Fond funciar. Decizia nr. 148/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 148/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 20901/63/2012/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 148
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2014
Președinte: - Florența C. C.
Judecător: - L. M. L.
Judecător: - N. D.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea recursului formulat de contestatorul D. N. împotriva încheierilor de ședință din data de 06.03.2013 și 04.04.2013, pronunțate de Tribunalul D. – Secția Civilă în dosarul nr._ 12, în contradictoriu cu intimații S. ST. G., C. L. DE APLICARE A LG.18/1991 - PODARI, C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LG.18/1991 - D., S. A. D., S. M., C. B. - PRIN C. B. SUCURSALA C., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul contestator D. N., prin avocat I. E., cu delegație de substituire pentru avocat din oficiu P. S., lipsind intimații S. ST. G., C. L. DE APLICARE A LG.18/1991 - PODARI, C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LG.18/1991 - D., S. A. D., S. M., C. B. - PRIN C. B. SUCURSALA C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței următoarele:
- declararea recursului împotriva unei decizii civile irevocabile;
- cererea scrisă formulată de recurentul contestator D. N. prin care a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a acestuia, datorită condițiilor meteo nefavorabile, condiții care îl împiedică să se deplaseze în C. și pentru încheierea contractului de asistență juridică, după care;
Avocat I. E., în subsituirea av.P. S., desemnat din oficiu, a arătat că din formularea cererii de amânare rezultă că recurentul dorește să-și angajeze și apărător.
Curtea a respins cererea de amânare a cauzei formulată de recurentul contestator D. N., apreciind că, indiferent de condițiile meteo, apărarea recurentului contestator este asigurată prin prezența la termenul de astăzi a apărătorului desemnat din oficiu, iar în ceea ce privește amânarea pentru angajarea apărător, se constată că recurentul a mai formulat o astfel de cerere în această fază procesuală, împrejurare în raport de care s-a apreciat că amânarea cauzei nu este temeinic justificată.
Din oficiu, instanța a pus în discuție admisibilitatea declarării recursului împotriva unei hotărâri irevocabile.
Avocat I. E., pentru recurentul contestator D. N., apreciază că recursul este admisibil, solicitând respingerea excepției invocate de instanță, iar pe fond, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 16.11.2012, petentul D. N. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr.1691/03.10.2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, contestația în anulare fiind înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._ .
La termenul de judecată din 25 februarie 2013, petentul D. N. a formulat cerere de recuzare a unui membru al completului de judecată, respectiv judecător M. N., pe considerentul că a pronunțat decizia pe fondul cauzei.
Prin încheierea din 06.03.2013, pronunțată în dosar nr._ 12 s-a respins cererea de recuzare formulată de contestatorul D. N. și, în temeiul art. 1081 alin 1, lit. b, Cod procedură civilă, acestuia i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 700 lei
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a constatat că formularea acestei cereri de recuzare constituie un vădit abuz de drept procesual, întrucât putea fi formulată încă de la termenul anterior, suspiciunea exprimată de petent la adresa magistratului respectiv putând fi exprimată indiferent de motivele ce au dus la amânarea pricinii.
De asemenea, a apreciat că cererea este făcută cu rea credință, în scop șicanator, în condițiile în care este recuzat doar unul dintre judecătorii care au pronunțat decizia pe fondul cauzei, formularea acestei cereri vădind doar dorința justițiabilului D. N. de a se prezenta în instanță la termenul acordat, în ședință publică pentru a împiedica dezbaterea firească a unor probleme de fapt sau de drept ale cauzei sale și de a deturna desfășurarea normală a procesului civil.
D. urmare, în temeiul art. 30 Cod procedură civilă, cererea a fost respinsă ca vădit neîntemeiată și, în temeiul art. 1081 alin 1, lit. b, Cod procedură civilă, petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 700 lei, pentru formularea cu rea credință a cererii de recuzare, instanța argumentând că această măsură a amendării justițiabilului constituie o sancțiune judiciară, pentru a se atrage atenția petentului asupra faptului că recuzarea, ca instituție juridică, nu poate constitui un motiv de tergiversare a pricinii, un mijloc de intimidare a judecătorilor, de exercitare a unei presiuni psihologice asupra completului de judecată, ori un divertisment personal.
La data de 6 martie 2013, petentul D. N. a formulat o nouă cerere de recuzare a unui membru al completului de judecată, respectiv judecător S. L. M., în dosarul nr._ 12.
Prin încheierea de ședință din 04.04.2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._ 12 s-a respins cererea de recuzare, formulată de contestatorul D. N. și s-a dispus amendarea contestatorului D. N., cu suma de 700 lei.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a constatat că motivele invocate de contestator nu se încadrează în cazurile de recuzare prevăzute de art.27 C.pr.civ., în cererea de recuzare neindicându-se, de altfel, nici un temei juridic și că această cerere de recuzare a fost făcută cu rea credință, constituind un abuz de drept procesual, întrucât contestatorul utilizează instituția recuzării pentru atingerea unui scop ilicit și anume intimidarea judecătorului și împiedicarea dezbaterii unor aspecte de drept ale cauzei, urmărind astfel deturnarea procesului civil de la desfășurarea sa normală.
Totodată, în temeiul art. 108 1 alin 1 lit. b, C.pr.civ., petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 700 lei, pentru formularea cu rea credință a cererii de recuzare.
Împotriva celor două încheieri de ședință a formulat recurs contestatorul D. N..
Împotriva încheierilor din Camera de Consiliu din 06.03.2013 și din 04.04.2013 a declarat recurs contestatorul D. N..
În motivarea recursului, contestatorul a arătat că nu puteau judeca cererea de recuzare chiar judecătorii recuzați, iar unul dintre judecătorii care a soluționat cererea de reexaminare împotriva amenzii aplicate a făcut, de asemenea, parte din completul recuzat.
Consideră recurentul că amenda aplicată este abuzivă, dată cu sfidarea legii și se impune a fi anulată .
Recurentul a mai precizat că judecătorii recuzați au soluționat și recursul ce a făcut obiectul dosarului nr._/215/2009 și contestația în anulare cu numărul de dosar_ 12.
În faza procesuală a recursului, petentul a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma asistenței juridice prin avocat, cu reducerea onorariului la 50% din suma de 300 de lei, conform încheierii din Camera de Consiliu din 28.11.2013, pronunțată de Curtea de Apel C..
Curtea, examinând încheierile atacate, constată că recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art.34 alin.2 C.pr.civ., „Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul.”
În speță, hotărârea asupra fondului cauzei nu poate face obiectul recursului, potrivit disp. art.299 C.pr.civ., întrucât a fost pronunțată într-o contestație în anulare împotriva unei decizii date în recurs, astfel că, pe cale de consecință, nici încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare în cadrul contestației în anulare nu poate fi atacată cu recurs.
De asemenea, potrivit art.1085alin.1 și 3 C.pr.civ., împotriva încheierii prin care s-a aplicat amenda judiciară, cel obligat la amendă va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii sau să se dispună reducerea acesteia, iar încheierea dată în soluționarea cererii de reexaminare este irevocabilă.
În raport de aceste dispoziții legale, Curtea reține că cele două încheieri atacate, prin s-au respins cererile de recuzare formulate de petent și i s-au aplicat acestuia amenzi judiciare nu pot fi atacate cu recurs, astfel încât în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. urmează a se respinge ca inadmisibil recursul declarat.
În baza art.19 alin.1 din OUG nr.51/2008, ajutorul public judiciar de care a beneficiat recurentul sub forma asistenței prin avocat, ajutor în cuantum de 150 de lei, rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul D. N. împotriva încheierilor de ședință din data de 06.03.2013 și 04.04.2013, pronunțate de Tribunalul D. – Secția Civilă în dosarul nr._ 12, în contradictoriu cu intimații S. ST. G., C. L. DE APLICARE A LG.18/1991 - PODARI, C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LG.18/1991 - D., S. A. D., S. M., C. B. - PRIN C. B. SUCURSALA C..
Ajutorul public - asistență judiciară în cuantum de 150 lei rămân în sarcina statului.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2014.
Președinte, Florența C. C. | Judecător, L. M. L. | Judecător, N. D. |
Grefier, A. P. |
Red.jud.F.C.C.
Tehn.mC/2 ex.
Data red.06.02.2014
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 801/2014. Curtea de Apel... | Servitute. Decizia nr. 1066/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
