Obligaţie de a face. Decizia nr. 687/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 687/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 3461/263/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 687
Ședința publică de la 09 Aprilie 2014
Completul constituit din:
Președinte: S. A. C.
Judecător: M. M.
Judecător: I. M.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de recurentul-reclamant B. C. și recurenta-pârâtă A. G. F. împotriva deciziei civile nr. 656/20.12.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți T. M., T. D. și A. I., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la 04.04.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză la data de 09 aprilie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1883/06.07.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. I. și respinge cererea față de acesta.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților T. M. și T. D..
A fost respinsă excepția prescripției achizitive invocată de pârâți.
A fost admisă excepția puterii de lucru judecat privind construcția WC în raport de sentința civilă nr.1403/2004 a Judecătoriei Motru și, pe cale de consecință, respinge acest capăt al cererii reclamantului.
A fost respinsă excepția puterii de lucru judecat în raport de s.civ. nr.738/2000 a Judecătoriei Motru.
A fost admisă în parte cererea, având ca obiect obligație de a face formulată de reclamantul B. C., domiciliat în mun. București, . nr.15, sector 5, în contradictoriu cu pârâții A. G. F., A. I., T. M. și T. D., toți domiciliați în ..Gorj.
Au fost obligați pârâții să ridice de pe terenul menționat în sentința civilă nr.1153/08.04.2008 stiva de lemne pe o suprafață de 4 mp identificată conform raportului de expertiză.
A fost respinsă în rest cererea.
Pentru a pronunța această sentință instanța a analizat cu precădere excepțiile invocate în cauză, reținând ca fondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. I. față de modificarea de abținere a reclamantului în sensul că nu înțelege să se judece cu acest pârât, ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților T. M. și T. D., precum și excepția prescripției achizitive invocată de pârâți. A fost admisă excepția puterii de lucru judecat privind construcția WC în raport de sentința civilă nr.1403/2004 a Judecătoriei Motru prin care a fost respinsă cererea formulată de M. Vergina în contradictoriu cu T. M. și T. D..
Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamantul deține actul de donație nr.1591/27.09.2010 de la sora sa M. Vergina pentru un teren intravilan situat în satul Motru Sec, punctul „Poiana” cu suprafața de 4770 mp pășuni, fiind intabulat în C.F.nr._ al comunei Padeș sub nr. cadastral 363. Pe acest teren se află amplasate un WC din lemn, o stivă de lemne, în suprafață de 8 mp din care 4 mp amplasat pe terenul reclamantului.
A mai reținut instanța că în privința construcției WC există putere de lucru judecat. Că în privința cotețului de păsări și a cotețului de porci, acestea nu se află pe terenul în litigiu, iar cu privire la gard din probatoriu nu a rezultat că acesta ar fi fost mutat de pârâți în interiorul proprietății reclamantului, astfel încât acțiunea apare ca întemeiată numai cu privire la stiva de lemne pentru o suprafață de 4 mp.
A mai reținut instanța că în speță nu sunt aplicabile disp.art.5802 C.pr.civ. care prevede posibilitatea abilitării creditorului de a îndeplini el obligația din titlul executoriu în situația în care debitorul refuză să o îndeplinească întrucât până la acest moment nu s-a pronunțat o hotărâre judecătorească care să constituie titlu executoriu având ca obiect obligația de a face.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate cu motivarea că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate prin acțiune.
Astfel instanța nu s-a pronunțat asupra mutării gardului, sens în care în obiectivele stabilite pentru expertiză nu a fost cuprins un obiectiv referitor la gard, iar din acest punct de vedere obiecțiunile formulate au fost respinse nemotivat.
Mai este criticată sentința și pentru faptul că în b mod greșit a reținut instanța excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința nr.,1403/2004 deși nu erau îndeplinite condițiile triplei identități referitoare la obiect, părți și cauză și pe cale de consecință trebuia admisă acțiunea pentru capătul de cerere privind ridicarea WC-ului.
O ultimă critică vizează împrejurarea că reclamantul nu a fost abilitat să efectueze el operațiunea de ridicare a construcțiilor în situația în care pârâții nu și-ar îndeplini această obligație, cererea fiind respinsă cu o motivare nelegală.
