Drept de autor şi drepturi conexe. Decizia nr. 3703/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3703/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 7298/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3703
Ședința publică de la 09 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L. N. A.
Judecător C. R.
Grefier M. V. A.
*************************
Pe rol, fiind judecarea apelului declarat de reclamantul C. E., cu domiciliul în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 29 din 12 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. E. OLTENIA-SUCURSALA ELECTROCENTRALE TURCENI, cu sediul în Turceni, ., Județul Gorj, având ca obiect drept de autor și drepturi conexe.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic V. E. D. pentru intimatul pârât C. E. OLTENIA-SUCURSALA ELECTROCENTRALE TURCENI, lipsind apelantul reclamant C. E..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință care a învederat următoarele:
- nedepunerea înscrisurilor dispuse la termenul anterior în sarcina apelantului reclamant;
- depunerea la dosar a fișei dosarului nr._ /a1 al Tribunalului Gorj din care rezultă că prin încheierea din 25 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a respins ca tardivă cererea formulată de reclamantul C. E., având ca obiect reexaminare anulare cerere, după care;
Instanța a pus în discuție cererea formulată de apelantul reclamant C. E., prin care solicită suspendarea cauzei până la soluționarea cauzei cu nr._ aflat pe rolul Tribunalului Gorj.
Consilier juridic V. E. D. pentru intimatul pârât C. E. OLTENIA-SUCURSALA ELECTROCENTRALE TURCENI, a solicitat respingerea cererii de suspendare întrucât cauza aflată pe rolul Tribunalului Gorj a fost soluționată.
Curtea a respins cererea de suspendare formulată apelantul reclamant C. E., nefiind îndeplinite condițiile textului de lege, după care, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic V. E. D. pentru intimatul pârât C. E. OLTENIA-SUCURSALA ELECTROCENTRALE TURCENI, a depus concluzii scrise si practică judiciară și a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra cauzei de față.
Prin sentința nr.29 din 12 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția I Civilă, în dosarul nr._ s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamant C. G. E. domiciliat în C., ., ..3, ., în contradictoriu cu pârâta .-Sucursala Electrocentrale Turceni, cu sediu în Turceni, ., județul Gorj având ca obiect drept de autor și drepturi conexe.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamantul C. G. E. alături de C. I. și V. G. sunt titularii brevetului de invenție nr.106967B1/1993, iar conform art.1 din Legea 64/1991, drepturile asupra unei invenții sunt recunoscute și apărate pe teritoriul României prin acordarea unui brevet de invenție de către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci în condițiile prevăzute de lege, prin art.32 din Legea 64/1991 menționându-se că acest brevet5 de invenție conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare pe întreaga durată art.43/Legea 64/1991 condiționează această protecție legală de achitare de achitare a taxelor anuale în cuantumul și termenul stabilit de lege specificându-se în mod expres că pe întreaga durată de valabilitate a brevetului de invenție, titularul datorează anual taxe de menținere în vigoare, iar neplata acestor taxe atrage decăderea titularului din drepturile decurgând din brevet, sancțiune ce poate fi înlăturată prin revalidarea brevetului în urma achitării taxelor prevăzute de lege în termen de 6 luni de la data publicării decăderii.
Din adresa comunicată de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci a rezultat că începând cu data de 19.01.2010 titularii brevetului de invenție nr._ au fost decăzuți din drepturile conferite de brevetul de invenție pentru neplata taxei de menținere în vigoare că la data de 14.01.2010 reclamantul V. G. a efectuat plata parțială a taxei fără însă ca această taxă să fie achitată integral, astfel încât OSIM a procedat la decăderea titularilor din drepturi, iar mențiunea a fost publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială nr.12/30.12.2011.
În aceste condiții este evident că titularul brevetului de invenție nu mai poate solicita de la terți, plata sumelor decurgând din folosirea fără drept a invenției protejate de drept, întrucât prin aplicarea sancțiunii prev.de art.63 din Legea 64/1991 terții sunt liberi să utilizeze soluțiile tehnice menționate în brevetul de invenție pentru care nu s-au achitat taxele prevăzute de lege.
Cât timp legiuitorul a înțeles să protejeze numai drepturile titularului unui brevet de invenție nu și a unui certificat de inovator este evident că o acțiune în instanță pentru plata unor sume decurgând din folosirea invenției nu poate fi întemeiată decât pe existența unui brevet de invenție legal nu și a unui certificat de inovator pentru că în acest mod s-ar eluda dispozițiile Legii 64/1991 care condiționează valabilitatea brevetului de invenție de achitare a unor taxe anuale stabilite de legiuitor.
