Drept de autor şi drepturi conexe. Decizia nr. 242/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 242/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 8277/95/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 242
Ședința publică de la 03 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L.
Judecător S. P.
Grefier M. V. A.
_
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 27.01.2014 privind judecarea apelului declarat de reclamanții B. N. cu domiciliul în TG J., ., ., J. GORJ, B. I. cu domiciliul în TG J., ., ., D. L. cu domiciliul în TG J., ., ., S. G. cu domiciliul în TG J., .. 6, J. GORJ, U. I. cu domiciliul în comuna FĂRCĂȘEȘTI, . GORJ, P. F. cu domiciliul în TG J., .. 3, ., J. GORJ, N. I. M. cu domiciliul în comuna PEȘTIȘANI, ., P. D. cu domiciliul în TG J., ., ., M. N. cu domiciliul în TG J., ., M. A. cu domiciliul în TG J., ., împotriva sentinței civile nr.6 din 12 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte SOCIETATEA COMERCIALĂ C. E. OLTENIA SA, cu sediul în localitatea Turceni, ., județul Gorj, SOCIETATEA COMERCIALĂ C. E. OLTENIA SA – DIVIZIA SUCURSALA MINIERĂ cu sediul în Tg.J., .. 1-15, județul Gorj, E. DE C. HUȘNICIOARA, cu sediul în localitatea Valea Copcii, jud. M., având ca obiect drept de autor și drepturi conexe.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 27.01.2014 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 01.07.2011 pe rolul Tribunalului Gorj sub nr._ reclamanții B. N., B. I., D. L., S. G., U. I., P. F., N. I. M., P. D., M. N., M. A. au solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtele Societatea Națională a Lignitului Oltenia S.A. și E. de C. Hușnicioara să se constate că acestea au încălcat și încalcă drepturile de proprietate industrială ale reclamanților asupra invenției denumită” C. poligonală pentru excavator” protejată prin brevetul de invenție nr.RO120350 B1/30.12.2005.
Au mai solicitat, de asemenea, ca pârâtele să fie obligate, în solidar, la plata despăgubirilor reprezentând eficiența economică, realizată prin utilizarea neautorizată a „dinților cupă excavator 1400 (II) desen E14 – 328.05/M”, părți componente ale invenției „C. poligonală excavator”, în perioada 01.07._10, urmând a se stabili printr-o expertiză tehnică și la plata sumelor datorate actualizate cu coeficientul de inflație de la data când erau datorate până la data plății, dar și la plata dobânzilor legale de la data introducerii acțiunii până la data plății. Au solicitata obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
În motivarea acțiunii au arătat că sunt autorii invenției intitulată „C. poligonală pentru excavator”, dar și deținătorii exclusivi ai dreptului asupra invenției, brevetată cu nr.RO120350 B1/30.12.2005, în temeiul contractului de cesiune încheiat cu S.C Urex Rovinari S.A. prin lichidator judiciar Siomax SPRL; că invenția are două elemente distincte: cupă poligonală pentru excavator și dinți cupă excavator 1400 (II) desen E 14-_/M, care se pot folosi împreună sau separat.
Au susținut reclamanții că în perioada 01.07.2007 – 30.06.2010 pârâtele au utilizat la E. de C. Berbești în mod nelegal dinții de cupă excavator 1400 (II) desen E 14-_/M ce fac obiectul invenției acestora, montați pe alte tipuri de cupe, obținându-se importante avantaje economice.
S-a arătat că pârâtele au refuzat să încheie cu reclamanții contracte economice conform Legii nr.64/1991, deși au solicitat acest lucru prin mai multe adrese; că prin folosirea neautorizată a invenției reclamanților s-a încălcat dreptul reclamanților exclusiv de exploatare prev. de art.32 alin.1 și 2 din Lg.64/1991, astfel că, în baza art.59 alin.3 din aceeași lege, se impune obligarea pârâtelor la plata în solidar a despăgubirilor reprezentând eficiența economică realiză în perioada menționată, eficiență ce urmează a fi calculată printr-o expertiză de specialitate. Solicită indexarea sumei datorate, respectiv acordarea de dobânzi legale în baza art.1088 Cod civil.
În drept, au fost invocate disp.art.32 alin.1 și 2, art.59 alin.1 și 3, art.63 alin.1 din Lg.64/1991 și art.1088 Cod civil.
Pârâta SNLO S.A. a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, arătând referitor la contractul de cesiune că acesta nu poartă data și numărul de înregistrare la OSIM așa cum este prevăzut la artr.6 din contract și art.45 alin. 3 din Legea 64/1991, că reclamanții au dobândit calitatea de titulari ai brevetului începând cu data publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, respectiv la 30.07.2009. S-a mai invocat că S.N.L.Oltenia nu poate accepta încheierea unor contracte cu titularii brevetului de invenție, întrucât dinții de cupă sunt achiziționați de la alți furnizori, cu care are încheiate contracte și care răspund pentru încălcarea unor drepturi de proprietate intelectuală legate de echipamentele achiziționate.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinarea SNL.Oltenia, susținând că a fost înregistrat contractul de cesiune a brevetului de invenție la registratura OSIM cu numărul_ din 13.05.2009, că pârâtele au calitate procesuală pasivă și răspund pentru prejudiciul cauzat inventatorilor pe toată perioada solicitată prin acțiune, deoarece au folosit o invenție protejată fără acordul titularului de brevet.; că printr-o clauză contractuală stipulată de SNLO cu furnizorii dinților pentru cupele de excavator nu se pot înlătura dispozițiile art.32 din Legea 64/1991.
