Acţiune în constatare. Decizia nr. 931/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 931/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 477/263/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 931
Ședința publică de la 10 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. C.-Președinte Instanță
-L. B.- Președinte Secție
-O. C. G.- Judecător
Grefier D. M.
Xxx
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul pârât A. I., împotriva deciziei civile nr. 373/14.04.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant A. D., intimata pârâtă C. VETUȚA și intimații intervenienții în nume propriu G. V. NICUȘOR și G. O. M., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât A. I. și intimatul reclamant A. D. lipsind intimata pârâtă C. VETUȚA și intimații intervenienții în nume propriu G. V. NICUȘOR și G. O. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal;
- netimbrat;
- s-a depus prin serviciul registratură întâmpinare din partea intimatului reclamant, după care,
Recurentul pârât A. I. depune taxa judiciară de timbru în valoare de 34 lei și timbru judiciar de 2 lei.
S-a comunicat copia întâmpinării recurentului pârât A. I..
Curtea, constatând că nu sunt excepții de invocat și cereri de formulat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul pârât A. I. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Intimatul reclamant A. D. solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată din recurs.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr._ reclamantul A. D. a chemat în judecată pârâtul A. I. și a solicitat să se constate ca în virtutea dreptului de uzucapiune de scurtă durată este proprietarul unei case de locuit compusă din 3 camere, construită din lemn și acoperită cu țiglă, un fânar și anexe care sunt construite pe lângă casa sus menționată, iar în subsidiar a solicitat să fie obligat pârâtul la plata sumei de 700 lei, actualizată la data plății, reprezentând contravaloarea vânzării – cumpărării bunurilor menționate și a unor terenuri; obligarea pârâtului la plata unor daune morale în cuantum de 2000 lei, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat să se constate intervenită uzucapiunea de lungă durată cu privire la casa de locuit compusă din 3 camere, construită din lemn și acoperită cu țiglă, a fânarului și anexelor, evacuarea reclamantului – pârât A. D., cu obligarea pârâtului reclamant la daune morale și cheltuieli de judecată.
Prin încheierea de ședință din data de 07.06.2012 instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei C. Vetuța, domiciliată în ..
Prin sentința civilă nr. 266 pronunțată de Judecătoria Motru la data de 03.02.2012 în dosarul nr._ a fost disjunsă cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamat reconvențional A. P. I..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr._ .
Prin cererea reconvențională formulată de pârâtul – reclamant reconvențional A. P. I. a solicitat să se constate intervenită uzucapiunea de lungă durată cu privire la casa de locuit compusă din 3 camere, construită din lemn și acoperită cu țiglă, a fânarului și anexelor, evacuarea reclamantului – pârât A. D., cu obligarea pârâtului reclamant la daune morale și cheltuieli de judecată.
Prin încheierea de ședință din data de 07.06.2012, instanța, în baza art.164 Cod proc. Civilă,. a dispus conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr. 204 din 06.02.2014, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul – pârât reconvențional A. D., în contradictoriu cu pârâtul – reclamant reconvențional A. P. I. și pârâta C. Vetuța ca nefondată.
S-a respins cererea reconvențională introdusă de pârâtul – reclamant A. P. I..
S-au respins cererile de intervenție în interes propriu formulate de G. V. Nicușor și G. O. M..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că între părți, fiu și tată, există un conflict mai vechi după decesul autoarei A. D..
A. D. a încercat prin mai multe acțiuni în instanță să se constate că tatăl său A. P. I., i-a vândut mai multe bunuri mobile și imobile, respectiv un teren în pct.”Față Ș.” în suprafață de 0,55 ha, un alt teren arabil în suprafață de 0,75 ha sit. în pct.”Pe P.”, o casă compusă din 3 camere din lemn și acoperită cu țiglă, un fânar din lemn și toate anexele care sunt pe lângă casă, iar sentința ce se va pronunța să țină loc de act de vânzare – cumpărare. A precizat că a încheiat cu tatăl său un înscris sub semnătură privată, denumit chitanță de vânzare – cumpătare, în anul 1999 ,pt. care a plătit suma de 7 milioane lei.
Acțiunile sale au fost respinse prin sentința 2627 din 19.11.2009 pronunțată în dos._, sentința civilă nr.1315 din 25.10.2010, pronunțată în dosarul nr._, s.c. 1745 din 27.06.2011, pronunțată în dos._ și s.c. 784 din 14.03.2011.