Față de această situație, constatând că reclamantul a fost decăzut din drepturile conferite de brevetul de invenție, iar drepturile solicitate sunt pentru o perioadă ce excede decăderii acțiunea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul C. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea apelului și casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, întrucât cauza trebuia judecată având în vedere nu brevetul de invenție 106967B1/1993, ci certificatul de inovator nr. 4067/10.10.1988.
Se arată că certificatele de inventatori nu au o durată determinată de valabilitate, acestea asigurând calitatea de autor a unei realizări tehnice noi la nivelul unității care o aplică.
Susține că în sentința apelată se amintește de certificatul de inovator dar se ia în considerare numai brevetul de invenție care ieșise din protecția OSIM.
Atât legea veche - Lg.62/1974 cât și legea nouă – Lg.64/1991, tratează clar cele două acte de proprietate intelectuală ca fiind valabile.
Ca urmare Lg.64/1991 protejează și pe cei care dețin Brevete de invenție dar și pe cei care dețin Certificate de Inovatori.
Se mai arată că noutatea tehnică arătată în actul prezentat la dosar și anume certificatul de inovator, pe baza căruia a solicitat judecarea procesului este nouă la nivelul întreprinderii – Termocentrala Turceni, deoarece înlocuiește în totalitate brevetul german existent până atunci pe morile DGS 100 ale termocentralei, fără aceasta neputând funcționa .
Termocentrala prin forul ei tutelar de atunci MEE recunoaște și atestă calitatea de autor a acestei realizări tehnice, tipul de moară fiind DGS-100 – moară de cărbune, de aici rezultând că certificatul de inovator se încadrează în art. 73 al Lg.64/1991 republicată.
Se mai susține că această noutatea tehnică aduce beneficii mari atât din pct. de v. financiar cât și tehnic, astfel termocentrala cât și forul ei tutelar MEE nu ar fi acceptat niciodată înlocuirea invenției germane cu aceasta .
A menționat că nu a utilizat în permanență certificatul de inovator nr.4067/10.10.1988, întrucât acest certificat nu poate să il apere ca și proprietar în cazul în care o terță persoană depune la OSIM ideia acesteia cu toate că nu acea persoană este autoarea ideii practic de la altă persoană, legiuitorul o consideră cu ajutorul OSIM-ului pe ea proprietară., astfel fiind obligat să depună cerere de brevet de invenție la OSIM București.
OSIM prin Brevetul de invenție garantează protecție pentru 20 de ani, dar legiuitorul din Lg. 64/1991 republicată – art.73 îți conferă dreptul în cazul în care ești posesorul acestui act de inovator să-ți continui dreptul de proprietar pe termen nelimitat.
Instanța a judecat procesul după brevetul de invenție_ 7 B1, care conform Lg. 64/1991 republicată nu mai este în vigoare., iar certificatul de inovator nr. 4057/10.10.1988 nu are o durată delimitată de valabilitate, nefiind anulat de nicio prevedere legală, asigurându-i calitatea de inovator pe durată nelimitată.
Instanța nu a dat eficiență dispoz. art. 73 din Lg. 64/1991 R.
Prin întâmpinare intimata C. E. OLTENIA a solicitat respingerea apelului.
La data de 06.05.2014 apelantul a formulat răspuns la întâmpinare arătând că certificatul de inovator nu este anulat prin lege și nici nu are limitare în timp. A solicitat totodată și suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului aflat pe rolul Tb. Gorj, având ca obiect constatarea valabilității certificatului de inovator menționat mai sus.
Cererea de suspendare a fost respinsă nefiind întrunite cerințele art. 413 alin.1 pct.1 N.C.P.Civilă, întrucât la Tb. Gorj cauza nr._, în baza cărora s-a solicitat suspendarea s-a anulat, cererea de reexaminare formulată ulterior, fiind respinsă definitiv.
Apelul este nefondat. decât pe existența unui brevet de invenție legal nu și a unui certificat de inovator pentru că în ac
Instanța de fond nu a soluționat cauza în temeiul brevetului de invenție, astfel cum susține apelantul, ci a apreciat că atata vreme cat legiuitorul a inteles sa protejeze numai drepturile titularului unui brevet de invenție nu și a unui certificat de inovator este evident că o acțiune în instanță pentru plata unor sume decurgând din folosirea invenției nu poate fi întemeiată est mod s-ar eluda dispozițiile Legii 64/1991 care condiționează valabilitatea brevetului de invenție de achitare a unor taxe anuale stabilite de legiuitor.
Prima instanta s-a pronunț pe această excepție a decăderii din drepturile conferite în contextul arătat.
Se reține că apelantul C. E. împreună cu numiții C. I. și V. G. sunt titularii brevetului de invenție nr.1106967B1/1993.
