Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 223/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 223/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 1940/54/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 223
Ședința publică de la 06 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător E. B.
Judecător C. T.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii V. G., F. I. și U. M. împotriva deciziei civile nr. 7749 din 4 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C., Secția I Civilă, în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimații B. V. și V. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata B. V. personal și asistată de avocat G. A., lipsind de contestatorii V. G., F. I. și U. M. și intimatul V. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat timbrarea contestației în anulare cu taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei consemnată prin chitanța nr._-347-0198 din 13.12.2013 și că este motivată contestația în anulare, după care;
Instanța a constatat că din eroare contestatorii au fost conceptați și citați cu taxă judiciară de timbru în valoare de 100 lei în loc de 10 lei și a apreciat timbrată contestația în anulare.
Apărătorul intimatei B. V. a depus întâmpinare și a solicitat acordarea unui termen pentru a se atașa dosarele de fond.
Instanța a respins cererea de amânare formulată de avocat G. A., pentru intimata B. V., apreciind că nu se impune acordarea unui termen pentru atașarea dosarului.
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra contestației în anulare de față.
Avocat G. A., pentru intimata B. V., a pus concluzii de respingere a contestației în anulare ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
A susținut că deși au fost invocate dispozițiile art. 318 alin. 1 teza a II-a, motivele arătate țin de nelegalitatea și netemeinicia deciziei atacate, precum și de aprecierea probatoriului administrat în cauză, aspecte care în opinia sa nu pot fi invocate în cadrul contestației în anulare.
S-a precizat că instanța a analizat toate motivele de recurs invocate.
După strigarea dosarului, dar nu înainte de sfârșitul ședinței, s-a prezentat avocat E. P., pentru contestatorii V. G., F. I. și U. M., căreia i s-a adus la cunoștință măsurile luate de instanță și concluziile puse de parte asupra contestației în anulare.
La rândul său, apărătorul contestatorilor a solicitat acordarea unui termen pentru a se atașa dosarele de fond.
Instanța a respins cererea de amânare cu aceeași motivare ca și în cazul cererii de amânare formulată de apărătorul intimatei B. V..
Avocat E. P., pentru contestatorii V. G., F. I. și U. M., a solicitat să se constate că doi dintre membrii completului de judecată, respectiv judecătorii G. I. și E. B. sunt incompatibili în soluționarea dosarului întrucât și-au spus părerea în dosarul nr._, respectiv prin decizia de casare 928/04.11.2012.
Avocat G. A., pentru intimata B. V., a solicitat respingerea cererii formulate de apărătorul contestatorilor.
Instanța a constat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 24 Cod procedură civilă, fiind incompatibilă doar în ipoteza în care judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o cauză nu poate să ia parte la judecarea aceleiași cauze în calea de atac sau după casarea cu rejudecare.În condițiile art. 27 Cod procedură civilă partea avea posibilitate să formuleze cerere de recuzare sau să solicite completului să se abțină.
Avocat E. P., pentru contestatorii V. G., F. I. și U. M., a solicitat ca cei doi membrii ai completului să se abțină de la soluționarea cauzei întrucât și-au spus părerea asupra unei chestiuni de fapt și de drept referitoare la stabilirea cotei de contribuție a devălmașilor.
Instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a se abține dat fiind faptul că ne aflăm în soluționarea unei căi extraordinare de atac care pune în discuție o altă chestiune de drept decât regimul juridic al bunurilor, respectiv în contestație în anulare urmând a se analiza dacă instanța de recurs a răspuns tuturor criticilor cu care a fost investită.
Apărătorul contestatorilor a învederat faptul că nu formulează cerere de recuzare.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra contestației în anulare de față.
Avocat E. P., pentru contestatorii V. G., F. I. și U. M., a solicitat admiterea contestatiei in anulare, instanța nu a analizat motivul de recurs referitor la nemotivarea hotărârii de către instanța de apel.