S-a reținut că în prezenta acțiune reclamantul A. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. I. – tatăl său să se constate intervenită uzucapiunea de scurtă durată în ceea ce privește casă cu 3 camere construită din lemn și acoperită cu țiglă, un fânar și anexe construite pe lângă această casă, iar în caz contrar să fie obligat pârâtul la plata sumei de 700 lei, actualizată la data plății, reprezentând contravaloarea vânzării – cumpărării bunurilor menționate și a unor terenuri; obligarea pârâtului la plata unor daune morale în cuantum de 2000 lei..
Instanța a apreciat că ambele cereri urmează a fi respinse cu motivarea că, reclamantul A. D. nu a putu face dovada că bunurile au fost dobândite în mod legal de la tatăl său, dimpotrivă s-a dovedit că, nu se poate constata intervenită vânzarea – cumpărarea acestor bunuri și deci reclamantul nu deține un titlu valabil de proprietate care să îndeplinească cerințele prev. de art.1847 C.civ., care prevăd că, „ casă se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar”, o asemenea dovadă reclamantul nu a putut-o face.
Cu privire la pârâtul – reclamant reconvențional A. P. I. s-a reținut că nici acesta nu a putut face dovada proprietății asupra imobilului și a anexelor pe posesiunea de lungă durată, imobilul respectiv provenind dintr-o moștenire încă în indiviziune cu ceilalți frați, moștenire care provine de la autorul A. P., decedat în anul 1971.
Împotriva acestei sentinței a declarat apel apelantul pârât A. I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Pârâtul a criticat sentința, susținând că nu s-au avut în vedere dispozițiile art. 1847 și 1860 cod civil vechi întrucât a dovedit cu înscrierile la rol și cu depoziția martorului Titel P., că a plătit impozitul aferent imobilelor încă din anul 1971 și până în prezent și că acestea au fost construite de tatăl său pentru el în vederea căsătoriei.
De asemenea a precizat că posesia tatălui său unită cu a sa depășește o perioadă de 50 de ani situație ce confirmă existența uzucapiuni de lungă durată.
A susținut că, construcțiile au fost înscrise la poziția sa de rol și a acceptat tacit succesiunea tatălui său.
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr.379 de la 14.04.2014, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât A. I., domiciliat în comuna Slivilești, ., împotriva sentinței civile nr. 204 din 06.02.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant A. D., domiciliat în comuna Slivilești, ., intimata pârâtă C. Vetuța, domiciliată în comuna Slivilești, . și intimații intervenienți în nume propriu G. V. Nicușor, domiciliat în Dr. Tr. S., .. 28, ., ., județul M. și G. O. M., domiciliată în Dr. Tr. S., ., ., ., județul M..
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Nu a fost fondată critica prin care s-a susținut că instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 1847 și 1860 Cod civil vechi, întrucât s-ar fi dovedit posesia îndelungată și implicit modul de dobândire al imobilelor pe calea uzucapiuni de 30 de ani, prin unirea posesiilor.
Uzucapiunea lungă este reglementată de dispozițiile art. 1890 Cod civil și pentru ca aceasta să opereze trebuie să fie îndeplinite cele două condiții prevăzute de textul invocat, respectiv posesia utilă și exercitarea acestei posesii neîntrerupt timp de 30 de ani.
Condițiile prevăzute de art. 1890 referitoare la posesie nu au fost dovedite de către apelantul pârât.
Din actele cauzei a rezultat că, instanța a încuviințat probatoriile solicitate de părți inclusiv cele solicitate de pârât prin încheierea din ședința publică din 17.05.2012.
Pârâtul reconvențional A. I. a propus pentru dovedirea cererii sale reconvenționale, pentru a fi audiați martorii Titel P. și S. I., iar pentru reclamant s-au audiat martorii C. A., A. N. și C. V..
Din probatoriul administrat nu rezultă că apelantul pârât reconvențional ar fi exercitat o posesie utilă neîntrerupt timp de 30 de ani, care să conducă la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea lungă de 30 de ani.
Este adevărat că martorul Titel P. a declarat că pârâtul a folosit imobile după anul 1970, însă depoziția acestuia este singulară și nu se coroborează cu celelalte depoziții de martori, nefiind suficientă pentru a se stabili existența posesiunii utile care să conducă la dobândirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii lungi.
Pentru ca o persoană să poată prescrie și ca posesia să fie utilă ar fi trebuit ca apelantul să dovedească condițiile posesiile prevăzute de art. 1847 Cod civil vechi, respectiv să dovedească o posesie continuă, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar.
Lipsa condițiilor cu privire la posesia prevăzută de art. 1847 Cod civil conduce și la neeficiența înscrisurilor depuse de pârâtul reconvențional, respectiv chitanțele privind plata impozitelor, având în vedere dispozițiile art. 1853 Cod civil vechi, întrucât nu s-a dovedit că actele de plată a acestor impozite asupra imobilelor care reprezintă un lucru comun s-au făcut sub nume de proprietar.
