Nulitate act. Decizia nr. 2223/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Nu se pune problema in cauza a proprietatii comune pe cote părti, câta vreme comunitatea de bunuri este un regim matrimonial stabilit prin lege, iar coproprietatea sotilor este in devălmășie.

Cât priveste stabilirea cotelor contributive, s-a constatat ca instanta de fond a motivat soluția retinerii cotelor egale de contributie pentru cei doi soti, raportându-se la veniturile realizate de acestia in timpul casatoriei si la imprejurarea ca niciunul nu a facut dovada unei contributii majoritare.

Mai mult, la fond, apelantul pârât nu a solicitat o cota de contribuție majorată, asa cum se arata in apel, ci majorarea lotului sau cu suma de 8000 lei, plătita exclusiv de catre acesta (a se vedea in acest sens precizarea de la fila 182 dosar fond).

Faptul - invocat de apelantul pârât – că acesta ar fi plătit ratele la apartament după despărtirea in fapt nu este de natura a justifica o cota de contributie suplimentara, deoarece pe de o parte cota de contributie se stabileste prin raportare la intreaga masa a bunurilor nu numai la imobil, iar pe de alta parte-chiar raportându-se la aspectele invocate de acesta, Tribunalul constata că din relatiile înaintate la dosar in apel de UM_ (f.91 dosar), in intervalul 01.08._09 apelanta reclamanta a achitat in total suma de 5930 lei (din care rata-2500 lei si dobândă-3430 lei), iar apelantul pârât a achitat in total suma de 4340 lei (din care rata-2520 lei si dobândă-1820 lei).

Pe cale de consecinta, cotele ideale de contributie stabilite de instanta de fond sunt legale si corespund cererilor formulate de părti si probatoriului administrat in cauză.

Soluția instantei de fond este legala si temeinica si in ceea ce priveste cererea având ca obiect constatarea nulitatii contractului de vânzare cumpărare nr.3701/11.07.2002, privind terenul si a valabilității acestuia ca donatie deghizată. Pe de o parte, ambele părti contractante au declarat că pretul a fost plătit, respectiv primit la data autentificarii actului, iar pe de altă parte nu s-a depus la dosar contraînscrisul doveditor al simulatiei sau cel putin un inceput de dovada scrisa care sa se poata completa cu proba testimonială.

Valoarea terenului retinut la masa de partaj de catre instanta de fond este valoarea de circulatie reala, ce corespunde raportului dintre cerere si oferta la acest moment, după cum rezulta din suplimentul la raportul de expertiza efectuat din dispozitia instantei de apel, astfel ca motivul de apel invocat de apelantul pârât relativ la acest aspect este nefondat.

Autoturismul L. a fost cumpărat in timpul casatoriei, astfel ca este bun comun. Faptul ca a fost achitat cu sume provenind din plătile compensatorii de care a beneficiat apelantul pârât nu este de natura a schimba regimul juridic al autoturismului, deoarece aceste sume nu se încadrează în categoria bunurilor proprii rezultate din premii sau recompense (art.31 lit.d) C.fam.), care presupun eforturi deosebite, excepționale, ale celui recompensat. Plătile compensatorii au cu totul altă finalitate si natura juridică.

Relativ la lotizare, in mod corect instanta de fond a atribuit apartamentul apelantei reclamante deoarece prin hotărârea de divort minora i-a fost încredințată acesteia. Totodata, apelanta reclamanta, după cum s-a retinut mai sus, a avut o contributie egala la dobândirea bunurilor comune și a plătit parte din ratele la apartament si după despărtirea in fapt.

Referitor la bunurile mobile retinute la masa de partaj, motivul de apel este in parte fondat, in ceea ce priveste aragazul si combina muzicala, care nu au fost dovedite de catre apelanta reclamanta.

Celelalte bunuri au fost in mod corect reținute la partaj: pentru TV Philips- exista factura la f.31 ds. fd., pentru imprimanta- inscrisul privind multifunctionalul –f.36 ds fd, 2 birouri-fila 43 ds fd, mobila dormitor-f.44 ds fd, canapea Spandan-f.46 ds fd.

In consecință, in temeiul dispoz art.296 al.1 C.pr.civ., se va admite apelul apelantului pârât si se va schimba în parte încheierea de admitere in principiu pronunțată la data de 04.02.2011 și sentința civilă nr._/28.10.2011, în sensul că se vor înlătura din masa comunității de bunuri aragazul - în valoare de 200 lei și combina muzicală - în valoare de 550 lei.

