Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 79/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 79/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-01-2014 în dosarul nr. 513/311/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 79
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2014
Completul constituit din:
Președinte: S. A. C.
Judecător: M. M.
Judecător: I. M.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă I. M. împotriva deciziei civile nr. 215/17.10.2013, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. A., precum și cu P. M. Slatina – Serviciul Autoritate Tutelară, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru recurenta-pârâtă avocat ales C. C. D., cu împuternicire la dosar, și intimatul-reclamant I. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează recursul declarat și motivat în termen legal este timbrat corespunzător.
Curtea, constată că viciul de procedură cu recurenta-pârâtă (această parte nu a fost citată la domiciliul ales prin cererea de recurs) se complinește prin prezența apărătorului său. După care, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, apreciază recursul în stare de judecată și se acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat C. C. D. pentru recurenta-pârâtă solicită, în baza art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, cu cheltuieli de judecată. Punctează că foștii soți locuiesc în același imobil, reclamantului nefiindu-i îngrădit dreptul de a avea legături personale cu minorii, astfel că excepția lipsei de interes este întemeiată. De asemenea, arată că programul stabilit de instanțele anterioare este dat cu încălcarea Ordinului 3818/2013 privind structura anului școlar 2013-2014, iar interogatoriul minorei a fost luat de instanța de apel cu încălcarea procedurii legale, fără a se ține cont că este o cerere de stabilire a unui program de vizitare și nu de încredințare. Susține că hotărârea tribunalului nu este motivată, fiind incidente dispozițiile art. 261 alin. 5 Cod proc. civ.
Intimatul-reclamant pune concluzii de respingere ca nefundat a recursului și de menținere drept temeinică și legală a hotărârii atacate. Interpelat fiind, precizează că părțile locuiesc la același domiciliu și are acces parțial la copii (exemplu: nu i s-a dat voie să ia copii să plece, reclamanta susținând că instanța i-a încredințat mamei), iar la divorț, deși dorește ca autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinți, nu a vrut să separeu copii.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4452 din 17.04.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._, s-a respins excepția lipsei de interes, invocată de pârâtă.
S-a admis cererea precizată formulată de reclamantul I. A. în contradictoriu cu pârâta I. M. și cu autoritatea tutelară P. M. Slatina - Serviciul Autoritate Tutelară.
S-a încuviințat reclamantului legături personale cu minorii I. A. A., născută la data de 13.09.2003 și I. R. M., născut la data de 19.06.2007, potrivit programului solicitat prin cererea introductivă precizată, astfel: la domiciliul său, de două ori pe lună, în prima și a treia săptămână, începând de vineri, orele 1700 și până duminică, orele 1700; o lună în vacanța de vară, fie în luna iulie, fie în luna august; o săptămână în vacanța de iarnă, respectiv în anii pari de C., iar în anii impari de Revelion; o săptămână în vacanța de primăvară, respectiv în anii pari săptămâna devenită „Școala altfel!”, iar în anii impari săptămâna propriu-zis de vacanță, situată de regulă după Școala altfel; în anii pari ziua de Sfintele Paști, iar în anii impari a doua zi de Paști; a doua zi după ziua de naștere a copiilor, respectiv zilele de 20 iunie și 14 septembrie.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentința, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 15.01.2013 sub nr._ reclamantul I. A. în contradictoriu cu pârâta I. M. și autoritatea tutelară P. M. Slatina, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să i se încuviințeze legături personale cu minorii și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Din relația de căsnicie a părților au rezultat minorii I. A. A., născută la data de 13.09.2003 și I. R. M., născut la data de 19.06.2007.
Prin sentința civilă nr._/16.11.2011 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._/311/2011, irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei prin acordul părților, soția-pârâtă să păstreze numele din căsătorie, iar exercitarea autorității părintești privind pe cei doi minori a revenit în exclusivitate mamei, așa cum părinții au convenit, tatăl fiind obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 589 lei lunar în favoarea minorilor.
