contractului de întreținere.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța a reținut că din declarațiile martorilor audiați în cauză se reține că îmbunătățirile au fost efectuate de pârâți după data încheierii contractului de întreținere.
S-a mai reținut că pârâții au construit un gard de beton la stradă, au turnat aleii, au construit un beci după ce au demolat două încăperi, au construit un gard de sârmă cu stâlpi de beton pe trei laturi, două fântâni, coteț pentru porci, coteț pentru păsări, o latrină, un grătar din piatră .
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expert D. N. s-a constatat că acesta a identificat lucrările de îmbunătățiri aduse imobilului și construcțiile aferente după cum urmează: gard din zidărie de piatră în valoare de_ lei, aleii și platforme din beton cu borduri laterale în valoare de_ lei, garduri din materiale diverse în valoare de_ lei, beci în valoare de_ lei, afumătoare din zidărie în valoare de 688 lei, WC de curte - 413 lei, coteț pentru porci cu două camere – 1835 lei, pătul pentru cereale – 2629 lei, cuptor pentru pâine – 892 lei, cuptor cu grătar – 357 lei, două fântâni pentru apă potabilă 3260 lei, fântână arteziană – 1241 lei, lucrări de reparații și îmbunătățiri la imobilul casă de locuit - 4201 lei, magazii pentru lemne – 3164 lei, anexă nefinalizată – 3966 lei, bazin cu pereți din beton – 1366 lei .
În ce privește obiecțiunea reclamantelor cu privire la faptul că la stabilirea valorii îmbunătățirilor expertul nu a ținut cont de valoarea materialelor refolosite, instanța a apreciat-o ca nefiind întemeiată, având în vedere că expertul a precizat expres la punctul 4 din raportul de expertiză că a aplicat o cotă de reducere de 40% corespunzătoare folosirii materialelor recuperate.
În temeiul disp.art.276 c.proc.civ. instanța a compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți, respectiv suma de 2011 lei avansată de reclamante și 6233 lei avansate de pârâți, și în consecință va obliga reclamantele la plata către pârâți a sumei de 2111 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta T. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fiind calificat ca apel de către tribunal, în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a dispus în ce constă situația anterioară încheierii contractului, apreciind că repunerea părților în situația anterioară reprezintă restituirea bunului vândut așa cum acesta a existat la momentul vânzării.
S-a susținut că îmbunătățirile efectuate de către intimații pârâți, precum și cererea acestora de despăgubiri trebuie făcută cu bună credință raportat la faptul că nu și-au îndeplinit obligația de întreținere.
Un alt motiv de apel se referă la faptul că instanța de fond nu a cenzurat concluziile rapoartelor de expertiză având în vedere discrepanțele dintre aceste concluzii și materialul probator, de exemplu, gardul de la frontul stradal este evaluat de expertul D. N. la suma de 1798 lei, deși potrivit proiectului de execuție și autorizației de construire a costat 4500 lei.
Totodată, s-a susținut că la majoritatea construcțiilor edificate au fost folosite materiale din construcții anterioare și au solicitat instanței să se calculeze valoarea acestor materiale refolosite însă cererea nu a fost luată în calcul pentru singurul motiv că expertul a aplicat un coeficient de reducere de 40% a valorii construcțiilor, apreciind că era necesar suplimentarea raportului de expertiză.
Un alt motiv de apel face referire la cheltuielile de judecată, în sensul că deși sunt stabilite numai în sarcina lor prin hotărâre se reține și culpa intimaților în ceea ce privește obligația de întreținere.
S-a depus de către intimatul pârât E. C. întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând că instanța de fond a avut un rol activ, coroborând concluziile raportului de expertiză cu întregul probatoriu și a avut în vedere inclusiv uzura, respectiv și faptul că o parte din materialele de construcție au fost folosite de intimații pârâți ce proveneau din demolarea altor construcții, proprietatea apelantei.
Prin decizia civilă nr. 257 din 30 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj- Secția I Civilă în dosarul nr._ s-a respins apleul ca nefondat.
