Decădere din drepturi părinteşti. Decizia nr. 1225/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1225/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-07-2014 în dosarul nr. 6365/301/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1225
Ședința publică de la 10 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L. N. A.
Judecător C. R.
Judecător T. R.
Grefier M. V. A.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C. din
cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul A. N., împotriva deciziei nr. 323 din 1 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I. Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. I., intimatele autorități tutelare C. L. TARGU J., C. L. SECTOR 3 BUCURESTI, intimatele pâeâte D. G. DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI A SECTORULUI 3 BUCURESTI, DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI GORJ, având ca obiect decădere din drepturi părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul pârât A. N., intimata reclamantă P. I., intimatele autorități tutelare C. L. TARGU J., C. L. SECTOR 3 BUCURESTI, intimatele pârâte D. G. DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI A SECTORULUI 3 BUCURESTI, DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI GORJ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat următoarele;
- tardivitate a recursului declarat împotriva deciziei nr. 323 din 1 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I. Civilă în dosarul nr._,
- netimbrarea recursului cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei,
- cererea de judecare a cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 Cod procedură civilă, după care;
Curtea a pus în discuție excepția tardivități recursului declarat împotriva deciziei nr. 323 din 1 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I. Civilă în dosarul nr._ .
Reprezentantul ministerului public, a solicitat respingerea recursului ca tardiv formulat.
Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra cauzei de față.
Prin sentința civilă nr. 5357/04.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ s-a respins excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tg. J., invocată de reclamată.
A fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul A. N. în raport de sentința civilă nr._/23.11.2012 a Judecătoriei Tg. J..
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei P. I., invocată de intimatele Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 3 București și Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj și pârâtul A. N., cu privire la cererea privind decăderea din drepturile părintești a pârâtului A. N..
A fost respinsă cererea privind instituire tutelă formulată de reclamanta P. I., domiciliată în București, sector 3, ..19, ., . cu pârâtul A. N., domiciliat în Târgu-J., .. 480, județul Gorj și intimatele Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 3 București, cu sediul în București, sector 3, ., nr. 12-14, Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj, cu sediul în Târgu-J., .. 365 bis, județul Gorj, Primăria Orașului Târgu-J. și Primăria Sectorului 3 București.
Pentru a pronunța această sentință instanța s-a pronunțat cu precădere asupra excepțiilor invocate. Astfel, referitor la excepția necompetenței teritoriale invocată de apărătorul reclamantei, aceasta a fost apreciată ca nefondată prin raportare la considerentele sentinței civile nrt._/23.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. prin care s-a stabilit provizoriu locuința minorei A. M. N. la tatăl reclamant și prin raportare la obiectul cererii deduse judecății care constă în decăderea din drepturile părintești a pârâtului față de care conform art.5 C.pr.civ . competentă este instanța de la domiciliul pârâtului.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr._/23.11.2012 a Judecătoriei Tg-J., instanța a apreciat-o ca nefondată cu motivarea că sentința civilă la care pârâtul s-a raportat are caracter vremelnic, fiind pronunțată într-o cerere de ordonanță președințială, iar pe de altă parte nu există identitate de obiect între cele două litigii.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, instanța a apreciat-o ca fondată cu motivarea că numai Direcția generală de Asistență Socială și Protecția Copilului este îndreptățită să sesizeze instanța pentru decăderea părintelui din drepturile părintești.
Referitor la cererea privind numirea reclamantei în calitate de tutore pentru minoră, instanța a apreciat că în speță nu sunt întrunite condițiile legale pentru admiterea acestei cereri întrucât pârâtul ca tată al minorei nu se află în nici una din situațiile care o permit numirea tutorelui în persoana unui terț.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în primul râd față de respingerea excepției privind necompetența teritorială a Judecătoriei Tg-J..