Pârâta E. de C. Hușnicioara a formulat la rândul ei întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, întrucât în procesul de producție a utilizat tipuri de cupe provenind de la mai mulți producători, achiziționate în baza unor contracte de furnizare prin care se prevede obligația furnizorului de a despăgubi achizitorul împotriva oricăror reclamații și acțiuni în justiție, ce rezultă din încălcarea unor drepturi de proprietate intelectuală legate de echipamentele, materialele, instalațiile sau utilajele folosite pentru sau în legătură cu serviciile prestate.
În ședința publică din 09.12.2010 a fost pusă în discuția părților efectuarea unei expertize tehnice în materia construcțiilor de mașini și a unei expertize contabile, obiectivele fiind stabilite prin respectiva încheiere, fiind desemnat în cauză expert B. G. care însă a solicitat înlocuirea sa, întrucât lucrează la o firmă ce are relații contractuale cu toate unitățile SNLO.
Prin încheierea din_ a fost desemnat expertul tehnic C. I. G., expert contabil fiind desemnat încă de la termenul anterior - expert A. V..
La data de 10.03.2011 s-a depus la dosar de către pârâta E. de C. Hușnicioara pentru a face dovada că unitatea nu folosește dinții cupei de excavator, componente ale invenției, schița dinților folosiți și schița dinților din brevet împreună cu înscrisurile care atestă raporturile contractuale dintre furnizor și achizitor.
S-a constatat o întârziere a efectuării expertizei tehnice ca urmare a faptului că SNL:Oltenia nu a pus la dispoziția expertului documentele necesare efectuării expertizei aferente anilor 2007-2010.
Având în vedere că SNLO SA Tg-J. cu adresa înregistrată la 17.03.2011 a invocat că în urma punerii la dispoziție de către expert a desenului pe baza căruia urma să se efectueze expertiza a constatat că acesta nu este același cu cel care a stat la baza obținerii brevetului de invenție, s-a solicitat emiterea unei adrese către OSIM în vederea comunicării către instanță, în copie a dosarului ce a stat la baza emiterii brevetului de invenție.
Instanța a încuviințat cererea fiind emisă în acest sens adresă către OSIM care a înregistrat actele solicitate, acte ce au fost înregistrate la tribunal la data de 5 mai 2011.
S-a constatat că efectuarea raportului de expertiză contabilă a fost posibilă numai după finalizarea raportului de expertiză tehnică.
La dosar s-au depus mai multe hotărâri judecătorești pronunțate în cererile acelorași reclamanți pe perioade diferite de timp cu privire la dreptul de proprietate intelectuală.
Tribunalul Gorj – Secția I Civilă prin sentința civilă nr.6 din 12 ianuarie 2012 a respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Reclamanții sunt autorii invenției „ C. poligonală pentru excavator, brevetată conform brevetului de invenție nr.RO120350B1/30.12.2005.
Anterior contractului de cesiune, contract ce a fost înregistrat la OSIM la data de 13.05.2009 sub nr._, titularul brevetului de invenție a fost S.C.Urex S.A. Rovinari.
Potrivit art.45 alin.3 din Legea nr.64/1991 transmiterea drepturilor decurgând din brevet și opozabilitatea acesteia față de terți are loc de la momentul publicării în BOPI a cesiunii.
Potrivit adeverinței cu nr._/29.07.2009, cesiunea s-a publicat în BOPI nr.7/30.07.2009. Ca atare, anterior acestei date reclamanții nu erau titularii brevetului invocat, eventualele despăgubiri putându-se solicita pentru perioada ulterioară.
Față de temeiurile de drept invocate în acțiune, tribunalul a reținut că reclamanții și-au fundamentat cererea pe dreptul exclusiv de exploatare a invenției de către titularul de brevet și pe dreptul la reparație patrimonială pentru încălcarea dreptului exclusiv de exploatare.
Potrivit art.32 din Legea nr.64/1991, prin eliberarea brevetului de invenție se asigură titularului un drept exclusiv de exploatare a invenției, drept care este opozabil erga omnes și dreptul de a transmite prerogativele acestui drept altor persoane.
Dreptul conferit de art.32 din Legea nr.64/1991 trebuie analizat în raport de limitele impuse de art.34 și de dispozițiile art.45 din aceeași lege, care reglementează transmiterea drepturilor decurgând din brevet și opozabilitatea transmiterii față de terți, precum și în raport de sancțiunea decăderii prevăzută de art.43.
În cazul de față, pentru brevetul nr._ s-a dispus decăderea din drepturi a titularului de brevet pentru neplata taxelor legale de menținere în vigoare, respectiv UREX ROVINARI SA a fost decăzută din drepturile conferite de brevetul nr. RO_ B1/30.12.2005 începând cu data de 23.12.2003. Decăderea este totală și are ca efect pierderea drepturilor titularului de brevet.
Legea nr.64/1991 prevede posibilitatea revalidării brevetului, revalidare care a intervenit și în privința brevetului nr. RO_ B1/30.12.2005 și care a fost publicată în BOPI nr.3/30.03.2009, conform hotărârii nr. 2/14 din dat de 24.02.2009.
În intervalul dintre decăderea din drepturi și revalidarea brevetului, invenția aparține domeniului public, nu este protejată juridic, astfel că terții o pot folosi fără a se reține că s-a încălcat dreptul instituit de art.32 din Legea nr.64/1991.