Tribunalul a reținut că dispozițiile art.1020-1021 cod civil prevăd ca în cazul desființării contractelor și pentru a restabili situația anterioară încheierii acestora, fiecare contractant este obligat să restituie prestațiile primite de la cealaltă parte.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză așa cum au fost reținute de instanța de fond a rezultat cu certitudine că îmbunătățirile la imobil au fost efectuate de către cei doi pârâți după data încheierii contractului de întreținere.
Din raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic D. N. a rezultat că valoarea îmbunătățirilor se ridică la suma de 131.339 lei, iar în suplimentul la raportul de expertiză s-a precizat că la evaluarea bunurilor prezentate în raportul de expertiză întocmit inițial, valoarea bunurilor a fost diminuată cu contravaloarea materialelor refolosite și anume,_ lei Ron (beci anexă la casă: 21.177 lei - 8471 lei = 12.706 lei Ron, afumătoare din zidărie: 1.147 lei - 459 lei = 688 lei Ron, WC de curte din zidărie: 688 lei – 275 lei = 413 lei Ron, coteț de porci-2 camere 3.058 lei - 1.223 lei = 1.835 lei Ron, cuptor de pâine din zidărie:1.487 lei – 595 lei = 892 lei Ron, 2 polate de lemn: 7.910 lei – 4746 lei = 3.164 lei Ron).
Totodată, s-a precizat că la evaluarea tuturor bunurilor în litigiu a avut la bază prevederile tehnice legal valabile la data întocmirii raportului de expertiză.
Prin încheierea de ședință din 15.10.2012 s-a încuviințat pentru reclamante efectuarea unei noi expertize, având în vedere susținerile reclamanților și în raport de prevederile art. 212 Cprciv și, deci nu se pune în discuție că există discrepanțe între concluziile raportului de expertiză și restul materialului probator.
Astfel, s-a concluzionat și de către expertul tehnic R. D. că valoarea totală a lucrărilor realizate este de 125.363 lei, respectiv valoarea totală gard din zidărie de piatră cu stâlpișori, lacre și porți metalice este de 17.286 lei, iar din raportul de expertiză întocmit de expert tehnic D. N. rezultă că valoarea gardului din zidărie de piatră este de 17.985 lei, cu mențiunea că la evaluarea s-a aplicat o reducere de 40% corespunzătoare folosirii de materiale recuperate. Deci instanța de fond a analizat cererile formulate de apelanta reclamantă, a avut în vedere că o parte din materialele de construcții au fost folosite din cele rezultate în urma demolării altor construcții, proprietatea acesteia.
Potrivit art.276 Cprciv., când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
Având în vedere că au fost admise atât cererea principală, cât și cererea reconvențională, s-a arătat că în mod corect instanța a compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți, urmând ca reclamantele să plătească suma de 2111 lei cheltuieli de judecată către pârâți.
Împotriva acestei decizii reclamanta T. V. M. a declarat recurs .
În motivarea recursului s-a susținut că instanța de apel nu a dat dovadă de rol activ, nu a admis cererea de probatorii și a soluționat cauza pe aceleași probe de la prima instanță, bazându-se pe un raport de expertiză criticat de reclamantă.
S-a arătat că deși părțile au solicitat efectuarea unei contraexpertize, cererea a fost respinsă, că lucrările efectuate la imobil au fost supraevaluate, în acest sens fiind concluziile raportului de expertiză extrajudiciar pe care recurenta l-a depus în recurs.
S-a făcut referire la modalitatea de evaluare, arătându-se că gardul de piatră a fost evaluat de expert la o valoare de 5 ori mai mare decât valoarea precizată de pârât, că lucrările efectuate nu corespund normelor de execuție și standardelor cerute, că nu s-a respectat dozajul de ciment, s-a utilizat un alt tip de plasă decât cel indicat în autorizație, iar în prezent lucrările prezintă degradări.
Recurenta a susținut că nu s-a aplicat corect coeficientul în raport de zonă, că greutatea porților de fier nu a fost menționată corect, că nu s-au avut în vedere materialele rezultate din demolarea unor construcții existente, iar prin faptul demolării s-a adus un prejudiciu reclamantei.