Valoarea totală a masei de partaj va deveni: 174.325 lei, valoarea fiecărui lot fiind de: 87.162,5 lei.

Va fi obligata apelanta reclamantă S. I. să plătească apelantului pârât T. M. suma de_,5 lei, cu titlu de sultă.

Se vor păstra restul dispozițiilor încheierii de admitere în principiu și ale sentinței apelate.

Atât instanta de fond cât si instanta de apel au dat eficienta in cauza principiului disponibilitatii ce guverneaza procesul civil, raportându-se strict la cererile formulate de părti, astfel ca in ceea ce priveste pasivul comunitatii de bunuri si eventuale alte drepturi de creanta pe care părtile le-ar putea invoca una fata de cealaltă, aceste aspecte se vor putea solutiona pe cale separata, . proces.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta S. (fostă T.) I. și pârâtul T. M., criticând-o pentru nelegalitate.

Recrenta reclamantă S. I. critică ambele hotărâri pentru netemeinicie și nelegalitate, nulității prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând ca s-au dat cu încălcarea art. 156 și art. 261 Cod procedură civilă, a art. 741 cod civil și art. 673/9 cod procedură civilă, a art. 992 Cod Civil V. sau art. 1345 Cod Civil Nou, a art. 1092 Cod Civil V. sau art . 1345 Cod Civil Nou.

Sentința instanței de fond este nemotivata pentru ca nu analizează aparerile formulate de recurenta, iar decizia instanței de apel este bizara si creează suspiciuni, ce fiind evidente, nu trebuiesc dovedite.

S-au acordat mai multe termene pentru rezolvarea cererilor de ajutor judiciar, ce s-au judecat succesiv si care pana la urma au fost respinse.

După aceasta, s-a încuviințat paratului un supliment la expertiza tehnica a celor trei terenuri din localitatea Tabaci, jud. O., care supliment a fost depus după mai multe termene si care nu s-a folosit la pronunțarea deciziei recurate.

In schimb, s-a respins cererea pentru suplimentarea expertizei tehnice la apartament si s-a acceptat nelegal, ca si instanța de fond, ca apartamentul sa fie inclus la masa de împărțit cu întreaga sa valoare de piața si nu cu procentul plătit din aceasta valoare pana la data divorțului, a avansului, ratelor si accesoriilor, deși la dezbaterea apelurilor instanța a afirmat ca va face aplicarea regulii de trei simpla.

Neprocedând in acest sens, instanța de apel ca si instanța de fond au îmbogățit pe parat fara just temei cu suma de 48.778 lei, urmând ca după 30.05.2012 sa mai plătesc rate si dobânzi la apartament in suma de 37.102 lei.

In acest recurs, invoc si celelalte motive de apel cu privire la: stabilirea valorii celor trei suprafețe de teren situate in localitatea Tabaci, jud. O.; la garaj ce nu a fost inclus la masa de impartit deși am depus acte ce dovedesc cumpărarea de materiale pentru construirea lui; iar cu privire la celelale bunuri mobile doresc sa se aiba in vedere critica făcuta atat la instanța de fond cat si la cea de apel, legat de calculul valorii bunurilor.

In ce privește măsura instanței de apel de a înlătura de la masa de impartit a aragazului si combinei muzicale, o consider greșita pentru ca am făcut dovada certa ca aceste bunuri sunt achiziționate in timpul casatorii si aflate in posesia noastră, nefiind revendicate de alte persoane. Procedeul de a cumpăra bunuri prin intermediul altor persoane, este des uzitat in practica.

De asemenea, arată că menține critica cu privire la formarea loturilor si stabilirea suitei si solicită să se aibă in vedere concluziile scrise depuse la instanța de apel.

In baza art. 312 Cod Procedura Civila, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, admiterea apelului si modificarea sentinței instanței de fond in sensul celor ce preced cu cheltuieli de judecata la toate instanțele.

Recurentul pârât T. M. susține următoarele,

Instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegala in ceea ce privește soluționarea motivului de apel privind stabilirea caracterului de bun comun sau propriu al apartamentului, cat si cat si a sumelor de bani compensatorii primite de catre recurent cu ocazia trecerii in rezerva din cadrul MAPN si a contribuitei acestuia la dobândirea bunurilor in timpul casatorii.

Astfel, apreciază că prezumția de bun comun instituita de prevederile art. 30 C. fam. a fost răsturnata cu probele administrate in cauza .

