Legea 10/2001. Sentința nr. 494/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 494/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 2005/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2005/2015
Ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. L.
Judecător C. R.
Grefier N. A.
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta C. A., împotriva sentinței civile nr. 494 din 18 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. C. PRIN PRIMAR, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelanta reclamantă C. A. prin avocat M. M. care a depus împuternicire avocațială, lipsind intimatul pârât M. C. PRIN PRIMAR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că, apelul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, după care;
Nefiind cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Avocat M. M. pentru apelanta reclamantă C. A., a solicitat admiterea apelului potrivit completării motivelor de apel, admiterea modificării acțiunii, în sensul acordării unui alt teren în natură în altă zonă, având în vedere că terenul pentru care i s-a reconstituit apelantei reclamante dreptul de proprietate este ocupat de utilități, apreciind că instanța de fond a respins acțiunea nemotivat.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 13.11.2013, reclamanta C. A. a chemat în judecată pe pârâtul M. C. prin Primar, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea dispoziției nr. 556/29.10.2013 emisa de Primăria C., in sensul acordării în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 360 mp, situat în C., .. Pavlov, nr. 9-16.
In motivarea in fapt a acțiunii, reclamanta arată că in temeiul Legii nr. 10/2001 a adresat o notificare Primăriei C. înregistrată sub nr. 1367/N/2001, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului compus din o construcție, in prezent demolata, si teren in supraf. de 360 mp, situat în C., .. Pavlov, nr. 9-16, notificare care a fost formulata de sora sa C. Constanta, in numele reclamantei.
A mai precizat ca prin sentința civila nr. 873/2007 a Curții de Apel C. s-a reținut ca reclamanta era beneficiara notificării, iar întrucât Primăria C. a emis dispoziția nr._/16.06.2009 pe numele numitei C. Constanta, s-a emis ulterior dispoziția nr. 556/29.10.2013 prin care s-a îndreptat eroarea strecurata in sensul acordării despăgubirilor către reclamanta.
Reclamanta a mai arătat ca terenul in litigiu este liber si solicita ca acesta sa-i fie atribuit in natura, nu sa primească despăgubiri.
În drept, cererea a fost întemeiată generic, pe disp. art. 26 ale Legii nr. 10/2001 republicata.
Odată cu cererea de chemare în judecată, reclamanta a depus dispoziția atacata nr. 5566/29.10.2013 si a mai solicitat proba cu expertiza tehnica specialitatea topografie care sa stabilească daca terenul este liber.
La solicitarea instanței, Primăria Municipiului C. a înaintat la dosar, prin adresa nr. 3457/10.02.2014, actele ce au stat la baza emiterii dispoziției atacate nr. 5566/29.10.2013.
In speța, la cererea reclamantei, a fost incuviintata o expertiza tehnica care sa identifice terenul in litigiu si sa stabilească daca este liber, la 22.09.2014 fiind depus la dosar raportul de expertiza întocmit de expertul Muraretu G. P., fata de care nu s-au formulat obiectiuni.
La 12.09.2014, reclamanta a depus la dosar cerere de modificare a obiectului acțiunii deduse judecații, prin care a solicitat obligarea Primăriei la acordarea unui teren echivalent celui preluat de la autorul reclamantei, in situația in care acesta nu poate fi retrocedat, pe un alt amplasament, pentru a putea construi o casa pentru familia reclamantei, cu motivarea ca reprezentanții Primăriei C. i-au spus ca Primăria are rezerve de pamant.
Având in vedere ca aceasta cerere a fost depusa după primul termen de judecata si fata de dispoz. art. 204 NCPC, instanța a comunicat paratului cererea reclamantei din 12.09.2014, cu mențiunea expresa de a preciza daca este de acord cu modificarea acțiunii sub aspectul obiectului acesteia, pana la termenul următor din 11.11.2014.
