Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1082/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Comentarii

0

Decizia nr. 1082/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 14720/215/2008*

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1082/2014

Ședința publică de la 25 Iunie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE P. B.

Judecător C. T.

Judecător L. E.

Grefier N. A.

*****

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 11 iunie 2014, privind judecarea recursurilor declarate de reclamanta V. D. M., intervenientele V. E. și S.C. F. A. SRL și de pârâtul C. D., împotriva deciziei civile nr. 209 din 05 noiembrie 2013 și a recursului declarat de reclamanta V. D.-M., intervenientele V. E. și . C., împotriva deciziei civile nr. 36 din 25 februarie 2014, pronunțate de Tribunalul D. - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul intervenient C. G.-R. și intimata intervenientă în numele altei persoane C. T., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.

Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 Iunie 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în conformitate cu prevederile art.156 alin. 2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea.

CURTEA

Asupra recursurilor de față:

Prin cererea înregistrată sub nr._, pe rolul Judecătoriei C., reclamanta C. D. M. a chemat în judecată pe pârâtul C. D. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună partajarea bunurilor dobândite de părți pe perioada căsătoriei, în procent de 85% pentru ea și 15% pentru pârât, cu motivarea că a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune.

În motivare, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 5328/2008 a Judecătoriei C. a fost desfăcută căsătoria părților, pe perioada căreia au fost dobândite următoarele bunuri: un autoturism Renault Expres Rapid cu nr. de înmatriculare_, cumpărat în anul 1997, un autoturism Opel Vectra ACC cumpărat în anul 1998, un autoturism Wolkswagen tip Golf Variant 1,9 TDI fabricat 2002, suma de 91.000 lei, reprezentând ½ din valoarea apartamentului situat in C., .. V 2, ., precum și ratele achitate in perioada 1990-1991 la acest apartament, contravaloarea apartamentului situat in C., .. 6, ., . din contract de 182.000 lei, lucrările de construcție la imobilul din ., jud. D., constând în: zid din BCA la etaj, acoperiș la imobil construit din lemn acoperit cu țiglă, tencuieli interioare și exterioare, zugrăveli interioare, fundația din ciment și scări la intrare și în interior, amenajări interioare constând în: gresie și faianță în bucătărie, băi și scara interioară, parchet în trei camere, hol și living, instalație sanitară și electrică, centrală pe gaz, instalație gaz, obiecte sanitare și de uz gospodăresc: combină frigorifică, aragaz, mașină de spălat, televizor marca Sanyo, mobilier compus din: bibliotecă living, masă și scaune bucătărie, mobilă dormitor 3 compusă din pat, șifonier cu 2 uși și o comodă cu 4 sertare, birou.

A mai arătat reclamanta că următoarele bunuri au calitatea de bunuri proprii: televizor Panasonic, mobilă de dormitor 1, compusă din pat, șifonier, module bucătărie, acestea fiind cumpărate după despărțirea în fapt, mobilă de dormitor 2 compusă din pat dublu, noptiere, dulap patru uși și comodă cu oglindă, canapea cu fotolii din living cumpărate cu banii de pe un CEC avut înainte de căsătorie.

La final, reclamanta a menționat că imobilul situat în Craiovița, nr. 48, cât și terenul pe care este construit, nu sunt bunuri comune, chiar dacă imobilul inițial a fost demolat, întrucât materialele folosite la imobilul existent au fost recuperate în proporție de 95% din cel vechi, în privința celor trei autoturisme solicitând a fi incluse în lotul pârâtului, întrucât au fost înstrăinate fără acordul său, tatălui acestuia, numitul C. R..

La data de 21.01.2009, reclamanta a depus o precizare la acțiune, arătând că solicită a se partaja doar următoarele bunuri: autoturismul Renault Expres Rapid cu nr. de înmatriculare_, cumpărat în anul 1997, autoturismul Opel Vectra ACC cumpărat în anul 1998, autoturismul Wolkswagen tip Golf Variant 1,9 TDI fabricat 2002, suma de 91.000 lei, reprezentând ½ din valoarea apartamentului situat în C., . de 16.800 lei, reprezentând ratele achitate de părți în perioada 1990-1991 la apartamentul din V. C., proprietatea pârâtului, lucrările de construcție la imobilul din ., jud. D., precum și toate bunurile mobile înserate în cererea inițială.

Printr-o altă precizare, din 20.02.2009, reclamanta a arătat că înțelege a fi partajate doar bunurile indicate în precizarea la acțiune, depusă la 21.01.2009, exceptând contravaloarea apartamentului situat în C., .. 6, pe capătul de cerere în constatarea calității de bunuri proprii a bunurilor inserate în cererea inițială, făcând precizarea că nu mai insistă asupra lui, decât în situația în care pârâtul le va considera ca fiind bunuri comune. În ce privește contribuția părților la dobândirea bunurilor comune, reclamanta a arătat că aceasta s-a realizat în mod egal.

La data de 04.07.2008, pârâtul a formulat separat cerere de partaj bunuri comune, formând obiectul dosarului nr._/215/2008 al aceleiși instanțe. Prin încheierea de ședință din 16.03.2009, instanța a dispus conexarea celor două cauze, în baza art. 164 alin. 1 Cod pr.civ.

La data de 16.03.2009, pârâtul a depus o precizare la cererea sa, evaluând imobilul casă P+1 cu teren aferent și solicitând partajarea acestuia în cotă de ¾ pentru el și ¼ pentru pârâtă.

În ce privește imobilul situat în C., .. 9, ., pârâtul a arătat că acesta este bun comun, doar în cotă de ½, cealaltă cotă de ½ aparținând numitei C. T., cota de ½ din acest imobil solicitând a fi partajată în mod egal.

La data de 31.03.2009, reclamanta a depus o nouă precizare la acțiune, arătând că suma de 91.000 lei reprezintă darul de nuntă, iar suma de 16.800 lei reprezintă ratele plătite de părți la apartamentul achiziționat de pârât înainte de căsătorie, cu privire la suma de 180.000 lei, reprezentând contravaloarea apartamentului din . arătând că renunță a fi inclusă în masa partajabilă. În ce privește autoturismele, reclamanta a solicitat partajarea doar a autoturismelor Renault Expres Rapid și Wolkswagen Golf Variant 1,9 TDI, în cote egale.

Prin precizarea ulterioară a acțiunii, depusă la 13.04.2009, reclamanta a arătat că imobilul situat în C., . S.C. F. A. S.R.L., fiind achiziționat în anul 1997, din veniturile firmei, iar imobilul situat în Craiovița nr. 44, a fost cumpărat cu contribuția exclusivă a soților V. E. și D..

La data de 14.05.2009, V. E., mama reclamantei, a formulat cerere de intervenție în interesul acesteia, solicitând admiterea acțiunii formulate de fiica sa, în sensul excluderii din masa partajabilă a imobilelor situate în C., .. 9 și, respectiv, ..

La data de 06.07.2008, numitul C. R., tatăl pârâtului, a depus la dosar cerere de intervenție accesorie în interesul fiului său, solicitând majorarea cotei acestuia la ¾ din bunurile comune și excluderea de la masa partajabilă a bunurilor sale proprii, respectiv, autoturismul Volswagen Golf și autoturismul Renault Rapid.

Prin încheierea de ședință din 14.12.2009 inatanța a admis în parte și în principiu acțiunea precizată și în parte și în principiu cererea reconvențională precizată, respingând cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de intervenienta V. E. și anulând, ca insuficient timbrată, cererea de intervenție, în interesul pârâtului formulată de intervenientul C. R..

S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri: imobilul situat în C., ., jud. D., cota de ½ din prețul imobilului situat în C., .. 9, ., jud. D., reactualizat de la data cumpărării și până la data pronunțării prezentei încheieri, contravaloarea unui autoturism Opel Vectra ACC, suma de 91.000 lei vechi, reactualizată, de la data încheierii căsătoriei părților și până la data pronunțării prezentei încheieri, o combină frigorifică, un aragaz, o mașină de spălat Daewoo, un tv. color, o bibliotecă, o masă cu scaune de bucătărie, mobilă de dormitor compusă din pat, șifonier cu 2 uși, comodă cu 4 sertare, birou.