Avocat G. A., pentru intimata B. V., a susținut că aspectul invocat a fost analizat exclusiv prin decizia atacată cu contestație în anulare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
La 23.11.2010 Judecătoria C. a pronunțat o încheiere de admitere în principiu, prin care a admis în parte și în principiu acțiunea precizată, a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul V. I. și cererile în pretenții și revendicare bunuri proprii formulate de reclamantă, constatând că reclamanta și pârâtul V. G. au dobândit, pe perioada căsătoriei, următoarele bunuri: un apartament cu 2 camere și dependințe situat în C., cart. Craiovița Nouă, .. 116, ., jud. D. și un recamier cu bibliotecă încorporată.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților în cote de ½ pentru fiecare, precum și efectuarea unor expertize în specialitățile construcții și evaluări bunuri mobile, pentru evaluare și lotizare, cu un onorariu de 600 lei, pentru expertul constructor și 300 lei, pentru cel evaluator, în sarcina ambelor părți.
Ținând cont de încheierea de admitere în principiu, instanța, în raport de dispozițiile art. 728 C.civ., art. 36 alin. 1 C.fam. și art. 6739 C.proc.civ., a admis în parte și în fond acțiunea precizată și a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul V. I., a respins capetele de cerere în pretenții și revendicare bunuri proprii formulate de reclamantă și a luat act că aceasta a renunțat la partajarea bunului mobil reținut prin încheierea de admitere în principiu, confirmând raportul de expertiză efectuat în cauză, în varianta I propusă de expert, și atribuind imobilul situat în C., cart. Craiovița Nouă, .. 116, ., jud. D., pârâtului, cu obligarea acestuia la sultă către reclamantă în sumă de 51.000 lei.
Împotriva sentinței și a încheierii de admitere în principiu a declarat apel reclamanta B. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 130 din 10 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul D. - Secția pentru Minori și Familie, în dosarul nr._, s-a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta.
Recursul a fost admis și s-a casat decizia din apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cauza a fost reînregistrată sub nr._ *.
Prin decizia civilă nr.38 din 12 martie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ *, s-a admis apelul declarat de reclamanta B. V., împotriva sentinței civile nr. 7365/19.04.2011 pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu pârâții V. G., F. I. și U. M., și cu intervenientul în nume propriu V. I., având ca obiect partaj bunuri comune, ca urmare a casării deciziei civile nr.9298 din data de 04.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .
S-a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu din data de 23.11.2010, în sensul că:
S-a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei și cota de 1/2 din următoarele bunuri, în coproprietate cu intervenientele U. M. și F. I., în calitate de moștenitoare ale autorilor V. D. și V. M., cu cota de 1/2:
- casă cu 3 camere, hol, cămară și terasă la intrare situat în .;
- bucătărie de vară, baie, magazie, pivniță, șopron deschis și garaj auto;
- spațiu comercial;
- împrejmuire din beton și plase din sârmă la stradă.
S-a dispus ieșirea reclamantei și pârâtului din devălmășie în cote de 1/2, așa încât fiecare va avea dreptul la 1/4 din imobile menționate anterior.
S-au menținut celelalte dispoziții ale încheierii de admitere în principiu.
S-a schimbat în parte sentința, în sensul că s-a omologat raportul de expertiză întocmit de expertul B. C., în ce privește evaluarea bunurilor, pe care le-a atribuit astfel:
Lotul nr. I, în valoare de 63,834,06 lei, s-a atribuit pârâtului și intervenientelor U. M. și F. I., ce au primit în lot următoarele bunuri:
- casă cu 3 camere, hol, cămară, terasă, situată în .;
- bucătărie de vară, baie, magazie, pivniță, șopron deschis, garaj auto;
- spațiu comercial;
- împrejmuire din beton și plase din sârmă la stradă.
Total valoare bunuri atribuite 85.112,08 lei.
Au plătit sultă lotului nr. II, suma de 21.278,02 lei.
Lotul nr. II, în valoare de 21.278,02 lei s-a atribuit reclamantei, care a primit suma de 21.278,02 lei, cu titlu de sultă, de la pârât și intervenientele U. M. și F. I..