În cauză, pentru perioada cuprinsă între 01.07.2007 (solicitată prin acțiune) și 30.03.2009, când s-a publicat revalidarea, folosirea de către pârâtă a invenției ce face obiectul brevetului nr. RO_ B1/30.12.2005 nu constituie o încălcare a dreptului exclusiv la exploatare, întrucât în această perioadă de decădere invenția nu a fost protejată juridic.
Mai mult chiar, tribunalul a constatat că reclamanții au devenit titulari ai brevetului nr. RO_ B1/30.12.2005 ca urmare a contractului de cesiune încheiat cu UREX ROVINARI SA, cesiune care a fost publicată în BOPI nr.7/30.07.2009, astfel că dreptul exclusiv de exploatare poate fi invocat de reclamanți împotriva pârâtei numai după această dată, conform art.45 alin.3 din Legea 64/1991, potrivit cu care transmiterea produce efecte față de terți numai începând cu data publicării în BOPI a mențiunii transmiterii înregistrate la OSIM.
Pentru intervalul de timp rămas, 30.07.2009 – 30.06.2010, tribunalul a apreciat că pârâta a dobândit un drept de folosință ulterioară, personal și gratuit, astfel că folosirea unei părți din invenție în această perioadă nu constituie o încălcare a dreptului exclusiv de exploatare al titularului de brevet și nu dă dreptul la reparația patrimonială solicitată de reclamanți.
Aceasta deoarece, potrivit art.34 lit. f din Legea nr.64/1991 „nu constituie încălcarea drepturilor prevăzute de art.32 și 33 folosirea cu bună-credință sau luarea măsurilor efective și serioase de folosire a invenției de către terți în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet și revalidarea brevetului. În acest caz invenția poate fi folosită în continuare de acea persoană, în volumul existent la data publicării mențiunii revalidării, și dreptul la folosire nu poate fi transmis decât cu patrimoniul persoanei care utilizează invenția ori cu o fracțiune din patrimoniul care este afectat exploatării invenției”.
Reglementarea posesiunii ulterioare este în favoarea terților, permițând exploatarea unei invenții, care, într-o anumită perioadă, se găsește în domeniul public.
Titularul brevetului de invenție datorează anual taxe de menținere în vigoare a brevetului de invenție. Neplata acestor taxe atrage decăderea titularului din drepturile decurgând din brevet.
Titularul decăzut din drepturi poate solicita OSIM revalidarea brevetului de invenție. Cererea de revalidare se face în termen de 6 luni de la data publicării decăderii, sub condiția plății taxelor datorate. În perioada cuprinsă între data decăderii și data revalidării brevetului, invenția se află în domeniul public.
Terțul care folosește cu bună-credință sau a luat măsuri efective și serioase de folosire a invenției beneficiază de un drept de posesiune ulterioară și personală. Din considerente de echitate, terțul poate folosi în continuare invenția, în limita existentă la momentul publicării mențiunilor de revalidare. Folosirea fiind personală, dreptul nu poate fi transmis decât cu patrimoniul afectat exploatării.
Pentru a beneficia de dreptul de posesiune ulterioară și personală se cer întrunite deci următoarele condiții: folosirea cu bună-credință sau luarea de măsuri, efective și serioase, de folosire a invenției de către terțul interesat, invenția să fie folosită în intervalul dintre decăderea titularului din drepturi și publicarea revalidării.
În cazul în care aceste condiții sunt îndeplinite, terțul poate continua, și după revalidarea brevetului, folosirea invenției începută anterior revalidării brevetului. Toate activitățile terțului, deși efectuate fără acordul titularului de brevet, nu constituie contrafacere și nu dă dreptul titularului de brevet de a cere despăgubiri. E. invenției trebuie să aibă același volum cu cel existent la data revalidării și folosirea să fie personală.
Prin raportul de expertiză întocmit de expert tehnic C. I. G. în urma analizării celor trei desene de execuție ale dinților folosiți la cupele pentru excavatoare s-au constatat următoarele:
Dinții folosiți la cupele pentru excavatoare executați după desenul de execuție nr.A0-538 M nu au caracteristici tehnice similare cu dinții pentru cupele de la excavatoare care fac obiectul brevetului de invenție, ca și dinții executați după desenul nr.1334-A2/2-1.5.1.5, în timp ce dinții folosiți la cupele pentru excavatoare executați după desenul de execuție nr. E.14.328.03 au caracteristici tehnice similare cu dinții pentru cupele de excavatoare care fac obiectul brevetului de invenție, fiind evidențiate în tabelul întocmit de expert perioadele în care excavatoarele au folosit dinții cu caracteristici tehnice similare dinților care fac obiectul brevetului de invenție, însă în răspunsul la obiectivul 3 expertul a precizat că producătorul dinților folosiți la cupele de la excavatoarele din cadrul exploatării de C. Hușnicioara care au caracteristici tehnice similare dinților care fac obiectul brevetului de invenție_ B1 este ..A. Pitești care are documentație proprie ce constă într-un desen de execuție a dintelui, întocmit în anul 2007 cu numărul E_.03.
Prin răspunsul la obiecțiuni rezultă că analiza celor trei desene de execuție ale dinților s-a realizat prin compararea acestora având în vedere actele ce au stat la baza emiterii brevetului de invenție cu precizarea că brevetul de invenție nr.RO120350B1 nu conține desene de execuție ale dinților, stabilirea caracterelor similare a dinților folosiți de către pârâtă cu cele ai cupei poligonale pentru excavator ce a făcut obiectul invenției, raportându-se astfel la anumite caracteristici rezultate din descrierea acestei invenții (concluzionându-se astfel că diferențele constatate nu creează o personalitate distinctă dintelui astfel încât să se afirme că acesta este diferit față de cel din brevetul de invenție).