S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților în cote de ½ pentru fiecare, precum și efectuarea unor expertize, în specialitățile evaluări imobiliare și evaluări bunuri mobile, pentru evaluare și lotizare.

La pronunțarea încheierii instanța a avut în vedere următoarele:

Părțile s-au căsătorit la data de 27.01.1990, prin sentința civilă nr. 5328/2008 a Judecătoriei C., rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 189/2008 a Tribunalului D., fiind desfăcută căsătoria acestora.

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1914/2000 s-a făcut dovada cumpărării de către părți, pe perioada căsătoriei, a unui imobil casă cu 2 camere, 2 holuri, bucătărie, baie și o debara, pe un teren în suprafață de 741,85 lei, situat în C., ., jud. D., iar prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 238/1997, s-a făcut dovada cumpărării în coproprietate cu numita C. T., a unui imobil apartament cu 2 camere și dependințe, situat în C., .. 9, ., jud. D..

În privința primului imobil, deși din declarațiile autentice depuse la filele 134 și 135 din dosar reiese că banii pentru cumpărarea acestuia au provenit, în întregime, de la părinții reclamantei, totuși, urmare a demolării și construirii unui nou imobil, aspect învederat de părți în cererile lor și probat cu martorii audiați în cauză, noua construcție a devenit bun comun, ambele părți contribuind financiar la edificarea ei, în acest scop pârâtul înstrăinând chiar și imobilul proprietatea sa, dobândit în urma contractului de schimb nr._/1991, aspect dovedit prin proba testimonială administrată și actul de vânzare-cumpărare nr. 1945/2002, depus la fila 258 din dosar, înstrăinarea având loc în perioada edificării construcției.

În ce privește cel de-al doilea imobil, așa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare nr. 238/1997, acesta a fost cumpărat în coproprietate cu numita C. T., părțile având doar o cotă de ½ din imobil, în prezent în incinta acestuia funcționând .., motiv pentru care instanța va reține în patrimoniul comun al părților doar cota de ½ din prețul acestui imobil, reactualizat de la data cumpărării și până la data pronunțării prezentei încheieri.

Prin răspunsurile la interogatoriul ce s-a luat pârâtului, cu actele depuse la dosar și proba testimonială administrată, s-a mai făcut dovada dobândirii de către părți și a următoarelor bunuri mobile: un autoturism Opel Vectra ACC, vândut de pârât, după desfacerea căsătoriei, motiv pentru care instanța va reține în masa partajabilă doar contravaloarea acestuia; suma de 91.000 lei vechi, reactualizată de la data încheierii căsătoriei părților și până la data pronunțării prezentei încheieri, reprezentând darul de nuntă al părților, o combină frigorifică, un aragaz, o mașină de spălat Daewoo, un tv color, o bibliotecă, o masă cu scaune de bucătărie, mobilă de dormitor compusă din pat, șifonier cu 2 uși, comodă cu 4 sertare, birou.

Cu privire la celelalte 2 autoturisme, solicitate de reclamantă, prin înscrisurile depuse la dosar, s-a făcut dovada că acestea sunt proprietatea tatălui pârâtului, unul din ele, respectiv autoturismul Renault Expres Rapid, fiind vândut de pârât tatălui său, chiar pe perioada căsătoriei părților, așa încât, nu mai face parte din patrimoniul comun al acestora, neavând relevanță pretinsa lipsă a consimțământului reclamantei la înstrăinare, atâta timp cât actul nu a fost anulat.

Restul bunurilor solicitate nu au fost dovedite.

Referitor la ratele pretinse a fi achitate de părți, pe perioada căsătoriei, pentru imobilul proprietatea pârâtului, prin probele administrate reclamanta nu a reușit să facă dovada sumei solicitate, în plus, reclamanta având doar un drept de creanță asupra acesteia, suma respectivă neavând regimul juridic de bun comun.

În ce privește cererea în constatarea calității de bunuri proprii a bunurilor inserate în cererea inițială a reclamantei, prin precizarea făcută la 20.02.2009, aceasta a menționat că nu mai insistă în cerere, în situația în care pârâtul nu va solicita la partaj bunurile respective, acesta din urmă neformulând o astfel de cerere, motiv pentru care instanța se va pronunța asupra cererii, așa cum a fost precizată.

Comunitatea de bunuri a soților este un efect legal al căsătoriei, și deci bunul dobândit de oricare dintre soți este comun, chiar dacă numai unul dintre ei a contribuit efectiv la acea dobândire.

C. parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport cu contribuția sa la dobândirea și conservarea bunurilor comune, iar când nu se poate determina contribuția fiecărui soț la dobândirea bunurilor, instanța le va împărți în părți egale între soți. Aportul soților la achiziționarea bunurilor nu poate fi reținut, exclusiv, în raport de veniturile realizate de fiecare, aprecierea unor contribuții diferențiate trebuind să se întemeieze pe probe convingătoare, din care această situație să rezulte neîndoielnic.

Întrucât, prin cererea sa, reclamanta a solicitat partajarea în cote egale a bunurilor comune, iar, din probele administrate nu s-a putut determina o contribuție mai mare a pârâtului la dobândirea bunurilor, conform cererii sale, instanța va constata că, bunurile dovedite în cauză, au fost dobândite prin contribuția egală a părților.

Potrivit principiului conform căruia nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, prevăzut de art. 728 C.civ. și conform art. 36 alin. 1 teza finală C. fam. și art. 673⁵ alin. 1 C.proc.civ., instanța a dispus împărțirea bunurilor comune în cote de 1/2 pentru fiecare parte.

Prin sentința civilă nr._/22.06.2010, pronunțată de Judecătoria C., s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta C. D. M., în contradictoriu cu pârâtul C. D. și intervenienții V. E., C. G. R. și S.C. F. A. S.R.L. C. și cererea reconvențională precizată formulată de pârât.

S-a respins cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de intervenienta V. E..

A fost anulată, ca insuficient timbrată, cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenientul C. R..

S-a respins cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de intervenienta S.C. F. A. S.R.L. C..

Au fost confirmate rapoartele de expertiză efectuate în cauză de experți G. E. și Papală I., în varianta I a fiecărui raport, atribuind bunurile conform acestor variante.

Au fost compensate cheltuielile de judecată.

Împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței civile au declarat apelreclamanta V. (fostă C.) D. M., pârâtul C. D. și intervenienți V. E., C. G. R. și F. A. S.R.L C..

Tribunalul D., prin decizia civilă nr. 50 din 29 martie 2011, pronunțată în dosar nr._, a respins apelurile formulate de reclamanta V. (fostă C.) D. M. și intervenientele V. E. și ., C., împotriva încheierii de admitere în principiu din 14.12.2009 și a sentinței civile nr._/22.06.2010, pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

A admis apelurile formulate de pârâtul C. D. și intervenientul C. G. R. împotriva aceleiași încheieri de admitere în principiu și a aceleiași sentințe civile.

A schimbat în parte încheierea de admitere în principiu, în sensul că s-a admis în parte cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenientul C. G. R. și s-a exclus de la masa partajabilă suma de 91.000 lei vechi, reactualizată, fiind menținute celelalte dispoziții ale încheierii de admitere în principiu.

A fost schimbată în parte sentința, în sensul că s-a admis în parte cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenientul C. G. R. și s-a modificat lotizarea.

Împotriva acestei decizii au declarat recursreclamanta V. D.-M., intervenientele V. E. și . C., pârâtul C. D. și intervenientul C. G.-R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1416/19.10.2011pronunțată de Curtea de Apel C., s-au admis recursurile declarate. A fost casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

S-a reținut în esență că instanța de apel nu a dat o rezolvare coerentă tuturor capetelor de cerere privind partajul bunurilor comune dintre părți și a cererilor de intervenție, având în vedere dispozițiile legale în materia partajului. În privința contribuției părților la dobândirea bunurilor comune, această contribuție trebuie raportată la întreaga masă a bunurilor comune dobândite între soți și nu la un anumit bun.