Apelantul a invocat și faptul că a acceptat în mod tacit succesiunea tatălui său, dar nu a expus considerente din care să rezulte că ar fi invocat o intervertire a posesiei în raport cu ceilalți moștenitori ai autorului comun A. P. și nici nu și-a întemeiat cererea reconvențională pe faptul posesiei în contradictoriu cu moștenitorii autorului comun.
Dimpotrivă în cauză au intervenit numiții G. V. Nicușor și G. O. M. nepoții de soră precedată care au contestat dreptul invocat de pârâtul apelant.
Având în vedere că, apelantul pârât reconvențional nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 1890 Cod civi, raportat la art. 1847 și art. 1860, în mod corect instanța a dispus respingerea cererii reconvenționale, astfel că apelul declarat a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul A. I. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor date de instanța de fond și apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea recursului, a arătat că instanțele de fond, conform legii, erau obligate să facă toate demersurile în aflarea adevărului și să ceară relații de la primărie cu privire la persoana care a locuit în casă și anexe în ultimii 35 ani, să analizeze registrele agricole și poziția de rol.
Totodată, a susținut că i-a fost afectat dreptul la apărare, prin neaudierea truturor martorilor propuși și încuviințați de instanță.
Recurentul a mai susținut că este eronată concluzia instanței de apel în ceea ce privește neîndeplinirea condițiilor cerute de lege pentru constatarea intervenirii uzucapiunii de lungă durată, atât înscrisurile depuse, cât și depozițiile testimoniale confirmând susținerile pârâtului reconvențional.
În drept, s-au invocat prevederile art.304 pct.6, 7, 8 și 9 Cod pr.civilă.
Legal citat, intimatul A. D. a depus întâmpinare la data de 02.06.2014, solicitând respingerea recursului ,cu cheltuieli de judecată.
Recursul este nefondat.
Recurentul pârât a indicat ca temei de drept al căii de atac dispozițiile art.304 pct.6,7,8și9 Cod pr. civ., însă dezvoltarea criticilor nu a făcut posibilă încadrarea lor în niciunul din textele de lege invocate.
Susținerea recurentului pârât referitoare la încălcarea dreptului său la apărare și inegalitatea de tratament juridic sub aspect probator este nefondată, așa cum în mod corect a apreciat și instanța de apel, câtă vreme în dovedire cererii reconvenționale și combaterea acțiunii principale, pârâtului i-au fost încuviințați doi martori, care au fost audiați de instanță.
Totodată, critica referitoare la încălcarea principiului rolului activ al instanței este nefondată, în condițiile în care ambele instanțe de fond au administrat toate probele solicitate de părți, respectând principiul disponibilității, potrivit art. 129 Cod pr. civ.
În reglementarea în vigoare la data introducerii acțiunii, recursul era o cale extraordinară de atac, prin care puteau fi valorificate doar critici de nelegalitate a hotărârii, expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 Cod pr. civ.
În acest context, motivele invocate de recurentul pârât exced motivelor de casare și modificare prevăzute de lege, căci se referă la greșita interpretare a probatoriului administrat, ceea ce constituie o critică referitoare la temeinicia hotărârii, incompatibilă cu structura recursului, în condițiile abrogării exprese a pct. 10 și 11 din art. 304 Cod pr. civ.anterior.
Instanța de apel a apreciat corect că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru uzucapiunea de lungă durată, așa cum sunt reglementate de art. 1847 Cod civil, în sensul că posesia exercitată de pârât nu a îndeplinit condițiile de a fi fost pașnică,continuă, neîntreruptă si sub nume de proprietar, astfel că nu a fost susceptibilă să constituie un mod originar de dobândire a proprietății.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că nu sunt incidente niciunul din motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 6-9 Cod pr.civ., astfel că recursul declarat se va respinge ca nefondat, potrivit art.312 pct.1 Cod pr. civ.
Cererea formulată de intimat de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs va fi respinsă, întrucât deși sunt îndeplinite condițiile art. 274 Cod pr. civ., titularul cererii nu a făcut dovada acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul pârât A. I., împotriva deciziei civile nr. 373/14.04.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant A. D., intimata pârâtă C. VETUȚA și intimații intervenienții în nume propriu G. V. NICUȘOR și G. O. M..
Respinge, ca nefondată, cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimatul A. D..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iunie 2014
Președinte, M. C. | Judecător, L. B. | Judecător, O. C. G. |
Grefier, D. M. |
Red.jud.O.C.G.
2 ex/AS/13.06.2014
j.a.N.Ș.
C.A.M.
j.f.C.I.
| ← Expropriere. Decizia nr. 5090/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 293/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