P. la acest termen paratul nu si-a dat acordul expres in condițiile art. 204 alin. 4 NCPC, astfel încât instanța a constatat decăderea reclamantei din dreptul de a modifica acțiunea dedusa judecații, cererea depusa de aceasta la 12.09.2014 cu nerespectarea dispoz. art. 204 C.pr.civ. neputand deci fi cercetata si soluționata in cadrul prezentului dosar. Aceasta întrucât potrivit art. 204 C.pr.civ., „(1) Reclamantul poate să-și modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancțiunea decăderii, va fi depusă cu cel puțin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei.(2) Cu toate acestea, nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de ședință declarațiile verbale făcute în instanță când: 1. se îndreaptă greșelile materiale din cuprinsul cererii; 2. reclamantul mărește sau micșorează cuantumul obiectului cererii; 3. se solicită contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul procesului; 4. se înlocuiește o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea în constatare este admisibilă. (3) Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților”.
Prin sentința civilă nr. 494 din 18 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul D., s-a respins acțiunea precizata privind pe reclamanta C. A. și pe pârâtul M. C. PRIN PRIMAR.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul D. a constatat și reținut următoarele aspecte:
Prin dispoziția atacata nr. 5566/2013, Primăria C. a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005 către reclamanta C. A. pentru imobilul notificat sub nr. 1367/N/2001, compus din construcție si teren de 360 mp. situat în C., ..Pavlov, nr. 9-16, modificând in acest sens dispoziția nr._/2009, Primăria C. constatând ca terenul este imposibil de restituit in natura, întrucât este ocupat de conductele de termoficare si platformele de gunoi si de parcare betonate aferente blocurilor de locuințe, potrivit procesului-verbal privind starea imobilului nr._/17.08.2004 ( fila 124 din dosar).
S-a constatat ca prin prezenta acțiune reclamanta a susținut ca terenul este liber si poate fi restituit in natura, dar din probele administrate in cauza, respectiv expertiza tehnica efectuat de expertul Muraretu G. P., fata de care nu s-au formulat obiectiuni, rezulta ca terenul preluat de la autorul reclamantei nu este liber si nu poate fi restituit in natura întrucât este ocupat de aleile de acces, parcare, trotuar si spațiul verde aferente blocurilor de locuințe din apropiere.
În sensul Legii nr.10/2001 pentru a se retine ca un teren este liber, nu este suficient ca acesta sa nu fie ocupat de construcții. Spatiile verzi, aleile de acces si trotuarele amenajate sunt suprafețe de teren cu caracter vădit accesorii blocurilor de locuințe, fiind deci amenajări de utilitate publica ce nu pot face obiectul restituirii in natura potrivit art.11 alin.3 din Lg.10/2001.
Prin punctul 10.3 –fraza a treia – din Normele Metodologice de aplicare unitara a Legii nr.10/2001 – aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.250/2007 – se explica accepțiunea sintagmei „amenajări de utilitate publica” si se prevede expres ca se au în vedere si amenajările de spatii verzi, grădinile si parcurile publice.
Prin urmare, nu se poate restitui în natura orice teren pe care nu se afla construcții si este afectat unei amenajări publice.
Este evident ca noile construcții nu pot ocupa în întregime terenurile expropriate, dar pentru normala lor exploatare sunt necesare cai de acces, spatii verzi si alte asemenea ce constituie un tot inseparabil, astfel încât nu este posibil a se crea anumite porțiuni libere. Suprafața așa zis libera nu poate fi separata, dislocata din ansamblul edilitar, fiind totodată afectata unei utilitati publice, în sensul dispozițiilor menționate mai sus.
Ca urmare a celor reținute, constatând ca dispoziția nr. 5566/2013 emisa de Primăria C. este legala si temeinica, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta C. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel s-a arătat că reclamanta a formulat acțiune prin care a solicitat să se dispună anularea dispoz. 556/29.10.2013 emisă de Primăria C., în sensul acordării în natură a imobilului situat în C., ., nr.9-16.
A precizat că, la data de 12.09.2014 a formulat o completare a acțiunii în sensul că a solicitat să i se acorde teren într-o altă zonă a Craiovei.
Faptul că pârâta nu a formulat obiectiuni față de modificarea acțiunii consideră că este de acord cu modificarea acestei acțiuni.
Dacă ar fi dorit decăderea reclamantei din dreptul de a-și modifica acțiunea până la termenul din data de 11.11.2014 intimata putea să comunice instanței dacă nu este de acord.
Consideră nelegală respingerea acțiunii avându-se în vedere faptul că terenul pe care a solicitat să i se acorde în natură este liber, nefiind ocupat de construcții.
Din raportul de expertiză rezultă că nu este ocupat de utilități publice toată suprafața teren solicitată.
A mai menționat că, instanța de fond putea să admită numai în parte acțiunea, atribuindu-i suprafața de teren care este liberă, în cazul în care i-a respins modificarea acțiunii.
Potrivit art.480 C.p.civ., al.2, a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacată în sensul admiterii acțiunii.
In drept a întemeiat cererea pe dispoz. art.466 C.p.civ.
A solicitat în dovedirea apelului proba cu acte.
La data de 27.01.2015, apelanta reclamantă a depus, la Tribunalul D., o completare a motivelor de apel prin care a solicitat admiterea apelului și în consecință, admiterea modificării acțiunii, în sensul de a i se acorda teren în natură în altă zonă a Craiovei, având în vedere că terenul pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate este ocupat de utilități.
Examinând sentința apelată, Curtea apreciază apelul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 13.11.2013 ,reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. C. prin primar ,anularea dispoziției nr.556/29.10.2013 ,în sensul acordării în natură a terenului în suprafață de 360 mp situat în ..P.Pavlov nr.9-11,având în vedere că acesta este liber.
Ulterior ,la data de 12.09.2014 ,reclamanta și-a modificat cererea sa în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la acordarea unui alt teren ,pe un alt amplasament.
Ca urmare a modificării obiectului acțiunii ,față de faptul că aceasta a intervenit după primul termen de judecată la care reclamanta a fost legal citată,instanța de fond a amânat cauza pentru ca pârâta ,să precizeze în mod explicit dacă este de acord cu aceasta.
Pârâta ,până la termenul acordat de instanță în acest sens ,nu și-a exprimat poziția procesuală față de modificarea pretențiilor peste termenul legal.
Potrivit dispozițiilor art.204 al.1 cod procedură civilă ,reclamantul poate să-și modifice cererea ,sub sancțiunea decăderii ,numai până la primul termen la care acesta este legal citat.
Conform dispozițiilor al.3 din art.-204 cod procedură civilă ,modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la al.1 poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților.
Spre deosebire de vechea reglementare ,lipsa răspunsului părții adverse (care echivala cu acord tacit) ,nu este suficient ,potrivit noilor dispoziții,fiind necesar acordul expres al tuturor părților ,pentru ca reclamantul să nu fie decăzut din dreptul de a-și modifica acțiunea.
Având în vedere aceste considerente ,Curtea constată că prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile art .204 cod procedură civilă ,criticile referitoare la modul de soluționare a cererii modificatoare fiind neîntemeiate.
În ceea ce privește criticile aduse sentinței față de modul de soluționare a cererii inițiale,Curtea constată că și acestea sunt nefondate.
Astfel ,potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, întreaga suprafața solicitată de reclamantă este ocupată cu spațiu verde ,parcare betonată,alee acces și trotuar.
Terenul în litigiu ,este deci afectat de amenajări de utilitate publică în sensul art.11.al.3 legea 10/2001 ,dată fiind folosința cu caracter general pe care o astfel de amenajare o asigură colectivității ,ceea ce împiedică restituirea sa în natură ,potrivit acestor prevederi legale.
Față de toate aceste motive ,în baza art.480 al.1 cod procedură civilă apelul formulat urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta C. A., împotriva sentinței civile nr. 494 din 18 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. C. PRIN PRIMAR.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Aprilie 2015.
Președinte, L. M. L. | Judecător, C. R. | |
Grefier, N. A. |
Red. Jud. L.M.L./24.04.2015
Tehn. N.A./4 ex.
J. f. M. E. N.
| ← Servitute. Decizia nr. 598/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act. Decizia nr. 5874/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