Din acest punct de vedere, motivarea instanței de apel este greșită, având în vedere că au raportat contribuțiile proprii ale părților rezultate și din contribuția părinților la dobândirea bunurilor în mod individual și nu prin raportare la întreaga masă a bunurilor de împărțit.

Pe de altă parte, instanțele nu au lămurit pe deplin, prin administrarea unor probe suficiente, caracterul unor bunuri comune, având în vedere că în mod constant părțile, în funcție de poziția procesuală pe care au avut-o, au invocat împrejurarea că bunul este comun, propriu sau aparținând FARMACIEI A. SRL C., în care unul din soți este asociat.

În concluzie s-a aprecit necesară casarea cu trimitere pentru lămurirea tuturor aspectelor, a împrejurărilor în care a avut loc dobândirea bunurilor, a contribuției părților dar și necesitatea atribuirii în natură a bunurilor, potrivit criteriilor legale de atribuire a bunurilor.

În privința motivelor invocate privind excepția decăderii depunerii motivelor de apel sau al netimbrării sau al insuficienței timbrării, instanța a apreciat că aceste motive sunt neîntemeiate, acestea primind o rezolvare temeinică și legală din partea instanțelor.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._ . În completarea probatoriului administrat în ciclurile procesuale anterioare s-a soluționat și încuviințat proba cu câte 1 martor pentru fiecare dintre părți, în speță martorul G. D. (propus de V. D. M. și V. E.), respectiv D. C..

S-a încuviințat efectuarea unor noi expertize specialitatea bunuri imobile și s-au depus înscrisuri de către părți.

Prin decizia civilă nr. 209 din 05 noiembrie 2013,pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ , s-au admis apelurile formulate de pârâtul C. D. și intervenientul C. G. R. împotriva încheierii de admitere în principiu din 14.12.2009 și a sentinței civile nr._/22.06.2010 a Jud. C..

S-au respins apelurile formulate de reclamanta V. (fostă C.) D. M., V. E. și interveninta . C., împotriva aceleiași încheieri de admitere în principiu și a aceleiași sentințe.

S-a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu în sensul că: S-a admis în parte cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de interveninetul C. G. R. și s-au înlăturat mențiunile cu privire la anularea ca insuficient timbrată a cererii de intervenție formulată de acest intervenient (C. G. R.). S-a înlăturat de la masa partajabilă suma 91.000 lei reactualizată. Celelalte dispoziții ale încheierii de admitere în principiu au fost menținute.

S-a schimbat în parte sentința civilă în sensul că:

S-a admis în parte cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenientul C. G. R. și a fost schimbată parțial lotizarea.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Reclamanta V. (fostă C.) D. M. s-a căsătorit cu pârâtul C. D. la data de 27.01.1990, iar căsătoria părților s-a desfăcut prin sentința civilă nr. 5328/09.04.2008 a Judecătoriei C. la data de 09.04.2008, soluția rămânând definitivă la data de 07.10.2008 prin anularea ca netimbrat a apelului formulat de pârât.

Sub acest aspect, raportat la criticile principale formulate de părți, în speță în includerea sau neincluderea unor bunuri la masa de partajat, instanța a avut în vedere că prin dispozițiile instituite prin art. 30 C.fam. s-a instituit o prezumție de comunitate a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei. Ca atare cel ce invocă că un bun dobândit în timpul căsătoriei a fost realizat exclusiv prin contribuție proprie, trebuie să dovedească aceste aspecte, iar pe de altă parte perioada de concubinaj a părților oricât de durabilă ar fi nu poate duce la concluzia că bunurile achiziționate urmează să primească același regim juridic ca cele dobândite în timpul căsătoriei. De asemenea, la stabilirea contribuției fiecărui soț la dobândirea bunurilor s-a avut în vedere întreaga comunitate de bunuri și nu o stabilire a contribuției în funcție de fiecare bun în parte.

Revenind la criticile formulate de apelanți, instanța a reținut că apelurile formulate de reclamanta V. D. M. și intervenientele V. E. și . sunt neîntemeiate întrucât apartamentul situat în C. cartierul V. C. ., apt.12, a fost contractat la data de 18.09.1992 (filele 205-208) de către C. D. și C. G. R. pentru prețul de 30.700 lei. Prin chitanțele depuse la filele 209 reiese că prețul acestui apartament a fost achitat în perioada 1981-1984 de către C. D. . Ca atare bunul a fost achiziționat înainte de încheierea căsătoriei (27.01.1990), din probele administrate nereieșind că reclamanta ar fi contribuit cu vreo sumă de bani care să-i confere eventual un drept de creanță asupra bunului propriu al fostului soț.

În ceea ce privește bunurile autoturism Volkswagen Golf și Renault Rapid instanța a reținut că autoturismul Volkswagen_ a fost achiziționat la 25.08.2006 de către tatăl pârâtului, intervenientul G. R. cu suma de 18.000 lei, astfel că în mod corect nu s-a reținut ca fiind bun comun. Autoturismul Renault Rapid Dj-02-PJC, fila 195, deși a fost achiziționat de părți și înmatriculat la 06.12.1995, fiind dobândit în timpul căsătoriei, acesta a fost înstrăinat ulterior la 11.03.2005 intervenientului C. G. R. pentru suma de 5.000.000 lei vechi. Or, în situația în care acest bun a ieșit din patrimoniul părților și nu s-a făcut dovada că valoarea de înlocuire a acestuia (suma de bani) ar mai exista în patrimoniul părților la data încetării căsătoriei instanța de fond în mod corect nu l-a mai reținut.

Apartamentul situat în C., ..9, . a fost cumpărat la 28.02.1997 de către reclamantă și numita C. T., în indiviziune, în schimbul prețului de 10.000.000 lei de la numita P. Antonica, potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 238/28.02.1997 (fila 103-104) de BNP M. N.-C.. Susținerile apelanților V. D., V. E. și . că prețul acestui bun a fost achitat dintr-un contract de credit obținut de F. A., nu au putut fi reținute.

Este adevărat că potrivit înscrisului contract de credit nr. 106/28.02.1997 (filele 308-311) intervenienta F. A. a contractat un credit de 55.000.000 lei pentru a achiziționa marfă și sediu farmacie, dar întreaga sumă (55.000.000 lei) a fost virată cu ordinul de plată nr. 30/28._ (în aceeași zi) către . (fila 312), ca atare susținerile intervenientei nu pot fi primite ca fiind verosimile. În consecință, cota de ½ din acest apartament, respectiv cota de ½ din prețul reactualizat al acestuia (în situația în care apartamentul a fost folosit ulterior ca sediu social al societății – fila 303), adică suma de 7368 lei trebuie să fie inclusă în masa de împărțit.

Imobilul din C. . (actual 48) a fost dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de BNP F. T. sub nr. 1914 la data de 16.11.2000, de către reclamantă (căsătorită) și acest imobil cuprinde atât casa de locuit cât și terenul de 741,85 m.p., așa cum reiese din înscrisul depus la filele 7-8 dosar_/215/2008.

Din depoziția martorilor P. I., T. R., dar și a vânzătoarei P. S. rezultă că o parte din bani, circa_ lei (prețul total fiind de_ lei), au provenit de la nunta părților, iar diferența de la părinții reclamantei. Acest aspect, respectiv că părților le-a mai rămas din dar suma de 90-100 milioane lei este confirmat și de martora G. D. (audiată în acest ciclu procesual fila 37), însă aspectele relatate de aceasta cum că prețul imobilului de mai sus a fost achitat în întregime de către părinții reclamantei nu poate fi primit, deoarece sunt subiective și nu se corelează cu celelalte probe. De altfel, aceeași martoră menționează că nu se cunoaște pentru ce preț a fost achiziționat imobilul în toamna anului 2000.

Așa cum reiese din susținerea părților și a martorilor audiați acest imobil a fost demolat (autorizație nr._/03.05.2001) și s-a început construcția unei alte case S+P+1, în speță a imobilului ce face obiectul prezentei cauze. Ca atare imobilul astfel cum a fost transformat este unul nou, diferit de cel existent și este de netăgăduit că acesta a fost realizat în timpul căsătoriei având natura de bun comun.