Împotriva sentinței a declarat recurs și pârâta A. F. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, cu motivarea că instanța în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților T. D. și T. M., deși aceștia nu sunt proprietarii terenului și construcțiilor și tot în mod greșit a respins excepția puterii lucrului judecat față de sentința civilă nr.738/2000 a Judecătoriei Motru prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că terenul provine de la părinții săi, iar terenul reclamantului are un alt amplasament.
Mai este criticată sentința și pentru faptul că instanța a respins excepția prescripției achizitive invocată de pârâtă cu o motivare eronată, deoarece prin sentința civilă nr.738/2000, acțiunea în revendicare formulată de reclamantă a fost respinsă fără a fi analizată pe fond, motivarea constând în faptul că acțiunea a fost promovată înainte de a se efectua partajul succesoral.
În apel, s-a dispus refacerea expertizei topografice stabilindu-se ca obiective: identificarea terenului în litigiu în suprafață de 4712 mp, stabilirea împrejurării dacă acest teren se regăsește în actul de proprietate invocat de reclamant, respectiv contractul de donație nr.1591/2010, dacă terenul în litigiu a făcut obiectul sentinței civile nr.1153/2008 a Judecătoriei Motru, dacă construcțiile menționate în acțiune sunt situate pe acest teren, dacă cele două cotețe se află pe . să răspu8ndă obiecțiunilor formulate de apelanta pârâtă A. F. la fond fila 193.
Raportul de expertiză a fost întocmit și depus la dosar de expert Toacsen I..
Analizând apelul declarat de apelanta pârâtă A. G. F., tribunalul l-a apreciat ca nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților T. M. și T. D. pe de o parte aceasta în mod corect a fost respinsă de instanță în condițiile în care nu au făcute dovezi din care să rezulte că aceștia ar locui într-un alt . deschis pentru alte terenuri, iar pe de altă parte pârâta nu prezintă interes să critice sentința din acest punct de vedere, interes având cei doi pârâți care însă nu au declarat apel.
Cu privire la calitatea de proprietar a reclamantului asupra terenului în litigiu, din raportul de expertiză întocmit în apel rezultă că suprafața de 4712 mp este aceeași suprafață ce a făcut obiectul actului de donație autentificat sub nr.1591/27.09.2010, iar amplasamentul pentru care s-a atribuit numărul cadastral 363 a făcut obiectul sentinței civile nr.1153/2008 a Judecătoriei Motru, astfel că nu se poate reține critica pârâtei în sensul că terenul proprietatea reclamantului cuprins în actul de donație ar avea un alt amplasament și astfel parte din construcțiile menționate în acțiune ar fi de fapt amplasate pe terenul proprietatea pârâtei.
Cu privire la puterea de lucru judecat invocată în raport de sentința civilă nr.738/2000 a Judecătoriei Motru în mod corect a reținut instanța față de modalitatea de soluționare a acțiunii și a cererii reconvenționale că în raport de obiectul prezentei cauze nu se poate reține puterea de lucru judecat, întrucât acțiunea pârâte din ace dosar având ca obiect revendicare a fost respinsă irevocabil.
Tot în mod corect a apreciat instanța de fond și asupra excepției prescripției achizitive, întrucât prin sentința civilă nr.1583/08.04.2003 a Judecătoriei Motru a fost admisă în parte acțiunea formulată de M. Vergina, fiind obligați pârâții să lase acesteia în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 4712 mp situată în comuna Padeș, . în cursul judecății s-au analizat titlurile invocate de părți pentru dovedirea proprietății asupra terenului în litigiu, pârâții neinvocând excepția dobândirii dreptului de proprietate pe calea prescripției achizitive.
Analizând apelul declarat de apelantul reclamant B. C., tribunalul l-a apreciat ca fondat pentru următoarele considerente.
Instanța de fond a apreciat ca întemeiată excepția autorității de lucru judecat privind construcția WC în raport de sentința civilă nr.1403/2004 a Judecătoriei Motru prin care însă reclamanta M. Vergina sora reclamantului a chemat în judecată pârâții T. D. și T. M. pentru ca aceștia să fie obligația să-și ridice bunurile depozitate fără drept pe terenul proprietatea sa, prin mai susmenționata sentință acțiunea fiind respinsă.
