Revendicare imobiliară. Decizia nr. 801/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 801/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 16856/318/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 801/2014
Ședința publică de la 12 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE- S. P.
Judecător-R. M.
Judecător -A. M.
Grefier- F. I.
**
Pe rol, fiind judecarea recursului declarat de reclamanta S. I., împotriva deciziei civile nr.92 din 4 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj-Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâții I. V., I. N. și A. P..
La apelul nominal s-au prezentat recurenta reclamantă S. I., asistată de avocat N. M. și intimata pârâtă I. V., asistată de avocat D. V., iar intimații pârâți lipsă I. N. și A. P. au fost reprezentanți de același avocat respectiv D. V..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, fiind timbrat cu suma de 75 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar, iar intimații pârâți au formulat întâmpinare la motivele de recurs, ce a fost depusă la dosar, prin serviciul arhivă, fiind înregistrată sub nr._ din 7.05.2014, după care;
Nemaifiind excepții de ridicat, probe de administrat, alte cereri de formulat, Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul, avocat N. M. pentru recurenta reclamantă a pus concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, în vederea antamării fondului și a completării probatoriilor.
În esență, a susținut că decizia recurată este nelegală, apreciind că instanța de apel, ca și primă instanță, a soluționat procesul fără să intre în cercetarea fondului, cauza nefiind pe deplin lămurită deoarece instanța nu a apreciat și nu a ținut cont de toate actele depuse la dosar.
A mai susținut că, decizia recurată este lipsită de temei legal, precum și faptul că aceasta nu cuprinde motivele în fapt și drept ce au format convingerea instanței că apelul este nefondat și trebuia să fie respins, hotărârea fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art.261 pct.5 Cod pr.civ.
Avocat D. V., pentru intimații pârâți, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, pentru motivele arătate prin întâmpinarea formulată, precizând faptul că recursul este motivat pe dispozițiile care privesc o altă cale de atac, și anume apelul, iar trimiterea la art.299 Cod.pr.civ., privește ce hotărâri se pot ataca cu recurs, dar nu și motivele de recurs.
A mai arătat că, invocarea disp.art.316 Cod.pr.civ.nu suplinește motivarea în drept a recursului, prevăzându-se în acest text, modalitatea de judecare a căii extraordinare de atac a recursului, ce se asemănă cu apelul, dar în nici un caz devoluțiunea acestei căi extraordinare de atac, și motivele apelului. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tg-J. sub nr._, reclamanta S. I. a chemat în judecată pe pârâta I. V., solicitând instanței să dispună grănițuirea proprietăților părților, respectiv, stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea sa, curți construcții, grădină, situată în ., învecinată la N- cu șoseaua comunală, la S - cu restul proprietății, la E –cu P. I. și la V – cu proprietatea pârâtei, cu care se învecinează pe latura de V pe toată lungimea proprietății.
S-a mai solicitat obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie, un teren cu lungimea de aproximativ 110 m și lățimea spre N de aproximativ 2 m, iar spre S - aproximativ 0,75 m, a cărui valoare este aproximată la 500 de lei.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei să ridice partea dintr-un garaj pe care pârâta l-a construit parțial pe terenul său, în partea de N -V a acestui teren, iar în cazul în care refuză să execute această obligație, să fie autorizată reclamanta să o ridice pe cheltuiala pârâtei.
A mai solicitat reclamanta, obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în ultimii 3 ani, cu obligarea și la plata de cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.4637 din 13.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamanta S. I., domiciliată în Tg-J., . H., ., ., jud. Gorj, în contradictoriu cu intimații I. V., I. N. și A. P., toți cu domiciliul în ..
A fost admisă cererea având ca obiect grănițuire și stabilește linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul marcat prin punctele 5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17, astfel cum este descris în raportul de expertiză și schița anexă, întocmite în cauză de exp. I. D., N. P. și L. I. G..
Au fost respinse cererile având ca obiect revendicare, obligație de a face și pretenții.
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată și obligă pârâții să plătească în favoarea reclamantei suma de 360,00 lei diferență cheltuieli de judecată, pentru cererea de grănițuire.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că proprietățile părților se învecinează, reclamanta nedeținând acte de proprietate pentru terenul său, ci numai acte sub semnătură privată, certificatul de moștenitor nr.85/2007 și o adeverința de proprietate 2202 cuprinzând terenuri ce nu fac obiectul litigiilor, astfel că la stabilirea liniei de hotar, conform raportului de expertiză au fost luate în considerare actele reclamantului și ale pârâților, precum și modul actual de am,plasare a construcțiilor.