Apelantul reclamant este titularul certificatului de inovator nr. 4067/10.10.1988 pentru inovația cu titlul „Cap răcire a x moară TIP DGS-100” .
Deosebit, însă față de cele reținute de către instanța de fond se apreciază că Legea nr. 64/1991 conține o . dispoziții tranzitorii și finale prin care prevede în ce situații dispozițiile sale se aplică și cererilor de brevet formulate anterior intrării sale în vigoare ori invențiilor brevetate anterior acestui moment. Astfel, cu privire la drepturile bănești cuvenite inventatorilor pentru invențiile brevetate, aplicate, parțial recompensate sau nerecompensate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 64/1991, există o . prevederi în art. 70. Nu există dispoziții similare în textul de lege menționat referitoare la inovații.
Ca atare termenul de 20 de ani prev. de art. 31 alin. (1) din Lg. 64/1991 ca durată de protecție a unui brevet de invenție, nu poate fi aplicat, prin analogie la un certificat de inovator.
În cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 62/1974, sub imperiul căreia s-au născut raporturile juridice, ca efect al acordării certificatului de inovator.
Conform art. 68 din această lege, prin acordarea certificatului de inovator se recunoaște calitatea de autor al inovației, care poate da dreptul la evidențiere și promovare în muncă, la acordarea de ordine și medalii și alte distincții. Din redactarea textului de lege, rezultă că drepturile mai sus enumerate puteau fi acordate, neexistând o obligație a unității pârâte de a le acorda în lipsa unei dispoziții exprese în acest sens.
Art. 73 prevedea că, pentru inovația care prezintă o importanță economică sau socială cu totul deosebită, la propunerea organizațiilor socialiste unde s-au aplicat, ministerele tutelare pot să aprobe, cu avizul instituțiilor centrale de cercetare, o premiere echivalentă cu cuantumul a cel mult trei retribuții tarifare lunare ale inovatorului.
În continuare, art. 80 prevedea că recompensele pentru inovațiile cu eficiență economică se vor plăti din economiile efectiv realizate în urma aplicării lor calculate potrivit dispozițiilor art. 37 și art. 38 din lege.
Nu poate fi primită apărarea reclamantului circumscrisă Legii nr. 64/1991, întrucât raporturile juridice între părți s-au născut și s-au consumat sub imperiul Legii nr. 62/1974, iar aplicarea Legii nr. 64/1991 ar conduce la încălcarea principiului constituțional al neretroactivitățiilegiicivile.
Inovația este realizată, înregistrată și recunoscută sub imperiul Legii nr. 62/1974, beneficiind astfel de regimul juridic conferit de această lege, nefiind permisă o nouă reapreciere a sa, ca obiect al unui alt drept de proprietate industrială, în lumina unor dispoziții legale ulterioare.
Prin Legea nr. 64/1991 nu s-au conferit sau recunoscut drepturi autorilor de inovații recunoscute sub regimul legii anterioare, în raport de aplicarea sau nu după . legii noi.
Pentru protecția unor drepturi anterioare intrării în vigoare a Legii nr.64/1991 (prin care s-a abrogat Legea nr. 62/1974), prin noua lege s-au prevăzut dispoziții exprese, printre care nu se regăsesc reglementări referitoare la inovațiile care au făcut obiectul de protecției al legii anterioare.
În cauză este pusă în discuție protecția unei inovații recunoscută sub regimul Legii nr. 62/1974, fară ca prin Legea nr. 64/1991 să se prevadă vreo dispoziție tranzitorie în privința acesteia, regimul juridic aplicabil este cel al legii sub imperiul căruia i-a fost recunoscută valabilitatea, autorul său beneficiind de drepturile conferite de această lege.
Prin capitolul 9 al Legii nr. 62/1974 s-a reglementat regimul juridic al inovațiilor, atât în ceea ce privește condițiile de protecție, cât și în ceea ce privește drepturile conferite.
Astfel, potrivit art. 68 din această lege, în calitate de autor al inovației, reclamantul a avut dreptul să primească un certificat de inovator, cum este și cazul în speță.
2. Anumite dispoziții speciale din Legea nr. 64/1991 privesc realizările tehnice, respectiv art. 73 (fost art. 67 la .), fără ca această lege să le asimileze în vreun fel cu inovațiile de sub regimul legii vechi, echivalându-le în vreun fel sau să permită reaprecierea condițiilor de protecție ale unei realizări tehnice, înregistrată și recunoscută sub vechea legislație, în raport de dispozițiile legii noi. Aceste dispoziții prevăd condițiile legale pentru acordarea protecției juridice unei realizări tehnice, după . Legii nr. 64/1991.