Conform art. 2 din legea nr. 272/2004 modificată, legea sau orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Acest principiu este impus inclusiv în legătură cu drepturile si obligațiile ce revin părinților copilului și trebuie să prevaleze în toate cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Potrivit legii, copilul are dreptul să crească alături de părinții săi. Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea și educarea copiilor lor. În măsura în care însă există neînțelegeri între părinți, care afectează în mod direct și pe copil, iar instanța judecătorească este chemată să se pronunțe cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, este necesar să fie considerat în primul rând interesul superior al copilului, astfel încât măsura dispusă să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale.
În acest sens, cu privire la excepția de fond ridicată de pârâtă, instanța reține că interesul, ca și condiție esențială pentru exercitarea acțiunii civile, reprezintă în esență folosul practic urmărit de reclamant prin promovarea cererii de chemare în judecată, care trebuie să fie personal, legitim, direct și actual.
Însă, așa cum instanța deja a arătat mai sus, în cauzele având ca obiect luarea de măsuri privind minorii, condiția interesului comportă unele particularități determinate de împrejurarea că întotdeauna ceea ce primează în soluționarea acestor litigii este interesul superior al copilului și nicidecum interesele personale ale părinților, care uneori, angajați într-o luptă personală pierd din vedere tocmai acest criteriu.
Concluzionând, în cauză instanța reține că părțile sunt în derularea unui proces de partaj, prin urmare în relații tensionate, iar pentru a diminua consecințele negative pe care le-ar putea avea o astfel de situație asupra minorilor, tatăl-reclamant solicită încuviințarea unui program de vizită care să-i asigure acestuia o legătură stabilă și efectivă cu minorii, și, constatând că stabilirea unui astfel de program este în interesul superior al copiilor, instanța va respinge ca nefondată excepția lipsei de interes invocată de pârâtă, demersul reclamantului având drept scop și eliminarea, pe cât posibil, a oricăror șicane între foștii soți.
Mai retine instanța ca, începând cu data de 1 octombrie 2011, potrivit art. 5 alin. 2 din LPA nr. 71/2011, dispozițiile Noului cod civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . Codului civil.
Astfel, articolul 397 din Noul Cod civil prevede că, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel iar potrivit art. 398 Noul Cod civil dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, iar celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.
În consecință, drepturile si îndatoririle părintești prin care se exprimă ocrotirea părintească nu se sting în privința niciunuia dintre părinți prin efectul desfacerii căsătoriei, însă, modificarea relațiilor dintre părinți împietează asupra modalității concrete de înfăptuire a obligației generale de a crește copilul prin limitarea mijloacelor aflate la îndemâna aceluia dintre părinți căruia nu i s-a încredințat creșterea și educarea copilului.
Ulterior desfacerii căsătoriei, îndatoririle părintești sunt exercitate de fiecare dintre părinți prin actiuni distincte, cel mai adesea independente și acela dintre părinți căruia i s-a încredințat copilul are la îndemână posibilități mult mai largi de a asigura și de a influența dezvoltarea copilului.
Dreptul de a avea legături personale cu minorul este consacrat expres prin art. 401 Noul Cod civil potrivit căruia, părintele separat de copilul sau are dreptul de a avea legături personale cu acesta.
De asemenea, legea privind promovarea si protectia drepturilor copilului stabileste dreptul copilului care a fost separat de unul dintre parinti de a menține relații personale si contacte directe cu ambii părinți cu exceptia situației în care acest lucru contravine interesului sau (art.16 alin. 1 din Legea 272/2004R).
Dreptul și îndatorirea aceluiași părinte de a veghea la creșterea și educarea copilului, de a-l îndruma, presupune condiția elementară si esențială de a menține legătura cu propriul copil prin întâlniri cu copilul, vizitarea acestuia la domiciliu, gazduirea copilului pentru o perioada determinată, corespondența sau alte forme de comunicare cu copilul, transmiterea de informații copilului cu privire la parinte, etc. (art. 15 alin. 1 din Legea 272/2004R).
