Revendicare imobiliară. Decizia nr. 79/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 79/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 4227/215/2006**
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 79
Ședința publică de la 09 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE- S. P.
Judecător -R. M.
Judecător -A. M.
Grefier- F. I.
***
Pe rol, fiind soluționarea recursului declarat de pârâții V. D. și V. T., împotriva deciziei civile nr.883 din 31 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul D.- Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. R., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-au prezentat recurentul pârât V. D., personal și asistat de avocat G. C., recurenta pârâtă V. T., fiind reprezentată de avocat G. C., iar intimatul reclamant B. R. a fost reprezentat de avocat D. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, fiind timbrat corespunzător, după care;
Apărătorul intimatului reclamant a depus la dosar întâmpinare, cu exemplar de comunicare.
Instanța a comunicat apărătorului recurenților pârâți un exemplar de pe întâmpinarea depusă la dosar de către intimatul reclamant.
Având cuvântul, apărătorul recurenților pârâți, a solicitat acordarea unui nou termen pentru a observa întâmpinarea comunicată la acest termen și a pregăti apărarea, și în raport de certificatul de moștenitor, ce a fost depus la dosarul de apel odată cu concluziile scrise, și care nu a fost adus la cunoștință cu ocazia judecării, în fond, a cauzei.
Având cuvântul, asupra cererii de amânare a cauzei, apărătorul intimatului reclamant, lasă la apreciere, susținând că certificatul de moștenitor a fost depus în cadrul instanței de apel, deci putea fi observat până la acest termen de judecată.
Instanța, respinge cererea de amânare formulată de apărătorul recurenților pârâți întrucât întâmpinarea formulată de intimatul reclamant nu a fost depusă în termenul procedural, cu cel puțin 5 zile înainte de termenul de judecată, astfel încât instanța nu mai are obligația comunicării acesteia, iar referitor la certificatul de moștenitor, emis intimatului reclamant, de pe urma decesului defunctei B. M. A., în calitate de soț supraviețuitor și moștenitor legal și testamentar, Curtea constată că a fost depus în cadrul instanței de apel, cu ocazia concluziilor scrise formulate de către reclamant, astfel încât putea fi observat de către recurenți, iar în același timp, instanța de apel nu a făcut vorbire în conținutul deciziei recurate de acesta.
Curtea, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza in stare de judecată și a acordat cuvântul părților prezente asupra recursului.
Avocat Ghineanu C., apărătorul recurenților pârâți, a susținut oral motivele scrise de recurs, în raport de care a solicitat ;într-o primă teză, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în teză subsidiară, în situația în care se impune rejudecarea, solicită admiterea recursului, desființarea deciziei pronunțată de instanța de apel, și rejudecând cauza să se dispună, respingerea apelului reclamantei și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică, cu obligarea reclamantei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
A susținut că decizia atacată este nelegală întrucât, în ceea ce privește admiterea excepția autorității lucrului judecat, care nu a fost pusă în discuția părților, menținându-se în acest sens o decizie desființată, în speță decizia civilă nr.380/12.07.2011. A mai susținut că decizia este nelegală și prin prisma faptului că, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a numitului B. R., instanța nu s-a pronunțat sub nicio formă pe această excepție, astfel le-a fost încălcat dreptul la apărare.
A mai susținut că, pârâții prin restituirea terenului aflat în litigiu către reclamanți, sunt lipsiți și deposedați de către bun, în sensul art.1 din Protocolul nr.1 al CEDO, având un titlu de proprietate asupra terenului.
Având cuvântul, avocat D. C. pentru intimatul reclamant, a solicitat într-o primă teză, respingerea recursului ca inadmisibil, întrucât deși invocă ca temei de drept în susținerea recursului dispozițiile art.304 pct.6,7,8 și 9 Cod pr.civ, în realitate motivele dezvoltate în scris nu prezintă niciun aspect de nelegalitate ci numai de netemeinicie, iar în teză subsidiară, respingerea recursului, ca nefondat și menținerea deciziei pronunțată de instanța de apel, ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate prin întâmpinarea formulată, cu obligarea recurenților pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria C., sub nr._, reclamanta B. M. A. a chemat în judecată pe pârâții V. D. și V. T., pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul situat în C., .. 5 compus din teren în suprafață de 79 m.p. și apartament cu două camere, bucătărie, baie, cămară, hol.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 764/2000 a Tribunalului D. definitivă si irevocabilă, prin decizia civilă nr. 5389/2003a ICCJ, i-a fost restituit imobilul situat în C., . din teren în suprafață de 1190 m.p. și clădirea formată din subsol parter si etaj. Prin aceeași sentință i-a fost restituit apartamentul situat în cea de-a doua clădire.