A mai reținut instanța că față de linia de hotar stabilită, pârâții nu ocupă din terenul reclamantei, iar garajul acestora, de asemenea nu se află pe terenul reclamantei, impunându-se astfel respingerea cererilor având ca obiect revendicare, obligația de a face și pretenții.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantă S. I. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate cu motivarea că instanța de fond a apreciat eronat probatoriul administrat, făcând totodată o greșită aplicare a dispozițiilor legale.
Prin decizia civilă nr.92 din 4 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă S. I. împotriva sentinței civile nr.4637 din 13.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți I. V., I. N. și A. P., având ca obiect revendicare imobiliară - obligația de a face.
A fost obligată apelanta la 1000 lei cheltuieli de judecată în apel către intimați.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a constatat și reținut următoarele:
Proprietățile părților sunt învecinate, reclamanta deținând ca acte de proprietate actul de donație din data de 26.01.1946 care identifică numai o curea cu lățimea 2 m împreună cu o siliște de casă care este mai lată fără însă a se menționa dimensiunea cu care se lățește, precum și înscrisurile sub semnătură privată din 10._ prin care a cumpărat 6 m lățime de la C. și a făcut schimb pentru 4 m lățime cu P., toate aceste acte însumând la drumul comunal o lățime de 12 m. Conform măsurătorilor efectuate de experți reclamanta deține imobilul în suprafață de 2402 mp, individualizat conform schiței anexa 1 la raportul de expertiză efectuat în apel, având lățimea la drumul comunal de 21,90 nm, iar în partea sudică de 26,5 m.
Pârâții dețin actul de donație din data de 09.11.1933 pentru un teren cu lățimea 13 m și lungime 85m și înscrisul încheiat în 20.06.1983 pentru o lățime de 0,6 însumând o lățime la drumul comunal de 13,60 m. Conform măsurătorilor efectuate de experți pârâții dețin imobilul în suprafață de 1232 mp identificat prin schița anexă 1 la raportul de expertiză efectuat în apel cu lățime la d.c de 13,70 m iar în partea sudică de 13,60 m.
Pornind de la un reper fix, respectiv aliniamentul gardului de sârmă existent în partea sudică a proprietăților, necontestat de nici una dintre părți, experții au stabilit atât la instanța de fond cât și la instanța de apel același aliniament pentru linia de hotar dintre proprietățile părților, linie de hotar prin care sunt respectate lățimile la drumul comunal rezultate din actele de proprietate deținute atât de reclamantă cât și de pârâți.
Față de linia de hotar stabilită, expertiza efectuată în apel a confirmat concluziile expertizei efectuată la instanța de fond, în sensul că pârâții nu ocupă din terenul proprietatea reclamantei, iar garajul acestora este amplasat pe terenul proprietatea lor.
Față de această situație, Tribunalul a apreciat sentința instanței de fond ca fiind temeinică și legală, cu aplicarea corectă a disp.art.555,m563, 582,560 C.civ., astfel încât în baza art.296 C.pr.civ. a fost respins apelul ca nefondat, iar în baza art.,274 C.pr.civ. a fost obligată apelanta la 1000 lei cheltuieli de judecată în apel, către intimați reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta S. I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
In motivare, a arătat că prin decizia recurată, instanța de apel în mod greșit și nelegal a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 4637/13.06.2013 a Jud. Tg.J. pronunțată în acest dosar și a obligat reclamanta la cheltuieli de judecată față de pârâți în cuantum de 1000 lei.
Critică decizia recurată pentru următoarele motive de nelegalitate.
l. În primul rând, apreciază că instanța de apel ( ca și prima instanță) a soluționat procesul fără să intre în cercetarea fondului, motiv ce atrage casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare, susținând că nu s-a intrat în cercetarea fondului și cauza nu este pe deplin lămurită deoarece instanța de apel, nu a apreciat și nu a ținut seama de toate actele depuse de reclamantă la dosar în legătură cu terenul din vatra satului, teren ce urma să fie grănițuit față de cel al pârâților, că deși a încuviințat în apel efectuarea unei noi expertize, în mod greșit, nelegal și cu încălcarea dreptului la apărare a respins obiecțiunile pe care le-a făcut la raportul de expertiză precum și la răspunsul dat de către experți obiecțiunilor parțiale încuviințate de către instanță, iar prin concluziile acestui raport de expertiză cauza nu a fost lămurită .