S-a omologat raportul de expertiză întocmit de expertul C. G. în varianta a 2-a, propusă de expert și s-a atribuit apartamentul reținut la masa partajabilă astfel:
Lotul nr. I, în valoare de 51.000 lei, s-a atribuit reclamantei B. V., care a primit în lot un apartament cu 2 camere situat în C., .. 196, ., jud. D., în valoare de 102.000 lei.
Va plăti sultă pârâtului suma de 51.000 lei.
Lotul nr. II, în valoare de 51.000 lei, s-a atribuit pârâtului V. G., care a primit suma de 51.000 lei de la reclamantă, cu titlu de sultă.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Au fost obligații intimații V. G., F. I. și U. M., către apelanta-reclamantă, la plata sumei de 1400 lei, cheltuieli de judecată.
În baza art.299 Cod pr.civilă împotriva deciziei au declarat recursuri atât reclamanta cât și pârâtul și intervenienții U. M. și F. I..
Reclamanta a criticat soluția în privința cotei contributive reținută pentru părinții pârâtului la edificarea imobilului din . dată fiind vârsta înaintată a acestora, nu aveau interesul de a realiza o nouă locuință, și totodată nu dispuneau de resursele materiale necesare în acest sens, fiind lipsiți de venituri, în timp ce foștii soți au contribuit în mod egal la construirea imobilului, aspect dovedit cu probele administrate.
În raport de situația de fapt rezultată din declarațiile martorilor audiați, se putea reține, pentru părinții pârâtului, cel mult o cotă de 1/10.
În recursul pârâtului și intervenienților, s-au invocat următoarele motive:
Instanța de apel a dat o greșită interpretare probelor, ignorând înscrisurile depuse, și nu a motivat situația de fapt reținută.
Regimul juridic al imobilului din I. a fost greșit reținut. Potrivit situației de fapt rezultată din probe, construirea casei a fost începută de autorii pârâtului în anul 1968, în baza autorizației emisă pe numele acestora, într-o perioadă în care erau apți de muncă și realizau venituri, dobândirea bunului făcându-se numai prin contribuția lor.
Foștii soți locuiau în aceeași gospodărie, aveau doi minori în întreținere, iar singurul salariat era pârâtul, astfel încât nu aveau posibilități materiale de a contribui la edificarea construcțiilor.
Dacă ar fi existat înțelegerea ca noua locuință să fie realizată pentru familia pârâtului, autorizația s-ar fi obținut pe numele acestuia, iar achiziționarea materialelor s-ar fi făcut de către foștii soți. Pe de altă parte, soții au plecat din I. în anul 1977 și nu au mai locuit cu părinții pârâtului.
Reținerea contribuției reclamantei s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.480 și următoarele Cod civil, atâta timp cât din probe rezultă o altă situație de fapt.
În teză principală s-a solicitat respingerea apelului declarat de reclamantă, iar în subsidiar modificarea deciziei în sensul reținerii unei cote de câte 1/10 pentru reclamantă și pârât, la dobândirea imobilului din . apartamentului din C. în lotul pârâtului, care datorită stării de boală, dovedită cu actele medicale depuse, are nevoie de locuință în aproprierea instituțiilor medicale specializate în tratarea afecțiunilor de care suferă.
La termenul din 3.07.2013 pârâtul și intervenienții F. I. și U. M., au invocat un nou motiv de recurs, considerat ca fiind de ordine publică, și anume nepronunțarea instanței de fond asupra excepției prescripției dreptului la acțiune cu privire la dreptul de creanță pretins de reclamantă, constând în contravaloarea lucrărilor din .> Curtea de Apel C. – Secția I Civilă prin decizia civilă nr. 7749 din 4 septembrie 2013, pronunțată în dosarul nr._ * a respins recursurile ca nefondate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Regimul juridic al construcțiilor realizate în . fi repus în discuție, acest aspect fiind rezolvat irevocabil prin decizia de casare nr. 9298/4.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel C..