S-a mai arătat că s-a respins cererea privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 72/1973 și a titlului de proprietate nr. 146/04.04.1975 și că, în a doua construcție, situată pe .. 5A, mai există însă un apartament în suprafața de 54 m.p., care în prezent este ocupat de pârâți care au dobândit dreptul de proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 72/1973.
S-a mai precizat că acest imobil a aparținut bunicului ei încă din 1925, însă ulterior moștenitoarea acestuia, numită P. M. a fost deposedată abuziv prin Decretul 92/1950, imobilul fiind înstrăinat către pârâți în anul 1973.
La data de 15.12.2006, pârâții au solicitat respingerea acțiunii, invocând autoritatea de lucru judecat arătând ca s-au mai judecat într-o acțiune în revendicare pronunțându-se în speță sentința nr. 764/17.11.2000, rămasă definitivă prin decizia 5389/2003 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.
Pe fond au solicitat respingerea acțiunii și au învederat că sunt cumpărători de bună credință, titlul lor fiind mai bine conturat. S-a mai arătat că actele juridice care dovedesc proprietatea lor au fost încheiate, sub imperiul unor acte normative ce au la bază normele juridice specifice, prevăzute de Legea nr. 4/1973 si H.C.M. nr. 8801/1973.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: copie de pe sentința civilă nr. 764/17.11.2000, pronunțată de Tribunalul D., copie de pe actul dotal din data de 27.06.1909, copie de pe actul dotal nr. 1221/1909, copie de pe decizia nr.7 din data de 08.02.2002, pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr. 3444/civ/2001 și copie de pe decizia nr. 5389/15.12.2003, copie de pe încheierea de carte funciară nr._/12.12.2006 și adresa nr.661/1996.
Prin încheierea de ședință din data de 02.02.2007, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat, apreciind că nu este întrunită tripla identitate de elemente.
Prin sentința civilă nr. 4892 din_, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta B. M. A., în contradictoriu cu pârâții V. D. și V. T..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel recurenta reclamantă B. M. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie.
Prin decizia civilă nr. 380 din 12 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a admis apelul formulat de apelanta B. M. A. împotriva sentinței civile nr. 4892 din_, s-a schimbat în totalitate sentința apelată în sensul că s-a admis excepția autorității de lucru judecat privind capătul de cerere referitor la revendicarea imobilului construcție ce a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare nr. 72/25.12.1973, a fost respins capătul de cerere având ca obiect revendicare imobiliară referitor la imobilul construcție ce a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare nr. 72/25.12.1973, în cauză operând autoritatea de lucru judecat.
Prin aceeași decizie, s-a admis în parte acțiunea în revendicare imobiliară, așa cum a fost precizată, au fost obligați pârâții V. D. și V. T. să lase reclamantei B. M. A. în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 162,86 mp identificat între punctele: 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-1, conform schiței anexe a raportului de expertiză efectuat în apel de expert N. C., fila 157 dosar apel, teren situat în localitatea C., .. 5A, județ D..
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta B. M. A. și pârâții V. D., V. T., susținând că decizia este nelegală.
Prin decizia civilă nr.1629 din 28 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel, în dosarul nr._, s-au admis recursurile declarate de reclamantă și de pârâți, s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul D..
In rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Prin decizia civilă nr.314 din 28 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul D., s-a admis excepția perimării, invocată din oficiu și s-a constatat perimată cererea de apel formulata de apelanta-reclamantă B. M.-A., împotriva sentinței civile nr. 4892 din_ pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ (nr. vechi_/C/2006), în contradictoriu cu intimații-pârâți V. D. și V. T., având ca obiect revendicare imobiliară.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta B. M. A., criticând-o pentru nelegalitate.
Prin decizia nr 8912/14 10 2013, Curtea de Apel C. a admis recursul declarat de recurenta, a casat decizia civilă nr. 314 din 28 iunie 2013, pronunțată de Tribunal în apel, dispunând trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.
În rejudecare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._ .
Prin decizia nr. 883 din 31.10.2014, pronunțată de Tribunalul D., s-a admis apelul formulat de apelanta reclamantă B. M.- A., decedată pe parcursul procesului, cererea de apel fiind continuată de moștenitorul B. R., domiciliat în București, General C. C., nr. 2, ., împotriva sentinței civile nr. 4892 din data de 06 04 2007, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți V. D. și V. T., domiciliați în C., .. 5 A, județul D..