Se susține că în apel, s-a încuviințat efectuarea unei noi expertize ce au avut următoarele obiective:
1- identificarea prin schiță, suprafață, dimensiuni și vecini a terenurilor ce urmează să fie grănițuite în raport de actele de proprietate, de planul cadastral din perioada 1986 și actul de donație;
2- să se determine linia de hotar și să se arate dacă linia de hotar merge în linie dreaptă pe toată lungimea proprietăților;
3- dacă pârâții ocupă din terenul reclamantei în caz afirmativ să se redea pe schiță suprafața ocupată și dacă pe acesta suprafață există construcții și;
4- dacă garajul a cărui demolare s-a solicitat este amplasat în tot sau în parte pe terenul reclamantei.
Pentru că zona în care sunt amplasate terenurile nu a fost colectivizată, părțile au depus la dosar atât acte autentice cât și înscrisuri sub semnătură privată pentru a dovedi lățimea terenurilor deținute în zona litigiului, filele de registru agricol, fiind audiați și martori. Potrivit actelor depuse de reclamantă, act de donație, fila registru agricol, chitanțe de schimb sau de cumpărare,plan cadastral, terenul deținut de reclamantă trebuie să aibă un front la stradă de 24 m ( 12 m siliștea casei +2m schimb în anul 1959 cu S. + 4m schimb cu P. +6m cumpărați de la C.), iar terenul pârâților trebuie să aibă o lățime de 13,60m ( 13m potrivit contractului de întreținere +0,60 m schimb de la P., vecinul de pe latura opusă).
Conform planului cadastral din anul 1986, terenul reclamantei este situat în . pârâților în . al vecinului P., de la care pretind pârâții că au făcut un schimb în anul 2003 pentru o fâșie de 0,60m și lungă de 35 m, este situat în . urmă parcelă, a lui P. fiind mărginită pe latura de vest, latura opusă pârâților, de o uliță.
Această uliță este reperul fix necontestat de părți și de la care s-a solicitat să se pornească cu măsurătorile, dar instanțele de fond au respins această solicitare.
Cu ocazia noii expertize din apel, domnii experți nu au ținut seama de toate actele invocate și nici de planul cadastral și au menționat că terenul reclamantei trebuie să aibă doar lățimea de 12 m, lățime ce se compune din 2 m din actul de donație, + 4 m schimb cu P. +6 m cumpărați de la C., iar cel al pârâților 13,60m, dar dețin la drum o lățime de 13,70 m.
S-a stabilit astfel linia de hotar cu respectarea pentru. pârâți a unui front la stradă de 13,70 m.Că raportat la aceste dimensiuni pârâții nu ocupă teren din proprietatea reclamantei, iar garajul nu este amplasat pe terenul acesteia .
S-au formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză subliniind faptul că nu s-a ținut seama de toate actele invocate, că nu s-a ținut seama de lățimea siliștei casei conform actului de donație și declarațiilor martorilor, că s-a omis schimbul cu S. din anul 1959 pentru 2 m, că nu s-a pornit cu măsurătorile de la un reper fix necontestat ( ulița ), că nu s-a avut în vedere planul cadastral din 1986, că nu a fost corect identificată fâșia de teren lată de 0,60 m primită de pârâți prin schimb de la P., că s-a stabilit linia de hotar astfel că pârâții au lățime mai mare decât în acte. A solicitat ca terenurile părților să fie identificate cu menționarea parcelei în care se găsesc amplasate, inclusiv să fie menționată . găsește amplasat terenul primit de pârâți de la P..
Aceste obiecțiuni au fost admise, dar prin răspunsul dat acestor obiecțiuni, domnii experți nu au făcut nimic altceva decât să reia cele menționate în raportul inițial.
Astfel, în ceea ce privește lățimea terenului reclamantei, s-a arătat că în actul de donație nu s-a specificat decât faptul că terenul se lățește în dreptul siliștii și ținând seama de actele cu P. și C. și fila de registru agricol terenul reclamantei are lățimea de 12 m, refuzând să se observe și schimbul pentru 2 m în 1959 cu S.( act depus la fila 33 din dosarul primei instanțe).
Pentru pârâți, din nou s-a arătat că potrivit actelor trebuie să aibă 13,60 m, dar dețin 13,70 m. Reperul fix de la care trebuiau să pornească cu măsurătorile, anume ulița ce mărginește proprietatea lui P. pe latura opusă pârâților nu a fost avut în vedere de experți, și au stabilit linia de hotar pe aliniamentul unui gard din sârmă, despre care arată că ar fi fost recunoscut de ambele părți, iar despre terenul primit de pârâți prin schimb de la P. s-a specificat faptul că este situat în . class="Style2"> S-a învederat instanței de apel faptul că prin acest răspuns la obiecțiunile anterioare, practic nu s-a răspuns la acele obiecțiuni admise de instanță și că se impune a se reveni cu o nouă adresă către experți pentru ca aceștia să răspundă obiecțiunilor formulate, cerere care în mod greșit și nelegal a fost respinsă.