Nu este astfel îndeplinită condiția triplei identități de obiect părți și cauză în prezenta judecată și cea anterioară finalizată prin sentința civilă nr.1403/2004, astfel încât să-și poată face aplicarea dispozițiilor legale privind autoritatea de lucru judecat, astfel încât din acest punct de vedere, cauza trebuia soluționată pe fond.
Din raportul de expertiză întocmit în apel rezultă că pe terenul în litigiu în suprafață de 4712 mp se află amplasate un WC și o parte dintr-o stivă de lemne care aparțin pârâților, iar cocina de porci și cotețul se află amplasate pe calea de acces, astfel că se impunea admiterea acțiunii și cu privire la ridicarea WC-ului.
Conform disp.art.1077 C.civ., nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate fi autorizat să o aducă el la îndeplinire pe cheltuiala debitorului,, textul legal necondiționând abilitarea reclamantului la îndeplinirea 0obligației de a face în cazul existenței unui refuz din partea debitorului de existența unui titlu executoriu, astfel că din acest punct de vedere instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale atunci când a respins capătul de cerere constând în abilitarea reclamantului de a fi el autorizat să ridice construcțiile amplasate fără drept de către pârâți pe terenul proprietatea sa în caz de refuz al acestora.
Celelalte motive de apel apar ca nefondate, întrucât instanța s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, inclusiv asupra ridicării gardului, din probatoriu nerezultând indicii care să conducă instanța la concluzia că pârâții ar fi mutat gardul pe proprietatea reclamantului.
Pentru aceste motive tribunalul în baza art. 296 C. pr. civ. a admis apelul declarat de apelantul reclamant B. C. și a schimbat sentința în sensul respingerii excepției autorității de lucru judecat privind construcția WC, obligând pârâții să o ridice de pe proprietatea reclamantului, abilitând totodată reclamantul ca în caz de refuz din partea pârâților să facă el operațiunea de ridicare a construcțiilor în contul și pe cheltuiala pârâților.
A fost menținut restul dispozițiilor sentinței.
A fi respins apelul declarat de apelanta pârâtă, iar în baza art.274 C. pr. civ., aceasta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în apel către apelantul reclamant în cuantum de 2400 lei, reprezentând cheltuieli de transport, onorariu expert și onorariu avocat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat cereri de recurs recurentul-reclamant B. C. și recurenta-pârâtă A. G. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său recurentul-reclamant B. C. a arătat că motivarea hotărârii este lapidară și contradictorie, data cu aplicarea eronată a prevederilor art. 1073 și urm. C.pr.civ. 1865, și nu s-a dispus obligarea intimaților pârâți să ridice de pe calea de acces cotețul de păsări și cocina de porci, pentru a nu obtura trecerea părților, nu a dispus ridicarea gardului montat de pârâți după stiva de lemne ( pe terenul recurentului reclamant) și nici nu a acordat în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de recurent la fond și în apel.
Arată recurentul-reclamant că în soluționarea recursului, trebuie plecat de la următoarea premisă necontestată, respectiv aceea că recurentul reclamant B. C. este proprietarul terenului în litigiu în suprafață de 4712 m.p., situat în ..Gorj, teren pe care l-a primit prin donație de la sora sa, M. Vergina. Dovada dreptului de proprietate a fost făcută de acesta atât cu actul de donație autentificat sub nr.1591/27 sept.2010 la BNP N. P. B., cât și cu sentința civilă nr. 1153/8 aprilie 2008 a Judecătoriei Motru. Această hotărâre judecătorească a și fost pusă în executare silit prin procesul verbal de punere în posesie nr. l0/E/2009 din 9 feb. 2009 al executorul judecătoresc D. C..
Sentința civilă nr.1153/8 aprilie 2008 a Judecătoriei Motru este irevocabilă, reprezintă titlu executoriu și, cu toate acestea, după ce a fost pus în posesie de executorul judecătoresc, intimații pârâți au mutat gardul în interiorul proprietății sale și pe terenul astfel ocupat au depozitat materiale de construcții, au edificat un WC, un coteț de păsări și o cocină pentru porci.
Expertiza topografică efectuată în cauză a individualizat terenurile părților și a reținut că pe terenul recurentului reclamant se află un WC din lemn în suprafață de 2 m.p. (C2 pe schiță), 4 m.p. dintr-o stivă de lemne (C4 pe schiță), un coteț de păsări de 4 m.p. (C5 pe schiță) și un coteț de porci în suprafață de 7 m.p. (C6 pe schiță), cu mențiunea că ultimele două cotețe se află pe calea de acces (proprietatea recurentului reclamant), blocându-i accesul la drumul public.