De asemenea, trebuiau aplicate dispozițiile Legii 562/2004, modificata prin Legea 357/2006, lege in baza căreia a fost dobândit apartamentul solicitat la masa de partaj. Potrivit dispozițiilor acestei legi, apartamentul putea fi cumpărat doar de câtre recurent care avea calitatea de cadru militar, acesta fiind titularul contractului de închiriere.

Intimate nu a avut calitatea de codebitor solidar, asa cum in mod greșit menționează instanța de apel, deoarece nu putea sa încheie in numele sau alături de recurent contractul de vânzare-cumpărare, deoarece :nu era titulara contractului de închiriere și nu avea calitatea ceruta de lege pentru încheierea contractului, nefiind cadru MAPN.

Acest lucru rezulta din chiar dispozițiile legii care instituie o garanție atat în ceea ce privește calitatea persoanei care cumpăra, cat si in ceea ce privește neplata de câtre titularul contractelor a ratelor .

Din acest punct de vedere, este nelegala soluția instanței privind natura sumelor de bani achitate de catre intimata, sume pe care le consideram ca fiind ricute pentru debitor ( potrivit art. 1093 C civil, intimata neavând calitatea de debitor solidar ), situație in care aceste sume reprezintă doar o creanța pe care intimata poate sa ceara apelantului ca datorie personala . De altfel, trebuie avut r. vedere ca aceste sume de bani au fost achitate de catre intimata după despărțirea in fapt de recurent, tocmai in scopul vadit de a avea o contribute la achitarea prețului apartamentului si de a i se atribui in lot.

Potrivit dispozițiilor Legii 562/2004, comparatorul nu poate înstrăinarea apartamentul pana la achitarea integrala a prețului, aceasta interdicție instituita :e lege conducând inca odata la concluzia ca numai titularul poate achita, alte persoane plătind pentru acesta si nu pentru achitarea in avans a datoriei.

Nelegala este soluția instanței si in ceea ce privește soluționarea

motivului de apel privind cererea de constatare a nulității al contractului de

vânzare-cumpărare a terenului nr. 3701/11.06.2002 .

Potrivit art. 1295 C civil, acordul de voința al parților trebuie sa intervină supra bunului vândut si asupra prețului. Acesta din urma, ca element esențial al contractului de vânzare-cumpărare, nu a fost plătit de comparator, fiind fictiv, contractul fiind nul absolute, putând fi valabil ca donație deghizata. Instanța de apel face vorbire de contraînscris si dovada existentei acestuia, considerând ca se aplica regulile simulației, in acest mod schimbând natura juridica a actului dedus judecații . Cererea noastră viza nulitatea contractului datorita lipsei unui element esențial - prețul - si nu faptul ca actul este simulat.

In privința autoturismului Dacia L., care a fost achiziționat cu

sumele de bani obținute de recurent drept plați compensatorii, consideram ca

instanța de apel si cea de fond a calificat greșit natura acestor plăti. Astfel, se

pune problema daca aceste de bani se încadrează sau nu in dispozițiile art. 31 cod

fam. Daca s-ar considera ca plățile compensatorii ar reprezenta un ajutor dat

cadrului militar si familiei acestuia pana la găsirea unui nou loc de munca,

acestea nu s-ar încadra in dispozițiile art. 31 cod fam. In speța de fata recurentului

a beneficiat de dreptul de pensie, astfel încât plata compensatorie s-a acordat in

compensarea activității pe care acesta a desfășurat-o in cadrul M.A.P.N., ca o recunoaștere a meritului acestuia, aspecte care conduc la concluzia ca aceste sume se încadrează in dispozițiile art. 31 cod fam, având calitatea de bun propria

In privința lotizării, respective a atribuirii apartamentului in lotul intimatei, de asemenea, soluția este nelegala deoarece nu tine seama de dispozițiile Legii nr. 562/2004, care interzic înstrăinarea, iar pe de alta parte de dispozițiile art. 6 cod proc civ privind criteriile care trebuie avute in vedere in momentul formarii loturilor.

Astfel, daca apartamentul s-ar atribui in lotul intimatei, acesta nefiind titulara a contractului, s-ar încalcă dispozițiile legii privind interdicția de înstrăinare. De asemenea, singurul criteriu avut in vedere de către instanța este da ca intimata are in îngrijire minora rezultata din relațiile de casatori ale părților, fara a se tine seama si de celelalte criterii enumerate de lege: recurentul a plătit ratele după despărțirea in fapt; . afla in posesia apartamentului si a plătit întreținerea acestuia; intimate a parazit domiciliul din ianuarie 2007 si are unde locui ( este vorba de o perioada de 5 ani).