S-a arătat că polatele, cuptorul de pâine și corețul de porci nu sunt constricții noi, ci au fost mutate pe un alt amplasament, că lemnul rezultat din demolări a fost ars, că nu s-a calculat prejudiciul suferit de parte prin demolarea unor construcții.
Recurenta a susținut că a dat pârâților suma de 10lilioane lei (ROL) pentru edificarea gardului și 100 milioane lei(ROLJ) pentru construcții, sume care nu au fost avute în vedere.
S-a concluzionat că valoarea anexelor este mult prea mare, că valoarea întregii gospodării este mai mică decât suma pe care reclamanta trebuie să o plătească.
Recurenta reclamantă a depus la dosar raport de expertiză extrajudiciară întocmit de expert A. M..
La data de 10.10.2013 intimatul pârât E. C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
La data de 11 iulie 2013 intimatele T. L. și M. D. au formulat o cerere prin care au arătat că sunt d acord cu admiterea recursului, mai ales în condițiile în care apreciază că ele nu au fost corect apărate de apărătorul ales la instanța de apel.
Recursul nu este fondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente.
În condițiile art. 304 cod procedură civilă, hotărârea atacată cu recurs poate fi modificată sau casată numai pentru motive de nelegalitate. Din modul în care au fost redactate motivele de recurs, rezultă că recurenta a avut în vedere motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 punct 9 cod procedură civilă, în sensul că dispozițiile legale privind administrarea probelor au fost greșit aplicate de instanțele de fond. Acest motiv ar fi incident dacă instanțele au dat o interpretare greșită normelor juridice corespunzător situației de fapt, însă analiza criticilor trebuie să excludă acele motive de netemeinicie, care țin de interpretarea probelor, instanța de recurs urmând să stabilească doar dacă legea a fost corect aplicată.
Deși în motivele de recurs s-au invocat și dispozițiile art. 304 pct. 7 cod procedură civilă, se constată că nu sunt incidente în speță cele două situații reglementate de text, respectiv faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive care nu au legătură cu cauza, deoarece tribunalul a motivat pe larg soluția aleasă, raportându-se la probele administrate și la normele de drept care vizează îmbogățirea fără justă cauză.
De asemenea, în motivele de recurs se invocă aspecte de netemeinicie, critici care nu mai pot fi aduse în calea extraordinară de atac a recursului, controlul judiciar urmând a se exercita numai din perspectiva motivelor de nelegalitate, care corespund situațiilor expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 cod procedură civilă. În consecință, critica din recurs ce vizează modul greșit sau insuficient de stabilire a stării de fapt invocată de recurentă, ignorarea unor acte și solicitarea de a fi verificată cauza sub toate aspectele nu pot fi examinate în calea de atac extraordinară a recursului. Configurarea stării de fapt, definitiv stabilită de instanța de apel - instanță de fond și devolutiva, în baza probelor administrate in cauză, a stat și la baza concluziei că la imobilul ce a constituit obiectul contractului de întreținere pârâții au făcut anumite lucrări.
Instanța de recurs urmează să analizeze modul în care dispozițiile legale au fost aplicate de instanțele de fond, la situația de fapt reținută de acestea, fără a mai putea analiza temeinicia deciziei atacate, respectiv conținutul declarațiilor martorilor, situația rezultată din actele depuse la dosar.
Critica vizând exercitarea rolului activ de către instanță nu este fondată.
Limitele exercitării rolului activ sunt determinate de dispozițiile art. 129 cod procedură civilă și greșita aplicare a acestor dispoziții nu poate fi invocată în cauza de față, cât timp instanțele au administrat probele și au încuviințat sau au respins obiecțiunilor părților cu respectarea dispozițiilor art. 202 și urm. și art. 167 și urm. cod procedură civilă, nefiind afectate de nelegalitate hotărârile pentru aceste motive.
Astfel, pentru a se stabili valoarea lucrărilor ce au fost dovedite de părți cu martori, prima instanță a dispus efectuarea unui raport de expertiză, care a concluzionat că lucrările efectuate de pârâți au fost în valoare de 125 363 lei.