A fost schimbată, în parte, sentința civilă apelată, în sensul că:
S-a admis în parte acțiunea, respectiv s-a admis doar capătul de cerere având ca obiect revendicare imobiliară a suprafeței de 79 m.p. teren.
Au fost obligați pârâții V. D. și V. T. să lase reclamantului moștenitor B. R., în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul intravilan în suprafață de 79 m.p., situat în mun. C., .. 5A, jud. D., notat cu "2CC = C3" în planul de amplasament și delimitare -Anexa nr. 2 a raportului de expertiză întocmit de expert D. A. V. în prezenta cale de atac (fila 28 dosar apel nr._ ), fiind delimitat, conform răspunsului la obiecțiuni formulat de același expert, aflat la fila 27 din prezentul dosar, de poligonul format din punctele topografice 64-65-73-66-24-23-67-19-50-64, cu următoarele vecinătăți și dimensiuni: N – Valce N. (puncte topo 64-65, distanță 7,47 m), E – H. C. (puncte topo 65-73, distanță 3,45 m) și D. M. (puncte topo 73-66, distanță 9,14 m), S – rest proprietate B. 1CC (puncte topo 66-24-23, distanță 5,01 m) și rest proprietate B. 1CC (puncte topo 19-67, distanță 2,48 m), V – rest proprietate B. 1CC (puncte topo 23-67, distanță 6,60 m), rest proprietate B. 1CC (puncte topo 19-50, distanță 0,25 m) și casa B. C2 (puncte topo 50-64, distanță 5,93 m).
S-a menținut sentința civilă apelată cu privire la soluția de respingere a capătului de cerere având ca obiect revendicarea imobilului-construcție, doar pentru excepția autorității de lucru judecat reținută în apel, în primul ciclu procesual, prin decizia nr. 380/12.07.2011 a Tribunalului D..
Au fost obligați în solidar intimații pârâți V. D. și V. T. către apelantul reclamant moștenitor B. R. la plata sumei totale de 2.191,6 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în primă instanță și în apel, respectiv în toate ciclurile procesuale parcurse în această cale de atac.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta apelantă B. M. A., în prezent decedata cu moștenitor B. R., a investit instanța cu o acțiune prin care a solicitat obligarea pârâților V. T. și V. D. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat in C., .. 5 compus din teren în suprafață de 79 m.p. și apartament cu două camere, bucătărie, baie, cămară, hol, investind astfel instanța de fond cu o acțiune in revendicare.
După parcurgerea primului ciclu procesual, dosarul a fost restituit Tribunalului D. spre rejudecare prin decizia 1629/28 11 2011.
Prin decizia sus menționata s-a trimis cauza pentru a fi soluționata acțiunea în revendicare numai in privința terenului, indicându-se Tribunalului D. sa procedeze la compararea titlurilor părților.
Analizând aspectele cu care tribunalul a fost învestit, instanța a reținut că terenul revendicat de reclamanta a fost inițial in suprafață de 79 mp, iar, prin cererea depusa in apel in dosarul nr_, reclamanta, prin avocat, a precizat ca terenul revendicat este de 162,86 mp, iar temeiul revendicării este art 480 C civ, respectiv compararea titlurilor de proprietate.
În rejudecare, in acest ciclu procesual, inclusiv cu ocazia concluziilor pe fond reclamanta, prin reprezentant convențional, a arătat că înțelege să revendice suprafața de 79 mp.
Prin urmare, având in vedere ca, in apel, reclamanta nu putea modifica obiectul cererii, temeiul de drept precum și precizările făcute in rejudecare, instanța a reținut ca terenul revendicat de reclamanta are suprafața de 79 mp.
De asemenea, din expertizele tehnice topo efectuate in cauza, inclusiv in dosarul 1421/2000, instanța a reținut că terenul revendicat este înglobat în suprafața totală de 1190 mp, revendicată de reclamanta în cauza civilă nr.1421/2000 finalizată prin sentința civilă nr.764/2000.
Astfel, in expertiza efectuată de expert P. M. - I. în cauza civilă nr. 1704/1999 reînregistrată, ca efect al reținerii spre rejudecare, pe rolul Tribunalului D. sub nr.1421/2000, finalizată prin sentința civilă nr. 764/2000 s-a menționat faptul că terenul în litigiu, revendicat de reclamantă este în suprafață de 1190 mp, iar pe acest teren de 1190 mp s-a specificat faptul că sunt amplasate 2 imobile unul în partea de sud compus din subsol, parter, etaj, parțial mansardă și un imobil în nord compus din 2 apartamente din care unul este deținut în baza contractului nr. 72/1973 de pârâții V..
