Legea 10/2001. Hotărâre din 05-02-2015, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 1812/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 657
Ședința publică de la 05 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător E. B.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea apelului formulat de apelanta-pârâtă S. C. ENEGETIC OLTENIA SA, cu sediul în Tg. J., ., nr. 5, jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr.184/12.09.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. A., domiciliată în Drăguțești, . Gorj și intimata-pârâtă P. comunei Bîlteni, prin primar P. G., în calitate de președinte al Comisiei de Restituire în baza Lg. 10/2001, cu sediul în Bîlteni, județul Gorj, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns intimata-reclamantă G. A., reprezentată de avocat C. I., lipsind apelanta-pârâtă S. C. ENEGETIC OLTENIA SA și intimata-pârâtă P. comunei Bîlteni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal; intimata-reclamantă a depus întâmpinare, înregistrată sub nr._/18.12.2014; apelanta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare, înregistrat sub nr._/29.12.2014;
Avocat C. I., pentru intimata-reclamantă G. A., a depus la dosar împuternicirea avocațială nr.307-_/05.02.2015, chitanța nr.307-_/05.02.2015 reprezentând onorariu avocat și concluzii scrise.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat C. I., pentru intimata-reclamantă G. A., a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. A solicitat să se respingă excepția tardivității depunerii Notificării nr.372/E/26.07.2001, întrucât această notificare a fost înregistrată în luna iulie a anului 2007, iar reclamanta a respectat termenul de 6 luni prevăzut de art.22 alin.1 din Lg.10/2001. A mai solicitat să se respingă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de apelantă, deoarece aceasta are calitate procesuală pasivă în soluționarea Notificării nr.372/E/26.07.2001, întrucât reclamanta a făcut dovada că această notificare a fost înregistrată în evidențele Companiei Naționale a Lignitului Oltenia în luna iulie 2001, iar în temeiul dispozițiilor art.25 din Lg. 10/2001 unitatea era obligată să soluționeze această notificare. A mai învederat că reclamanta, în calitate de proprietară a imobilelor dobândite în baza actului de donație, era îndreptățită să solicite despăgubirile conform Lg. 10/2001. Nu solicită plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr._ reclamanta G. A. a chemat în judecată pârâții Primarul comunei Bâlteni, P. G., în calitate de președinte la Comisiei de Restituire în baza Legii 10/2001 și S. C. Energetic Oltenia SA, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați aceștia să soluționeze, prin dispoziție motivată, notificările nr.371/26.07.2001 și nr.372/26.07.2001 depuse în temeiul Legii 10/2001 prin executorul judecătoresc T. S..
În motivare s-a arătat că prin cele două notificări adresate Prefecturii Gorj și Companiei Naționale a Lignitului Oltenia reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii reprezentând diferența dintre valoarea primită la data exproprierii și cea care i s-ar fi cuvenit pentru un imobil compus din anexe gospodărești și teren aferent, menționate în actul de donație autentificat sub nr.1435/28.05.1980. Aceste imobile au fost expropriate prin Decretul nr.323/1982, clădirile au fost demolate în totalitate, iar existența acestora rezultă din fișa imobilului nr.78 pentru satul Rovinari, ..
S. C. Energetic Oltenia SA a formulat întâmpinare, invocând pe cale de excepție tardivitatea depunerii celor două notificări în raport de prevederile art.22 alin.1 din legea nr.10/2001 și lipsa calității sale procesuale pasive, în raport de dispozițiile art.32 alin.1 din Legea nr.10/2001, care stabilește competența emiterii dispoziției în favoarea primarului unității administrativ teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul.
Pe fondul cauzei, a arătat că imobilele în litigiu nu sunt cuprinse în anexa Decretului de expropriere invocat de către reclamantă, astfel încât aceasta nu a făcut dovada exproprierii terenului. Pe de altă parte, după cum rezultă din actul de donație autentificat sub nr.1435/1980, cu ocazia înstrăinării imobilelor casă de locuit și anexe terenul aferent a trecut în proprietatea statului, iar potrivit adresei nr.3768/12.04.2010 emisă de P. comunei Bîlteni întreaga suprafață de teren care a aparținut autorului B. T. a fost stabilită pentru acordarea de despăgubiri în temeiul Legii 10/2001, ceea ce conduce la ideea că reclamanta nu mai are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul expropriat.