Cât timp intimații pârâți au ocupat abuziv terenul proprietatea sa și au edificat aceste construcții provizorii fără autorizație de construire, evident că aceștia trebuie să repare prejudiciul cauzat și să-și ridice bunurile, fiind constructori de rea-credință. Dacă nu vor face acest lucru de bună voie, atunci este firesc să fie autorizat să le ridice, pe seama și cheltuiala lor.
Deși tribunalul i-a admis apelul, nu a dispus obligarea pârâților să ridice gardul și cele două cotețe și nici nu a acordat integral cheltuielile de judecată.
Cât timp cele două cotețe sunt amplasate fără autorizație de construire dincolo de limitele proprietății pârâților pe drumul de servitute (drumul de servitute trebuie să rămână liber, neafectat și oricum nu reprezintă proprietatea pârâților, ci este proprietatea recurentului reclamant), evident că este îndreptățit să ceară ridicarea lor pentru a avea acces la drumul public.
Cât timp din probatoriul administrat rezultă că există gard între terenul recurentului reclamant și terenul intimaților pârâți unde este amplasată stiva de lemne și cotețele, evident că acest gard trebuie ridicat și mutat la limita dintre cele două proprietăți.
Concluziile raportului de expertiză efectuat în apel de expert Toacsen I. sunt elocvente și demonstrează temeinicia susținerilor privitoare la gard și cele două cotețe.
În raport de borderoul cu cheltuieli de judecată depus la prima instanță și la tribunal, instanțele au acordat doar într-o mică măsură cheltuielile efectuate.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul obligării pârâților să-și retragă gardul la limita proprietății, să ridice și cotețul de păsări și cocina de porci și să-i fie acordate integral cheltuielile de judecată.
Recurenta-pârâtă A. G. F., solicită, în baza art. 304 pct. 7 și 9 din Codul de pr. civ., admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond și de apel în sensul respingerii acțiunii reclamantului B. C..
In subsidiar, solicită modificarea doar a soluției instanței de apel în sensul respingerii capătului de cerere cu privire la demolarea wc-ului, (având în vedere puterea de lucru judecat a sentinței Judecătoriei Motru nr. 1403/2004 (definitivă și irevocabilă prin care s-a respins cererea surorii reclamantului de ridicare a bunurilor depozitate fără drept pe terenul său și de demolare a unui wc).
Critica sa vizează de asemenea și acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată de 2400 lei lui B. C. deși apelul a fost admis doar în parte. In acest sens, cu referire la reclamant instanța de apel a precizat că: „celelalte motive de apel apar ca nefondate, întrucât instanța s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, inclusiv asupra ridicării gardului, din probatoriu rezultând indicii care să conducă instanța la concluzia că pârâții ar fi mutat gardul pe proprietatea reclamantului”.
Prin această prismă cheltuielile de judecată trebuiau acordate numai la jumătate din sumă.
Cu privire la teza subsidiară criticăm soluția instanței de apel prin faptul că aceasta a admis greșit apelul lui B. C. privind capătul de cerere de demolare a wc proprietatea sa deoarece în speță era vorba de puterea lucrului judecat, principiul puterii lucrului judecat împiedicând contrazicerea între două hotărâri judecătorești în sensul infirmării făcute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată într-un alt proces (care a avut același obiect și aceeași cauză). Este adevărat că B. C. nu este una și aceeași persoană cu M. V., dar este în afară de orice îndoială că intimatul-reclamant este succesorul în drepturi al surorii sale M. V. reclamanta din Dosarul nr. 614/2004.
Așa cum a arătat la fond și în apel, WC a fost amplasat pe terenl
proprietatea sa în urmă cu peste 30 de ani. Însăși M. V. a declarat
la data de 13 ian. 2013 (fila 78 verso din dosarul nr. 5259/2003 Judecătoriei Motru) că pârâta a posedat această construcție de peste 15 ani.