În concluzie, instanța a fost învestita cu o acțiune in revendicare în care ambele părți pretind un drept de proprietate asupra unui bun și ambele invoca titluri de proprietate, motiv pentru care instanței îi revine obligația sa compare titlurile și sa dea relevanța celui mai bine caracterizat.
Analizând actele depuse de părți în dovedirea proprietății, Tribunalul a reținut că actul de proprietate pe care îl exhibă apelanta reclamantă este sentința civilă nr. 764/2000 a Tribunalului D., definitivă si irevocabilă, prin care i-a fost restituit imobilul situat în C., . 5 alcătuit din teren în suprafață de 1190 m.p. și clădirea formată din subsol, parter si etaj și parțial mansarda și un apartament situat în cea de-a doua clădire.
Prin această sentință s-a statuat și ca imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil.
Totodată, în ceea ce privește istoricul acestui imobil instanța a reținut din actele depuse la dosar precum și din hotărârile judecătorești pronunțate in dosarele atașate la dosarul cauzei că imobilul situat in C. . 5 a fost construit in anul 1925 de către P. M., bunicul reclamantei, conform Permisiunii nr 2912/14 12 1925, pe un teren de pe care a fost demolata vechea construcție pe care soția lui P. M., numita P. M. (fosta G.) o primise zestre de la părinții săi în anul 1909, conform actului de donație nr. 1221.
Prin actul dotal din 1944, autorul M. P. a donat fiicei sale C. G., mama reclamantei, imobilul in cauza, iar, în anul 1950, imobilul a fost expropriat conform Decretului nr 92/1950.
Prin urmare, terenul in litigiu a fost in proprietatea străbunicilor reclamantei înainte de anul 1909, iar prin actul de donație din 1909 l-au donat fiicei lor, bunica reclamantei, proprietatea și posesie asupra terenului fiind continuata de autorii reclamantei până in anul 1950 când imobilul casa și teren a fost expropriat conform Decretului nr 92/1950.
Reclamanta a recuperat imobilul in anul 2000, instanța reținând efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al sentinței civile nr. 764/2000 sub aspectul confirmării dreptului de proprietate al reclamantei pentru întreaga suprafață de 1190 mp și reține și că această statuare este opozabilă pârâților V. fiind făcută într-o cauză civilă în care au participat în calitate procesuală de pârâți.
De asemenea, prin încheierea nr._/2006 a OCPI D., dreptul de proprietate al reclamantei apelante a fost intabulat in CF atât pentru construcție cât si pentru terenul in suprafață de 1190 mp.
În perioada 1950- 1973, bunul imobil casa și teren a fost preluat de stat, iar din anul 1974 terenul in suprafață de 79 mp se afla in posesia pârătei V. T. și autorului pârâților V. P.; din anul 1992, prin decizia nr 15/1992 a Prefecturii Județului D. terenul in suprafața de 59,58 mp aferent imobilului apartament cu doua camere și magazie aparținând familie V. a fost atribuit in proprietate pârătei V. T. și autorului pârâților V. P..
Prin urmare, în ceea ce privește proprietatea asupra terenul ce constituie obiectul revendicării in prezenta cauza, instanța a reținut că actul exhibat de pârâți este Decizia Prefecturii județului D. nr 15/1992 in care se atribuie in proprietate privata terenurile ce cad sub incidența art 35 alin 2 și 3 din legea 18/1991 și Ordinul Prefectului nr 590/2004, act prin care pârâtei V. T. și autorului pârâților V. P. le-a fost atribuit in proprietate terenul in suprafață de 59,58 mp aflat in intravilanul localității C. . 5A.
În concluzie, primul act de proprietate al pârâților îl constituie decizia nr 15/1992, dar aceasta privește un teren despre care s-a statuat prin decizie irevocabilă că nu a fost preluat cu titlu valabil de către stat.
Potrivit art 35 alin 2 din legea 18/1991, in forma in vigoare in anul 1992:
" Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției în vederea construirii de locuințe proprietate personală, sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție."
Având in vedere ca terenul in cauza a fost preluat de stat fără titlu, așa cum s-a statuat in mod irevocabil prin sentința civilă nr. 764/2000 a Tribunalului D., acesta nu se afla in proprietatea statului și nu putea forma obiectul unei cereri de constituire a dreptului de proprietate.