A solicitat rugam sa admiterea recursul, modificarea sentința si decizia Tribunalului O., iar pe fond sa se constatate caracterul de bun propriu al apartamentului si autoturismului Dacia L., iar in cazul in care se va considera ca acestea sunt bunuri anume sa se atribuite in lotul recurentului pârât.

Analizând recursurile formulate Curtea reține următoarele;

În ceea ce privește recursul formulat de recurenta S. I., Curtea reține că principala critică privește faptul că în mod greșit a fost inclus în masa partajabilă, apartamentul la valoarea de circulație și nu în raport de valoarea ratelor achitate pentru acesta până la data divorțului.

Critica astfel formulată este nefondată, instanța de apel reținând în mod legal că odată dobândit bunul respectiv, de la data dobândirii dreptul de proprietate asupra acestuia a intrat în comunitatea de bunuri, acesta devenind bun comun în integralitatea sa și nu în raport cu ceea ce s-a plătit pentru el în situația dobândirii cu plata în rate.

De altfel, prin cererea introductivă recurenta-reclamantă a solicitat partajarea imobilului în integralitatea sa și nu a contravalorii ratelor achitate pentru acesta, instanța pronunțându-se conform principiului disponibilității în raport de ceea ce s-a cerut.

Așa cum a reținut și instanța de apel, ratele ce urmează a fi plătite de către reclamantă constituie pasivul comunității de bunuri, iar aceasta avea, și are posibilitatea să ceară partajarea acestui pasiv.

Cît privește celălalte critici, și anume, că sentința instanței de fond este nemotivată iar decizia instanței de apel ar fi bizară, Curtea reține că nici aceste critici nu sunt fondate, sentința instanței de fond fiind motivată în fapt și în drept așa cum prevăd dispozițiile art.261 cod proc. civ. iar susținerea recurentei în sensul că decizia instanței de apel ar fi bizară și ar crea suspiciuni, lucru ce nu ar trebui dovedit, nu pot constitui motive de analiză pentru instanța de recurs.

Recurenta a mai criticat decizia și pentru faptul că nu a fost stabilită corect valoarea celor 3 suprafețe de teren situate în ., pentru faptul că nu a fost inclus la masa de împărțit garajul pentru care a dus dovezi privind cumpărarea materialelor, ca și greșita stabilire a valorii bunurilor mobile.

Potrivit art. 304 cod proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate.

Reiese că pe calea recursului nu pot fi puse în discuție aspecte de netemeinicie a hotărârii atacate, aspecte ce privesc aprecierea probelor și stabilirea pe această cale a situației de fapt de către instanța a cărei hotărâre este atacată.

În speță, motivele mai sus enunțate privesc tocmai aspecte de netemeinice a deciziei atacate, ce tind la o reapreciere a probelor, fapt nepermis pe calea extraordinară de atac a recursului.

Aceeași este situația și în ceea ce privește critica referitoare la înlăturarea de la masa de împărțit a aragazului și combinei muzicale, ca și la stabilirea loturilor și a sultei ce urmează a fi plătită.

Cu privire la recursul formulat de pârâtul T. M., Curtea reține că prima critică formulată privește greșita stabilire a regimului juridic al apartamentului cât și a sumelor compensatorii primite de acesta cu ocazia trecerii în rezervă din cadrul MAPN precum și a contribuției acestuia la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei.

Instanța de apel a soluționat în mod legal această problemă reținând calitatea de bun comun a apartamentului.

Astfel, așa cum a reținut și instanța de apel caracterul juridic de bun comun al bunurilor dobândite în timpul căsătoriei este dat de prevederile art. 30 alin. 1 din codul familie.

Potrivit acestui text de lege, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sânt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților.

Orice convenție contrară este nulă.

Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.

În speță, așa cum reiese din actele aflate la dosar, apartamentul în litigiu a fost dobândit în timpul căsătoriei, astfel că acesta are caracter de bun comun.

Este fără relevanță faptul că acesta putea fi cumpărat doar de către recurent care avea calitatea de militar și era titularul contractului de închiriere, legea nr. 357/2006 invocată de acesta neinstituind un alt regim juridic al apartamentului, ci stabilind doar condițiile în care acesta putea fi vândut titularului contractului de închiriere.