Nu au putut fi primite nici susținerile date de un eventual drept de creanță, deoarece pentru finalizarea acestei construcții pârâtul C. D. a înstrăinat la data de 15.08.2002 contra sumei de_ lei vechi apartamentul bun propriu situat în C. . verbal de recepție fila 36 casa a fost finalizată la data de 21.12.2002, în timp ce apartamentul pârâtului a fost vândut la 15.08.2002 (filele 258-259). Totodată potrivit depoziției martorului D. C. fila 38 reiese că acesta l-a auzit pe pârât că a fost nevoit să vândă apartamentul pentru a finaliza casa, iar la finalizarea acesteia a ajutat și tatăl pârâtului.

În consecință, s-a apreciat corect că părțile, prin contribuție proprie dar și cu ajutorul părinților, au contribuit în mod egal la dobândirea acestui bun precum și a celorlalte bunuri:

Referitor la suma de_ lei invocată ca fiind un drept de creanță obținut în urma schimbului de locuințe între părinții pârâtului și pârât, instanța a reținut că din contractul de schimb (fila 210), contract autentificat sub nr._/01.07.1991) nu reiese că pârâtul ar fi obținut această sumă, ci acesta a avut rolul de a evalua valoric operațiunea juridică, pentru satisfacerea creanțelor fiscale.

Referitor la celelalte critici invocate privitor la încheierile din 13.04.2009, 16.03.2010, 18.05.2010, subsumate criticilor reținute de instanța de recurs ca fiind decăderea din dreptul de a depune motivele de apel, al netimbrării, insuficienței timbrării instanța a observat că acestea au fost cenzurate de instanța de recurs, fiind respinse, astfel de aspecte au fost soluționate irevocabil intrând în puterea lucrului judecat.

În ceea ce privește apelul pârâtului C. D. și al intervenientului accesoriu C. G. R. s-a apreciat că acestea sunt întemeiate pentru următoarele considerente:

Astfel suma de 91.000 lei precizată că ar fi proveni din contractul de schimb se impune a fi înlăturată pentru argumentele de mai sus, în esență această sumă nu a fost obținută de pârât prin realizarea operațiunii de schimb a celor două apartamente, ci a fost indicată numai pentru satisfacerea creanțelor fiscale.

Nu au putut fi reținute criticile apelantului C. D. referitoare la majorarea lotului său cu contribuția sa la edificarea imobilului din Craiovița nr. 44, deoarece așa cum s-a arătat, în rezolvarea criticilor reclamantei (că este bun propriu) în aceeași măsură în care a contribuit el și tatăl său fie cu sume de bani obținute din apartamentul bun propriu, fie prin realizarea și ajutorul dat de tatăl său pentru efectuarea unor îmbunătățiri, a contribuit și reclamanta, aceasta fiind ajutată de părinții săi cu o sumă de bani însemnată pentru achiziționarea vechiului imobil (prin transformare imobilul reținut la partaj ).

În ceea ce privește criticile formulate de intervenient referitor la anularea ca insuficient timbrată aceasta a făcut obiectul și a fost rezolvată de instanța de recurs și sub acest aspect a intrat în puterea lucrului judecat.

De asemenea nu au putut fi primite criticile referitoare la autoturismul Opel Vectra deoarece acesta a intrat în patrimoniul părților la data de 08.05.1998 și deși a fost adus ca aport la societatea ., ulterior a reintrat în patrimoniul părților (fila 42), iar faptul că a fost radiat din circulație nu are vreo relevanță sub aspectul invocat, în speță inexistența unei valori patrimoniale.

Ca atare raportat la probele administrate instanța a omologat raportul de expertiză întocmit de expert Locusteanu E. sub aspectul valorii de circulație a acesteia, în speță de 304.214 lei.

În acest sens obiecțiunile părților, în esență ale apelantei reclamante și intervenienților accesorii cum că valoarea este prea mare prin aplicarea unor coeficienți, respectiv valoarea prea mică (pârâtul și intervenientul accesoriu) nu au putut fi primite, acestea fiind în fapt simple supoziții în funcție de poziția procesuală avută, expertul răspunzând prin răspunsurile date la obiecțiunile trasate, aceste aspecte fiind soluționate prin încheierea din 22.10.2013.

La valoarea reținută de expertul în construcții (_ lei) se va adăuga și valoarea terenului în sumă de 83.390 lei, fila 81, astfel cum a fost reținută și necontestată de părți, imobilul casă plus teren însumând o valoare totală de 387.604 lei ( 304.214. plus 83.390 lei).

Față de bunurile reținute la masa de partaj și modul de lotizare al acestora instanța a reținut că instanța de fond a efectuat o corectă lotizare a acestora în natură impunându-se ca în lotul reclamantei să fie atribuite casa plus terenul aferent și bunurile mobile accesorii la bunul imobil. În acest sens, deși s-a făcut generic trimitere la depozițiile art. 673/9, în mod corect în lotul reclamantei trebuia să fie inclusă casa și terenul aferent în situația în care, inițial, bunul a fost obținut cu ajutorul banilor de la părinții săi, chiar dacă acesta a fost transformat ulterior.

S-a apreciat în acest sens că ajutorul oferit de părinții reclamantei a reprezentat o motivație destul de puternică pentru ca părțile să achiziționeze bunul (ulterior transformat) părinții reclamantei acționând cu preponderență în interesul fiicei lor .

Ținând cont de natura bunurilor mobile, în speță bunuri accesorii la imobil, în mod corect s-a apreciat că acestea se cuvin a fi atribuite reclamantei, ca de altfel și creanța reactualizată, în cuantum de 7368 lei, creanță ce reprezintă suma (cota de ½) cu care aceasta a achiziționat apartamentul folosit ulterior ca sediu pentru farmacie (achiziționat împreună cu C. T.).

S-a stabilit valoarea masei de împărțit ca fiind de 387.604 lei (casă + teren), 7368 lei drept de creanță și_,30 lei bunuri mobile, însumând astfel un total de 406.431,30 lei, ceea ce reprezintă o cotă valorică de 203.215,65 lei pentru fiecare. Cum valoarea bunurilor atribuite reclamantei a fost de 398.910 lei a fost obligată să dea sultă pârâtului (care a primit bunuri în sumă de 7521,30 lei) suma de_,35 lei.

Pârâtul C. D. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 209 din 05 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, solicitând instanței să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată efectuate în toate ciclurile procesuale inclusiv în apel (în rejudecare), cu privire la cererea de intervenție formulată de C. T. în apel în al doilea ciclu procesual. Ulterior, la solicitarea instanței, la data de 24.02.2014 și-a precizat cuantumul cheltuielilor de judecată la suma de 4579,5 lei.

Prin decizia civilă nr. 36 din 25 februarie 2014pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 209/05.11.2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, formulată de apelantul C. D..

S-a dispus completarea deciziei (dispozitivului ) de mai sus în sensul că s-a admis cererea de intervenție accesorie formulată de C. T..

S-a respins capătul de cerere privind completarea dispozitivului deciziei de mai sus referitor la acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 4579,5 lei ca, neîntemeiat.

Tribunalul a apreciat că cererea de completare a dispozitivului deciziei civile 209/05.11.2013 a Tribunalului D. este întemeiată în parte, în sensul că instanța de apel este îndreptățită să soluționeze (în completare) și să se pronunțe pe cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta C. T., în sensul admiterii acesteia. Cu privire la cel de-al doilea petit referitor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4579,5 lei acesta a fost respins ca neîntemeiat.

Astfel, la data de 19.11.2012 (fila 109-112), în rejudecare, al doilea ciclu procesual numita C. T. a formulat o cerere de intervenție accesorie, în interesul apelantului pârât C. D., în esență cu privire la situația unui imobil apartament situat în C., .. 9 . pe care a pretins că l-a cumpărat în indiviziune cu V. D. M. (fostă C. ).

A mai arătat că în mod neîntemeiat V. D. M. pretinde că acest bun nu este bun comun al soților, ci ar fi bun proprietate a . (unde au avut calitatea de acționar).