Este de dorit ca părinții să stabilească de comun acord modalitățile de înfăptuire, inclusiv programul unuia dintre ei de a avea legături personale cu copilul, în caz contrar, cum este și cel în speța de față, urmând să decidă instanța de judecată.
Astfel, instanta, luand în considerare cu prioritate interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, doar dacă există motive temeinice de natură să pericliteze dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului (art. 16 alin. 2 din Legea 272/2004R).
Din probele administrate în cauză instanța constată că nu existe motive ca prin păstrarea unei legături personale cu minorii de către tatăl-reclamant să fie periclitată dezvoltarea fizică sau morală a acestora. Instanța apreciază totodată că, date fiind relațiile tensionate existente între cei doi părinți care și în prezent împart același spațiu locativ, aflându-se în plină desfășurare a litigiului de lichidare a regimului matrimonial, cu atât mai mult se impune ca dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorii, să fie exercitat în mod nestingherit, într-un cadru firesc și în absența mamei a cărei prezență ar putea crea condițiile menținerii unei stări conflictuale între foștii soți, de natură să îi afecteze pe copii și să lase fără efect atât dreptul părintelui cât și pe cel al copiilor.
Mai mult decât atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului este constantă în a afirma că pentru respectarea vieții de familie, atunci când interesele părinților sunt în conflict, iar copiii nu sunt suficienți de maturi pentru a-și exprima ei înșiși în mod clar propriile preferințe, autoritățile trebuie să promoveze interesele superioare ale copiilor ( cauza Ignaccolo- Zenide c. României).
Astfel cum rezultă din analiza raportului de anchetă psihosocială efectuată la domiciliul ambelor părți, instanta constată că acestea dispun de conditii materiale si locative corespunzătoare, precum și că ambii manifestă un comportament adecvat față de minori, caracteristic oricărui părinte.
Față de situația de fapt reținută, raportat la considerentele expuse mai sus, urmează ca realizarea dreptului pe care îl are tatăl de a păstra legături personale cu minorii – care implică totodată și îndeplinirea obligatiei legale de a veghea și acesta la creșterea și educarea copiilor, la învățătura si pregătirea lor profesională – să fie asigurată prin stabilirea unui program de vizitare corespunzator.
Având în vedere cele expuse, instanța urmează să admită cererea precizată și să încuviințeze reclamantului legaturi personale cu minorii potrivit programului solicitat prin cererea precizatoare depusă la dosar, astfel: la domiciliul său, de două ori pe lună, în prima și a treia săptămână, începând de vineri, orele 1700 și până duminică, orele 1700; o lună în vacanța de vară, fie în luna iulie, fie în luna august; o săptămână în vacanța de iarnă, respectiv în anii pari de C., iar în anii impari de Revelion; o săptămână în vacanța de primăvară, respectiv în anii pari săptămâna devenită „Școala altfel!”, iar în anii impari săptămâna propriu-zis de vacanță, situată de regulă după Școala altfel; în anii pari ziua de Sfintele Paști, iar în anii impari a doua zi de Paști; a doua zi după ziua de naștere a copiilor, respectiv zilele de 20 iunie (pe 19 iunie fiind ziua minorului R. M.) și 14 septembrie (pe 13 septembrie fiind ziua de naștere a minorei A. A.).
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta I. M., considerând-o netemeinică și nelegală, deoarece instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâtă prin întâmpinare, iar hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică fiind încuviințat un program de vizitare al minorilor în termenul și condițiile cerute de reclamant, fără a ține seama de situația concretă.
La dosar a fost depusă ancheta socială efectuată de Direcția de Protecție și Asistență Socială din cadrul Consiliului Local Slatina și Ordinul privind structura anului școlar 2013/2014 al Ministerului Educației Naționale.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul a constatat că apelul este nefondat.