Astfel, a apreciat apelanta că instanța de fond nu a dat eficiență dispozițiilor legale în materie, respectiv art.265 C.civ. art.107 C.civ., art.229 alin. 2, OUG 79/2011, art.2291 alin. 3 din OUG 79/2011, art.1591 alin. 4 C.pr.civ. care prevăd că măsurile privind ocrotirea minorului sunt de competența instanței pe raza căreia minorul a avut ultimul domiciliu, iar în speță minora a avut ultimul domiciliu pe raza Judecătoriei Sectorului 3 București, căreia îi aparține competența de soluționare a prezentei cauze.
A fost criticată totodată sentința și față de admiterea excepției privind lipsa calității procesuale active a reclamantei cu motivarea că reclamanta este mătușa minorei, respectiv sora mamei și ea are interes, astfel încât are și calitate procesuală activă în promovarea prezentei acțiuni întrucât îi revine obligația legală de a se preocupa de creșterea și educarea minorei după decesul mamei acesteia în condițiile în care tatăl pârât nu s-a interesat de felul în care a fost îngrijită și educată fiica lui.
A mai fost criticată sentința și cu privire la capătul doi de cerere, critica vizând împrejurarea că acest petit a fost apreciat ca subsecvent celui dintâi și respins în consecință față de admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Prin decizia civilă nr.431/01.10.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă P. I. împotriva sentinței civile nr.5357/04.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a apreciat ca nefondat apelul reținând că reclamanta P. I. a chemat în judecată pârâtul A. N. cu o acțiune, având ca obiect decăderea din drepturile părintești a pârâtului, precum și instituirea tutelei la domiciliul reclamantei.
Acțiunea a fost înregistrată la Judecătoria Sectorului 3 București, sub nr._, iar prin sentința civilă nr.6093/12.04.2013 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tg-J. cu motivarea că normele de competență în materie de persoană, astfel cum sunt prevăzute prin disp.art.5 și 9 C.pr.civ. raportat la art.19 C.pr.civ., precum și art.158 și 159 pct.3 C.pr.civ. sunt norme absolute, nici instanța și nici părțile nefiind în măsură să deroge de la aceste norme care în speță prevăd o competență teritorială absolută în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială domiciliază pârâtul.
Primind cauza spre competentă soluționare, instanța de fond față de excepția invocată de reclamantă privind necompetența teritorială a Judecătoriei Tg-J., a procedat la punerea excepției în discuția părților la termenul din data de 04.07.2013 și în urma verificării competenței s-a declarat competentă teritorial respingând excepția, astfel încât critica constând în faptul că instanța de fond nu și-a verificat competența materială și teritorială apare ca nefondată.
Cu referire la această excepție, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a disp.art.5 C.pr.civ. în sensul că cererea se face la instanța domiciliului pârâtului, norma absolută de competență de la care instanța sau părțile nu poate deroga, în speță nefăcându-și aplicabilitatea dispozițiile invocate în motivele de recurs și susținute la instanța de fond, întrucât acestea se referă la litigii cu un alt obiect, respectiv cu obiect ce tinde la persoana ocrotită și nu la obiectul prezentei cauze, reprezentat de decăderea din drepturile părintești și instituirea tutelei în favoarea altei persoane decât părinții minorului.
A fost apreciată de instanța de apel ca nefondată și critica referitoare la modul de soluționare a excepției privind lipsa calității procesuale active a reclamantei, întrucât față de obiectul cererii deduse judecății, constând în decăderea din drepturile părintești, dispozițiile legale speciale în materie, respectiv Legea 272/2004, precum și dispozițiile generale – art.508 alin. 1 C.civ. instituie calitate procesuală activă în sesizarea instanței pentru decăderea din drepturile părintești numai în favoarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului.
A fost apreciată ca nefondată și critica referitoare la soluționarea celui de-al doilea capăt de cerere privind instituirea tutelei, deoarece acest capăt de cerere nu a fost respins ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active și a fost respins ca urmare a analizării fondului, instanța reținând în mod corect că interesul minorului domină instituția juridică a tutelei și că în speță pârâtul nu se află în nici una din situațiile ce impun instituția tutelei respectiv când ambii părinți sunt decedați, declarați judecătorește morți, necunoscuți, decăzuți din exercițiul drepturilor părintești, puși sub interdicție judecătorească sau dispăruți.