Ca o consecință a acestei stări de fapt, susținerea recurentului în sensul că sumele de bani achitate de către reclamantă în contul ratelor aferente prețului apartamentului, ar fi fost făcute pentru debitor, recurentul din speță, și deci ar reprezenta doar un drept de creanță, nu poate fi primită.

Nu are relevanță sub acest aspect faptul că sumele respective au fost plătite de către reclamantă după despărțirea în fapt, regimul comunității de bunuri încetând nu la data despărțirii în fapt a soților ci la data desfacerii căsătoriei.

Nici prevederea din legea nr. 562/2004 care interzice cumpărătorului să înstrăineze apartamentul până la achitarea integrală a acestuia nu conduce la concluzia că plata de către celălalt soț care nu este titularul contractului de dobândire, ar fi o plată pentru celălalt soț și nu o datorie comună.

O altă critică a recurentului a privit greșita soluționare a cererii de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare a terenului, nr. 3701/11 06 2002.

Motivul invocat de către recurent a fost acela că actul respectiv reprezintă de fapt o donație deghizată, făcută pentru el de către vânzătoare.

Pentru a se putea vorbi de i donație deghizată, așa cum susține recurentul, este necesar ca pe lângă actul aparent, în speță, contractul de vânzare cumpărare să existe și un act ascuns prin care să fie exprimată intenția părților privind donația.

Dovada acestui act secret se poate face potrivit art. 1191 decât prin act autentic sau sub semnătură privată.

Legea permite și dovada cu martori însă doar în situația în care există un început de dovadă scrisă așa cum prevede art. 1197 cod civil.

În speță, așa cum au reținut cele două instanțe, recurentul nu a prezentat un început de dovadă scrisă, din care să reiese intenția vânzătoarei de a-i dona terenul ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare, astfel că în mod temeinic și legal cele două instanțe au respins cererea de constatare a nulității actului respectiv pentru faptul că nu s-ar fi plătit prețul.

Aceasta cu atât mai mult cu cât în actul respectiv ambele părții recunosc că prețul s-a plătit.

Nefondată este și critica referitoare la natura juridică a autoturismului Dacia L., dobândit de către cei doi soți.

Recurentul a invocat faptul că acest autoturism a fost cumpărat din sumele compensatorii primite de acesta șla trecerea în rezervă, sume ce i-au fost acordate ca recunoaștere a meritelor sale pentru activitatea desfășurată în cadrul MAPN, și deci sunt bunuri proprii și nu comune.

Așa cum s-a arătat, potrivit art. 31 din codul familiei, legea prezumă ori ce bun dobândit în timpul căsătoriei ca fiind bun comun.

Faptul că autoturismul ar fi fost cumpărat cu bani primiți drept sume compensatorii de către recurent nu face ca acesta să aibă caracter de bun propriu, sumele respective, cum de altfel reiese chiar din denumirea lor, nefiind acordate ca urmare a meritelor deosebite ale recurentului, așa cum susține acesta, ci ca urmare a pierderii locului de muncă, fiind un ajutor acordat acestuia și familiei în considerarea pierderilor veniturilor provenite din activitatea recurentului, și au caracterul unor bunuri comune.

Nici critica referitoare la lotizare nu este fondată., la atribuirea loturilor instanța având în vedere faptul că reclamantei i-a fost încredințată fetița rezultată din căsătorie, iar contribuția acesteia la dobândirea bunurilor comune fiind egală cu cea a recurentului.

Prevederile legii nr. 562/2004, nu au relevanță în cauză, nefiind vorba de o înstrăinare în sensul prevăzut de acea lege, recurentul neînstrăinând apartamentul de bună voie, acesta fiind atribuit prin hotărâre judecătorească, lucru ce nu este interzis de legea respectivă.

Pentru toate aceste considerente, constatând că decizia atacată este temeinică și legală, în baza art.312 cod proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de reclamanta S. (fostă T.) I. și pârâtul T. M., împotriva deciziei nr. 183 din 27.09.2012 pronunțată de Tribunalul O. – Secția civilă în dosarul nr._ și a sentinței nr._/28.10.2011, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții T. C., T. Ș., T. N.-M., N. M., R. E..

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2013

Red.Jud. M.P.

Tehn.red. MA / 2 ex

Data 19.03.2013

Jud. apel M.I.S.

I.M.