Așadar din raportul de expertiză tehnică rezultă cu certitudine faptul că E. de C. Hușnicioara a folosit la cupele de la excavatoare, dinți cu caracteristici similare celor care fac obiectul brevetului de invenție a căror producător este ..A. Pitești cu care pârâta SNLO are relații contractuale în vederea furnizării acestor dinți, societatea producătoare având o documentație proprie constând într-un desen de execuția dintelui întocmit în anul 2007.
Ori, potrivit dispozițiilor din contractele încheiate între furnizor și achizitor, furnizorul se obligă să despăgubească achizitorul împotriva oricăror reclamații și acțiuni în justiție ce rezultă în încălcarea unor drepturi de proprietate intelectuală legate de echipamentele, materialele, instalațiile sau utilajele folosite pentru sau în legătură cu produsele achiziționate.
Acțiunea nu a fost îndreptată și împotriva furnizorului pe de o parte iar pe de altă parte raportat la concluziile raportului de expertiză tehnică nu se poate reține că dinții folosiți de către pârâte în procesul de producție sunt cei care se raportează nemijlocit la invenția brevetată.
Având însă în vedere considerentele expuse anterior în raport de care s-a reținut că pentru intervalul de timp 30.07._10 pârâtele au dobândit un drept de folosință ulterioară, personal și gratuit, chiar dacă s-ar reține că acestea au folosit o parte din invenție având în vedere caracteristicile similare a unora din dinții folosiți cu cei care corespund invenției, cererea reclamanților pentru acordarea drepturilor patrimoniale rezultate din folosirea invenției este neîntemeiată.
Cât privesc hotărârile judecătorești depuse de către apărătorul reclamanților în vederea susținerii temeiniciei cererii formulate, s-a apreciat că în esență acestea vizează cauze diferite, sau se referă la perioade de timp diferite pentru care drepturile bănești acordate reclamanților au avut în vedere alte împrejurări și alte temeiuri de drept.
Față de cele expuse, s-a respins acțiunea formulată de reclamanți, apreciind că aceștia nu sunt îndreptățiți la acordarea drepturilor bănești ce reprezintă eficiența economică ca urmare a folosirii dinților de cupă poligonală așa cum a fost această eficiență stabilită de către expertul contabil.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții B. N., B. I., D. L., S. G., U. I., P. F., N. I. M., P. D., M. N., M. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare se arată că instanța de fond nu a analizat în nici un fel sentința nr.80/2008 a Tribunalului Gorj, decizia nr.14/2009 a Curții de Apel C., prin care a rămas definitivă sentința nr.80/2008 și decizia nr. 3238/2010 a I.C.C.J., pronunțate în dosarul nr._ , prin care era admisă acțiunea reclamanților împotriva pârâtelor SNLO și E.C. Hușnicioara și obligate aceste pârâte să plătească drepturile de autor rezultate din eficiența economică obținută prin utilizarea dinților de cupă, ce fac obiectul brevetului de invenție_ B1, în perioada 01.07._07.
Chiar dacă aceste hotărâri, se referă la drepturile de autor pentru o perioada anterioară celor solicitate prin prezenta acțiune, au stabilit cu autoritatea pe care legea o acordă prezumțiilor legale rezultate din puterea lucrului judecat, potrivit art. 1200 pct. 4 Cod civil, anterior, următoarele:
Reclamanții, au calitate procesuală activă, de a solicita drepturile de autor de la SNLO și E.C. Husnicioara, în calitate de titulari ai brevetului de invenție, pe întreaga durată de exploatare a invenției, decizia nr. 3238/2010 a Î.C.C.J., reținând că:
„... în calitate de titulari ai brevetului de invenție, reclamanții au calitate procesuală activă în virtutea dispozițiilor art. 32 din lege ce conferă titularului un drept exclusiv de exploatare a invenției pe întreaga durată" (pag. 7 din considerentele decizie nr.3238/2010 a Î.C.C.J., anexa 1 la acest apel).
Prin urmare, sunt infirmate motivările instanței de fond privitoare la neîndreptățirea reclamanților de a solicita drepturile de autor pentru perioada 01.07._10.
Pe de altă parte sunt infirmate motivările instanței de fond privitoare la aplicarea dispoz. art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991, care permit terților de bună - credință ce au luat măsuri efective și serioase de folosire a invenției, în perioada când a fost neprotejată, de utilizare gratuită a invenției, din moment ce, aceste pârâte, nu au beneficiat de această protecție nici pentru perioada anterioară, respectiv 01.07._07.
Prin hotărârile susmenționate, a fost omologat algoritmul de calcul al eficienței economice obținute de societățile pârâte, omologându-se raportul de expertiză tehnică - economică efectuat de experții S. I. și Mărgăritoiu M. în dosarul nr._ în sensul că la calcularea eficienței economice trebuiau să fie luate în calcul și economiile rezultate din eliminarea consumurilor de șuruburi M24x120, piulițe M24 și șaibe grower M24.
Prin refuzul expertului contabil A. V. de a calcula eficiența economică și în funcție de economiile realizate prin eliminarea consumului de șuruburi, piulițe, șaibe grower, s-a înlăturat prezumția legală, rezultând din autoritatea de lucru judecat a sentinței nr.80/2008 a Tribunalului Gorj, încălcându-se astfel dispozițiile art. 1200 pct. 4 cod civil anterior, ce privesc puterea ce legea o acordă celor constatate cu puterea lucrului judecat.
Instanța de fond a acordat intimatelor pârâte ce nu au cerut, respectiv să fie respinsă cererea că beneficiază de protecția prevăzută de art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991.