S-a menționat că reclamanta a mai depus notificarea nr.374/27.07.2001, soluționată prin decizia nr.1483/2010 prin care s-a propus de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, în executarea obligației instituite în sarcina pârâtei prin sentința civilă nr.602/16.11.2005 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.617/2005. S-a arătat că pentru imobilele expropriate descrise în notificarea nr.374/27.07.2001 s-a pronunțat o soluție de către unitatea deținătoare și nu se mai poate emite o altă decizie pentru aceleași imobile.
Prin sentința civilă nr. 184 din 12 septembrie 2014 a Tribunalului Gorj s-a respins excepția tardivității notificării și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. C. Energetic Oltenia SA.
S-a respins acțiunea civilă formulată împotriva pârâtei P. Bîlteni, județul Gorj.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată împotriva pârâtei S. C. Energetic Oltenia SA și a fost obligată aceasta pârâtă să soluționeze notificarea înregistrată sub nr.372/E/2001 în evidențele Biroului Executorului Judecătoresc T. S..
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că termenul de 6 luni prevăzut prin dispozițiile art.22 alin.1 din legea nr.10/2001 pentru formularea notificării a fost prelungit succesiv prin OUG nr.109/2001 și respectiv OUG nr.145/2001 cu încă 6 luni, iar în speță notificările au fost înregistrate în luna iulie a anului 2001, fiind respectat termenul prevăzut de art.22 alin.1 din legea nr.10/2001
S-a reținut că notificarea nr.371/E/2001 a fost comunicată către Prefectura Gorj, iar notificarea nr.372/E/2001 a fost comunicată către Compania Națională a Lignitului Oltenia și în condițiile în care nu a fost înaintată notificare către Primarul comunei Bîlteni s-a apreciat că obligația de soluționare a notificării prevăzută în art.25 din Legea nr.10/2001 există numai în situația în care s-a făcut dovada înregistrării unei asemenea notificări.
În ceea ce privește acțiunea formulată împotriva pârâtei S. C. Energetic Oltenia SA, tribunalul a reținut că prin procesul verbal depus în copie la fila 76 reclamanta a făcut dovada că notificarea nr.372/E/2001 a fost înregistrată în evidențele Companiei Naționale a Lignitului Oltenia la data de 27.07.2001. În condițiile în care art.25 din legea nr.10/2001 obligă unitatea căreia i-a fost adresată notificarea să o soluționeze, s-a apreciat că este întrunită identitatea prevăzută de art.36 C.pr.civ.între subiectul dreptului litigios și pârâta chemată în judecată, iar pârâta S. C. Energetic Oltenia SA are calitate procesuală pasivă în cauză. Pe de altă parte, cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și existente la filele 33-51 din dosar pârâta S. C. Energetic Oltenia SA a făcut dovada că a soluționat notificarea nr.373/N/27.07.2001, despre care susține pârâta că vizează aceleași imobile ca în speță, ceea ce confirmă calitatea procesuală pasivă a pârâtei S. C. Energetic Oltenia SA.
Tribunalul a considerat că este lipsită de relevanță apărarea pârâtei referitoare la faptul că imobilele din notificarea nr.372/E/2001 sunt aceleași pentru care s-a emis de către S. C. Energetic Rovinari SA decizia nr._/25.08.2010, deoarece, potrivit dispozițiilor art.22 din legea 10/2001 unitatea notificată avea obligația de a se pronunța prin decizie motivată, obligație care nu este condiționată de nici o altă apreciere prealabilă legată de soluționarea unei notificări identice, aceste aspecte putând fi, eventual, avute în vedere cu ocazia motivării deciziei emise în soluționarea notificării.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S. C. Energetic Oltenia SA.