Stabilindu-se incidența dispozițiilor Lg. 62/1974, în acest context dacă reclamantul nu a primit respectivele sume de bani avea posibilitatea să promoveze acțiunea în termen de 3 ani conform sentinței nr.167/1958 în vederea valorificării drepturilor sale
.
Aceste aspecte au fost invocate de către intimata pârâtă ( fila 14, dosar fond) față de data certificatului de inovator din 1988 sub imperiul Lg. 62/1974 ,raportat la data promovării acțiunii, reclamantul beneficiind de acel moment de apărare calificată, dându-i-se posibilitatea pe tot parcursul procesului potrivit art. 6 din CEDO să administreze probe și să formuleze apărări și răspuns la întâmpinare, așa cum de altfel s-a invocat de către intimată – prin memoriile, precizările și răspunsurile la întâmpinare depuse în scris la dosar.
Prin întâmpinarea și prin concluziile scrise formulate intimata a invocat ca excepții, excepția de conexitate, excepția decăderii din drepturile conferite de brevetul de invenție conform încălcării art. 43 alin. 3 din Lg. 64/1991, excepția prescripției dreptului la acțiune, în conformitate cu dispoz. Decr. 167/1958 ( fila 39 și 114, dosar fond ).
De asemenea, prin întâmpinarea formulată în apel, intimata reiterează exceptia prescripției dreptului la acțiune întemeiată pe certificatul de inovator ( fila 18, dosar apel ).
Astfel, față de întâmpinarea formulată în scris de către intimată prin care se invocă excepția prescripției dreptului la acțiune, ( pct. 3 fila 39, dosar fond) raportat la brevetul de invenție, în răspunsul dat întâmpinării ( fila 65 dosar fond) reclamantul arată astfel că nu poate fi decăzut din drepturi, atâta vreme cât acțiunea nu se întemeiază pe brevetul de invenție, ci pe certificatul de inovator și referitor la pct. 3 din întâmpinare arată că se pot calcula cei 3 ani de la data când s-a depus această acțiune și după o motivare amplă, în care arată că acțiunea sa se referă la certificatul de inovator a solicitat la finalul răspunsului la întâmpinare respectiv pct. 3 din întâmpinare relativ la prescripția dreptului la acțiune, totodată drepturi bănești până în data de 31.12.2012.
Unitatea pârâtă nu a procedat la vreo acordare în mod voluntar a acestor drepturi . Mai mult ulterior lunii august 2003, prin dec. 1019/ 13.10.2003 s-a renunțat la soluționarea „cap răcire”,unitatea susținând că nu mai folosește această invenție.
F. de cele mentionate se apreiaza ca până la această dată dreptul i-a fost recunoscut și conform art. 16 lit. a din Decr. 167/1958 până la această dată prescripția a fost întreruptă, cu privire la intentarea unei acțiuni întemeiată strict pe certificatul de inovator și nu pe brevetul de invenție.
Prin urmare, începând cu această dată a curs un nou termen de prescripție încheiat în august 2006.
Sintetizând se reține că, în cererea de chemare în judecată apelantul reclamant a invocat calitatea de autor a unei creații intelectuale, dar o astfel de calitate dă naștere atât unor drepturi morale, cât și unor drepturi patrimoniale în favoarea autorului.
Reclamantul nu s-a plâns de încălcarea vreunui drept moral, ci de încălcarea de către pârâtă a dreptului patrimonial de utilizare a inovației, pentru care reclamantului i s-a atestat calitatea de autor și solicită obligarea pârâtei la despăgubiri bănești.
Prin urmare, cererea sa are un obiect patrimonial și este supusă prescripției în conformitate cu art. 1 din Decr. 167/1958 . Potrivit art. art. 73 din Lg. 62/1974 prevedea – pentru inovațiile de o importanță economică deosebită – posibilitatea unei recompense de bani.
În ceea ce privește dreptul substantial, certificatul de inovator a fost obținut de reclamant în anul 1988 sub imperiul Lg. 62/1974 ,astfel încât drepturile recunoscute inovatorului de acel act normativ, dreptul la acțiune s-a prescris, așa cum s-a arătat.
Văzând și dispoz. art.480 alin.1 NCPC, se va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul C. E..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul C. E., cu domiciliul în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 29 din 12 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. E. OLTENIA-SUCURSALA ELECTROCENTRALE TURCENI, cu sediul în Turceni, ., Județul Gorj.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2014
Președinte, M. L. N. A. | Judecător, C. R. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.Jud.M.L.N. A.
Tehn.I.C./Ex.4/7.11.2014
Jud.Fond/D.Fl.T.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Drept de autor şi drepturi conexe. Decizia nr. 242/2014. Curtea... → |
|---|