Față de această situație tribunalul a apreciat sentința instanței de fond ca temeinică și legală dată pe baza unui probatoriu complet și corect interpretat cu aplicarea corespunzătoare a disp.art.5 C.pr.civ., art.36 din Legea 272/2004, art.508 alin. 1 C.pr.civ., 133 C.civ..
Împotriva deciziei instanței de apel a formulat recursP. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs a arătat că prezenta cauză dedusă judecății comportă raporturi juridice cu elemente de extraneitate, situație în care potrivit art.8 Noul Cod Civil, instanțele din România nu sunt competente să soluționeze general, material și teritorial litigiul, competența respectivă aparținând Judecătoriei din Syros, Insula Paros, Republica Elenă, instanță mai întâi sesizată care a și luat măsuri provizorii de ocrotire a minorei, aceasta având de altfel domiciliul în Insula Paros, G., situație în care hotărârile pronunțate sunt lovite de nulitate, trebuind ca instanța din România să se dezinvestească, trimițând cauza la Judecătoria Syros, G..
Totodată a mai arătat că în cauză este vorba de solicitarea de instituire a tutelei asupra minorei A. M. – N., solicitată de recurenta reclamantă, în calitate de mătușă a fetiței și soră a defunctei C. M., decedată pe data de 22.10.2012, în urma unui accident rutier petrecut în G..
A fost sesizată imediat și Judecătoria Syros care prin hotărârea nr. 289/EM/2012 a și instituit o tutelă provizorie pe data de 15.11.2012 pentru fetiță, în favoarea mătușii sale F. M., instanța dispunând ascultarea tatălui care la primul termen de judecată nu s-a prezentat.
Litigiul a venit de la Judecătoria Sectorului 3 București, prin declinare de competență către Judecătoria Tg-J..
A arătat că în privința competenței se menționează în art.5 din Legea nr.361/2007, că autoritățile judiciare sau administrative ale statelor contractante de la reședința obișnuită a copilului, au competența de a lua măsurile de protecție a copilului sau a bunurilor acestuia.
A mai arătat că nu s-au produs dovezi până în prezent că autoritatea competentă din G. a modificat, înlocuit sau înlăturat măsura dispusă prin hotărârea nr.289/EM/15.11.2012, de instituire a unui tutore provizoriu, în persoana doamnei F. M..
În ipoteza în care instanța de recurs ar aprecia că normele de competență nu sunt cele statuate de Convenția de la Haga, ca și teză subsidiară s-a solicitat admiterea recursului, admiterea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tg-J., soluționând conflictul negativ de competență în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, trimițând cauza la instanța respectivă.
A arătat că art.2991 alin.3 din OUG nr.79/2011, precizează că „Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.”
A precizat că ultimul domiciliu al fetiței din România este la adresa de locuință a reclamantei recurente P. I., adică Sector 3, București.
În această a II-a teză, s-a solicitat admiterea recursului, anularea sentinței recurate, admiterea excepției de necompetență teritorială a Judecătoriei Tg-J., soluționarea conflictului negativ în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București și trimiterea cauzei la instanța respectivă.
Intimații Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj și A. N. au depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
Prin decizia nr.368/21.02.2014 Curtea de Apel C. a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă P. I. împotriva deciziei civile nr. 431/01.10.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți A. N., Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a Sectorului 3 București și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj, precum și cu Autoritățile Tutelare din cadrul Consiliului L. al Sectorului 3 București și Consiliului L. al Municipiului Târgu Jiu, având ca obiect decădere din drepturi părintești și a casat decizia trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Gorj, în apel.
Pentru a pronunța această decizie instanța de recurs a reținut că la ultimul termen de judecată a fost pus în discuție motivul de ordine publică referitor la legala constituire a instanței de apel, în temeiul disp. art. 306 alin. 2 cpc, raportat la dispozițiile art.508 alin.2 teza ultimă c. civ.