În motivarea apelului s-a criticat modul de soluționare a excepțiilor tardivității formulării notificării și lipsei calității procesual pasive a apelantului, s-a susținut că reclamanta a depășit termenul maxim de 18 luni în care avea obligația de a completa documentația referitoare la imobilul solicitat.
Apelantul a arătat că imobilele solicitate nu sunt menționate în decretul de expropriere 323/1982, că terenul a fost trecut în proprietatea statului și a fost inclusă în suprafața de 1,61 ha pentru care s-au acordat deja măsuri reparatorii, astfel că reclamanta nu mai are dreptul la acordarea de măsuri reparatorii.
S-a susținut că societatea deja a răspuns notificării 374/27.07._ și a emis decizie privind propunerea de acordare a măsurilor reparatorii, pentru imobile identice acelora ce fac obiectul cererii de față.
Apelul nu este fondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente.
Excepția tardivității formulării notificării de către reclamantă a fost corect soluționată de prima instanță, dispozițiile art. 22 din Legea 10/2001 fiind greșit invocate de apelanta pârâtă.
Potrivit art. 22 din legea 10/2001, republicată, în termen de un an de la data apariției legii (14 februarie 2001), persoana îndreptățită avea obligația de a notifica unitatea deținătoare, solicitând măsuri reparatorii pentru imobilul la care se considera îndreptățită. În forma inițială a legii, termenul de depunere a notificării a fost stabilit la 6 luni de la apariția actului normativ, însă prin OUG nr.109/2001 și OUG nr.145/2001acest termen a fost prelungit succesiv cu încă 6 luni.
Notificarea nr.372/E/2001 a fost înregistrată la 26.07.2001, adică în termenul inițial de 6 luni prevăzut de art. 22 din legea 10/2001 iar calcularea termenului se face începând cu data la care notificarea a fost înregistrată la executorul judecătoresc. Nu are relevanță, sub aspectul calculării termenului în discuție, data la care notificarea a ajuns la unitatea deținătoare. Oricum, în speță se constată că notificarea a fost înregistrată la Compania Națională a Lignitului (antecesoarea pârâtei apelante ) la data de 27.07.2001.
Motivul de apel vizând modul de soluționare a excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei este, de asemenea, nefondat.
Din dispozițiile art. 21 din Legea 10/2001 rezultă că au calitatea de unitate deținătoare regiile autonome, societățile sau companiile naționale, societățile comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, organizațiile cooperatiste sau de orice altă persoană juridică de drept public.
Coroborând prevederile art. 22 și 25 din lege se ajunge la concluzia că obligația de a soluționa notificarea revine persoanei juridice deținătoare a imobilului ce face obiectul cererii de acordare a măsurilor reparatorii, căreia i-a fost adresată notificarea.
Cum în speță reclamanta a înaintat notificarea nr. 372/2001 pârâtei apelante, susținând că deține terenul ce a fost expropriat și care face obiectul notificării, aceasta este titular al obligației de a face, respectiv de a răspunde notificării. Referirea apelantei la dispozițiile art. 32 din Legea 10/2001 privește doar imobilele construcții demolate, ori prin notificare s-a solicitat și terenul aferent acestora.
Conform art. 23 din Legea 10/2001 (art. 25 după republicarea din septembrie 2005 a legii), în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la depunerea actelor doveditoare, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură.
În aplicarea dispozițiilor care reglementează data depunerii actelor doveditoare, pct. 23.1 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a legii precizează că termenul de a se pronunța asupra notificării de restituire se poate proroga cu acordul expres sau tacit al persoanei îndreptățite, dacă unitatea deținătoare comunica acesteia în intervalul de 60 de zile faptul că documentația depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.
Prin urmare, pentru a avea beneficiul acestei prorogări, este necesar ca unitatea deținătoare să comunice în scris persoanei îndreptățite faptul că emiterea deciziei de restituire este condiționată de depunerea probelor solicitate, în acest caz persoana îndreptățită fiind obligată să comunice actele respective.