În ceea ce privește Ordinul ce a fost emis de instituția Prefectului la cererea pârâților formulată in anul 2004, în temeiul art. 35 din legea 18/1991, instanța a constatat că acest ordin a fost emis pentru un teren care fusese preluat de stat fără titlu și care, la data formulării cererii și emiterii ordinului, fusese deja atribuit irevocabil reclamantei prin sentința civilă nr. 764/2000 a Tribunalului D. definitivă si irevocabilă prin decizia nr 5389/15 12 2003 ÎCCJ .
În concluzie, comparând titlurile de proprietate ale părților, instanța a reținut ca titlul de proprietate al reclamatei apelante este mai bine caracterizat, autorii acesteia deținând terenul în proprietate și posesie peste 40 de ani, după care terenul a fost preluat fără titlu de către stat și recuperat de reclamantă in anul 2000, prin hotărâre civila irevocabilă, pronunțata in contradictoriu cu pârâții, proprietatea asupra terenului fiind și intabulata in CF, motiv pentru care a admis acțiunea acesteia in revendicare cu privire la suprafața de 79 mp.
În ceea ce privește identificarea acestei suprafețe, terenul este cel notat cu "2CC = C3" în planul de amplasament și delimitare -Anexa nr. 2 a raportului de expertiză întocmit de expert D. A. V. în prezenta cale de atac (fila 28 dosar apel nr._ ), fiind delimitat, conform răspunsului la obiecțiuni formulat de același expert, aflat la fila 27 din prezentul dosar, de poligonul format din punctele topografice 64-65-73-66-24-23-67-19-50-64.
Având în vedere considerentele anterior expuse precum și dispozițiile art. 281 – 298 Cod procedură civilă s-a constatat că apelul este fondat, sentința primei instanțe fiind neîntemeiată sub aspectul soluției de respingere a acțiunii în revendicare pentru terenul aferent construcției.
Pe cale de consecință, s-a admis apelul și a fost schimbată, în parte, sentința civilă apelată, în sensul că s-a admis în parte acțiunea, respectiv doar cu privire la petitul având ca obiect revendicare imobiliară a suprafeței de 79 m.p. teren și au fost obligați pârâții V. D. și V. T. să lase reclamantului moștenitor B. R., în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul intravilan în suprafață de 79 m.p., situat în mun. C., .. 5A, jud. D., notat cu "2CC = C3" în planul de amplasament și delimitare -Anexa nr. 2 a raportului de expertiză întocmit de expert D. A. V., fiind delimitat, conform răspunsului la obiecțiuni formulat de același expert de poligonul format din punctele topografice 64-65-73-66-24-23-67-19-50-64, cu următoarele vecinătăți și dimensiuni: N – Valce N. (puncte topo 64-65, distanță 7,47 m), E – H. C. (puncte topo 65-73, distanță 3,45 m) și D. M. (puncte topo 73-66, distanță 9,14 m), S – rest proprietate B. 1CC (puncte topo 66-24-23, distanță 5,01 m) și rest proprietate B. 1CC (puncte topo 19-67, distanță 2,48 m), V – rest proprietate B. 1CC (puncte topo 23-67, distanță 6,60 m), rest proprietate B. 1CC (puncte topo 19-50, distanță 0,25 m) și casa B. C2 (puncte topo 50-64, distanță 5,93 m).
Tribunalul a menținut sentința civilă apelată cu privire la soluția de respingere a petitului având ca obiect revendicarea imobilului-construcție, dar pentru excepția autorității de lucru judecat reținută în apel, în primul ciclu procesual, prin decizia nr. 380/12.07.2011 a Tribunalului D. deoarece, așa cum s-a arătat, cauza a fost trimisa spre rejudecare in apel, in acest ciclu procesual, doar cu privire la petitul avand ca obiect revendicarea terenului.
În temeiul art 274 C., Tribunalul a obligat, în solidar, intimații pârâți V. D. și V. T. către apelantul reclamant moștenitor B. R. la plata cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță în apel și in recurs, respectiv în toate ciclurile procesuale parcurse în această cale de atac privind onorarii expert și avocat și taxe de timbru, iar in ceea ce privește taxa de timbru achitata la fond doar proporțional cu petitul admis.