Instanța de recurs a stabilit cu putere de lucru judecat că în cauză s-a dovedit existența convenției intervenită între foștii soți și părinții pârâtului, în sensul de a se edifica o locuință, prin contribuție comună, pe terenul proprietatea părinților pârâtului, situație în care sunt incidente prevederile art.493, 494 Cod civil, în temeiul cărora părțile au dobândit un drept de coproprietate aspra construcțiilor și un drept de superficie cu privire la terenul aferent.
Convenția nu a fost materializată într-un înscris datorită relațiilor apropiate de rudenie, dar probele administrate au fost în măsură să facă dovada participării în comun a foștilor soți și a părinților pârâtului, la veniturile și cheltuielile gospodăriei.
În condițiile în care s-a statuat în mod irevocabil asupra dreptului de coproprietate al reclamantei și pârâtului pentru acest imobil, nu se mai poate repune în discuție regimul juridic al bunului, în sensul reținerii unui drept de creanță, cum au solicitat în recursul lor pârâtul și intervenienții.
Părților li s-a recunoscut un drept de creanță numai cu privire la îmbunătățirile aduse construcției proprietatea părinților pârâtului, existentă în gospodărie anterior edificării imobilului supus partajului.
Nepronunțarea instanței de fond asupra excepției prescripției dreptului la acțiune cu privire la cererea reclamantei având ca obiect dreptul de creanță izvorât din contribuția acesteia la îmbunătățirile aduse locuinței părinților pârâtului, nu poate fi invocată în acest stadiu procesual.
Excepția a fost invocată de interveniente în primul ciclu procesual, prin întâmpinare, și chiar dacă instanța a omis să se pronunțe asupra ei, împotriva sentinței nr.7365/2011 a Judecătoriei C. acestea nu au exercitat calea de atac a apelului.
De altfel, în considerentele deciziei de casare nr.9298/2012 a Curții de Apel C., s-a reținut (pag.7 alin.5) că regimul juridic al dreptului de creanță reprezentând contravaloarea contribuției părților la îmbunătățirile aduse locuinței părinților pârâtului a devenit irevocabil după pronunțarea deciziei din apel, care nu a fost atacată sub acest aspect.
Cotele contributive în achiziționarea imobilelor, în procentele reținute de Tribunal au fost stabilite conform situației rezultată în baza probelor testimoniale administrate, astfel încât nu se regăsesc elemente care să confirme susținerile foștilor soți în sensul reținerii unei contribuții diferențiate pentru copartajanți, în favoarea unuia sau altuia din coindivizari.
Așadar, sub acest aspect, nu sunt fondate criticile niciunuia din recurenți.
Pentru atribuirea apartamentului din C. în lotul reclamantei instanța a avut în vedere că acesta a fost locuit permanent de reclamantă, iar criteriul stării de boală, invocat de pârât, este aplicabil în egală măsură ambelor părți, în raport de actele medicale depuse la dosar, care confirmă că și starea sănătății reclamantei necesită apropierea locuinței sale de centrele medicale de tratament.
La data de 13.12.2013 V. G., F. I. și U. M. au formulat contestație în anulare arătând că în mod greșit instanța de recurs a reținut că excepția prescrierii dreptului la acțiune în privința valorificării dreptului de creanță asupra construcțiilor nu mai poate fi invocată în stadiul procesual al recursului.
Excepția prescrierii dreptului la acțiune se poate ridica oricând, deoarece excepția prescripției este o excepție de ordine publică.
Față de motivele de recurs în privința prescrierii dreptului la acțiune în valorificarea dreptului de creanță a lui B. V., instanța de recurs, prin decizia atacată cu prezenta contestație, nu a analizat toate aspectele pentru a conferi hotărârii pronunțate, legalitatea sub aspectul analizării tuturor motivelor invocate.