Raportat la criticile formulate instanța de apel a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 281 indice 1 C.pr.civ., iar față de natura accesorie a cererii (apărare) raportat la soluția dată apelului formulat de C. D. se impune ca această cerere de intervenție accesorie să primească aceeași rezolvare, pentru considerentele expuse în cuprinsul deciziei nr. 209/05.11.2013.

Referitor la completarea dispozitivului cu suma aferentă cheltuielilor de judecată efectuate, instanța de apel a observat că acesta are natura unui capăt de cerere distinct și nu a fost formulat prin cererea de apel ( filele 44-48 dosar_ ) și nu a fost solicitat ( așa cum susțin în mod corect intimații) până la închiderea dezbaterilor pe fond, astfel că nu pot formula obiectul unei cenzuri (analiză) raportat la principiul disponibilității părților.

Împotriva deciziei civile nr. 209 din 05 noiembrie 2013, au declarat recursreclamanta V. D.-M., intervenientele V. E., . C. și pârâtul C. D., iar împotriva deciziei civile nr. 36 din 25 februarie 2014 au declarat recurs reclamanta V. D.-M., intervenientele V. E. și . C. criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.

I. Reclamanta V. D.-M., intervenientele V. E. și S.C. F. A. SRL C., în recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 209 din 05 noiembrie 2013, au formulat în esență următoarele critici:

1. Au fost încălcate principiul oralității și cotradictorialității procesului civil întrucât, în ședința din 22.10.2013 când au avut loc dezbaterile în fața instanței de apel, nu a fost acordat cuvântul pe fond intervenientei S.C F. A. S.R.L C., deși era prezent reprezentantul acesteia, respectiv P. V., fiind obligat doar să depună concluzii scrise, fiind amânată pronunțarea. Depunerea concluziilor scrise nu echivalează cu acordarea cuvântului pe fond și nu înlătură oralitatea dezbaterilor;

2. Instanța de apel, nu s-a pronunțat cu privire la cererea de intervenție formulată de C. T., deși aceasta fusese admisă în principiu;

3. Instanța a încălcat prevederile art. 295(2) cod proc. civilă care prevăd că instanța de apel va verifica în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii în primă instanță. C. D., prin motivele de apel, nu a solicitat modificarea încheierii de admitere în principiu și a hotărârii instanței de fond cu privire la scoaterea de la masa partajabilă a sumei de 91.000 lei reactualizată care reprezintă darul de nuntă, motivând doar că nu știe ce reprezintă această suma deși atât în IAP cât și în hotărârea instanței de fond se precizează clar că suma reprezintă dar de nuntă;

4. Greșit instanța de apel a motivat că pentru achiziționarea casei și terenului din Craiovița nr. 48 (fost 44) o parte din bani au provenit din nunta părților. Se menționează, de asemenea greșit, că banii rezultați din vânzarea imobilului proprietatea lui C. D. cu suma de_ lei vechi au fost folosiți la construirea noii case. În realitate, din analiza probatoriului administrat în cauză rezultă cu certitudine că imobilul casă și teren situat în C. . a fost cumpărat în anul 2000 de către V. D. M.( fostă C.) cu banii proveniți exclusiv de la părinții săi V. D. și V. E., fără nicio contribuție din partea pârâților și fără a se include și darul de nuntă obținut în anul 1990. Imobilul situat în C. .. 6 . al pârâtului, a fost vândut pe 15 august 2002 iar banii rezultați din această vânzare au fost folosiți exclusiv de pârâtul C. D. și intervenientul C. R. pentru firma acestuia achiziționând materiale și nu pentru terminarea construcției.

5. În mod greșit instanța de apel a inclus la masa partajabilă terenul deși apelantul C. D. nu a avut motiv de apel în sensul includerii terenului în masa de împărțit. Prin IAP din 14.12 2009 și sentința nr._/26.06.2010 a Judecătoriei C. a fost inclus în masa partajabilă doar imobilul casă, nefiind inclus și terenul.

6. Instanța de apel nu a ținut cont de înscrisurile depuse de reclamantă și intervenienți cu referire la suma reprezentând contribuția reclamantei V. D. M. pe perioada 1990-1991 la imobilul din C. .. V2 . C. D., respingând cererea acestora pe motiv că imobilul a fost cumpărat înainte de căsătorie pe baza probelor depuse de pârât (înscrisuri) probe desființate de instanța penală, cei doi pârâți fiind sancționați cu aplicarea art. 18 indice 1 Cod penal pentru fals în declarații și uz de fals, fapte săvârșite în fața notarului public. Suma respectivă trebuia trecută cel puțin ca și creanță.

7. Referitor la darul de nuntă în sumă de_ lei au precizat că nu au existat probe din care să rezulte că această sumă a fost folosită de părțile din proces pentru obținerea unui bun comun, iar afirmația că această sumă a fost folosită pentru achiziționarea imobilului din Craiovita în anul 2000 nu este susținută de nicio probă din dosar. Această sumă a fost folosită exclusiv de pârâtul C. D. la dobândirea imobilului din N.T. ., conform contractului de schimb. Mai mult, din hotărârile penale depuse rezultă că aceste acte de schimb precum și certificatul de moștenitor au fost declarate false fiind nule de drept astfel încât nu pot fi folosite ca probe în dosar.

8. Cu referire la cota de 1/2 din imobilul situat în C. . jud. D. sediul intervenientei S.C. F. A. S.R.L. C., deși prin decizia de casare s-a dispus verificarea înscrisurilor cu privire la suma reprezentând prețul cumpărării și proveniența acesteia fiind depuse și înscrisuri în acest sens în recurs, instanța de apel după casare „a copiat" motivarea anterioară a instanței de apel fără a ține cont că la data cumpărării imobilului, firma a scos prin fila cec din 28.02.1997 suma de 11.000.000 lei, pentru achiziționarea imobilului ca sediu de firmă, fiind depuse înscrisuri în acest sens de la plata la notar a taxelor până la schimbarea de destinație din locuință în spațiu de firmă și mențiunile de la ORC D.. Față de aceste înscrisuri rezultă că firma pe lângă împrumutul de 55.000.000 lei a mai scos din contul firmei prin fila CEC suma de 11.000.000 lei la data de 28.02.1997 pentru a plăti la notar suma stabilită pentru cumpărarea imobilului și încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Dintr-o eroare la data întocmirii actului nu a fost trecută firma ci doar administratorii și asociații acesteia de la data respectivă, eroare care însă nu anulează valabilitatea vânzării și nici nu poate duce la concluzia că suma plătită a fost a unor persoane fizice, intervenienta C. T. nefăcând nici o probă în acest sens. Intervenienta C. T. și pârâtul apelant C. D. fac confuzie întrucât în aceeași perioadă soții C. cu soții C. au vândut un imobil plătit de părți în 25.04.1997, însă banii rezultați din vânzarea acestuia nu au fost folosiți la achiziționarea imobilului pentru farmacie întrucât cumpărarea imobilului sediu firmă a fost în februarie 1997 și vânzarea imobilului în indiviziune în aprilie 1997.

9. Cu referire la cererea de intervenție a lui C. R., instanța nu a motivat susținerea reclamantei și interevenienților că această cerere de intervenție este în nume propriu și nu în numele lui C. D. întrucât acesta solicită scoaterea de la masa partajabilă a celor două autoturisme considerând că sunt bunuri proprii precum și a îmbunătățirilor efectuate de acesta la imobilul casă bun comun.

10. Referitor la autoturismele Renault și Volkswagen în mod greșit instanța a considerat că nu fac parte din masa partajabilă deși sunt declarații de martori și înscrisuri care demonstrează că cele două autoturisme au fost achiziționate în timpul căsătoriei cu bani comuni, că autoturismul Renault a fost folosit de pârâtul C. D. până în anul 2011 și vândut unei terțe persoane în timpul partajului, că la data vânzării în 2005 către tatăl acestuia reclamanta nu a știut de vânzare și pentru a ascunde acest fapt autoturismul a rămas în imobilul părților și folosit de pârât până în 2011. Cu privire la factura de cumpărare a autoturismului Volkswagen au făcut probe că banii au fost de la reclamantă și pârâtul C. D. și că factura a fost încheiată de intervenient pe numele său în mod abuziv fără a ști acest lucru, pârâtul motivând că îl lasă pe tatăl său doar să îl folosească .