Nici una din intimatele pârâte n-au invocat în apărare protecția prevăzută de art. 34 alin. (1) lif. f) din Legea 64/1991, în sensul folosirii cu bună-credință sau luarea măsurilor efective și serioase de folosire a invenției de către terți în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet și revalidarea brevetului. Prin urmare nu s-au administrat probe nici de reclamanți și nici de către pârâte pentru a se putea concluziona dacă sunt sau nu aplicabile în speță dispozițiile art. 34 alin, (1) lit. f) din Legea 64/1991, iar exonerarea intimatelor de la plata despăgubirilor pentru utilizarea invenției, de către instanța de fond, în temeiul susinvocatelor dispoziții legale, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art 304, pct.6 C.pr. civ.
S-a motivat, eronat, ca față de dispozițiile art 32 din Legea nr. 64/1991, în perioadă 1 iulie 2007-30 iulie 2009 (data de la care s-au solicitat despăgubirile până la data când s-a publicat în B.O.P.I. contractul de cesiune), cererea reclamanților este lipsită de temei legal, acțiunea avându-și fundamentul legal și în dispozițiile art. 63 alin. (1) din Legea 64/1991 care recunosc dreptul inventatorului de a se adresa instanțelor judecătorești pentru drepturile patrimoniale ce i se cuvin, atât în situația când se utilizează legal invenția, cât și în situația utilizării ilegale a acesteia, când despăgubirile sunt solicitate în temeiul art. 59 alin. (1) și (3) din Lege, ca în actuala speță.
Motivarea instanței de fond este făcută cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr. civ., deoarece pentru perioada respectivă, despăgubirile nu s-au cerut numai în calitatea de titulari ai brevetului de invenție, ci și în aceea de autori ai invenției.
Pârâtele nu puteau beneficia de protecția prevăzută de art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, deoarece nu îndeplineau condițiile prevăzute de art. 34 alin. (1) lit. f) din respectiva lege.
Dispozițiile susmenționate permit folosirea invenției și după publicarea mențiunii revalidarii brevetului de invenție, în 2 situații:
- dacă terții au folosit cu bună credință invenția în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet și revalidarea brevetului;
- dacă terții au luat măsuri efective și serioase de folosire a invenției în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet și revalidarea brevetului.
Pârâtele nu sunt terți de bună-credintă și nu intră sub incidența tezei 1 din art. 34 alin. (1) lit. f) a legii 64/1991, pentru că:
- au continuat să folosească invenția ,preluată de la fosta C.N.L.O. prin art. 15 alin. (2) din HG nr. 103/2004, fosta C.N.L.O. fiind terț de rea-credință ce a implementat invenția în perioada de protecție a acesteia (19.12.2001 – data de depozit - 20.12.2003 - data decăderii din protecție a brevetului de invenție ) fără consimțământul titularului de brevet, neexistând un contract pentru utilizarea invenției protejate;
- au refuzat să încheie contractul de folosire a invenției cu titularii de brevet. la cererea acestora, înainte de a se publica, în B.O.P.I. decăderea din protecție a brevetului de invenție - 28.03.2008 (în perioada când pentru terți brevetul era sub protecție -vezi cererea inventatorilor din 25.05.2007 -anexa 3 la acțiune), dar și după publicarea în B.O.P.I. a validării brevetului -30.09.2009 (vezi adresa titularilor de brevet nr.6886 din 26.02.2010 -anexa 4 la acțiune).
Art 34 alin. (1) lit. f) în teza a doua, recunoaște dreptul terților de a folosi invenția, implementată în perioada dintre data decăderii din drepturi a titularului de brevet și revalidarea brevetului, dacă aceștia au luat măsuri efective și serioase în intervalul susmenționat, dar pârâtele nu intră sub incidența acestor dispoziții deoarece:
- nu au implementat invenția în perioada când era lipsită de protecție ;
- legea îi protejează numai pe terții care au luat „Măsuri efective și
serioase" pentru implementarea invenției în perioada când a fost lipsită de
protecție, aceasta însemnând investiții importante pentru aprovizionarea sau
adaptarea utilajelor în vederea utilizării dinților de cupă brevetați „măsuri" pe
care pârâtele nu le-au luat, dar nici investiții nu au făcut deoarece au negat
permanent că utilizează dinții brevetați ;——"
- dacă pârâtele recunoșteau utilizarea dinților de cupă care fac obiectul invenției noastre, pentru a beneficia de protecția legală susmenționată trebuiau să facă dovada că au implementat invenția în perioada când era lipsită de protecție, că au luat măsuri efective și serioase de folosire a acesteia, ori asemenea dovezi nu au fost făcute fiind inaplicabile dispozițiile art. 34 alin. (1) lit. f) teza a doua, din Legea 64/1991. Chiar și în situația, când ar fi făcut aceste dovezi pârâtele nu ar fi putut beneficia de utilizarea, gratuită a dinților de cupă decât pentru cei aprovizionați și existenți pe stoc, la data revalidării brevetului de invenție ( 24.02.2009). neexistând nici o investiție în „măsuri efective și serioase" efectuate în perioada lipsei de protecție a invenției {singura investiție fiind costul dinților de cupă aprovizionați în perioada respectivă), pentru a justifica utilizarea invenției după revalidarea brevetului de invenție, prin aprovizionarea altor cantități de dinți de cupă.