Pe fondul cauzei, instanța de fond și de apel în mod eronat a respins
excepția prescripției achizitive invocată de pârâtă, motivând că între aceasta și
M. Vergina s-a purtat un proces ce a făcut obiectul dosarului nr.
_ al Judecătoriei Motru în care s-a pronunțat sentința nr.
1153/08.04.2008 prin care a fost obligată să-i lase în deplină proprietate și
liniștită posesie suprafața de 4712 mp și că în cursul acestui litigiu s-a
analizat titlurile părților și a avut posibilitatea să invoce excepția dobândiri
dreptului de proprietate pe calea prescripției achizitive; iar analizarea prescripției
achizitive la acest moment tinde la răsturnarea situației juridice stabilite între
părți cu autoritate de lucru judecat cu privire la proprietatea terenului mai
mult cu cât în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 3678/1999 în care s-a
pronunțat sentința nr. 738/2000 s-a soluționat acțiunea în revedincare formulată de pârâta de azi prin respingerea irevocabilă a acestei acțiuni.
Această motivare a instanței de fond este eronată deoarece prin sentința nr. 738/2000 s-a soluționat într-adevăr o acțiune în revendicare prin respingerea irevocabilă a acestei acțiuni însă, cererea sa nu a fost analizată pe fond ci a fost respinsă pe motiv că a promovat cererea înainte de a face partajul cu frații săi dar mai mult decât atat, ceea ce a omis instanța să arate este faptul că prin această sentință irevocabilă a fost analizată pe fond acțiunea în revendicare promovată de M. S. formulată de acesta pe cale reconvențională iar cererea lui a fost respinsă în mod irevocabil.
Este vorba de cererea reconvențională formulată în data de 27.09.1999 de către M. S. în Dosarul nr. 3678/1999 (însușită de M. Vergina după decesul lui M. S.) cerere prin care M. S. a solicitat revendicarea suprafeței de 5000 mp teren precizând și vecinii astfel se poate observa ușor că este vorba despre terenul pe care și-a edificat gospodăria mai mult cu cât prin acea cerere a solicitat și demolarea construcției edificate pe o parte a acestui teren despre care arată că-l deține în baza titlului de proprietate nr._ emis în baza Legii nr. 187/1945 și în care este menționat lotul nr. 114 din moșia expropriată de la I. Butculescu și M. Danatcu-Kazancu pe care a pretins că și-ar fi construit casa în mod abuziv, solicitând restituirea terenului și demolarea imobilului.
Această cerere formulată de M. S. prin care a revendicat terenul pe care are gospodăria a fost soluționată pe fond și a fost respinsă în mod irevocabil cu motivarea că toate probele administrate conduc la ideea că acel teren pe care are gospodăria este al său iar nu al lui M. S..
Ori, dacă în acest proces început de M. S. și continuat de M. Vergina s-a statuat cu putere de lucru judecat că terenul pe care are gospodăria este proprietatea sa iar nu a lui M. S., pronunțarea unor sentințe ulterioare care să contrazică hotărârea anterioară este nelegală și netemeinică deoarece schimbă situația juridică tranșată între părți iar această dispoziție ar trebui să fie aplicată și în favoarea sa și nu doar în favoarea lui B. C. cu care s-au judecat în contradictoriu el fiind doar mandatar al lui M. Vergina.
Ori, instanța de fond și de apel trebuiau să aibă în vedere faptul că la . Legii nr. 18/1991 avea edificată casa pe terenul în litigiu iar art. 23 din Legea nr. 18/1991 a instituit un drept de proprietate de jure pentru terenul pe care este amplasată casa de locuit, construcțiile anexe și grădinile din jurul acestora, în favoarea proprietarului construcției-astfel încât obligarea sa de a ridica stiva de lemne de pe acest teren este nelegală și netemeinică.
Mai mult, instanțele de fond și de apel nu au luat în considerare sentința civilă nr. 236/22.02.2005 (dată în dosarul nr. 9/2004 al Judecătoriei Motru) rămasă definitivă prin decizia nr. 758/ 2 iunie 2005 a Tribunalului Gorj (dată în dosarul nr. 1619/2005) în care se precizează: „ambele părți dețin titluri de proprietate eliberate în 1945 însă nici una dintre părți nu are eliberate titluri de proprietate în baza legii fondului funciar. ( Această procedură nici până în prezent nu a fost parcursă)”.