11. In mod nelegal instanța de apel a respins obiecțiunile reclamantei și intervenienților la raportul de expertiză întocmit de expertul Locusteanu E. cu referire la valoarea pe metru pătrat de construire, deși în expertiză se menționează că lucrările de construcție sunt cu deficiențe, efectuate în regie proprie și din materiale refolosibile rezultate din demolarea casei vechi, ceea ce ar fi impus un preț mai mic. Consideră că respingerea obiecțiunilor fără motive temeinice face ca valoarea stabilită de expert să fie eronată, mult prea mare în raport cu realitatea și valoarea de piața. De asemenea în mod nelegal instanța a menținut pentru unele bunuri valoarea din 2010 din expertiza Girleanu și altele le-a evaluat în 2013 la o valoare artificială și nereală.

12. Din valoarea imobilului casă nu au fost scăzute valoarea îmbunătățirilor făcute de reclamanta apelantă V. D. M. în anul 2012 - 2013 în timpul partajului din bani proprii, valoare menționată în raportul de expertiză.

13. În mod nelegal și netemeinic instanța de apel a trecut valoarea terenului la suma stabilită de experți Mustața F., expertiză desființată de aceeași instanță.

14. Motivarea instanței că s-a solicitat partajarea bunurilor comune în două cote egale este greșită întrucât s-a solicitat acest lucru printr-o precizare la acțiune numai în situația în care în masa partajabilă se vor trece doar îmbunătățirile la imobilul casă din Craiovita nr. 48 și cu privire la bunurile mobile cerute în acțiune nu și în situația în care instanța va include în masa partajabilă imobilul casă construit după demolare caz în care s-a solicitat o cotă de 85%, cotă pe care o consideră că a dovedit-o cu probele depuse înscrisuri și martori, depunând și în actualul recurs alte înscrisuri.

In drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 6 ,7,8 și 9 Cod proc. civilă raportat la art. 312 (3) cod proc. civilă.

II. În motivarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 36 din 25 februarie 2014, reclamanta V. D.-M., intervenientele V. E. și . C. au suținut că soluția dată este nelegală întrucât când a fost acordat cuvântul pe fond în vederea pronunțării deciziei 209/05.11 2013 nu a fost pusă în discuție cererea de intervenție, părțile nu au depus concluzii pe fond asupra admisibilității sau nu a cererii de intervenție a lui C. T.. Consideră că au fost încălcate două principii de drept și anume principiul contradictorialității și oralității fapt ce duce la constatarea nulității deciziei de completare dispozitiv.

Văzând eroarea instanței și pentru a încerca să evite o casare cu trimitere pârâtul.a încercat un artificiu prin această cerere de completare.

III. În motivarea recursului declarat împotriva deciziei civile 209/05.11.2013 pârâtul C. D., a formulat următoarele critici:

1. În mod greșit instanța de apel nu a majorat lotul pârâtului cu contravaloarea apartamentului - bun propriu dobândit înainte de căsătorie situat în C., ., . și care a fost vândut de recurentul pârât, banii obținuți fiind folosiți la achiziționarea terenului și imobilului demolat ulterior din C., ., precum și la edificarea noii case pe acest teren. A menționat că, în apel, a audiat un martor în persoana numitului D. C. care a relatat că numai pârâtul și cu intervenientul C. R. s-au ocupat de edificarea construcției și îmbunătățirile aferente, prin munca proprie precum și prin aport material corespunzător lucrărilor efectuate.

2. În mod greșit instanța de apel reține faptul că reclamanta V. D. M. (fostă C.), a avut o contribuție proprie, sprijinită de părinții săi, la achiziționarea imobilului casă, ulterior demolat, întrucât părinții acesteia nu au avut niciun fel de contribuție materială. Martora P. S., propusă de reclamantă, nu a avut calitatea de vânzător ci de soție a vânzătorului care a vândut un bun propriu, aceasta nefiind la notarul public la momentul efectuării tranzacției.

3. Greșit instanța de apel în rejudecare, a respins obiecțiunile formulate de pârât. A solicitat cenzurarea raportului de expertiză având în vedere următoarele aspecte:

a) In ceea ce privește evaluarea imobilului casă, expertul a aplicat în mod greșit coeficienți de reducere. Uzura imobilului nu este de 20%, potrivit Decretului nr. 93/1977 o astfel de construcție se încadrează la Grupa I, pentru folosința unei astfel de construcții uzura este 0. Coeficientul privind individualizare este aplicat greșit, neexistând diminuare pentru imobil construit în regie proprie cu deficiențe de construire. Nu există marjă de negociere a prețului de vânzare pentru a se aplica coeficient de diminuare. Prețul obținut prin metoda coeficienților de individualizare trebuie să fie apropiat de un preț mediu calculat pentru un număr de 5 -10 imobile, preț ce se va diminua cu 10%. Un alt coeficient de diminuare greșit aplicat este acela pentru actele de proprietate neclarificate la data evaluării imobilului, expertul fiind într-o gravă eroare întrucât imobilul are acte clare de proprietate. Se reține în același mod tendențios faptul că imobilul se află pe o stradă îngustă fără parcare, însă nu se face nici un fel de măsurătoare sau trimitere la vreun act normativ, ignorându-se faptul că imobilul este dotat cu garaj. Expertul nu a avut în vedere faptul că imobilul este dotat cu termosistem și glafuri de marmură. Din releveul întocmit pentru subsolul imobilului, rezultă că nu există ferestre la subsol deși în realitate există 7 ferestre ceea ce ne conduce la ideea că expertul nu a observat subsolul imobilului.

b) Încălcând obiectivele stabilite de instanță expertul administrează probatorii și apreciază fără temei legal faptul că una din părți a adus îmbunătățiri imobilului deși nu a existat un obiectiv în acest sens.

4. Instanța de apel a reținut că nu s-a solicitat și reevaluarea terenului situat în ., deși prin motivele de apel s-a criticat subevaluarea acestuia.

5. În ceea ce privește atribuirea bunurilor, la întocmirea loturilor au fost omise dispozițiile legale, art. 673⁹Cod pr. civilă, iarmotivarea instanței este „stupefiantă și ajuridică”. Pârâtul nu a primit niciun bun imobil deși se puteau respecta dispozițiile art. 741 c.civ. În urma lotizării reclamanta V. D. M. primește 2 imobile: o casă și terenul aferent precum și cota de ½ dintr-un apartament, iar pârâtul C. D. o sultă ce nu reprezintă nici măcar contravaloarea unui apartament.

6. Cu privire la cota de ½ din apartamentul situat în C. . numește alternativ drept de creanță sau cota de ½, aceste două noțiuni neputându-se confunda. În realitate este de vorba de cota de ½ din apartament, dobândită de pârât împreună cu reclamanta V. D. în timpul căsătoriei, față de care a formulat critici în motivele de apel solicitând reevaluarea acesteia și reechilibrarea loturilor.

7. Autoturismul marca Opel Vectra ACC nu se află în patrimoniul său, nefiind bun comun la nici un moment al căsătoriei, el aparținând ., fiind înstrăinat de această societate către o terță persoană în timpul căsătoriei cu reclamanta apelantă, însă această împrejurare neavând nici o semnificație juridică întrucât bunul nu a fost niciodată comun.

In drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă.

Examinând deciziile recurate, Curtea constată următoarele:

1. Recursul declarat de S.C. F. A. SRL împotriva celor două decizii recurate în cauză (209 din 05 noiembrie 2013 și respectiv. 36 din 25 februarie 2014) se impune a fi anulat.

Potrivit art. 161 Cod pr. civilă atunci când o cerere în justiție este formulată/susținută prin reprezentant legal sau convențional acesta are obligația de a face dovada calității sale de reprezentant. În lipsa acestei dovezi cererea se impune a fi anulată.