Prin urmare, nu se putea reține buna-credință a C.N.L.O. pentru implementarea invenției și implicit, nici buna-credință a S.N.L.O. și E.C. Berbești, care în temeiul art. 15, alin. (2) din H.G. 103/2004, au preluat toate drepturile, dar și obligațiile aferente fostei E.M.C. Berbești, ce s-a desprins din C.N.L.O., pentru a face aplicarea art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea 64/1991 . greșit făcute de către instanța de fond și cea de apel, care a fost în eroare cu privire la data implementării invenției, în raport de care se putea aprecia, dacă pârâtele au folosit cu bună-credință sau rea-credință invenția, pentru a le fi sau nu aplicabile dispozițiile art. 34 alin.1 lit.f) din Legea nr. 64/1991.
În drept, au invocat dispozițiile art. 282-298 C. proc. civ.
Prin întâmpinare, intimata SOCIETATEA COMERCIALĂ C. E. OLTENIA SA, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
În acest sens, a arătat că reclamanții au dobândit calitatea de titular al brevetului nr.RO_ b1/30.12.2005 începând cu “data publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, respectiv 30.07.2009”, iar anterior acestei date titular al brevetului era . nu a achitat taxele de protecție a brevetului, fiind decăzută din drepturile conferite de brevet, astfel că în perioada dintre decăderea din drepturi și revalidarea brevetului(30.07.2009) reclamanții nu pot solicita despăgubiri pentru utilizarea invenției, care aparține domeniului public și nu este protejată juridic, putând fi folosită de terți.
Cu atât mai mult, autorii invenției și-au cesionat dreptul la eliberarea brevetului ., care a devenit titulara brevetului de invenție, pentru perioada 19.12._09 și chiar în contractul de cesiune se precizează că menținerea în vigoare a brevetului a fost achitată doar pentru anul 2009.
De asemenea, prin întâmpinare, intimata E. de C. Husnicioara a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, arătând că potrivit art.45 alin.3 din Legea nr.64/1991, transmiterea drepturilor din brevet produce efecte față de terți numai cu începere de la publicarea în BOPI a mențiunii transmiterii înregistrate la OSIM, adică 30.07.2009.
Anterior acestei date titular al brevetului de invenție era . nu a achitat taxele de protecție și a fost decăzută din drepturile conferite de brevet cu începere de la 23.12.2003, iar din raportul de expertiză a rezultat că a folosit la cupele de excavatoare, dinți cu caracteristici similare celor care fac obiectul brevetului de invenție al căror producător este . care SNLO SA Tg,J. are relații contractuale pentru furnizarea acestor dinți.
Apelul este nefondat.
Examinând sentința prin prisma criticilor invocate și a apărărilor formulate, precum și în temeiul art.295 C.pr.civ., cu privire la invocarea din oficiu a motivelor de ordine publică, Curtea constată că nu se poate reține subzistența acestora sau a motivelor de nelegalitate sau de netemeinicie, care să poată duce la schimbarea sau anularea acesteia.
Astfel, nu sunt întemeiate criticile apelanților din primul motiv de apel prin care au invocat faptul că, instanța de fond nu a analizat în nici un fel sentința nr.80/2008 a Tribunalului Gorj, decizia nr.14/2009 a Curții de Apel C., prin care a rămas definitivă sentința nr.80/2008 și decizia nr. 3238/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în dosarul nr._, și prin care a fost admisă acțiunea reclamanților împotriva pârâtelor SNLO și E.C. Hușnicioara și obligate să plătească drepturile de autor rezultate în perioada 01.07._07, întrucât cele statuate au intrat în puterea lucrului judecat.
Puterea de lucru judecat nu este reglementată în mod expres ca un efect al hotărârii judecătorești, ci ca o prezumție legală prin art.1200 pct.4 C.civ., și ca o excepție procesuală prin art.166 C.pr.civ.Puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată(bis de eadem re ne sit actio), iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre(res judecata pro veritate habetur). Puterea de lucru judecat a unei hotărâri este invocată într-un proces ulterior prin intermediul excepției “ autorității de lucru judecat “, atunci când al doilea proces este între aceleași părți, are același obiect și este întemeiat pe aceeași cauză(art.1201 C.civ.).
În acest caz, autoritatea lucrului judecat reprezintă acel efect al puterii de lucru judecat, care este exclusivitatea și care face ca un litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și cu aceeași cauză, să nu mai poată fi cu putință, iar în speță este în discuție o altă perioadă de timp, decât în cele invocate anterior, astfel că nu se poate reține exclusivitatea hotărârilor invocate.
De asemenea, cu privire la susținerea apelanților că au calitate de procesuală activă de a solicita drepturile de autor de la SNLO și E.C. Husnicioara, în calitate de titulari ai brevetului de invenție, pe întreaga durată de exploatare a invenției, potrivit deciziei nr. 3238/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.3228/25 mai 2010 în dosarul nr._, se constată că aceasta avut ca temei legal dispozițiile art.32 din Legea nr.64/1991.
Prin această decizia menționată, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu privire la existența legitimării procesuale active în formularea unei acțiuni în despăgubiri întemeiate pe art.32 din Legea nr.64/1991 republicată, dar nu în sensul îndreptățirii apelanților de a obține despăgubiri de la intimate pe acest temei legal și de aceea nu se poate reține autoritatea lucrului judecat ca efect al puterii de lucru judecat.
Instanța a apreciat că pentru perioada cuprinsă între 01.07.2007 și 30.03.2009, când s-a publicat revalidarea, folosirea de către intimate a invenției ce face obiectul brevetului nr. RO_ B1/30.12.2005 nu reprezintă o încălcare a dreptului exclusiv la exploatare, în condițiile în care în această perioadă de decădere invenția nu a fost protejată juridic.