În cauză a fost audiată și minora I. A. A., născută la 13.09.2003 care a precizat că este elevă în clasa a IV-a și în prezent locuiește împreună cu părinții săi în . să locuiască în continuare cu aceștia.
Din ancheta socială efectuată în cauză rezultă că la adresa din Slatina, . locuiește I. M., fostul soț I. A. și cei doi copii I. A. A. și I. M..
Deși părțile sunt despărțite de la sfârșitul anului 2011 aceștia se gospodăresc separat, iar soțul contribuie la cheltuielile pentru întreținerea locuinței cu 1/3.
Chiar apelanta I. M. recunoaște în cererea de apel că se ocupă zilnic de îngrijirea copiilor, hrănirea, transportul la grădiniță și școală, iar reclamantul I. A. este prezent zi de zi alături de copii săi, stă împreună cu ei, în limita în care înțelege să-l dedice acestora, de fiecare dată când dorește nestânjenit de nimeni, apreciind că legătura reclamantului cu minori este stabilă și efectivă.
Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâtă, deoarece chiar dacă părțile locuiesc împreună și tatăl are acces efectiv la creșterea și educarea copiilor, acesta are un interes în stabilirea de legături personale cu minorii deoarece părțile fiind despărțite, oricând i se poate interzice legătura cu minorii, însă datorită acestui program ea poate fi materializată și se justifică stabilirea programului de vizitare a minorilor.
Aceasta și datorită faptului că pe rolul instanței se află dosarul de partaj bunuri comune al părților și situația actuală în care soții locuiesc împreună poate lua sfârșit prin soluționarea partajului.
În ce privește modalitatea concretă de realizare a programului de vizită stabilit de către instanța judecătorească, în termenii și condițiile cerute de reclamant, nu a fost afectat interesul superior al copiilor, acesta asigurând legătura cu părintele în toată perioada anului, precum și în vacanțele școlare.
Constatând astfel că, instanța de fond a dat o interpretare corespunzătoare probatoriilor administrate raportat la conținutul cererilor cu care a fost sesizată, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă a respins ca nefondat apelul.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs pârâta I. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.).
Instanța de apel a reținut că la dosarul cauzei au fost depuse ca înscrisuri ancheta socială efectuată de Direcția de Protecție și Asistență Socială din cadrul Consiliului Local Slatina și Ordinul privind structura anului școlar 2013-2014 al Ministerului Educației Naționale.
Este vorba despre ordinul nr. 3818 din 3 iunie 2013 privind structura anului școlar 2013-2014, care cuprinde la
- Art. 2:
Anul școlar 2013-2014 începe pe data de 1 septembrie 2013, se încheie pe data de 31 august 2014 și se structurează pe două semestre, după cum urmează:
1. Semestrul I
Cursuri - luni, 16 septembrie 2013 - vineri, 20 decembrie 2013
în perioada 2-10 noiembrie 2013, clasele din învățământul primar și grupele din învățământul preșcolar sunt în vacanță.
Vacanța de iarnă - sâmbătă, 21 decembrie 2013 - duminică, 5 ianuarie 2014 Cursuri - luni, 6 ianuarie 2014 - vineri, 31 ianuarie 2014
Vacanța intersemestrială - sâmbătă, 1 februarie 2014 - duminică, 9 februarie 2014
2.Semestrul al ll-lea
Cursuri - luni, 10 februarie 2014 - vineri, 11 aprilie 20144
Vacanța de primăvară - sâmbătă, 12 aprilie 2014 - marți, 22 aprilie 2014
Cursuri - miercuri, 23 apriîie 2014 - vineri, 20 iunie 2014
Vacanța de vară - sâmbătă, 21 iunie 2014 - duminică, 14 septembrie 2014
- Art. 4
(l) Săptămâna 7-11 aprilie 2014 din semestrul al doilea este săptămână dedicată activităților extracurriculâre și extrașcolare, în cadrul programului numit "Școala altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun!", având un orar specific.