Expertul R. D. a răspuns obiecțiunilor formulate de reclamantă iar instanța, la cererea reclamantelor, a dispus efectuarea unei noi lucrări de către un alt expert.
Din cele consemnate în încheierea de ședință de la 15.10.2012 rezultă că reclamantele nu au solicitat o contraexpertiză realizată de o comisie de trei experți, ci au fost de acord ca lucrarea să fie refăcută de un alt expert, situația de fapt fiind considerată nelămurită.
Cea de a doua lucrare a stabilit o valoare a lucrărilor din gospodărie de 131 339 lei, expertul D. N. a răspuns obiecțiunilor formulate de reclamantă iar la termenul de judecată ulterior depunerii răspunsului la obiecțiuni reclamantele, care au beneficiat de apărare calificată, nu au mai solicitat alte probe.
În apel, potrivit art. 295 cod procedură civilă, apelanta reclamantă avea posibilitatea de a solicita completarea probatoriilor, efectuarea unui nou raport de expertiză, pentru a se lămuri obiecțiunile sale cu privire la cuantumul lucrărilor. Proba trebuia solicitată, conform art. art. 287 și 292 cod procedură civilă, prin motivele de apel, ori se constată că apelanta T. M. nu a formulat cereri de probatorii, ci a criticat sentința susținând că expertul numit de instanță trebuia să întocmească un supliment la raportul de expertiză, astfel că nu se poate imputa instanței lipsa de rol activ în condițiile în care apelanta nu s-a preocupat de probarea susținerilor sale.
Apelanta a formulat în scris cerere de probatorii la data de 30 mai 2013, adică după împlinirea termenului de motivare a căii de atac și după ce tribunalul a acordat mai multe termene de judecată.
Cum instanța a apreciat că situația de fapt este lămurită și necesitatea administrării unor noi probe nu a rezultat din dezbateri, conform art. 292 teza II cod procedură civilă, în mod corect cererea a fost respinsă.
Potrivit art. 201 și art. 212 cod procedură civilă, prima instanță a procedat corect atunci când a încuviințat efectuarea unei noi expertize de către un alt expert, apreciind că situația de fapt nu a fost lămurită prin lucrarea efectuată de primul expert numit în cauză.
Dispozițiile art. 212 cod procedură civilă nu obligă la efectuarea celui de al doilea raport de expertiză de către o comisie formată din trei experți, ci la efectuarea unei noi expertize.
D. dacă din concluziile celor două lucrări efectuate în primă instanță rezultau stări de fapt considerabil diferite, instanța trebuia să dispună ca experții să își exprime un punct de vede comun sau ca lucrarea să fie întocmită de o comisie de experți.
Cum în speță valoarea lucrărilor stabilită de cei doi experți este aproximativ egală, refacerea probatoriilor era inutilă, fiind evident că situația de fapt a fost dezlegată.
Concluzia care se impune este aceea că tribunalul a aplicat corect dispozițiile art. 167 cod procedură civilă, cu raportare la art. 292, 295 alin 2 cod procedură civilă, art. 212 cod procedură civilă în ceea ce privește administrarea probelor.
Pe fondul cauzei, se constată că probele administrate au fost corect analizate de instanțe, concluzia la care s-a ajuns rezultând logic din cercetarea coroborată a actelor și a concluziilor expertizei.
Instanța a dispus administrarea probelor considerate utile, concludente și pertinente, iar în speță stabilirea situației de fapt și verificarea susținerilor reclamantei au fost posibile pe baza actelor depuse la dosar, a declarațiilor martorilor și a raportului de expertiză nefiind necesar să fie administrate și alte probe.
În condițiile în care ambele lucrările ale experților au stabilit valori aproximativ egale pentru fiecare lucrare, criticile din recurs privind supraevaluarea nu sunt susținute probatoriu. Raportul de expertiză depus în recurs de reclamantă nu poate constitui o probă deoarece a fost întocmit la cererea părții, fără a se respecta principiul administrării nemijlocite a probelor de către instanță, principiu prevăzut de art. 169 cod procedură civilă, nefiind opozabil părții adverse. Ca urmare, el nu are în speță valoarea probatorie a unui înscris, căruia îi sunt aplicabile prevederile art. 305 cod procedură civilă, și nu pot fi valorificate datele din raportul extrajudiciar prin comparare cu datele din lucrarea întocmită de expertul numit de instanță.