Nu se poate constata ca fiind întemeiate nici criticile din următorul motiv de apel, în sensul că instanța de fond s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut, reținând că sunt aplicabile dispozițiile art.34 lit.f din Legea nr.64/1991, în condițiile în care așa cum este cunoscut „extra petita”are în vedere situația în care instanța s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere cu care nu a fost învestită, iar nu asupra unei apărări care nu a fost invocată prin întâmpinare.
Prin raportare la temeiul de drept invocat de apelanți prin cererea introductivă, se constată că, instanța trebuia să verifice dacă intimata a efectuat acte din cele care să constituie o încălcare a dreptului exclusiv de exploatare a invenției, iar o asemenea analiză nu se putea face decât prin prisma dispozițiilor art.32 alin.2 din Legea nr.64/1991 republicată, care enumeră actele care aduc atingere dreptului prevăzut la alin.1 al acestui articol, dar și prin raportare la dispozițiile art.34 lit.a-g din lege, la care legiuitorul a prevăzut limitativ situațiile de excepție care nu constituie astfel de încălcări.
Instanța s-a pronunțat în limitele învestirii, reținând corect că în intervalul dintre decăderea din drepturi și revalidarea brevetului, invenția aparține domeniului public, nefiind protejată juridic, astfel că terții o pot folosi fără a se reține că s-a încălcat dreptul conferit de art. 32 din Leg. 64/1991.
Nu pot fi primite ca întemeiate nici criticile din ultimul motiv de apel în sensul că, intimata nu putea beneficia de protecția prevăzută de art.34 alin.1 lit.f din Legea nr.64/1991, în condițiile în care după cum s-a arătat pentru perioada 01.07._09, invenția nu a fost protejată juridic.
Așa cum prevede în mod expres art.32 alin.1 din Legea nr.64/1991, dreptul exclusiv la exploatarea invenției este recunoscut titularului brevetului de invenție, iar despăgubirile potrivit art.59 alin.3 din aceeași lege, se acordă pentru încălcarea dreptului conferit prin textul menționat, ceea ce duce la concluzia că persoana îndreptățită la aceste despăgubiri este tot titularul brevetului de invenție.
A rezultat că, până la încheierea contractului de concesiune cu S.C. UREX ROVINARI S.A. și până la înregistrarea acestuia în BOPI cu efect de opozabilitate față de terți, respectiv 30.07.2009, apelanții nu au avut calitatea de titulari ai brevetului de invenție, această calitate revenind cedentului S.C. UREX ROVINARI S.A., astfel că este legală soluția instanței, în sensul că dreptul prevăzut de art.32 din Legea nr.64/1991 nu poate fi invocat de apelanți anterior datei de 30.07.2009.
Instanța a apreciat judicios că, s-a dispus decăderea din drepturi a titularilor de brevet pentru neplata taxelor legale de menținere în vigoare, respectiv de titularul ..A., care a fost decăzută din drepturile conferite de brevetul RO_ B1 la 31 dec. 2005, începând cu data de 23 dec. 2003, așa cum rezultă din publicarea mențiunii decăderii ce a fost publicată în BOPI nr. 3/28.03.2008, decăderea fiind totală și are ca efect pierderea drepturilor titularului de brevet.
De aceea, se reține că este justă concluzia la care s-a ajuns cu privire la perioada cuprinsă între 1 iulie_09 când s-a publicat revalidarea, în sensul că folosirea de către intimată a invenției ce face obiectul brevetului_ B 1 din 30 dec. 2005 nu constituie o încălcare a dreptului exclusiv de exploatare deoarece pe această perioadă de decădere, invenția nu a fost protejată juridic.
Cu privire la perioada de timp cuprinsă între 30 iulie 2009 și 30 iunie 2010 s-a reținut corect de instanță că, intimata a dobândit un drept de folosință ulterioară, personal și gratuit, astfel că folosirea unei părți din invenție în această perioadă nu constituie o încălcare a dreptului exclusiv de proprietate al titularului de brevet și nu dă dreptul la reparația patrimonială solicitată de apelanți pentru această perioadă.
În acest sens, se constată în perioada cuprinsă între data decăderii din drepturi a titularului de brevet(25.12.2003) și data revalidării(30.07.2009), invenția a fost în domeniul public, putând fi folosită de terți în mod liber, fără ca o astfel de acțiune să constituie o încălcare a dreptului de exploatare exclusivă recunoscut în favoarea titularului de brevet, care să deschidă calea unei acțiuni în despăgubiri.
Textul legal prevăzut de art.34 lit.f din Legea nr.64/1991 republicată conferă posibilitatea terților de bună-credință de a continua utilizarea invenției, cu condiția menținerii volumului existent la data publicării mențiunii revalidării, rațiunea adoptării unei asemenea prerogative legale rezidă tocmai în considerente de echitate.
Astfel, ar fi împovărător ca un terț de bună-credință care a folosit invenția în perioada în care aceasta nu era protejată juridic, aflându-se în domeniul public, să i se refuze posibilitatea de a o utiliza în viitor, neputându-i-se imputa o eventuală lipsă de diligență, câtă vreme sancțiunea decăderii a devenit, prin publicarea în BOPI, opozabilă erga omnes.
Terții care folosesc personal și cu bună-credință o invenție în perioada cuprinsă între data decăderii titularului din drepturi și publicarea revalidării, beneficiază de un drept de posesiune ulterioară și personală, astfel că orice activitate a acestora care implică folosirea invenției, în același volum cu cel existent la data publicării revalidării, deși efectuat fără acordul titularului de brevet, nu constituie contrafacere și nu dă dreptul titularului de brevet să pretindă despăgubiri.