Astfel, reclamanta a achitat taxa timbru 377 lei (fila 18 dosar prima instanța), taxa timbru 189 lei (filele 17 și 19 dosar apel primul ciclu procesual) timbru judiciar 0,3 lei (fila 18 dosar apel primul ciclu procesual), onorariu expert 700 lei și comision CEC- 2,10 lei (fila 90 dosar apel primul ciclu procesual), onorariu expert 300 lei și comision CEC 1,7 lei (fila 55 dosar apel al doilea ciclu procesual), taxa timbru 4 lei și timbru judiciar 0,5 lei (fila 14 dosar recurs al doilea ciclu procesual) și onorariu avocat 1000 lei in apel, al treilea ciclu procesual(fila 50 dosar), instanța urmând sa oblige apelanții la jumătate din taxa de timbru de la fond (183 lei) și la onorariile de expert pentru expertizele topo având ca obiect identificarea terenului revendicat și la onorariu avocat, cheltuieli in cuantum total de 2191,6 lei.
Împotriva aceste decizii, au formulat recurs, pârâții V. D. și V. T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs, pârâții susțin că decizia atacată este nelegală, în ceea ce privește admiterea excepției lucrului judecat, întrucât aceasta nu a fost pusă în discuția părților deoarece se menține o decizie desființată, în speță decizia civilă nr.380/12.07.2011.
Aceeași decizie mai este nelegală și prin prisma faptului că, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a numitului B. R., instanța nu s-a pronunțat sub nicio formă pe această excepție, astfel le-a fost încălcat dreptul la apărare prevăzut în mod clar de Constituția României și de Charta Europeană a Drepturilor Omului.
Mai mult instanța de apel face referire, pe de o parte la un testament întocmit in Franța de către anume M. B., deci nu de A. M. apelanta din speța de fata, iar pe pe alta parte, instanța nu a solicitat, dar nici nu s-a prezentat un certificat de moștenitor sau măcar: cerere de acceptare a succesiunii defunctei B. M. A., așa cum prevede legislația României in materie.
In ceea ce privește compararea titlurilor consideră ca instanța de fond a greșit grav și a nesocotit practic mai multe hotărâri judecătorești care arata cat se poate de clar valabilitatea legalitatea si forța probanta a titlului pârâților de proprietate in ceea ce privește terenul, lasandu-le practic cu imobilul casa la propriu in aer.
Astfel, instanța de apel a dat o interpretare bizara si profund nejuridica noțiunii de comparare de titluri, si ceea ce este mai grav nu a respectat decizia de casare care dispune clar a se soluționa acțiunea doar in ceea ce privește terenul (instanța pronunțându-se si la imobilul casa) si, mai mult, instanța a ignorat titlul pârâților de proprietate in ceea ce privește terenul, în speță decizia nr.15/1992 a Prefecturii D..
Mai mult instanța a ignorat cu buna știința decizia nr 15/1992, care a fost contestata de către apelanta reclamanta, iar instanțele de control au statuat, clar, faptul ca dreptul pârâților de proprietate asupra terenului este urmare a dreptului de proprietate asupra construcției si este un teren aferent necesar deserverii construcției. astfel cum prevăd dispozițiile art 35 din Legea nr 18/1991 si art 11 alin 4 din Legea nr 10/2001.
Mai mult, consideră ca nu li se putea cere să prevadă, in urma cu 22 de ani, faptul ca reclamantei apelanta ar putea sa i se retrocedeze imobilul, cu atât mai mult cu cat la data emiterii deciziei, nu exista vreun litigiu, in ceea ce îi privește.
Se mai susține, că instanța nu a observat mențiunile din Buletinul Clădirii care arată clar, ca suprafața de teren este de 1015 mp si nu 1190 cum s-a atribuit reclamantei apelante .
Mai mult instanța de apel nu a observat titlul de proprietate nr.146/04.04.1975, al pârâților asupra terenului, precum si contractul de vânzare cumpărare, care arata clar ca se atribuie antecesorului nostru si terenul in suprafața de 59,58 mp terenul aferent precum si împrejmuirea
De asemenea s-a statuat definitiv si irevocabil ca imobilul in cauza este o unitate funcționala, clădire pe teren, terenul nu poate fi separat de construcție si este necesar pentru deservirea acesteia, asa cum prevăd de altfel dispozițiile art 35 din Legea nr 18/1991 si art.11 alin. 4 din Legea nr 10/2001.
Concluzionând, consideră că titlul de proprietate ce le aparține, este mai bine caracterizat.
În drept recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art.304 alin.1 pct.6,7,8 și 9 Cod pr.civ.