Apreciază că, dând dovadă de o minimă diligentă în soluționarea corectă a acestei cauze, instanța de apel putea să observe că legea specială, ordinul nr. 3818 din 3 iunie 2013 al Ministerului Educației Naționale statuează pentru anul școlar 2013-2014 o singură săptămână de vacantă, care face inaplicabil programul încuviințat de instanța de fond, în varianta alternativă dispusă de aceasta.
Condițiile concrete (program strict, este polițist activ) în care lucrează reclamantul nepermițându-i acestuia îndeplinirea activităților adiacente generate de asigurarea transportului și supravegherii minorilor la și de la școală, precum și după școală în această perioadă.
Recurenta-pârâtă propusese în cererea de apel, cu privire la acest aspect
înlăturarea perioadei de vacanță de primăvară din programul exclusivist de vizitare al
minorilor solicitat de intimatul-reclamant.
Instanța de apel a prezentat în cuprinsul a ceea ce numește considerentele sale situația de fapt evidențiată de apelanta-pârâtă în cererea de apel, cuvânt cu cuvânt, constatând probabil pertinența și utilitatea celor invocate.
Acesta nu este un aspect singular, analiza întregii hotărâri pronunțate de instanța de apel determinând a aprecia că ea reprezintă de fapt hotărârea pronunțată de instanța de fond, de la pagina 2 și până la pagina 5 paragraful 2.
Apreciază că o astfel de interpretare și soluționare nu îi este permisă unei instanțe alterându-se în acest mod însăși esența dreptului.
Prin hotărârea pronunțată instanța de apel a nesocotit obligația legală care îi revenea, aceea de a proceda la prezentarea propriei sale opinii asupra cauzei deduse judecății.
A motiva acordul tribunalului cu privire la respingerea excepției lipsei de interes invocată de apelanta-pârâtă cu justificarea că pe rolul instanței (care instanță?) se află dosarul de partaj bunuri comune al pârtilor și situația actuala în care soții locuiesc împreuna poate lua sfârșit prin soluționarea partajului este greu de înțeles și inacceptabilă.
Soluționarea unei cauze trebuie să aibă în vedere condițiile concrete existente la data introducerii acțiunii.
Mai mult, consideră tribunalul că deși tatâl are acces efectiv la creșterea și educarea copiilor, acesta are un interes în stabilirea de legaturi personale cu minorii deoarece părțile fiind despărțite (de fapt, divorțate), oricând i se poate interzice legătura cu minorii.
Cu alte cuvinte, tribunalul arată că stabilirea programului de vizitare a minorilor are un caracter preventiv, pentru când va fi nevoie în viitor.
În concluzie, tribunalul a respins apelul menținând hotărârea instanței de fond ca temeinică și legală, hotărâre al cărei principal argument a fost luarea în considerare cu prioritate a interesului superior al copilului.
Din păcate argumentul principal al instanței de apel în respingerea apelului a fost acela că este foarte necesar și util stabilirea acestui program de tip preventiv, ignorând faptul că pârâta fusese de acord cu stabilirea unui program, dar raportat la condițiile concrete existente la data introducerii cererii de chemare în judecată.
În considerarea celor susținute și dovedite prin analiza prezentată mai sus, solicită să se constate caracterul profund nelegal al hotărârii instanței de apel, care este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și să se dispună admiterea recursului, modificarea soluției pronunțată în apel, respectiv Decizia Civilă nr. 215/2013 a Tribunalului O., în sensul admiterii apelului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul stabilirii programului de vizită după cum urmează:
de regulă, la domiciliul minorilor
1. - o dată pe lună, în a ll-a săptămână, de sâmbăta de la 10,00 și până duminica de la 17,00,
2. patru săptămâni în vacanța de vară (separat sau cumulat)
3. - o săptămână în vacanța de iarnă, (ultima)
4. - nu în vacanța de primăvară
5. - a doua zi de P.