Cel de-al doilea motiv susținut în teza subsidiară, în legătură cu reținerea cotei contributive a reclamantei B. Virgina la dobândirea construcțiilor din . coachiziție cu autorii, nu a fost analizat de Curtea de Apel, aceasta rezumându-se doar la o singură frază în care a arătat că „cotele contributive în achiziționarea imobilelor, în procentele reținute de Tribunal, au fost stabilite conform situației rezultată în baza probelor testimoniale administrate, astfel încât nu se regăsesc elemente care să confirme susținerile foștilor soți în sensul reținerii unei contribuții diferențiate pentru copartajanți, în favoarea unuia sau altuia din coindivizari".
Această motivare, într-o singură frază, este motivarea respingerii recursului declarat de B. V., care a contestat contribuția autorilor contestatorilor la dobândirea bunurilor, si nicidecum o motivare care să exprime analiza motivelor de recurs amplu dezvoltate, prin care au arătat cu trimitere la probe si la localizarea lor în filele dosarului, probe deosebit de laborioase cu înscrisuri care demonstrează contribuția exclusivă a autorilor la dobândirea construcțiilor, în condițiile în care în acea perioadă B. Virgina nu avea venituri si creștea copii de o vârstă foarte mică, sub trei ani, iar contestatorul V. G. lucra pe șantier si nu avea în acea perioada salariu mai mare decât tatăl său.
Instanța, în analizarea motivului de recurs legat de reținerea cotei contributive la bunuri coachizite din partea reclamantei, nu a analizat în nici un mod motivul de recurs, menținând fără nici o justificare hotărârea instanței de apel, în condițiile în care aceasta hotărâre a Tribunalului nu face nici o analiză a probelor pe baza cărora a reținut contribuția de 1/4 pentru fiecare din cei patru copărtași, respectiv autorii contestatorilor, B. V. si V. G..
In cauză, s-au depus adeverințe de venituri care au arătat veniturilor autorilor, pensiile acestora, toate bonurile si chitanțele pentru materiale - numai pe numele lor, iar martorii au arătat amănunțit că autorii munceau la CAP, în gospodărie, creșteau animale, pasări, încât fără nici un suport probator s-a reținut cota contributivă egală cu a autorilor (1/2) pentru B. V. si V. G., pentru ca apoi, în cadrul desocotirii, B. V. să beneficieze de 1/4 din valoarea construcțiilor.
Din lecturarea hotărârii atacata cu prezenta contestație rezultă fără echivoc că acest motiv de recurs cu privire la cota contributivă la dobândirea bunurilor coachizite nu a fost analizat, situație în care contestatorii, în calitate de moștenitori ai autorilor, V. D. si V. M., li s-a încălcat grav dreptul la proprietate, consfințit prin art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului si de art. 44 din Constituția României, precum si dreptul la un proces echitabil, consfințit de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, amendata prin Protocolul nr. 11 si de art. 21, art. 3 din Constituția României.
Față de cele arătate, solicită admiterea contestației, anularea hotărârii si fixarea unui nou termen pentru judecarea recursului, în vederea analizării tuturor motivelor de recurs formulate.
In drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. 1 teza a II a C.proc.civ.
Contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Prin contestația dedusă judecății, în temeiul dispozițiilor art. 318 cod pr. civ. teza a II a, contestatorii au solicitat anularea deciziei civile nr. 7749 din 4 septembrie 2013, pronunțată în dosarul nr._ * al Curții de Apel C. și rejudecarea recursului declarat împotriva acestei decizii, invocând neanalizarea tuturor aspectelor privitoare la exceptia prescriptiei dreptului de creanță, motivarea insuficientă dată criticii privitoare la cota contributivă a reclamantei B. Virgina la dobândirea construcțiilor din . motivelor de recurs amplu dezvoltate. Un alt motiv invocat de contestatori se referă la încălcarea regimului juridic al prescripției, excepție de ordine publică ce poate fi invocată în orice stadiu procesual.
Potrivit dispozițiilor art. 318 cod pr. civ. teza a II, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate în cererea de recurs.