În speță cu înscrisurile depuse în recurs de recurentul pârât, eliberate de Registrul Comerțului, s-a făcut dovada că S.C F. A. SRL are un singur sociat, respectiv numita C. T.. Înscrisul menționat este singurul ce va fi luat în considerare, celelalte înscrisuri depuse în recurs, ce atestă cesiuni de părți sociale intervenite la un moment dat între foștii asociați și alte aspecte, nu sunt în măsură să facă dovada contrară celor ce rezultă din evidențele Registrului Comerțului. Aceeași stare de fapt a fost reținută și în cadrul unui alt litigiu ce a fost pe rolul Curții de Apel C., secția a II-a civilă – soluționat prin decizia 195/03.04.2014; s-a constatat că în baza sentinței 178/08.04.2005, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul 5219/. prin decizia 1597/02.05.2007 a ÎCCJ) C. T. deține 100% din capitalul social al ., urmare a excluderii fostei asociate, C. (în prezent V.) D. M..

Întrucât C. T. este administrator și asociat unic și prin înscrisul depus la dosar în recurs (fila 122) a învederat instanței că . nu a dat mandat numitului P. V. să o reprezinte în litigiul de față și că nu își însușește cererea de intervenție accesorie formulată în cauză în numele său, Curtea constată că nu se face dovada de către P. V. că are mandat din partea acestei societăți, susținerile sale fiind infirmate de precizările exprese făcute în cauză de asociatul unic C. T..

1. Recursurile declarate de reclamantă, intervenienta V. E. și pârâtul C. D. împotriva deciziei civile nr. 209 din 05 noiembrie 2013 sunt parțial întemeiate, pentru considerentele ce vor fi expuse.

1).Referitor la recursul declarat de reclamanta V. D. M. și intervenienta V. E. se rețin următoarele:

1. Curtea reține că nu este argumentat și dovedit în cauză interesul acestora în invocarea și susținerea criticii privind încălcarea principiului oralității prin faptul că pentru . nu s-ar fi pus concluzii orale în fața instanței de apel. Condiția interesului este o condiție procesuală ce se impune a se verifica ori de câte ori se promovează o cerere în fața instanței, inclusiv în ce privește motivele de recurs promovate.

2. Nici cu privire la cea de a doua critică formulată și care vizează omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la cererea de intervenție formulată de C. T. recurentele menționate nu fac dovada interesului în invocarea acestui aspect. Pe de altă parte critica este și inadmisibilă, față de prevederile art. 281^2a Cod pr. civilă, în conformitate cu care nepronunțarea asupra unei cereri nu poate fi criticată pe calea apelului/recursului.

3. Motivele de recurs menționate mai sus la punctele 4, 8, 10, 11 și 13 nu se încadrează în prevederile art. 304 pct 1 – 9 Cod pr. civilă, respectiv acestea nu constituie critici de nelegalitate ci de netemeinicie. Din modul în care sunt formulate rezultă fără echivoc că reclamanta și intervenienta sunt nemulțumite de felul în care a fost interpretat și apreciat materialul probator administrat în cauză. Prin aceste critici nu se invocă încălcarea vreunor dispoziții de ordin material sau procedural, caz în care nu pot fi analizate în calea de atac a recursului declarat împotriva unei hotărâri pronunțate în apel.

Referitor la punctul 8 se impune precizarea că analiza actelor invocate în recurs ca fiind omise a fi analizate de către instanța de apel, în legătură cu plata prețului pentru apartamentul cumpărat în 1997, nu duce la o altă concluzie. Nu rezultă din actele (copii registru de casă farmacie 28 februarie 1997 și respectiv extras de cont) aflate la filele 19 și 20 în dosarul de recurs din ciclul procesual anterior că suma de 11.000.000 ROL menționată în aceste înscrisuri a fost utilizată pentru achitarea prețului apartamentului. Totodată, nu rezultă nici că această sumă ar fi fost obținută printr-un contract de credit, ci dimpotrivă că ar fi fost extrasă din contul curent al societății. Acest aspect era necesar a fi dovedit, întrucât prin motivele de apel (fila 30 dosar nr._ - apel) reclamanta a susținut că pentru achitarea prețului banii au fost „obținuți în urma unui credit bancar de către firmă.”

De asemenea, referitor la pct 13 se impune a se preciza că valoarea terenului a fost stabilită prin raportul de expertiză efectuat de expert Mustăța F.. La acesta au fost formulate obiecțiuni, încuviințate de instanță, dispunându-se efctuarea unei noi expertize de către un expert constructor. Acest nou expert, Locusteanu E., nu a evaluat și terenul aferent construcției iar părțile nu au formulat obiecțiuni sub acest aspect. Astfel fiind, ultima evaluare a terenului este cea făcută de expert M. F..

4. Critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 295(2) Cod proc. civilă este nefondată. În soluționarea cauzei în apel nu au fost depășite limitele învestirii. Prin apelul promovat pârâtul C. D. a criticat greșita reținere la masa partajabilă a sumei de 91.000 lei, arătând însă că nu cunoaște ce reprezintă. Formulând această critică este evident că pârâtul a susținut că această sumă de bani nu se afla la acea dată în patrimoniul comun, cum a reținut instanța de fond. Chiar dacă pârâtul nu a observat că prin încheierea de admitere în principiu (act procesual care nu se comunică părților) s-a reținut că această sumă reprezintă darul din nuntă și nu și-a formulat apărarea strict în raport de această calificare, aceasta nu echivalează cu lipsa oricărei critici referitor la această sumă. De altfel, și în ipoteza în care apelul pârâtului ar fi fost complet nemotivat instanța avea obligația de a verifica legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma apărărilor formulate la fond.

5. Nu au fost încălcate limitele învestirii în apel nici în ce privește partajarea terenului. Conform încheierii de admitere în principiu (fila 387 fond) s-a reținut la partaj „imobilul” din C., . (actual 48). Nu rezultă din considerentele încheierii că prin „imobil” instanța a avut în vedere numai construcția nou edificată, caz în care se impune concluzia că prin utilizarea acestui termen instanța a vizat terenul și construcția edificată pe acesta, ambele situate la adresa respectivă. Pe de altă parte, prin motivele de apel formulate împotriva sentinței civile_/22.06.2010 însăși reclamanta a considerat că la fond a fost inclus și terenul la partaj, câtă vreme a formulat următoarea critică: „nelegal a fost inclus în masa partajabilă imobilul casa și teren situat în Craiovița nr. 48”- fila 30 dosar_ apel.

6. Referitor la imobilul cumpărat de pârât în coproprietate anterior căsătoriei părților, instanța de apel pe baza probelor administrate a reținut că acesta a fost achitat în întregime anterior căsătoriei părților și că reclamanta nu a făcut dovada că ar fi contribuit cu vreo sumă de bani, pentru a fi reținut un eventual drept de creanță în favoarea sa. Recurenta reclamantă prin motivele de recurs invocă faptul că în anii 1990-1991 a contribuit cu o sumă de bani la plata acestui imobilul (dobândit în coproprietate de pârât în 1984) însă nu a precizat concret ce probatorii susține că nu au fost analizate, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerințele art 304 pct 7 Cod pr. civilă. Cât privește sancționarea pârâtului pentru fals și uz de fals, din înscrisurile (hotărârile judecătorești) depuse la dosar nu rezultă că falsul ar fi privit chitanțele ce fac dovada plății prețului pentru apartament. Dimpotrivă, într-un alt litigiu civil declanșat de reclamantă, soluționat irevocabil prin decizia nr. 596/26 aprilie 2010 a Curții de Apel C. (dosar_ ), având va obiect acțiune în constatarea nulității actului de schimb, s-a reținut expres că C. D. a fost proprietar exclusiv al bunului, cotei de ½ - dată ulterior la schimb, și că menționarea greșită în contractul de schimb a stării civile a pârâtului nu influențează valabilitatea convenției de schimb.