Prin urmare, nu este întemeiată susținerea apelanților că intimata a fost de rea-credință, în condițiile în care a folosit invenția și anterior decăderii titularului din protecție, aspect care face inoperante dispozițiile art.34 lit.f din Legea nr.64/1991 republicată.
În cauză, decăderea din protecție a operat la data de 25.12.2003, și nu la data publicării acestei sancțiuni în BOPI, respectiv 28.03.2008, sens în care s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție în considerentele deciziilor nr.3942/22.06.2010, nr.4612/21.09.2010 și nr.6561/3.12.2010, arătând că decăderea titularului brevetului de invenție, pentru neplata taxelor de menținere în vigoare a brevetului, potrivit art.43 alin.3 din Legea nr.64/1991 republicată, operează de la momentul încetării obligației de plată a taxelor, publicarea în BOPI având rolul de a asigura doar opozabilitatea față de terți, formalitate care nu poate fi invocată în nici un caz de părți, respectiv de titularul brevetului de invenție însuși.
Prin urmare, a concis Înalta Curte de Casație și Justiție, decăderea nu produce efecte de la data publicării în BOPI, ci de la momentul neplății la scadență a taxelor, acesta fiind momentul de la care invenția poate fi folosită liber de către terți.
După cum a rezultat, în speță decăderea din protecție a titularului de brevet . a operat la data de 25.12.2003, pentru neplata taxelor legale de menținere în vigoare, aspect acceptat de apelanți care au învederat instanței că lipsirea de protecție a brevetului de invenție a operat în perioada 25.12._09, dar au susținut că intimata a implementat invenția anterior, fapt care exclude buna-credință a acesteia.
În speță, nu există dovezi din care să reiasă în mod lipsit de echivoc că pârâta ar fi utilizat fără drept invenția care face obiectul brevetului în perioada anterioară pierderii protecției.Adresa nr.1673/03.03.2010(fila 3 dosar fond), invocată de apelanți în susținerea tezei relei-credințe a intimatei, a fost înregistrată la sediul destinatarului la data de 01.03.2010, deci ulterior publicării brevetului de invenție(30.07.2009), astfel că nu are semnificație juridică în ceea ce privește buna-credință a utilizatorului invenției, pentru că se referă la perioada avută în vedere de art.34 lit.f din Legea nr.64/1991 republicată, și anume perioada cuprinsă între data decăderii și data publicării revalidării brevetului de invenție în BOPI.
A rezultat că intimata a achiziționat dinții de cupă folosiți în procesul de exploatare la cariera Husnicoara, prin licitație publică de la furnizorul Metabet Pitești, în perioada în care brevetul de exploatare s-a aflat în domeniul public, așa cum s-a dovedit cu contractul de furnizare nr.276 din 06.05.2008, încheiat în baza acordului cadru nr.336/P/4.04.2007 și a raportului procedurii de atribuire nr.2035/19.03.2007(fila 96-103 dosar fond), aspect reținut și în cuprinsul raportului de expertiză efectuat de expert tehnic.
Proba științifică efectuată în cauză(filele 124-125 dosar fond) a evidențiat faptul că dinții de cupă care au făcut obiectul brevetului de invenție nr.RO 120350B1/30.12.2005, al cărui titulari sunt apelanții, au fost utilizați în limita existentă la momentul publicării mențiunii de revalidare, volumul fiind identic cu cel existent anterior revalidării.
De asemenea, intimata nu produce și nu comercializează dinți de cupă, pe care i-a achiziționat prin licitație publică de la furnizori care și-au asumat obligația potrivit OUG nr..34/2006 privind achizițiile publice de a despăgubi achizitorii în eventualitatea unor litigii având ca obiect proprietatea intelectuală, astfel că intimata a luat măsuri efective și serioase de folosire a invenției în intervalul de timp cuprins între data decăderii și data publicării revalidării.
În consecință, chiar dacă din probele administrate în cauză a rezultat o eficiență economică pentru intimată, apelanții nu pot primi reparația patrimonială solicitată pentru aspectele expuse în precedent, astfel că în temeiul art.296 C.pr.civ., apelul se privește ca nefondat și se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții B. N. cu domiciliul în TG J., ., ., J. GORJ, B. I. cu domiciliul în TG J., ., ., D. L. cu domiciliul în TG J., ., ., S. G. cu domiciliul în TG J., .. 6, J. GORJ, U. I. cu domiciliul în comuna FĂRCĂȘEȘTI, . GORJ, P. F. cu domiciliul în TG J., .. 3, ., J. GORJ, N. I. M. cu domiciliul în comuna PEȘTIȘANI, ., P. D. cu domiciliul în TG J., ., ., M. N. cu domiciliul în TG J., ., ., J. GORJ, M. A. cu domiciliul în TG J., ., ., împotriva sentinței civile nr.6 din 12 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte SOCIETATEA COMERCIALĂ C. E. OLTENIA SA, cu sediul în localitatea Turceni, ., județul Gorj, SOCIETATEA COMERCIALĂ C. E. OLTENIA SA – DIVIZIA SUCURSALA MINIERĂ cu sediul în Tg.J., .. 1-15, județul Gorj, E. DE C. HUȘNICIOARA, cu sediul în localitatea Valea Copcii, jud. M.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2014
Președinte, M. L. | Judecător, S. P. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.M.L.
Jud.fond M.G.
Teh.red. A.G./15 ex
Data: 24.02.2014
| ← Drept de autor şi drepturi conexe. Decizia nr. 3703/2014.... |
|---|