În speță, reclamanta a depus unității deținătoare și apoi instanței de judecată actul prin care a dobândit imobilul ce face obiectul notificării - contract de donație, actele din care rezultă că imobilul a fost expropriat conform Decretului 323/1982, astfel că nu se poate susține că nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau.
Mai mult, potrivit art. 23 din Legea 10/2001, republicată, actele doveditoare ale dreptului de proprietate pot fi depuse până la data soluționării notificării. Din interpretarea acestui text de lege rezultă că termenul de depunere a actelor doveditoare până la data soluționării notificării, este unul de recomandare, iar nu de decădere, astfel încât și în fața instanței investite cu soluționarea contestației pot fi depuse asemenea acte.
Lipsa unor dovezi din partea persoanei îndreptățite nu condiționează unitatea deținătoare să se pronunțe asupra notificării, astfel cum susține apelantul-pârât, ci determină obligația de a se pronunța numai pe baza probelor depuse. În orice caz însă, în sarcina pârâtului subzistă obligația de a da o soluție cererii reclamantei, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanța.
Analizând criticile ce privesc fondul cauzei, instanța de apel constată că a fost investită de reclamant cu o acțiune având ca obiect obligația de a face, respectiv de a fi obligată unitatea intimată să răspundă notificării ce i-a fost adresată în temeiul legii 10/2001.
Potrivit art. 25 din legea 10/2001, republicată, după primirea notificării, această unitate are obligația de a emite decizie sau dispoziție motivată, prin care să se pronunțe asupra cererii de restituire.
În speță, nu au legătură cu cauza susținerile apelantei pârâte privind inexistența dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului pentru care se solicită acordarea de măsuri reparatorii, privind faptul că pentru imobil s-au acordat deja măsuri reparatorii sau că deja a fost soluționată o altă notificare pentru același teren. Aceste aspecte constituie o dezlegare a problemelor de drept ce vizează o eventuală contestație formulată împotriva modului de soluționare a notificării, ori în speță se pune în discuție doar aplicarea dispozițiilor art. 22 și 25 din lege privind obligația unității deținătoare de a răspunde la notificare. D. urmare, criticile de nelegalitate formulate de apelant în sensul că intimata nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului notificat sunt străine obiectului cauzei și, evident, dispozitivului sentinței.
Etapa procesuală de față este o parte a procedurii administrative obligatorii, parcursă între persoana îndreptățită și unitatea deținătoare, în care se pune în discuție doar îndeplinirea obligațiilor legale referitoare la înaintarea notificării, depunerea actelor doveditoare și emiterea deciziei sau dispoziției motive.
Reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, în condițiile art. 3 și 4 din Legea 10/2001, a formulat în termen notificare prin care a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul supus exproprierii, iar unitatea deținătoare are obligația prevăzută de art. 25 din lege de a răspunde notificării prin decizie, fie în sensul de a propune acordarea de măsuri reparatorii, fie restituirea în natură a terenului, dacă acesta este liber, fie de a respinge cererea.
Față de probele analizate și criticile formulate, în temeiul art. 2 alin 1 lit. b, art. 4 alin 2, art. 25 din legea 10/2001 se apreciază că sentința apelată este legală și temeinică, astfel că potrivit art. 480 cod procedură civilă apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă S. C. ENEGETIC OLTENIA SA, cu sediul în Tg. J., ., nr. 5, jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr.184/12.09.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. A., domiciliată în Drăguțești, . Gorj și intimata-pârâtă P. comunei Bîlteni, prin primar P. G., în calitate de președinte al Comisiei de Restituire în baza Lg. 10/2001, cu sediul în Bîlteni, județul Gorj, având ca obiect Legea nr.10/2001.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2015.
Președinte, G. I. | Judecător, E. B. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. G. I.
Tehn. E.O.
5 ex./06.02.2015
Jud. fond N. B.
| ← Strămutare. Sentința nr. 25/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 79/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