De observat faptul că, d-nul expert asistent, ing. P. V., atât în fața primei instanțe cât și în apel a avut opinie separată în cea ce privește modul cum au fost efectuate măsurătorile și stabilită linia de hotar, dar și faptul că fâșia de teren lată de 0,60 m primită de pârâți prin schimb de la P. nu a fost corect individualizată ca amplasament ; că așa cum este ea redată pe schiță, reprezintă de fapt parte din terenul pârâților și nu din terenul lui P., respectiva fâșie de teren continuându-se pe sub construcțiile pârâților,(construcție ce se relevă pe planul cadastral din anul 1987, dată la care schimbul invocat nu exista) iar această susținere a fost confirmată în cele din urmă de către d-nii experți în răspunsul la obiecțiuni, anume faptul că această fâșie de teren lată de 0,60m este amplasată în . cadastral din anul 1986 terenul pârâților este amplasat în . P. în . reclamantei în . class="Style2"> Se precizează faptul că, dacă schimbul chiar a avut loc între pârâți și P., în anul 2003 pentru o fâșie lată de 0,60m și lungă de 35m, respectivul teren fiind amplasat în . doar în această parcelă are teren P., astfel că fâșia de teren lată de 0,60m redată de d-nii experți pe schiță ca fiind primită de la P. reprezintă de fapt terenul proprietatea pârâților, fiind evident că ei ocupă din proprietatea reclamantei o lățime de cel puțin 0,70 m, fiind mai mult decât evident că și garajul este amplasat pe terenul aceteia, iar linia de hotar nu este corect stabilită. Terenul pe care pretind că l-au primit de la P. nu poate fi situat decât la vest de cel redat pe schiță, în . class="Style2"> Toate aceste aspecte au fost susținute cu ocazia punerii în discuție a răspunsului la obiecțiuni, dar instanța de apel a respins în mod nelegal solicitarea de a se reveni cu adresă la d-nii experți pentru lămurirea pe deplin a cauzei și pentru a fi verificate susținerile sale, cauza find lăsată în pronunțare, iar soluția adoptată fiind evident nelegală.
2.Decizia recurată este lipsită de temei legal, fiind în totală contradicție cu adevărata stare
de fapt și chiar cu probele administrate în cauză.
Din probele administrate în cauză a rezultat o anumită stare de fapt, o situație pe care d-nii experți au refuzat să o redea în mod clar și obiectiv în raportul de expertiză întocmit în cauză, și în răspunsul la obiecțiuni, dar pe care instanța de apel putea și trebuia să o lămurească, fapt care însă nu s-a întâmplat, iar soluția adoptată este greșită.
3.Decizia recurată nu cuprinde motivele în fapt și drept ce au format convingerea instanței că apelul este nefundat și trebuia să fie respins, fiind dacă cu încălcarea dispoz.art.261 pct.5 Cod pr.civ.
În considerente, instanța de apel a reținut greșit că terenul reclamantei însumează o lățime la drum de doar 12 m, omițând schimbul cu S. pentru alți 2 m, deși și acest act a fost depus la dosar, s-a reținut că pârâții dețin la drum 13,70 iar potrivit actelor trebuie să aibă 13,60 și că pornindu-se cu măsurătorile de la reperul fix, gardul de sârmă, necontestat de niciuna dintre părți, d experți, atât la instanța de fond cât și în apel, au concluzionat același aliniament al liniei de hotar, linie de hotar prin care sunt respectate lățimile la drumul comunal rezultate din actele părților.
Motivarea ce se regăsește în considerente este greșită, în contradicție totală cu actele, contradictorie. Consideră că nu se poate reține faptul că părțile dețin teren potrivit actelor și aliniamentul mejdinei respectă aceste dimensiuni, dacă schimbul reclamantei cu S. a fost omis (pt 2 m), pârâții dețin în fapt 13,70 în loc de 13,60m, iar terenul lat de 0, 60 m primit prin schimb de la P. nu a fost identificat, pretinsul teren de la P. reprezintă de fapt terenul pârâților, fiind mai mult decât evident faptul că aceștia dețin o lățime mai mare decât li se cuvine, plusul de teren deținut de aceștia fiind de fapt terenul reclamantei, etc.