6. - a doua zi după ziua de naștere a copiilor - în zilele de 20 iunie, respectiv 14 septembrie.
Solicită obligarea intimatului I. A. la plata cheltuielilor de judecată din apel și recurs.
În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9, art. 274, Cod de Procedură Civilă.
Examinând recursul prin prisma motivele invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea, constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din motivele de recurs, se aduc critici atât cu privire la respingerea excepției lipsei de interes, cât și cu privire la fondul cauzei, în speță stabilirea programului privind legătura cu minorii.
Printre condițiile de exercitare a acțiunii civile, se enumeră și existența unui interes, care să justifice promovarea acestea.
Excepția lipsei de interes este o excepție de fond, peremptorie,. dirimantă și absolută. Normele de procedură civilă dispun ca interesul să fie legitim (să nu vină în contradicție cu legea), să fie personal și direct și să fie născut și actual, adică să existe la momentul la care se exercită acțiunea, în sensul că, dacă cel care acționează s-ar abține, s-ar expune unui prejudiciu.
Art. 401 din Noul Cod civil, arată că în cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.
Așa cum rezultă din acțiunea promovată și chiar din recunoașterile părților, anchetele sociale și interogatoriul luat minorei I. A. A. M., reclamantul și pârâta locuiesc în același imobil și se gospodăresc împreună. Mai mult, ambii părinți se ocupă zilnic de minori, iar împrejurarea invocată de reclamant că pe rolul Judecătoriei Slatina se află dosarul de partaj nr._, nu justifică un interes în promovarea acțiunii.
Eventualele neînțelegeri ce se pot ivi în viitor, urmează a fi abordate cu responsabilitatea necesară de către ambii părinți, având în vedere că dreptul de a avea relații personale cu copilul este un drept izvorât din lege și numai în condițiile în care acesta este separat de ambii părinți sau de unul dintre ei,și nu pot constitui temei de admitere a acțiunii în afara reglementării legale precizate mai sus.
Trebuie avute în vedere împrejurările actuale și concrete în care se află minorii și părinții acestora, suspiciunile că în viitor pot să apară neînțelegeri majore referitoare la situația existentă, ar duce la încălcarea normelor legale arătate, și ar fi ignorată necesitatea ocrotirii interesului superior al copiilor, care beneficiază de prezența ambilor părinți.
Nu poate fi neglijată nici declarația minorei cu privire la faptul că locuiește cu ambii părinți sau ancheta autorității tutelare cu aceleași coordonate, astfel încât nu este în îndeplinită condiția existenței unei separări a minorilor de către tatăl lor pentru a fi incidente dispozițiile art. 401 Noul Cod civil.
În consecință, având în vedere cele arătate mai sus, în baza art. 312 Cod proc. civ., va fi admis recursul declarat de pârâta I. M. împotriva deciziei civile a Tribunalului O. nr. 215/17.10.2013 și modificată decizia în sensul admiterii apelului.
Va fi schimbată în tot sentința în sensul că va fi respinsă acțiunea ca fiind lipsită de interes.
Fiind în culpă procesuală, va fi obligat pârâtul, în temeiul art. 274 Cod proc. civ., la plata sumei de 708,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, efectuate atât la instanța de apel, cât și de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă I. M. împotriva deciziei civile nr. 215/17.10.2013, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. A., precum și cu P. M. Slatina – Serviciul Autoritate Tutelară, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
Modifică decizia în sensul că admite apelul.
Schimbă în tot sentința în sensul că respinge acțiunea ca fiind lipsită de interes.
Obligă reclamantul către pârâtă la plata cheltuielilor de judecată din apel și recurs, în cuantum de 708,3 lei.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 Ianuarie 2014.
Președinte, S. A. C. | Judecător, M. M. | Judecător, I. M. |
Grefier, A. Golașu |
Red. IM/28.01.2014
Tehnored. A.G. 31 Ianuarie 2014
Jud. fond: C. M.
Jud. apel: I. B. și I. M.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