Prin întâmpinare formulată de intimatul reclamant B. R., acesta solicită într-o primă teză respingerea recursului ca fiind inadmisibil, iar în teză subsidiară, respingerea recursului ca nefondat cu menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul D., ca fiind legală și temeinică, susținând că, deși recurenții invocă în mod generic dispozițiile art.304 pct.6,7,8 și 9 Cod pr.civ, în realitate motivele de recurs invocate vizează numai aspecte de temeinicie, respectiv modul de apreciere a probelor de către instanțele judecătorești și stabilirea situației de fapt.
Recursul este nefondat și se va respinge, urmând a fi analizat în raport de dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civ, prin motivele de recurs, pârâții invocând motive de nelegalitate, fiind neîntemeiată sub acest aspect excepția inadmisibilității recursului invocată prin întâmpinare de către intimatul reclamant.
Astfel, în ceea ce privește motivele de ordin procedural, invocate de către recurenții pârâții, referitor la excepțiile privind autoritatea de lucru judecat și a calității procesuale active a intimatului reclamant B. R., Curtea, constată cu sunt neîntemeiate.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat, Tribunalul D. prin decizia recurată, a menținut sentința civilă nr.4892 din 6 aprilie 2007, a Judecătoriei C., cu privire la soluția de respingere a capătului de cerere având ca obiect revendicarea imobilului în construcție, constatându-se că există autoritate de lucru judecat, reținute în apel, în primul ciclu procesual prin decizia nr.380 din 12 iulie 2011, a Tribunalului D., decizie menținută prin decizia Curții de Apel C. nr.1629 din 28 noiembrie 2011.
Prin urmare, excepția autorității de lucru judecat nu a fost invocată de către părți sau de către instanță, din oficiu, în cadrul instanței de apel(cel de al doilea ciclu procesual), astfel încât nu era necesar să fie pusă în discuția părților.
Aceasta întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, prin decizia recurată instanța doar a menținut soluția primei instanțe referitor la excepția autorității de lucru judecat privind imobilul – construcție.
În al doilea rând este nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B. R. întrucât acesta este succesorul în drepturi al reclamantei B. M. A., fiind soțul supraviețuitor al acesteia și având calitatea de moștenitor legal și testamentar.
Acesta a fost introdus în cauză prin încheierea din 20 iunie 2014, instanța luând act de faptul că a decedat apelanta reclamantă și unicul moștenitor al acesteia fiind soțul supraviețuitor R. B., intimații pârâții V. D. și T. necontestând calitatea procesuală activă a acestuia.
Ulterior, la termenul din 24 octombrie 2014, intimații pârâți au invocat lipsa calității procesuale active a reclamantului R. B., susținând că acesta nu a depus la dosar un certificat de moștenitor ci doar un testament în limba franceză, excepție arătată și în scris cu ocazia concluziilor scrise înregistrate pe data de 30 octombrie 2014, în condițiile în care Tribunalul D. a dispus amânarea pronunțării asupra apelului declarat de apelanta reclamantă B. M. A. și însușit de succesorul R. B., de pe data de 24 octombrie 2014, pe data de 31 octombrie 2014.
Referitor la această excepția procesuală, apelantul reclamant a depus la dosar pe data de 30.10.2014, concluzii scrise în care a răspuns excepției lipsei calității sale procesuale active, invocată de către pârâți și a atașat certificatul de moștenitor nr.23 din 20.10.2014, emis de UNAP- Biroul Individual Notarial ”ACORD- București”, emis în urma decesului numitei P. M. A., unde reclamantul B. R. este nominalizat în calitate de unic moștenitor, natura succesiunii fiind atât legală cât și testamentară, acesta având calitatea de soț supraviețuitor și legatar universal, conform testamentului olograf lăsat de defunctă la data de 28 mai 2009 și atestat la data de 23 iunie 2014 de un notar francez, act notarial fiind tradus în limba română de un traductor autorizat și legalizat de către Notarul Public S. M. din București.
Prin urmare, cu înscrisurile depuse în cadrul instanței de apel, reclamantul B. R. și-a dovedit calitatea procesuală activă fiind succesorul legal în drepturi al reclamantei, în prezent defunctă, B. M. A..
Pe fondul cauzei, sunt de asemenea nefondate, motivele de recurs formulate de către pârâți întrucât în mod legal instanța de apel, în cel de al doilea ciclu procesual, a dat preferință titlului de proprietate prezentat de către reclamanți, respectiv sentința civilă nr.764/2000 a Tribunalului D., rămasă irevocabilă prin decizia civilă r.5389/2003 a I.C.C.J., constatând că acest act de proprietate este mai bine caracterizat decât titlul de proprietate exibat de către pârâți, respectiv decizia Prefecturii județului D. nr.15/1992 și Ordinul Prefectului D. nr.590/2004, referitor la terenul în suprafață de 59,58 m.p. situat în intravilanul municipiului C., ..5A..