4.Instanța de apel a dat dovadă de lipsă de rol activ în soluționarea cauzei de față, respingând nemotivat și nefondat solicitările reclamantei atât de a se cere lămuriri suplimentare domnilor experți cât și emiterea unei adrese la primărie pentru a se comunica parcelele în care fiecare dintre părți dețin teren, inclusiv P., dar și aprecierea greșită a probelor administrate ,fiindu-i încălcat astfel și dreptul la apărare, neavând parte de un proces echitabil.
Pentru motivele arătate, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
In drept, recursul s-a întemeiat pe disp. art.299-316 și 274 C pr civ
La data de 07.05.2014, intimații pârâți au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă, ca nefundat pentru următoarele considerente:
S-a arătat că prin acțiunea înregistrata la nr._ /8.11,2011 la Judecătoria Tg J., reclamanta S. I. a chemat in judecata pe parații intimați Andrita P., I. V., I. N. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună granituirea proprietăților pârtilor vecine, in satul Glodeni, . fie obligați parații sa-i lase in deplina Proprietate si liniștita posesie un teren lung de 110 m, latime spre N de aproximativ 2 m, iar spre S de aproximativ 0,75 m.
A mai cerut obligarea paraților sa ridice o parte dintr-un garaj, pe care l-au construit in 1987, in partea de N-V a terenului, iar in cazul in care refuza executarea obligației, sa fie autorizata reclamanta să o ridice pe cheltuiala paraților.
După administrarea probelor privind dreptul de proprietate al pârtilor, ascultarea martorilor propuși de acestea, cat si efectuarea unei expertize si contraexpertize, a fost admisă în parte acțiunea, stabilindu-se granituirea proprietăților pârtilor pe linia de hotar precizata in raportul de contraexpertiza si schița anexa, respingându-se celelalte capete de cerere.
Instanța a stabilit ca principalul capăt de cerere este granituirea, stabilindu-se hotarul in funcție de semnele acestuia necontestate de părți, si măsurătorile făcute de specialiștii experți.
Cu privire la acțiunea privind revendicarea, s-a stabilit ca reclamanta nu deține acte de proprietate autentice, ci doar acte sub semnătura privata.
Certificatul de moștenitor nr.85/2007 si adeverința de proprietate 2202/2011, emisa de Comisia de Fond Funciar, se refera la terenuri care nu fac obiectul litigiului, așa cum rezultă din lucrările experților.
Astfel, în cond.art.555, 557, 560, 665 C.civ.1864, s-a apreciat ca linia de hotar propusa de expertiza in raport de actele prezentate de părți, este cea corecta, iar amplasarea construcțiilor pârtilor s-a făcut in timpul vieții autoarei reclamantei pe terenul paraților.
Examinând petitul privind revendicarea, s-a constatat ca actele prezentate de reclamanta, sub semnătura privata, nu dovedesc dreptul acesteia.
Spre deosebire de aceasta, pârâții dețin contract de întreținere nr.4649/1987, încheiat cu Andrita P. si L. dar si actul de donație din 9._, prin care familia Andrita înstreinatorul către pârâți, a făcut dovada că a primit la rândul sau un teren in lungime de 85 m si latime de 13 m, la care se adaugă 0,60 m latime pe toata lungimea, pe care familia Andrita a dobândit-o de la P. G. conform actului sub semnătura privata din 20.06.2003.
Apelul declarat de reclamanta S. I. împotriva sent.4637/13,06.2013, a fost respins de Tribunalul Gorj prin dec.92/4.02.2014.
F. de susținerea din apel făcuta de reclamanta, ca prima instanța a admis acțiunea, numai pe baza raportului de expertiza întocmit de 3 experți, instanța a încuviințat la cererea reclamantei, proba cu o noua expertiza tehnica de specialitate topografie, cu obiective precise privind identificarea terenului in litigiu, in raport cu actele de proprietate ale pârtilor, de planul cadastral din 1986, de actul de donație prezentat, si sa se verifice totodată daca linia de hotar trebuie sa meargă in linie dreapta pe toata lungimea terenului, si daca a fost acaparata proprietatea reclamantei.
Raportul de expertiza a fost întocmit de încă trei experți, reclamanta făcând obiecțiuni la care s-a răspuns.
F. de totalitatea probelor administrate, Tribunalul Gorj a respins ca nefondat apelul.
Proprietățile părților sunt învecinate, reclamanta deținând ca titlu un act de donație din 26.01.1946 de la autorul sau, care identifica numai o curea cu o latime de 2 m, împreuna cu o siliște de casa, care este mai lata, dar fără să se identifice dimensiunile, cu care se produce lățirea terenului, precum si înscrisuri sub semnătura privata din 10.02.2009, prin care a cumpărat 6 m latime de la C. A., si a făcut schimb pentru 4 m latime, cu numitul P., toate aceste acte însumând o latime de 12 m de la drumul comunal.
Conform măsurătorilor efectuate de experți, reclamanta deține imobilul in suprafața de 2402 m.p.individualizata conform schițelor anexe la raportul de expertiza efectuat in apel, având lățimea la drumul comunal de 21,90 m iar in partea sudica de 26,5 m.
La rândul lor, parații dețin actul de donație din 9.11.1933, pentru un teren cu lățimea de 13 m si lungimea de 85 m, si înscrisul încheiat la 25.06.1983 pentru o latime de 0,6 m, însumând o latime de la drumul comunal luat ca reper pentru ambele parti, suparafata de 13,60 m.
Conform măsurătorilor făcute de experți, parații dețin imobilul in suprafața de 1392 identificat prin anexa 1 la raportul de expertiza făcut in apel, cu lățimea la drumul comunal de 13,70 m, iar in sud de 13,60 m.
Pornind de la reperul fix de necontestat de părți, gardul de sârmă existent in partea sudica, experții au stabilit atât la instanța de fond cat si la cea de apel, același aliniament pentru linia de hotar dintre proprietățile pârtilor, linie de hotar prin care sunt respectate, lățimile terenurilor la drumul comunal, parații neocupând din terenul reclamantei.
Împotriva deciziei pronunțata in apel, a declarat recurs reclamanta S. I., cerând casarea hotărârii judecătorești, si trimiterea cauzei pentru rejudecare, pentru completarea probatorilor, respectarea dreptului la apărare, si asigurarea unui proces echitabil.
Deși nu s-au precizat motivele de casare care sunt prevăzute expres de art.304 C.civ.1865, se solicită respingerea recursului.
l. Se pretinde ca hotărârea este nelegala întrucât instanța nu a intrat in cercetarea fondului litigiului, ceea ce ar atrage casarea cu trimitere spre rejudecare, instanța de apel neexaminând toate actele depuse de reclamanta.
Astfel, greșit s-au respins obiecțiunile la raportul de expertiza in apel, nefiind lămurită situația de fapt, in condițiile in care in zona n-a fost CAP, iar actele reclamantei sub semnătura privata n-au fost luate in considerare.
Conform planului cadastral din 1986 terenul reclamantei trebuia identificat in . paraților in P;652, iar cel al vecinului P. cu care parații au făcut schimb pe o fâșie de teren de 0.60 si lunga de 35 m, este situat in P653, ceea ce nu s-a examinat.
De asemenea, ca atât experții cat si instanța n-au luat ca reper o ulița care n-a fost contestata de părți, o astfel de solicitare fiind considerată neîntemeiată.
Reclamanta mai pretinde că, nu s-a ținut seama de opinia separata a expertului asistent propus de ea, P. V., iar ulterior ceilalți 6 experți au reținut eronat, ca garajul paraților nu este pe terenul sau.
Mai mult, reclamanta pune la îndoială schimburile de teren dintre parați si vecinul P., si in consecința linia de hotar.
Primul motiv de recurs se refera la stabilirea eronata a dimensiunilor terenurilor pârtilor, reclamanta analizând actele sale considerate a fi de proprietate, si înlăturate de instanțe.
Se observă ca primul motiv de recurs nu se încadrează in niciunul din motivele de casare prev.de art.304 C.pr.civ., recursul fiind o cale extraordinara de atac, hotărârea nu poate fi analizata sub aspectul temeiniciei, întrucât pct.10 si 11 din vechea reglementare au fost abrogate prin OG 138/2000, aprobata din L.219/2005.
Administrarea probelor, interpretarea acestora, modul de rezolvare al obiecțiunilor la raportul de expertize, sunt motive de netemeinicie care nu pot fi analizate in recurs.
Dar, reclamantei i s-au admis toate probele solicitate atât la instanța de fond cât si-n apel, iar interpretarea probelor s-a făcut in concordanta cu actele depuse de părți si concluziile a 6 experți.
Aceasta nu înseamnă că instanța n-a cercetat fondul, reclamantei nu i se pot administra alte probe decât cerute in termen legal la Judecătorie si la Tribunal.
Faptul ca instanțele au avut o alta opinie cu privire la actele depuse de reclamantă, in raport cu cele ale pârâților, nu înseamnă neverificarea situației de fapt,
2.Cel de al doilea motiv de recurs ce privește contradicția dintre starea de fapt reținuta de instanța si probele administrate, iar experții au refuzat sa o redea in mod clar si obiectiv, in lucrările de expertiza.
Este de fapt reiterarea primului motiv de recurs, care nu se întemeiază pe disp.art.304 pct.9 C.pr.civ.ci privește netemeinicia.
Art.304 pct.9 C. 1865 vizează două ipoteze, ce nu au fost întrunite, in motivele de recurs analizate anterior.
a)hotărârea este lipsita de temei legal
b)hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii
In ambele cazuri, a fost avută in vedere ca regulă încălcarea legii in sens de drept material.
Recurenta s-a plâns de greșita stabilire a stării de fapt, nu de încălcarea unei norme de drept material.
Hotărârea este lipsita de temei legal, atunci când din modul in care este redactata, nu se poate determina daca legea a fost sau nu corect aplicata, ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu încălcarea legii sau nemotivarea.
Astfel spus, instanța de recurs trebuie să constate ca hotărârea nu este motivată in drept, ori că la pronunțarea hotărârii in legislația in vigoare nu exista un text care sa justifice soluția data.
Or, instanțele anterioare au aplicat corect disp.art.584 C.civ.1864 "orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la granituiea proprietății lipite de a sa.
Cheltuielile granituirii se vor face pe jumătate.
Acțiunea in granituire reprezintă un drept potestativ imprescriptibil, fiind un atribut esențial al dreptului de proprietate, ceea ce a avut in vedere hotărârea recurată.
Atunci când se solicita si proprietatea asupra unei suprafețe determinate, acțiunea este in revendicare, ceea ce Tribunalul Gorj a verificat, in raport de actele de proprietate ale pârtilor, constatându-se nejustificata acțiunea reclamantei, in urma măsurătorilor efectuate de 6 experți.
De menționat, că certificatul de moștenitor la care se referă reclamanta nu este titlu de proprietate, el are efecte intre moștenitori si nu fata de terți, dar s-a avut in vedere de expertize referindu-se la cu totul alte suprafețe de teren.
Adeverința 2202/12.10.2011 emisa de Comisia Județeană de Fond Funciar, privește terenurile din certificatul de moștenitor, nu constituie titlu de proprietate pentru a putea fi folosit . revendicare.
Cu referire la amplasarea garajului construit de parați in 1987, expertizele au constatat că nu ocupă terenul reclamantei, a fost edificat in perioada cât trăia autoarea acesteia care n-a avut niciun fel de obiecțiuni, iar martorii C. I. si P. G. au precizat, ca si reclamanta si-a modificat casa, si nu au existat niciun fel de obiecțiuni privind construcțiile pârtilor pana in prezent.
-Motivele 3 si 4 din recurs vizează nemotivarea sau greșita motivare a hotărârii, prev.de art.304 pct.7 C.pr.civ.cat si lipsa de rol activ ale celor 2 instanțe.
Solicită a se observa că instanța de apel a motivat pe larg hotărârea, a analizat probatoriile, s-a referit la problemele de drept aplicabile, raportului juridic in discuție.
Pe de alta parte, judecătorul nu trebuie sa răspundă, tuturor argumentelor invocate de părți in susținerea capetelor de cerere, ci prin raționament tehnico juridic, să aibe in vedere petitul acțiunii.
Trebuie remarcat faptul ca recursul nu este motivat in cond.art.304 C.pr.civl865.
In practica s-a decis, că simpla nemulțumire a unei părți sau a pârtilor in litigiu, fata de hotărârea pronunțata nu este suficientă pentru casarea acesteia, recurenta având obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul din motivele prevăzute limitativ de lege (CSJ sec.corn.dec.458/1994, Jurisprudența set.II 1995, p.10).
De fapt, recursul este motivat pe dispozițiile care privesc o alta cale de atac, si anume apelul, iar trimiterea la art.299 CP1865, privește ce hotărâri se pot ataca cu recurs, dar nu si motivele de recurs.
De asemenea, invocarea art.316 CP1865 nu suplinește motivarea in drept a recursului, prevăzându-se in acest text, modalitatea de judecare a caii extraordinare de atac a recursului, ce se aseamănă cu apelul, dar in niciun caz devoluțiunea acestei cai ordinare de atac, si motivele apelului.
Pentru toate aceste considerațiuni, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 pct. 1 – 9 din Codul de procedură civilă, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, motive prevăzute expres și limitativ de lege, pentru promovarea recursului.