Astfel, potrivit dispozițiile art.508 alin.2 teza ultimă c. civ.:
„ (1) Instanța de tutelă, la cererea autorităților administrației publice cu atribuții în domeniul protecției copilului, poate pronunța decăderea din exercițiul drepturilor părintești dacă părintele pune în pericol viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijența gravă în îndeplinirea obligațiilor părintești ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului.
(2) Cererea se judecă de urgență, cu citarea părinților și pe baza raportului de anchetă psihosocială. Participarea procurorului este obligatorie.”
Având în vedere că unul din capetele principale ale acțiunii pendinte are ca obiect decăderea din exercițiul drepturilor părintești rezultă că participarea procurorului în astfel de cauze este obligatorie.
În aceste condiții devine incident disp. pct. 1 al Art. 304 cpc, potrivit cărora: „Casarea unei hotărâri se poate cere:
1. când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale ;...”
Pe cale de consecință, potrivit disp. art. 312 alin. 3 și 5 cpc, curtea a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Gorj, în apel.
S-a stabilit de către instanța de recurs că în rejudecare, instanța de apel, legal constituită cu prezența reprezentantului Ministerului Public va soluționa, pe lângă motivele de apel formulate în cauză și excepția de necompetență generală a instanțelor române, astfel cum a fost invocată prin motivele de recurs.
În rejudecarea apelului, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr._ .
Prin decizia nr. 323 din 1 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I. Civilă în dosarul nr._ s-a admis apelul declarat de apelanta reclamantă P. I. domiciliată în București, sector 3, ..19, . civile nr. 5357 din 04.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți A. N., domiciliat în Tg-J., .. 480, județul Gorj, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a Sectorului 3 București cu sediul în București, sector 3, ., nr. 12-14 și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj, cu sediul în Tg-J., ..365 bis, județul Gorj, precum și cu Autoritățile tutelare din cadrul C. L. al Sectorului 3 București cu sediul în București, sector 3, .-4 și C. L. al Municipiului Tg. J. cu sediul în Tg-J., ., județul Gorj, având ca obiect decădere din drepturi părintești.
S-a dispus anularea sentinței nr. 5357 din 04.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._ .
S-a admis excepția necompetenței generale a instanțelor române și în consecință, respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București sub nr._, petiționara P. I., a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul A. N. și intimatele Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj, Primăria Orașului Târgu-J., Primăria Sectorului 3 București și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a Sectorului 3 București, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună decăderea pârâtului A. N. din drepturile părintești și instituirea tutelei la domiciliul său din București, cu cheltuieli de judecată.
Judecătoria Sector 3 București, prin sentința civilă nr.6093/12.04.2013 a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Tg-J., reținându-se că cererea de chemare în judecată se face la instanța de la domiciliul pârâtului.
Judecătoria Tg-J., prin sentința civilă nr.5357/2013, a respins cererea privind instituirea tutelei, formulată de reclamantă, respingând totodată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei P. I. invocată de DGASPC Gorj și excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tg-J..
Prin decizia civilă nr.431/2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ a fost respins ca nefondat apelul, iar prin decizia civilă nr.368/2014 a Curții de Apel C. a fost admis recursul declarat de recurenta reclamantă P. I. împotriva deciziei civile nr. 431/2013, casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, apreciindu-se că instanța de apel s-a pronunțat fără a fi prezent reprezentantul Ministerului Public, fiind încălcate în acest fel disp. art. 508 alin. 2 Cod civil, potrivit căruia cererea se judecă de urgență, cu citarea părților și pe baza raportului de anchetă psiho-socială, participarea procurorului fiind obligatorie.
Reluându-se judecarea cauzei, în ședința publică din data de 01.04.2014, s-a depus la dosar de către apelantă hotărârea nr.48EM/2014 a Tribunalului de Primă Instanță din Syros, invocându-se totodată excepția de necompetență generală a soluționării cauzei de către instanțele din România.
Verificând critica formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, tribunalul a reține apelul ca fiind fondat.
Potrivit art.8 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului Europei, în materia răspunderii părintești privind un copil care are reședința obișnuită în acest stat, este competentă instanța judecătorească din acel stat dacă copilul are reședința obișnuită în acel stat în momentul sesizării instanței.