Din considerentele deciziei atacate rezultă că instanța de recurs a înlăturat argumentat motivele de recurs ce vizau prescripția dreptului de creanță si cota contributivă stabilite în favoarea reclamantei B. V., motivarea instanței de recurs fiind clară, concisă și concretă, din întregul hotărârii rezultând că s-a răspuns problemelor esențiale ridicate de părți, prin raționamente logice. Împrejurarea că instanța de recurs a motivat succint hotărârea nu echivalează cu lipsa motivării. Nicio dispoziție legală nu prevede cât de întinsă trebuie să fie motivarea unei hotărâri judecătorești si nici obligația judecătorului de a răspunde detaliat la fiecare argument al părții. Important este ca din cuprinsul hotărârii să rezulte că au fost examinate problemele esențiale deduse judecății, or o astfel de analiză a fost efectuată de către instanța de recurs. De altfel, din conținutul dispozițiilor legale anterior evocate rezultă cu claritate că, nepronunțarea asupra unor motive de recurs deschide calea contestației în anulare nu și motivare în mod concis a hotărârii.
Lipsa unui răspuns la toate argumentele invocate în susținerea excepției prescripției dreptului de creanță nu poate fi calificată drept omisiune în sensul dispozițiilor art. 318 C.proc.civ., instanța fiind dispensată legal de această obligație, în condițiile în care a reținut irevocabil că excepția nu poate fi invocată direct în recurs.
Omisiunea instanței de recurs de a examina critica ce vizează nemotivarea deciziei pronunțată în apel, pe lângă faptul că nu a fost sesizată în scris, potrivit prevederilor art. 112 C. proc. civ. coroborat cu art. 319 al 1.C.proc.civ., fiind verbal invocată la acest termen, nici nu este aptă să atragă anularea deciziei atacate, critica respectivă fiind implicit înlăturată de către instanța de recurs, prin trimiterile pe care le face la considerentele deciziei tribunalului .
Așadar, fără temei s-a susținut că instanța de recurs nu si-ar fi îndeplinit obligația de a-si motiva hotărârea, motivele de recurs fiind examinate într-un mod echitabil, corespunzător cerințelor art. 261 pct. 5 Cod proc.civ., art. 6 paragraful 1 din CEDO, astfel cum a fost interpretat în cauza Albina c. România, Hotărârea din 28 aprilie 2005.
In fine, susținerile contestatorilor privitoare la încălcarea regimului juridic al prescripției nu se circumscriu dispozițiilor art. 318 C.proc.civ. constituind veritabile critici aduse deciziei 7749 din 4 septembrie 2013, care presupun o reexaminare a procesului și a deciziei atacate, intrate în puterea lucrului judecat, ceea ce nu este permis instanței a efectua pe calea contestației în anulare. Pe această cale nu poate fi reformată o hotărâre irevocabilă, chiar greșită, instanța sesizată cu o contestație în anulare fiind ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege. De altfel, există o jurisprudența constantă a CEDO, respectiv cauzele S. Taub împotriva României, Mașiniexport Industrial Group SA împotriva României, B. împotriva României, în care Curtea a statuat că aceste căi de atac de retractare nu trebuie să constituie un apel deghizat, iar posibilitatea de a exista două opinii diferite asupra cauzei nu constituie un temei suficient pentru reexaminare.
Constatând că motivele invocate de contestatori nu se încadrează în dispozițiile restrictive ale legii, în temeiul dispozițiilor art. 318 si urm C.proc.civ. contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii V. G., F. I. și U. M. împotriva deciziei civile nr. 7749 din 4 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C., Secția I Civilă, în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimații B. V. și V. I..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2014
Președinte, G. I. | Judecător, E. B. | Judecător, C. T. |
Grefier, A. C. |
Red.jud.E.B.
Jud.recurs D.S./M.P./T.Ț.
Teh.red. A.G./2 ex
Data: 27.02.2014
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 79/2014. Curtea de... | Decădere din drepturi părinteşti. Decizia nr. 1225/2014.... → |
|---|