Sub acest aspect nu au fost încălcate considerentele deciziei de casare, pronunțată anterior în cauză de către Curtea de Apel C., pe data de 28.11.2011, instanța de recurs dispunând că este necesar să se compare titlurile părților cu privire la teren, cauza fiind necercetată pe fond sub aspectul comparării titlurilor de proprietate exibate de părțile litigante în privința terenului chiar dacă dreptul de proprietate al pârâților asupra terenului în litigiu, în suprafață de 59,58 m.p. s-a consolidat prin respingerea acțiunii în anulare act.
Prin urmare, sunt nefondate susținerile recurenților, potrivit cărora au fost încălcate dispozițiile art.315 alin.1 Cod pr.civ., nesocotindu-se considerentele deciziei de casare pronunțate anterior în cauză.
De asemenea, recurenții sunt în eroare când susțin că instanța de apel nu a avut în vedere titlurile de proprietate asupra terenului, conform deciziei Prefecturii județului D., cu nr.15/1992 ,ci doar Ordinul Prefectului nr.590/2004, în realitate Tribunalul D. având în vedere și făcând vorbire în analiza titlurilor de proprietate, cu privire la teren, și la decizia nr.15/1992.
De asemenea, este lipsit de relevanță faptul că potrivit mențiunilor pârâților în buletinul clădirii revendicate și atribuite reclamanților apare suprafața de 1015 m.p. și nu 1190 m.p., câtă vreme prin hotărâre judecătorească irevocabilă reclamanților li s-a restituit suprafața de 1190 m.p..
În același timp nu se contestă faptul că terenul în suprafață de 59,58 m.p. reprezintă teren aferent apartamentului pe care locuiesc și pe care îl dețin în proprietate și că imobilul în cauză reprezintă o unitate funcțională formată din clădire și teren.
Ceea ce este esențial însă în compararea titlurilor de proprietate prezentate de către pârâți sunt reprezentate de considerentele deciziei judecătorești, definitive și irevocabile, prin care reclamanților li s-a restituit imobilul situat în municipiului C., ..5A, format din construcție și teren în suprafață de 1190 m.p., reținându-se că imobilul, inclusiv terenul, a fost preluat, în mod abuziv, fără titlu de către stat.
Prin urmare fiind vorba de către un teren preluat fără titlu de către stat, acesta la rândul său nu putea să-l transmită cu titlu valabil pârâților V. D. și V. T..
Așadar sunt nefondate și susținerile formulate oral de către recurenți prin apărători cu ocazia dezbaterii căii de atac a recursului declarat, referitor la încălcarea legislației CEDO, susținându-se că pârâții prin restituirea terenului aflat în litigiu către reclamanți sunt lipsiți și deposedați de către bun, în sensul art.1 din Protocolul nr.1 al CEDO, având un titlu de proprietate asupra terenului, câtă vreme conform practicii actuale a CEDO, în cauză s-a statuat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă că terenul în litigiu a fost preluat de către stat fără un titlu valabil, iar prin aceeași hotărâre judecătorească dispunându-se restituirea către foștii proprietari deposedați abuziv sau către moștenitorii acestuia.
În consecință, se va reține faptul că dispozițiile art.304 pct.6,7 și 8 Cod pr.civ au fost invocate doar formal de către pârâți, întrucât nu au dezvoltat niciun motiv de recurs care să se circumscrie acestor motive de casare și modificare, iar dispozițiile art.304 pct.9 Cod.pr.civ. sunt neaplicabile în cauză.
Față de cele arătate, și în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod pr.civ., recursul declarat de către pârâții V. D. și V. T. se privește ca fiind nefondat și se va respinge, iar în baza art.274 Cod pr.civ, vor fi obligați către intimatul reclamant B. R. la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții V. D. și V. T., împotriva deciziei civile nr.883 din 31 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul D.- Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. R..
Obligă recurenții la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată, către intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Februarie 2015
Președinte, S. P. | Judecător, R. M. | Judecător, A. M. |
Grefier, F. I. |
Red.jud. S.P.
Teh.F.I./2 ex./
10.02.2015.
Jud.fond A.Tițoiu
Jud. apelV.F./D.O.
| ← Legea 10/2001. Hotărâre din 05-02-2015, Curtea de Apel CRAIOVA | Strămutare. Sentința nr. 29/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