Prin urmare, eventualele motive de netemeinicie a hotărârilor, care vizează stabilirea unei anumite situații de fapt, ca rezultat a modului de apreciere și interpretare a probelor administrate în cauză, sau alte aprecieri ale instanței, lăsate la îndemâna judecătorului, de către legiuitor, nu constituie motive de recurs, în sensul prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, și, ca atare, nu pot fi suspuse examinării de către instanța de recurs.
Aceasta înseamnă că instanța de recurs este competentă să verifice numai în ce măsură au fost corect aplicate dispozițiile de drept material, la situația de fapt stabilită prin hotărârile supuse recursului, și, de asemenea, respectarea dispozițiilor cu caracter procedural invocate de părți, precum și, din oficiu, motivele de nelegalitate de ordine publică, în condițiile prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă.
În cauză, urmare aprecierii și interpretării probatoriului administrat în dosar, prima instanță a reținut o anumită situație de fapt, ce a fost apreciată ca fiind corect stabilită de către instanța de apel, respectiv același aliniament pentru linia de hotar dintre proprietățile părților, linie de hotar prin care sunt respectate lățimile la drumul comunal rezultate din actele de proprietate ale ambelor părți, precum si faptul că pârâții nu ocupa din terenul proprietatea reclamanților, garajul acestora fiind amplasat pe terenul proprietatea lor.
Față de această situație de fapt, care, conform considerentelor expuse, nu mai poate face obiectul examinării în recurs, Curtea apreciază că dispozițiile de drept material au fost corect aplicate de către prima instanță și, respectiv, de către instanța de apel, așa încât, toate criticile recurentei, ce vizează probele dosarului, sub aspectul evaluării lor prin decizia atacată, nu vor fi primite, iar motivul de modificare a hotărârilor prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, care vizează lipsa de temei legal, încălcarea sau aplicarea greșită a legii, nu este incident în cauză.
Aceleași considerente se impun si in privința motivului de recurs privind necercetarea fondului si încălcarea rolului activ, sub acest aspect reținându-se încă o data faptul că, deși recurenta critica decizia recurată prin prisma acestui motiv, in realitate argumentele aduse sunt tot de interpretare a probelor administrate si greșita stabilire a stării de fapt.
Astfel cum rezulta din considerentele de fapt ale deciziei recurate, instanța de apel, urmare a probelor administrate, a reliefat situația de fapt, precizând totodată că aceasta coincide cu cea stabilita de prima instanță.
Așa fiind, nu se poate reproșa instanței de apel nici necercetarea fondului si nici nemotivarea hotărârii pronunțate, argumentele ce au stat la baza pronunțării soluției fiind arătate in cuprinsul hotărârii atacate.
Faptul ca recurenta susține ca motivarea soluției este greșita, in contradicție cu probele administrate, nu reprezintă o chestiune ce vizează nemotivarea hotărârii, ci tot aprecierea probatoriului administrat, neputându-se constata totodată nicio contradicție câtă vreme soluția pronunțata de instanța de apel este in corelație cu motivele expuse de aceasta.
De altfel, instanța de apel a încuviințat cererea apelantei de completare a probatoriului, dispunând, la termenul din data de 15.10.2013, efectuarea unei noi expertize tehnice in specialitatea topografie de către trei experți, încuviințând totodată si obiecțiunile aduse raportului de expertiza depus la dosar.
Faptul ca instanța de apel nu a încuviințat si obiecțiunile ulterioare formulate de apelanta si nu a dispus efectuarea unei adrese către primărie nu sunt de natura sa afecteze legalitatea deciziei câtă vreme aceasta are căderea de a aprecia asupra utilitatii unei probe fata ansamblul probelor deja administrate, precum si asupra necesitații încuviințării obiecțiunilor, in temeiul disp. art. 167 C.Proc. Civ., respectiv 212 C.Proc. Civ., aplicabile si in apel, iar recurenta nu a motivat pretinsa încălcarea a dreptului la apărare si la un proces echitabil, limitându-se doar la a evoca aceste critici.
Pentru considerentele ce preced, in temeiul art. 312 C.Proc. Civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecata către intimați, reprezentând onorariu apărător, conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S. I., împotriva deciziei civile nr.92 din 4 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj-Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâții I. V., I. N. și A. P..
Obligă recurenta la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Mai 2014.
Președinte, S. P. | Judecător, R. M. | Judecător, A. M. |
Grefier, F. I. |
Red.jud. R.M./13.05.2014
Teg.F.I./2 ex
Jud. fond J.P.
Jud. apel..D.F.T./V.N.
| ← Succesiune. Decizia nr. 1410/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Fond funciar. Decizia nr. 148/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