Instanța constată că în raportul de expertiză care a fost avut în vedere de judecătorie s-au evaluat toate lucrările dovedite cu declarații de martori sau recunoscute de părți, s-a aplicat coeficientul de uzură bunurilor, coeficientul de identificare zonală, s-au identificat materialele folosite și a fost stabilită valoarea de piață a acestora.
Expertul a argumentat modul în care evaluarea a fost făcută, a arătat care sunt actele normative pe care le-a aplicat la evaluare, astfel că susținerile recurentei vizând calitatea și cantitatea materialelor folosite, greutatea porților, încadrarea în zonă nu sunt decât simple argumente, nesusținute probatoriu.
De asemenea, în raportul de expertiză s-au identificat distinct materialele refolosite la edificarea lucrărilor, rezultate din demolarea altor construcții, așa cum au fost ele dovedite de părți, prin urmare nu se poate susține că expertul nu a avut în vedere contribuția părților . Celelalte susțineri, legate de folosirea pietrei luate din râu sau munca fizică a tuturor membrilor din familie, ceea ce duce ala scăderea valorii manoperei sau a materialelor de construcții sunt aspecte care țin de probatoriu, adică de temeinicia hotărârii.
Prin urmare, toate criticile vizând modul de evaluare a lucrărilor, ca și starea actuală a acestora nu sunt fondate.
Constituie critici de netemeinicie referirile recurentei la identificarea lucrărilor efective, la contribuția financiară a părților, fiind inadmisibil a se critica în recurs faptul că nu s-a reținut că a contribuit cu anumite sume de bani, această chestiune ținând exclusiv de probarea susținerilor cu acte sau declarații de martori, nicidecum de aplicarea legii la situația de fapt.
Este nefondată critica privind calcularea prejudiciului suferit de reclamantă prin demolarea unor construcții sau schimbarea amplasamentului altora.
Astfel, instanța are obligația, impusă de art. 129 alin ultim cod procedură civilă de a se pronunța doar asupra cererilor cu care a fost investită. Reclamanta a formulat doar o acțiune pentru rezoluțiunea contractului de întreținere, fără a cere obligarea pârâților la repararea anumitor prejudicii.
În plus, criticile din recurs vizând neimputarea sumelor de bani plătite de reclamantă pentru investiții și nerepararea prejudiciului produs reclamantei prin modificarea unor imobile din gospodărie sunt critici formulate omisso medio, care nu au fost susținute de parte în motivele de apel, așa încât nu pot fi invocate direct în calea de atac a recursului, sub acest aspect hotărârea primei instanțe fiind deja irevocabilă .
În apel s-a criticat generic faptul că prima instanță a dispus repunerea părților în situația anterioară, fără a preciza în ce constă aceasta, dar nu s-a susținut că, parte a aplicării acestui principiu, reclamanta trebuia despăgubiră pentru lucrările demolate de pârâți.
Deși s-a susținut oral de apărătorul recurentei că în mod greșit au fost calculate în primă instanță cheltuielile de judecată, se constată că o astfel de critică a fost formulată doar prin motivele scrise de apel, nu și prin motivele de recurs, prin urmare este inadmisibil a fi analizată, investirea instanței nefiind făcută în condițiile art. 302 ind. 1 cod procedură civilă.
Având în vedere motivele de recurs formulate de reclamantă, apreciind că decizia atacată este legală, potrivit art. 312 cod procedură civilă recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă T. V. M. împotriva deciziei civile nr. 257 din 30 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj- Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți T. V. L., M. V. D. și intimații pârâți E. D. C. și E. V. I..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Octombrie 2013.
Președinte, G. I. | Judecător, E. B. | Judecător, C. S. |
Grefier, A. C. |
Red./tehnored. GI
2ex/04.11.2013
Jud.apel N.U., M.talianu
Jud fond E.Ș. V.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 9347/2013. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 6997/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