7. Cât privește sumă de_ lei reținută de prima instanță la partaj ca reprezentând darul de nuntă se mai susține în același recurs că nu există suport probator din care să rezulte că a fost folosită pentru achiziționarea imobilului din Craiovita în anul 2000. Observându-se considerentele deciziei din apel se constată ca fiind nefondată această critică. Instanța de apel și-a fundamentat concluzia pe depozițiile mai multor martori audiați în cauză.

Referitor la aceeași sumă, însă, este indiscutabil că reținerea sa la masa bunurilor comune putea fi făcută numai în condițiile în care se afirma și dovedea că nu a fost cheltuită în timpul căsătoriei; ori, o asemenea afirmație nu a fost făcută nici de reclamantă, câtă vreme prin motivele de recurs a precizat că această sumă„a fost folosită exclusiv de pârâtul C. D. la dobândirea imobilului din N.T. . de schimb”. Din această afirmație rezultă neîndoielnic că reclamanta recunoaște că această sumă de bani nu exista în patrimoniul părților la data despărțirii în fapt. Astfel fiind, nu poate fi supusă partajului; ceea ce se poate partaja este bunul dobândit prin utilizarea acestei sume.

8. Este corectă afirmația reclamantei, în sensul că a fost de acord, prin precizările de acțiune, să se rețină cote contributive egale la dobândirea bunurilor numai în cazul în care s-ar fi reținut la partaj anumite lucrări de construire a imobilului –casă din C. . în situația în care se reține la partaj întreg imobilul – casă și teren. Din observarea considerentelor deciziei civile 209/2013 nu se constată, însă, că această instanța ar fi avut în vedere vreo declarație a reclamantei cu privire la întinderea cotelor. Instanța de apel și-a întemeiat decizia, cât privește reținerea cotelor de contribuție, pe analiza materialului probator administrat (și nu pe eventuale recunoașteri ale părților), apreciind că din acesta rezultă contribuția egală a părților la dobândirea bunurilor reținute spre a fi partajate.

9. Cererea de intervenție a numitului C. R. a fost în mod just calificată ca fiind în interesul pârâtului. Prin această cerere intervenientul nu a făcut decât să sprijine poziția procesuală exprimată de pârât, chiar dacă procedând astfel, indirect, încerca să își apere un drept propriu.

10. Este întemeiată, însă, critica formulată de reclamantă privitor la valoarea îmbunătățirilor. Observându-se raportul de expertiză ce a stat la baza lotizării se constată că în vederea stabilirii valorii masei partajabile s-a luat în calcul de către instanță valoarea casei ca fiind de 304.214 lei. Potrivit raportului de expertiză (fila 225 dosar rejudecare apel), această valoarea include și îmbunătățirile constatate de expert ca fiind făcute de reclamantă după evaluarea anterioară a construcției, în perioada deci în care părțile erau deja despărțite prin divorț, în imobil locuind reclamanta.

2).Referitor la recursul declarat de pârâtul C. D. se rețin următoarele:

Prin declarația făcută verbal în ședință publică de către apărătorul ales al recurentului pârât, acesta fiind prezent, s-a renunțat expres la judecată la motivele de recurs redate mai sus la punctele 1 – 4 (numerotate în motivele scrise de recurs cu pct. 1. și 2.). Astfel fiind aceste critici nu vor mai fi analizate.

Critica redată mai sus la punctul 7 nu se încadrează în cerințele art. 304 pct. 1-9 Cod pr. civilă. Este criticată starea de fapt reținută de instanța de apel referitor la autoturismul marca Opel Vectra ACC fără a se susține că au fost încălcate dispoziții de drept material sau procesual. În consecință, cum prin prevederile legale menționate a fost limitat controlul judiciar pe calea recursului la critici de nelegalitate, nici această critică nu poate fi analizată.

Sunt întemeiate însă criticile formulate de pârât în ce privește apartamentul situat în C., .. 9 . precum și cele referitoare la lotizarea fizică.

Observându-se considerentele sentinței Curtea constată că, pe baza probatoriului administrat și evaluat, instanța de apel a reținut fără echivoc referitor la apartamentul nr. 4 situat în C., .. 9 . bun a fost dobândit - cotă de ½ - de către părți, diferența de ½ aparținând numitei C.. Cu toate acestea, deși sunt înlăturate susținerile reclamantei cum că bunul a fost achiziționat în realitate de ., în mod greșit și în contradicție cu starea de fapt reținută, ceea ce s-a partajat efectiv nu este bunul (cota de ½ din acesta) ci prețul reactualizat.

Această dezlegare contravine prevederilor art. 673⁶ și următoarele din Codul de procedură civilă, prevederi pe baza cărora s-a concluzionat în jurisprudență că bunurile trebuiesc partajate în funcție de valoarea lor din momentul lichidării comunității de bunuri. Ceea ce se află în patrimoniul comun este bunul (cota de ½ din acesta) și nu prețul. Suma de bani achitată cu titlu de preț a intrat, din momentul plății, în patrimoniul vânzătorului. Pe de altă parte nu s-a susținut și dovedit că această sumă reprezintă, azi, valoarea de circulație a cotei de ½ din bun. Astfel fiind, era necesar a se stabili valoarea de circulație a acestui bun și nu să se procedeze la reactualizarea prețului achitat.

Această soluție se impunea în cauză indiferent de modul de utilizare a bunului în momentul de față (că este sau nu folosit ca sediu social pentru farmacie sau chiar punct de lucru pentru aceasta).

Referitor la atribuirea bunurilor, Curtea apreciază întemeiată critica formulată de recurentul pârât privind aplicarea greșită a prevederilor art. 673⁹Cod pr. civilă. Reținându-se, pe de o parte, ajutorul dat de părinții reclamantei la achiziționarea inițială a imobilului din C., . de altă parte contribuția pârâtului, care a înstrăinat un bun propriu important (imobil) în perioada de edificare a noii construcții, este indiscutabil că nu se poate distinge (drept criteriu de atribuire a bunului) între părți dintr-o perspectivă subiectivă, a dorinței acestora în realizarea acestui bun. Astfel fiind se impune identificarea altor criterii de atribuire a acestui bun solicitat de ambele părți.

În raport de cele expuse, fiind întemeiate parțial criticile formulate de reclamantă, de pârât și intervenienta V. E. împotriva deciziei civile nr. 209 din 05 noiembrie 2013, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă raportat la art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă, vor fi admise recursurile.

Întrucât referitor la apartamentul situat în C., .. 9, . se constată lipsa oricărei evaluări se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție.

În rejudecare se va proceda, deci, la stabilirea valorii de circulație a imobilului apartament ce se află în masa bunurilor de împărțit în cotă de ½. La stabilirea valorii masei partajabile și apoi a loturilor valorice ale părților se vor avea în vedere îmbunătățirile evaluate de expert ca fiind efectuate de reclamantă după evaluarea anterioară, iar la lotizarea fizică se va ține cont, în limita posibilităților, și de dispozițiile art. 741 Cod civil, aplicabile prin analogie.

III. Cât privește recursul declarat de reclamantă și intervenienta V. E. împotriva deciziei civile nr. 36/2014, în condițiile casării deciziei 209/2013 și întrucât decizia 36/2013 nu are o existență de sine stătătoare (prin aceasta fiind soluționate cereri accesorii), se impune a fi admis, urmând a fi casată și această decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de reclamanta V. D. M., intervenienta V. E. și de pârâtul C. D., împotriva deciziei civile nr. 209 din 05 noiembrie 2013 și recursul declarat de reclamanta V. D.-M. și intervenienta V. E. împotriva deciziei civile nr. 36 din 25 februarie 2014, decizii pronunțate de Tribunalul D. - Secția pentru Minori și Familie, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul intervenient C. G.-R. și intimata intervenientă în numele altei persoane C. T..

Casează deciziile 209/2013 și 36/2014 și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul D..

Anulează recursul declarat de intervenienta . C., împotriva acelorași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2014.

Președinte, P. B.	Judecător, C. T.	Judecător, L. E.
	Grefier, N. A.

Red. Jud. P.B./11.07.2014

Tehnored. N.A./ 2ex.

J. f. A.M.V.

J. Trib. D.L.G., V.I.Ș.N.

← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr....		Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță