Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 1226/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1226/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 2829/318/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1226/2013
Ședința publică de la 14 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L.
Judecător F. D.
Judecător I. V.
Grefier N. D.
_
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta pârâta D. A., împotriva deciziei civile nr.470/1 noiembrie 2012,pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._ ,în contradictoriu cu intimatul reclamant B. M. O., intimații C. L. R., C. L. TG J., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant B. M. O., reprezentat de avocat G. N. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat următoarele: recursul a fost declarat și motivat în termen legal, nu a fost timbrat, recurenta pârâtă fiind citată cu mențiunea de a timbra cu 0,3 lei timbru judiciar și 4 lei taxă judiciară de timbru, ia la dosarul cauzei prin serviciul arhivă la data de 07.02.2013, a fost depusă cerere de amânare din partea recurentei pârâte D. A., prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării, iar la data de 12.02.2013, a fost depusă întâmpinare din partea intimatului reclamant B. M. O., după care,
Avocat G. N. pentru intimatul reclamant, se opune la cererea de amânare formulată de recurenta pârâta D. A..
Instanța respinge cererea de amânare formulată de recurenta pârâta D. A., având în vedere data de 7 decembrie 2012, când a fost declarat recursul și data de 11 ianuarie 1013, când a fost primită citația, aceasta având timp suficient pentru pregătirea apărării, și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Avocat G. N. pentru intimatul reclamant, solicită anularea recursului ca netimbrat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-J. la data de 01.03.2012 sub nr._ reclamantul-pârât B. M.-O. a chemat în judecată pârâta-reclamantă D. A., în contradictoriu cu autoritățile tutelare C. L. Târgu-J. și C. L. R., solicitând instanței ca, prin sentința civilă ce se va pronunța, în temeiul art. 392 NCC exercitarea autorității părintești în comun față de minora B. Adelyna, născută la data de 31.10.2008, rezultată din căsătoria părților, ce a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 33/2010 pronunțată de Judecătoria Tg. J.; modificarea programului de vizitare a minorei B. Adelyna născută la data de 31.10.2008, program ce a fost stabilit prin sentința civilă nr. 33/2010 după cum urmează: la domiciliul reclamantului în primul și al treilea week-end, de vineri de la ora 1630 până duminică la orele 1900, în perioada sărbătorilor de iarnă, din a două zi de C. până pe data de 2 ianuarie, a doua și a treia zi de P. și o lună de zile în timpul verii, perioadă care să coincidă cu concediul reclamantului de la Penitenciarul Tg. J. al cărui salariat este.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin sentința civilă nr. 33/2010 pronunțată de Judecătoria Tg. J. s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți, stabilindu-se ca minora B. Adelyna să fie încredințată mamei pârâte și totodată s-a stabilit și modalitatea prin care urma să aibă relații personale cu minora.
A mai arătat că, ținând cont de vârsta fragedă a minorei la data pronunțării divorțului, instanța de judecată a stabilit la momentul respectiv ca programul de vizitare al minorei să se desfășoare la domiciliul mamei reclamante de două ori pe lună, în primul și al treilea week-end între orele 10-18 cu posibilitatea de a putea lua minora la plimbare, dar și cu obligația de a o înapoia după expirarea perioadelor de vizită.
Că, între timp minora a crescut, astfel că este posibil ca programul de vizitare al acesteia să fie modificat în sensul de a se desfășura la domiciliul reclamantului, fără ca interesul minorei să fie lezat, motiv pentru care a solicitat modificarea actualului program de vizitare după cum urmează: în primul și al treilea week-end de vineri de la ora 1630 până duminică la orele 1900, în perioada sărbătorilor de iarnă, din a două zi de C. până pe data de 2 ianuarie, a doua și a treia zi de P. și o lună de zile în timpul verii, perioadă care să coincidă cu concediul său de la Penitenciarul Tg. J..
A susținut că, acest program este în concordanță cu interesul minorei în sensul că permite ca micuța să petreacă mai mult timp cu tatăl de care este foarte atașată, aspect ce l-a constatat cu ocazia vizitelor.
A mai arătat că modalitatea actuală de vizitare nu mai este potrivită având în vedere inclusiv starea de încordare încă existentă între reclamant și pârâtă, precum și părinții pârâtei care au incapacitatea de a avea un comportament decent ori de câte ori reclamantul se prezintă la domiciliul lor pentru a lua minora.
Din aceleiași motive a solicitat să se dispună și exercitarea autorității părintești în comun ca să se poată implica efectiv și să ia deciziile potrivite interesului minorei.
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art. 46 din LPA a Codului civil și art. 403 din NCC.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
În cauză, pârâta a formulat întâmpinare-cerere reconvențională prin care a solicitat, în esență, respingerea acțiunii promovată de reclamant, motivat de faptul că starea tensionată este întreținută de reclamant, iar cât privește modificarea programului de vizitare a minorei, acesta să se realizeze în prima și a treia săptămână din lună fie numai sâmbăta sau numai duminica în intervalul orar menționat în sentință, sau în zilele de sâmbătă și duminică, dar în intervalul orar 11-15, 00, pentru a se putea respecta programul de odihnă cu care minora este obișnuită .
În motivare, pârâta a susținut că starea de fapt expusă de reclamant nu corespunde realității, făcând eforturi pentru ca întâlnirile reclamantului cu minora să se desfășoare în mod normal, devenind o obișnuință, cu atât mai mult cu cât la început fetița manifesta reticență de ordin afectiv față de tatăl ei. Programul de lucru al reclamantului nu permite a fi contactat la orice oră și zi dacă s-ar ivi probleme urgente ce trebuie rezolvate. A mai susținut că minora are program zilnic de somn, fiind obișnuită ca în intervalul 13.00-15.00 să doarmă, iar acest obicei nu mai este respectat în zilele de vizită, astfel că la întoarcerea în domiciliu este extrem de obosită și irascibilă. Pentru acest motiv, consideră că nu se impune modificare programului în sensul solicitat. De altfel, a susținut că minora nu a lipsit niciodată noaptea de lângă ea și nici nu a rămas în domiciliul reclamantului, peste noapte cu acesta.
Sub aspect reconvențional, a solicitat modificare programului de vizitare al minorei în sensul că vizitele să se desfășoare în prima și a treia săptămână din lună, fie numai sâmbăta sau numai duminica, în intervalul orar menționat prin sentință sau în zilele de sâmbătă și duminică, dar în intervalul orara 11.00-15.00, precum și majorarea contribuției reclamantului la cheltuielile legate de creșterea și întreținerea minore, motivat de faptul că actualul cuantum nu mai corespunde stării de fapt reținute de instanță, atât nevoile minorei cât și veniturile reclamantului majorându-se.
În drept, au fost invocate disp. art. 403 rap. la art. 531 Cod civil.
Cererea reconvențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Reclamantul a formulat întâmpinare la cererea reconvențională (fila 53) prin care a arătata că nu este de acord cu majorarea pensiei de întreținere întrucât în cursul anului 2010 salariul său a suferit o reducere de 25% ca la orice alt bugetar, pârâta introducând o astfel de acțiune în cursul anului 2010 după reducerea salariului, acțiunea sa fiind respinsă.
În al doilea rând, a arătat că în afara sumei plătite cu titlu de pensie de întreținere îi cumpără fetiței hăinuțe, jucării, dulciuri, mâncare, medicamente, iar potrivit noilor dispoziții legale întreținerea trebuie asigurată de părinți în natură și în mod excepțional prin plata unei sume de bani în situația în care părintele nu-și îndeplinește de bunăvoie obligațiile.
Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.
Din oficiu, a fost dispusă efectuarea unei anchete sociale la domiciliul reclamantului, acesta fiind înaintat cu adresa nr._/13.04.2012 de către C. Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Tg-J. .
Totodată instanța a solicitat de la locul de muncă al reclamantului veniturile nete obținute pe ultimele șase luni, acestea fiind comunicate prin adeverința nr. H2/_/PTJGJ din 02.05.2012 emisă de Penitenciarul Târgu-J. .
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse sentința civilă nr. 33/11.01.2010 a Judecătoriei Tg-J., un set de 16 fotografii, certificatul de naștere al minorei, declarația de avere a reclamantului, carnetul de muncă al pârâtei, fișa psiho-pedagogică și adeverință medicală ale minorei, extras de cont pentru anul 2011 emis de BCR Gorj, contract de agent, contract individual de muncă încheiat pe numele pârâtei și două facturi fiscale din 19.01.2012 și 22.02.2012.
De asemenea, a fost administrată proba cu interogatoriul părților și proba testimonială, sens în care au fost audiați martorii P. I., M. A., D. R. și P. A., depozițiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 8097 din 28.05.2012 pronunțată de Judecătoria Tg J. în dosar nr._ a fost admisă în parte cererea, formulată de reclamantul-pârât B. M.-O., împotriva pârâtei-reclamante D. A., în contradictoriu cu autoritățile tutelare C. L. Târgu Jiu și C. L. R..
A fost modificată măsura de încredințare a minorei B. Adelyna născută la data de 31.10.2008 spre creștere și educare mamei, dispusă prin sentința civilă nr. 33/11.01.2010 pronunțată de Judecătoria Târgu-J. în dosarul nr._, în sensul că autoritatea părintească cu privire la minoră va fi exercitată în comun de către ambii părinți.
S-a stabilit locuința minorei B. Adelyna la mama pârâtă.
A fost modificat programul de vizitare a minorei stabilit prin sentința civilă nr. 33/11.01.2010 pronunțată de Judecătoria Târgu-J. în dosarul nr._ în sensul că încuviințează reclamantului să aibă legături personale cu minora astfel: în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună de vineri orele 18,00 până duminică orele 18,00; din a doua zi de C. orele 11,00 până a treia zi de C. orele 18,00; în ziua de 02 ianuarie între orele 10,00 – 17,00; din a doua zi de Paști orele 11,00 până a treia zi de Paști orele 18,00; două săptămâni în vacanța de vară în funcție de concediul de odihnă al reclamantului; în aceste intervale de timp reclamantul având dreptul de a lua copilul de la locuința pârâtei cu obligația de a-l readuce la sfârșitul perioadelor stabilite în domiciliul părintelui cu care locuiește.
Au fost respinse capetele de cerere reconvențională privind reducerea programului de vizită și majorarea pensiei de întreținere stabilite prin sentința de divorț.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:
Din relația de căsătorie a părților a rezultat minora B. Adelyna, născută la data de 31.10.2008. Prin sentința nr. 33/11.01.2010 pronunțată de Judecătoria Târgu-J. în dosarul nr._ s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, minora fiind încredințată spre creștere și educare mamei sale, iar tatăl a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 390 lei lunar. Prin aceeași sentință a fost stabilit programul de vizitare al minorei de către tată la domiciliul mamei de două ori pe lună, în prima și a treia sâmbătă, între orele 11.00-18.00 și, respectiv duminica, între orele 11.00-18.00, în respectivele intervale de timp minora putând fi luată la plimbare de către tată cu obligația de o înapoia mamei la expirarea perioadelor de timp stabilite.
Prin cererea care face obiectul judecății, reclamantul a solicitat exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți față de minora B. Adelyna.
Potrivit disp. art. 403 din Codul civ., în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile privitoare la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului, iar aceste dispoziții sunt aplicabile chiar și în cazul hotărârilor judecătorești privitoare la relațiile personale și patrimoniale dintre copii și părinții lor divorțați pronunțate anterior intrării în vigoare a Codului Civil, măsurile dispuse prin aceste hotărâri putând fi modificate conform noilor reglementări civile, potrivit disp. art. 46 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil.
În prezent, minora B. Adelyna locuiește împreună cu mama sa și actualul concubin al acesteia în Tg-J. într-o garsonieră proprietatea personală a actualului concubin, iar potrivit concluziilor referatului de anchetă psihosocială minora este puternic atașată de mamă și concubinul acesteia, beneficiază de condiții bune pentru a crește și a se dezvolta armonios (filele 45-46).
Din coroborarea probatoriului administrat, instanța de fond a reținut că reclamantul-pârât prezintă garanții morale și își iubește copilul foarte mult, justificându-se astfel modificarea măsurii anterioare de încredințare a minorei mamei. Potrivit disp. art. 397 Cod civil, după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul când motive întemeiate și interesul superior al minorului impun ca exercitarea autorității părintești să se facă numai de către unul dintre părinți. Martorii audiați în cauză, la solicitarea ambelor părți, nu au relatat aspecte de natură să conducă la concluzia că reclamantul n-ar fi în măsură să se implice corespunzător în luarea deciziilor cu privire la minoră, făcând referire doar la existența unor relații tensionate între părinți care însă nu justifică o separare totală a tatălui reclamant de copilul său.
Față de cele reținute, instanța de fond a apreciat că interesul superior al minorei, legătura de atașament dintre tatăl reclamant și minoră justifică modificarea măsurii de încredințare a minorei în sensul exercitării autorității părintești în comun de către ambii părinți.
În privința locuinței minorei, instanța reține că aceasta locuiește împreună cu mama sa și niciuna dintre părți nu a solicitat modificarea acestei măsuri, motiv pentru care a dispus stabilirea locuinței minorei la mama pârâtă.
Potrivit disp. art. 496 alin. 5 Cod civil, părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul la locuința acestuia, instanța de tutelă putând limita exercițiul acestui drept dacă este în interesul superior al copilului.
Potrivit art. 16 din Legea nr. 272/2004 copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului. În sensul legii, relațiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea acestuia pe perioadă determinată de către părinte, corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul, transmiterea de informații referitoare la copil către părintele care are dreptul de a menține relații personale cu copilul. Astfel, pentru a stabili un program adecvat și totodată eficient pentru întreținerea de către reclamant a legăturilor personale cu fiica sa, instanța a luat în considerare tot interesul superior al copilului, având în vedere ca programul încuviințat să nu-i afecteze dezvoltarea armonioasă atât din punct de vedere psihic cât și fizic.
Potrivit referatului de anchetă psihosocială efectuat la locuința reclamantului (fila 45-46) acesta locuiește într-un apartament cu două camere și dependințe, utilat cu tot necesarul unei bune gospodării, mobilat și corespunzător întreținut, concluzionându-se că instanța poate stabili un program de vizitare al minorei în funcție de vârsta și nevoile copilului.
Prin sentința de divorț, reclamantului i s-a încuviințat păstrarea legăturilor personale cu minora, însă la domiciliul mamei. Între timp, copilul a crescut, impunându-se o lărgire a programului de vizitare deja stabilit. Instanța are în vedere la stabilirea programului de vizitare al minorei faptul că în prezent, pârâta locuiește împreună cu actualul său concubin într-o locuință proprietatea acestuia din urmă, iar o vizitare a copilului la domiciliul acesteia ar implica accentuarea tensiunilor deja existente între părți.
Având în vedere că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că reclamantul și-ar putea pune în pericol în vreun fel copilul sau că nu s-ar ocupa într-un mod corespunzător de el, instanța a apreciat că se impune o lărgire a programului de vizitare stabilit prin sentința civilă nr. 33/11.01.2010 în sensul că s-a încuviințat reclamantului să aibă legături personale cu minora astfel: în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună de vineri orele 18,00 până duminică orele 18,00; din a doua zi de C. orele 11,00 până a treia zi de C. orele 18,00; în ziua de 02 ianuarie între orele 10,00 – 17,00; din a doua zi de Paști orele 11,00 până a treia zi de Paști orele 18,00; două săptămâni în vacanța de vară în funcție de concediul de odihnă al reclamantului; în aceste intervale de timp reclamantul având dreptul de a lua copilul de la locuința pârâtei cu obligația de a-l readuce la sfârșitul perioadelor stabilite în domiciliul părintelui cu care locuiește.
Pârâta-reclamantă a solicitat restrângerea programului de vizită, susținând că modalitatea deja stabilită este obositoare pentru fetiță, iar reclamantul nu cunoaște efectiv nevoile specifice vârstei acesteia. Susținerile pârâtei nu vor fi reținute de către instanță întrucât în intervalele stabilite copilul își va putea face programul de somn și la tată, iar rațiunea stabilirii programului în modalitatea descrisă anterior este tocmai aceea ca reclamantul să se poate acomoda cu copilul său și să-i cunoască nevoile. Starea de dependență a minorei față de mama sa nu reprezintă un motiv suficient de puternic pentru a restrânge drepturile reclamantului și ale fiicei sale sau de a-l lipsi de eficiență prin stabilirea unei modalități în sensul celei propuse de către pârâtă, în care nu s-ar putea dezvolta o legătură de atașament între tată și fiică.
Prin cererea reconvențională formulată pârâta-reclamantă a solicitat majorarea pensiei de întreținere de la suma de 390 lei lunar așa cum a fost stabilită prin sentința de divorț.
Potrivit art. 531 cod civil dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
Potrivit adeverinței nr. H2/_/PTJGJ din 02.05.2012 emisă de Penitenciarul Târgu-J., reclamantul realizează un venit mediu net lunar în cuantum de 1504 lei mai mic decât media venitului mediu net lunar realizat la data pronunțării sentinței prin care a fost stabilit cuantumul anterior al pensiei de întreținere, respectiv 1585 lei, conform mențiunilor din sentința nr. 33/11.01.2010 (filele 8,9). Prin urmare, deși nevoile minorei au crescut odată cu vârsta, veniturile reclamantului nu s-au majorat. La stabilirea venitului bază de calcul, instanța nu a luat în considerare suma primită lunar cu titlu de normă de hrană, întrucât are o afectațiune specială, iar potrivit disp. art. 409 alin. 7 Cod proc. civ. indemnizațiile cu destinație specială, stabilite potrivit legi, nu pot fi urmărite pentru niciun fel de datorie. Cum norma de hrană are o destinație specială cuvenindu-se numai personalului din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, conform textului de lege menționat anterior nu va fi luată în considerare la stabilirea bazei de calcul.
Față de considerente expuse, instanța de fond a admis în parte cererea principală și a respins capetele de cerere reconvențională privind reducerea programului de vizită și majorarea pensiei de întreținere stabilite prin sentința de divorț.
Împotriva sentinței a formulat apel pârâta D. A., criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate .
Pârâta a criticat sentința sub aspectul stabilirii programului de vizitare stabilit de instanța de fond, susținând că acest program nu ține seama de interesul superior al copilului, nu s-a avut în vedere vârsta relativ fragedă a minorei și relația forate apropriată a mamei cu minora .
De asemenea, se susține că tatăl reclamant în perioada când minora se află sub supravegherea sa nu manifestă o atenție sporită, atunci când copila se întoarce la mamă este mai tot timpul flămândă, este agitată și nervoasă.
S-a susținut că prin stabilirea programului de vizitare, se aduce atingere relației dintre mamă și fiică, apreciind pârâta că luarea minorei de la domiciliul său nu trebuie să depășească o zi .
A mai fost criticată sentința cu privire la respingerea cererii reconvenționale, s-a susținut că potrivit veniturilor declarate de reclamant în declarația de avere acestea sunt mult mai mari decât cele avute în vedere de instanță, când a stabilit pensia de întreținere.
În concluzie a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii reconvenționale și restrângerii programului de vizitare.
La solicitarea apelantei, instanța de apel a emis o nouă adresă către Penitenciarul Tg-J., solicitând să se comunice veniturile realizate de reclamant în perioada septembrie 2011 - aprilie 2012, precum să se menționeze ce alte sume de bani au fost încasate de angajat în aceeași perioadă și caracterul acestora. Datele solicitate au fost comunicate pentru termenul de judecată din 1.11.2012.
Prin decizia civilă nr. 470 de la 01 noiembrie 2012, Tribunalul Gorj Secția I Civilă, în Dosar nr._ , a respins ca nefondat, apelul formulat de apelanta pârâtă D. A., împotriva sentinței civile nr. 8097/ 28 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. M. O. și autoritățile tutelare C. L. R. și C. L. Tg- J..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința apelantă a fost modificat programul de vizitare stabilit prin sentința civilă 33 din 11.01.2010 pronunțată de Judecătoria Tg J., încuviințându-se ca tatăl reclamant să aibă legături personale cu minora B. Adelyna în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, de vineri orele 18 până duminică orele 18, în perioada sărbătorilor de C. și de Paști și două săptămâni în vacanța de vară .
Susține apelanta că prin modul de stabilire al programului de vizitare, instanța nu a avut în vedere interesul superior al copilului, interesul acestuia fiind acela de a nu petrece o perioadă de timp mai mare de câteva ore în compania tatălui .
În raport de probatoriul administrat reține tribunalul că în mod corect instanța de fond a apreciat că se impune modificarea programului de vizitare a minorei stabilit cu ocazia desfacerii căsătoriei părților, între timp împrejurările avute în vedere la acel moment schimbându-se, minora ajungând la vârsta de 4 ani, vârstă la care poate rămâne și în domiciliul tatălui peste noapte, nemaifiind dependentă de prezența mamei, dându-i-se astfel reclamantului posibilitatea de a o lua în domiciliul său pe minoră, astfel încât acesta să relaționeze cu copilul său într-un cadru familial, cald, iar minora la rândul său să-l cunoască pe tatăl său .
Potrivit dispozițiilor art. 8 din CEDO orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliul său și corespondenței sale. Expresia „viață de familie” fiind o noțiune autonomă interpretată de Curte independent de semnificația pe care o are în dreptul național al statelor membre.
Potrivit jurisprudenței CEDO noțiunea de „viață de familie” trebuie înțeleagă ca o legătură biologică și juridică peste care se suprapune o relație personală, reală, efectivă.
Existența sau inexistența unei vieți de familie este esențialmente o chestiune de fapt ce depinde de existența unor legături personale, reale; numai în prezența unei legături de fapt suficient de puternice poate exista o viață de familie.
Potrivit alin.2 al articolului 8 din Convenție statul are obligația de a nu aduce atingere exercițiului acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă ingerința este justificată.
Minora B. Adelyna a împlinit la 31.10.2012 vârsta de 4 ani, astfel că nu se poate reține că luarea acesteia din domiciliul mamei în care minora locuiește în mod statornic pentru patru nopți pe lună este de natură a afecta copilul .
Martorii audiați în cauză au relatat că minora se simte bine împreună cu tatăl său, că acesta acordă atenție fetiței în perioada când aceasta se află sub supravegherea sa, astfel că nu există indicii că integritatea corporală a minorei sau sănătatea acesteia ar fi afectate . Probele administrate relevă că reclamantul este o persoană responsabilă neexistând riscul ca viața sau integritatea minorei să fie pusă în pericol .
Raportat la actele și lucrările dosarului apreciază instanța de apel că cererea reclamantului de a avea legături personale cu minora în afara domiciliului mamei și pe o perioadă de timp mai mare este întemeiată, interesul superior al minorului fiind ca acesta să își cunoască ambii părinți și să se dezvolte psihic și fizic sub supravegherea ambilor părinți, iar programul de vizitare stabilit de instanța de fond ține seama de vârsta minorei și nu este de natură a-i crea un prejudiciu minorei .
Privitor la cuantumul pensiei de întreținere, tribunalul reține că în mod corect instanța de fond nu a procedat la majorarea pensiei de întreținere, în raport de veniturile obținute de pârâtul reclamant pe ultimele 6 luni pensia datorată ar fi de 390 lei, acesta fiind și cuantumul stabilit prin sentința civilă 33/2010 a Judecătoriei Tg J.. Cum veniturile debitorului obligației de întreținere nu au înregistrat creșteri nu se impune modificarea cuantumului pensiei .
Susținerile apelantei în sensul că reclamantul obține venituri mult mai mari sunt nefondate, aceasta nedepunând acte în dovedirea acestor susțineri, simpla trimitere la declarația de avere dată de reclamant nefiind suficientă pentru a se reține că acesta ar avea venituri mai mari . Fișa fiscală depusă la dosarul cauzei, fila 64, se referă la veniturile realizate de pârâtul reclamant pe anul 2009 iar pentru soluționarea cauzei relevante sunt veniturile realizate pe ultimele 6 luni anterior formulării cererii reconvenționale, respectiv 2.04.2012 .
Concluzionând, văzând și dispozițiile art. 296 C.proc.civ., tribunalul a respins apelul ca nefondat Văzând și disp. art. 401, 529 Cod Civil raportat la art. 6 Cod civil și art. 8 CEDO
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta D. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea, luând în examinare cu prioritate, excepția timbrajului, reține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. 1 și 2 din aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată, ca netimbrată.
În speță, recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit dovezii aflată la dosarul cauzei (fila 11).
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit de Curte, 14 Februarie 2013, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Curtea urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art 35 alin. 1 și 5 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art, 9 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995 și să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului declarat de pârâta D. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de recurenta pârâta D. A., împotriva deciziei civile nr.470/1 noiembrie 2012,pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. M. O., intimații C. L. R., C. L. TG J., având ca obiect exercitarea autorității părintești, ca netimbrat.
Se ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 14 Februarie 2013
Președinte, M. L. | Judecător, F. D. | Judecător, I. V. |
Grefier, N. D. |
Data red. 18.02.2013
Red.jud.M. L.
Tehn. 2 ex./J.V.
Jud fond I. C.
Jud.apel/ G. D.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 9079/2013.... | Nulitate act. Decizia nr. 2223/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