Atât recurentul-reclamant B. C., cât și recurenta-pârâtă A. G. F. au formulat și depus la dosar întâmpinări, solicitând respingerea recursului părții adverse .Recursurile sunt nefondate.
În ceea ce privește recursul reclamantului, expertizele tehnice efectuate în cauză în ambele cicluri procesuale,nu au confirmat în nici-un fel susținerile acestuia ,cum că acel coteț de păsări și cocina de porci ridicate de pârâtă se află pe terenul său,mai mult nu a formulat nici-o obiecțiune, apreciind că expertul a răspuns la toate obiectivele fixate de instanță,. față de concluziile raportului de expertiză dispus în faza de apel.
De altfel prin motivele de recurs nici nu mai insistă pe susțineri în sensul ridicării celor două construcții de pe terenul proprietatea sa, fiind schimbat cadrul procesual,solicitând de această dată, ridicarea lor de pe drumul de acces.
Atâta timp cât nu există o obligație în sarcina pârâtei de a ridica aceste construcții,în considerarea celor expuse mai sus,implicit nu poate exista nici abilitarea reclamantului de a efectua acest demers pe cheltuiala pârâtei.
Cu privire la gardul existent între cele două proprietăți, ambele instanțe au concluzionat că nu există nici-o probă cum că ar fi fost mutat de către pârâtă pe terenul reclamantului .Se aduc critici și cu privire la cheltuielile de judecată pe care apreciază recurentul că trebuiau acordate integral,critici ce nu pot fi admise ca fondate, deoarece în ambele cicluri procesuale aceste cheltuieli au fost acordate raportate la modul cum au fost soluționate cererile sale
Referitor la recursul declarat de pârâtă, nici unul dintre motivele inserate prin cerere nu sunt fondate, reținându-se corect prin hotărârile pronunțate în prezenta cauză că nu există autoritate de lucru judecat, în raport de sentința civilă nr.738/2000, prin care s-a soluționat irevocabil prin respingere a acțiunii în revendicare a acesteia .Pe de altă parte se constată că prin sentința civilă nr.1153/8.04.2008 pronunțată de Judecătoria Motru s-a stabilit cu putere de lucru judecat că, M. Vergina, autoarea de la care reclamantul a dobândit terenul în litigiu,a fost proprietara terenului în suprafață de 4712 mp,așa cum a rezultat din măsurători.
Ambele expertize efectuate în această cauză au concluzionat că pe terenul proprietatea reclamantului ,pârâta a edificat un wc și a depozitat o stivă de lemne pe o suprafață de 4mp identificate ca rezultat al măsurătorilor.
S-a invocat și excepția dobândirii dreptului de proprietate de către pârâtă pe calea prescripției achizitive ,instanțele apreciind corect că este nefondată, în raport de sentința civilă nr.1153/8.04.2008,pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr._, sentință rămasă irevocabilă și prin care au fost obligați pârâții A. F., A. I.,T. M. și T. D., să lase reclamantei M. Vergina în deplină proprietate și liniștită posesie ,suprafața de teren de 4712 mp situat în com.Padeș, ..Gorj. În acest dosar au fost analizate titlurile de proprietate ale părților asupra terenului din litigiu,nefiind ridicată această excepție de nici-un pârât.
Referitor la cheltuielile de judecată la care a fost obligată de instanța de apel ,au fost respectate disp.art.274cpc, partea căzută în pretenții urmând a suporta plata acestora.
În consecință, având în vedere cele expuse mai sus,și constatând că nu există motive de nelegalitate care să ducă la casarea sau modificarea deciziei pronunțate de instanța de apel ,în baza art.312cpc,vor fi respinse recursurile declarate ca nefondate.Vor fi respinse cererile de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, formulate de recurenți ,urmare a respingerii recursurilor declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentul-reclamant B. C. și recurenta-pârâtă A. G. F. împotriva deciziei civile nr. 656/20.12.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți T. M., T. D. și A. I., având ca obiect obligația de a face.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 09 Aprilie 2014.
Președinte, S. A. C. | Judecător, M. M. | Judecător, I. M. |
Grefier, A. G. |
Red. IM
Tehnored. AG/10.04.2014
Jud. fond: D. C. B.
Jud. apel: D. F. T. și A. E. S.
| ← Strămutare. Sentința nr. 110/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 532/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