De altfel, și Tribunalul de Primă Instanță din Syros prin hotărârea nr. 48 EM/2014 a soluționat cauza în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) 2201/2003.
Față de considerentele arătate mai sus, tribunalul a admis apelul reclamantei, în baza art. 296 Cod procedură civilă, a admis excepția necompetenței generale a instanțelor române în soluționarea acțiunii formulată de reclamantă, și în consecință, a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul A. N. criticând soluția instanței de apel și arătând că în mod greșit s-a admis excepția necompetenței generale a instanțelor române cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
Recurentul arată că în conformitate cu dispoz. art.1069 alin.2 C.pr.civilă, atunci când cererea este formulată de un cetățean român sau apatrid domiciliat în România competența instanței române este obligatorie. Instanțele judecătorești române sunt competente să judece și litigiile în care sunt procese referitoare la ocrotirea minorului conform art. 1080 alin. 2 pct.1.
Potrivit sentinței_/23.11.2012 în dosarul_/318/2012 minora A. M. N. a fost încredințată recurentului, iar locuința s-a stabilit provizoriu la acesta până la soluționarea dosarului_/318/2012. Prin Încheierea din 14.04.2014 în dosarul_/318/2012* al Tribunalului Gorj s-a respins excepția necompetenței generale a instanțelor române, invocată de intimata intervenientă P. I. acordându-se un nou termen pentru soluționarea apelului.
Se solicită admiterea recursului, stabilirea competenței generale a instanțelor române ca fiind în raza de domiciliu a pârâtului, iar în consecință respingerea acțiunii reclamantei P. I. ca inadmisibilă.
În drept se invocă dispoz. art. 223 alin. 3 din NCPC.
Recursul este tardiv, urmând a fi respins.
Potrivit art. 301 C.P.Civ.,, împotriva hotărârii pronunțate în apel se poate declara recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Termenul astfel stabilit este unul imperativ, pe zile libere, iar potrivit art. 103 C.P.Civ., nedeclararea căii de atac în termenul prevăzut de lege atrage decăderea părții din dreptul de a promova calea de atac și de a supune analizei instanței fondul cauzei.
În speță, hotărârea tribunalului a fost comunicată reclamantului pârât A. N., la data de 17.04.2014, iar recursul s-a declarat la 16.05.2014 la Tribunalul Gorj, după împlinirea termenului prevăzut de art. 301 C.P.Civ.
Comunicarea deciziei din apel către pârât s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 90 și 92 alin. 2 C.P.Civ., potrivit cărora comunicarea actelor de procedură se face la domiciliul părții, iar în lipsa acesteia și a oricărei persoane care poate primi corespondența în locul părții, actul se afișează de către agent pe ușa locuinței celui căruia actul i se comunică. Art. 86 alin.1 și 3 C.P.Civ. dispune că actele de procedură se comunică fie prin agenții procedurali ai instanței, fie prin poștă, cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace care asigură transmiterea actului. Legea dă, astfel, posibilitatea ca transmiterea actelor de procedură să se facă prin agenți poștali, aceștia asigurând, potrivit textului de lege, transmiterea actului și confirmarea primirii acestuia..
Constatând că recursul a fost declarat după împlinirea termenului de 15 zile libere prevăzut de art. 301 C.P.Civ., urmează a se respinge ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DEC I DE
Respinge ca tardiv recursul formulat de pârâtul A. N., împotriva deciziei nr. 323 din 1 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I. Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. I., intimatele autorități tutelare C. L. TARGU J., C. L. SECTOR 3 BUCURESTI, intimatele pâeâte D. G. DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI A SECTORULUI 3 BUCURESTI, DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI GORJ.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iulie 2014
Președinte, M. L. N. A. | Judecător, C. R. | Judecător, T. R. |
Grefier, M. V. A. |
Red.Jud.C.R.
Tehn.I.C./Ex.2/16.07.2014
Jud.Apel/V.B. și
Gh.R./
Jud.Fond/ E.M. S.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
