Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 75/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 75/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 75/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 75
Ședința publică de la 06 Februarie 2015
Completul constituit din:
Președinte: S. A. C.
Judecător: M. M.
Judecător: I. M.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul C. D. împotriva deciziei civile nr. 101/17.11.2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D. (D.) Anișoara, precum și cu intimatul-intervenient în interesul reclamantei D. C., având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-intervenient D. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal; deși citat cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de 2130,42 lei, recurentul-pârât nu se achită de această obligație; prin serviciul registratură, intimata-reclamantă a depus concluzii scrise.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997, invocă excepția netimbrării recursului și acordă cuvântul asupra acesteia.
Intimatul-intervenient pune concluzii de admitere a excepției și anularea recursului ca netimbrat. Nu solicită cheltuieli de judecată
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Judecătoria Drobeta T. S., prin sentința nr. 198/28.03.2014 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta pârâtă D. Anișoara, fostă D.
A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtul D. C. în contradictoriu cu reclamanta D. Anișoara, fostă D..
A fost admisă cererea de intervenție formulată de intervenientul D. C..
A fost omologat raportul de expertiză întocmit de expert I. R. în varianta I, atribuind bunurile conform acesteia, după cum urmează:
A fost atribuit reclamantei D. (D.) Anișoara următoarele bunuri mobile: congelator Arctic-450 lei, televizor Teletech-475 lei, aragaz Tehnoton-536 lei, mobilă sufragerie-950 lei, total 2411 lei.
A fost atribuit pârâtului D. C., următoarele bunuri: autoturism marca Opel Astra-5000 lei, frigider Zanussi-300 lei, televizor Platinium-250 lei, mașină de spălat Wirpool-375 lei, calculator complet-600 lei, birou-120 lei,scaun calculator-70 lei, mobilă dormitor-900 lei, total -7615 lei.
Pentru egalizarea loturilor având în vedere pasivul comunitar și dreptul de creanță cuvenit reclamantei în cotă de ½ din imobilul apartament în sumă de_ lei, urmează ca pârâtul să plătească sultă reclamantei suma de 34.370,63 lei.
Au fost compensate cheltuielile de judecată, urmând ca pârâtul să plătească reclamantei suma de 600 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit art.40 din Legea nr.71/2011, dispozițiile art. 385 privind încetarea regimului matrimonial se aplică numai în cazul divorțului intervenit după data intrării în vigoare a codului civil, respectiv 01.10.2011. Ori, căsătoria părților a fost desfăcută la data de 08.11.2012, astfel încât în speță sunt aplicabile dispozițiile noului cod civil.
După desfacerea căsătoriei, foștii soți au solicitat lichidarea stării de devălmășie.
Bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei constituie patrimoniul comun al acestora potrivit art. 339 cod civil. Prezumția că ambii soți au contribuit deopotrivă la dobândirea bunurilor operează numai în lipsa unor probe, din care să rezulte că aportul unuia dintre ei a fost mai mare decât al celuilalt.
Contribuția soților la constituirea patrimoniului comun se stabilește în raport de veniturile din muncă cu care fiecare a participat efectiv la dobândirea bunurilor. Pe de altă, același efect determinant în stabilirea cotelor soților îl are și activitatea desfășurată de fiecare în gospodărie și pentru creșterea copiilor, conducând la realizarea unor economii sau la reducerea cheltuielilor gospodărești și constituie indirect o contribuție la dobândirea bunurilor.
În urma administrării probatoriului, respectiv înscrisuri și martorii I. D., I. R., T. I. și P. A., prin încheierea de ședință din 29.11.2013, instanța a admis în raport de dispozițiile art. 339 și 385 cod civil, în parte și principiu acțiunea reclamantei, a admis cererea de intervenție în interesul reclamantei și cererea reconvențională formulată de pârât, constatând că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri: un autoturism marca Opel Astra dobândit în anul 2007, congelator Arctic, frigider Zanussi, televizor Platinium, televizor Teletech, aragaz Tehnoton, mașină de spălat Whirpool, calculator, birou și scaun, mobilă sufragerie compusă din bibliotecă cu mai multe corpuri, colțar, masă cu scaune, mobilă dormitor cu 2 șifoniere, corp suspendat și o canapea extensibilă.
S-a constatat că reclamanta are un drept de creanță în cotă de ½ la apartamentul dobândit prin contractul de schimb din 20.09.1994 pe numele pârâtului, situat în Dr Tr S., ., ..4, ..
S-a constatat că părțile au o datorie comună reprezentând restul împrumutului contractat la BCR cu contractul nr.4146/21.09.2007, respectiv c/valoarea ratelor scadente și dobânzi aferente de la data despărțirii 08.11.2012 la zi și s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților în cote egale.
Pentru evaluarea bunurilor și formarea proiectului de partaj s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare specialitatea construcții și bunuri mobile.
Au fost întocmite trei variante de lotizare, având în vedere valoarea de piață a apartamentului la data efectuării partajului și două variante de lotizare, având în vedere valoarea de piață în anul 1994, respectiv de_ lei vechi din contractul de schimb și pe care pârâtul o susține a fi avută în vedere la omologarea raportului de expertiză.
Cu privire la imobilul pentru care s-a constat prin încheierea interlocutorie un drept de creanță al reclamantei în cotă de ½, pârâtul a susținut că reclamanta nu poate avea un drept exprimat în cotă parte din imobil.
Din probele administrate a rezultat că părțile în perioada când au achiziționat apartamentul au intenționat să dobândească acest bun cu caracter de bun comun și chiar în perioada de concubinaj își administrau veniturile împreună, ulterior căsătorindu-se.
Ca atare, nefiind vorba de un simplu drept de creanță, ci de o contribuție la achiziționarea apartamentului, reactualizarea sumei privind valoarea apartamentului se face prin raportare la prețul de circulație în condițiile în care bunul respectiv a fost achiziționat de părți, dreptul de creanță fiind exprimat într-o cotă parte din bunul respectiv, și nu în raport de indicele de inflație așa cum susține pârâtul. Acesta nu a contestat faptul că părțile și-au administrat bunurile împreună, întreținând relații de concubinaj după care s-au căsătorit. N-a fost o simplă relație de prietenie între părți.
Prin încheierea de ședință din data de 29.11.2013 a fost admisă în parte și principiu acțiunea formulată de reclamanta pârâtă D. Anișoara, fostă D., în contradictoriu cu pârâtul reclamant D. C.. A fost admisă cererea de intervenție formulată de intervenientul D. C. în interesul reclamantei-pârâte. A fost admisă în principiu cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant D. C. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă D. Anișoara fostă D..
S-a constatat că cei doi soți au dobândit în timpul căsătoriei cu o contribuție egală, următoarele bunuri: un autoturism marca Opel Astra dobândit în anul 2007, congelator Arctic, frigider Zanussi, televizor Platinium, televizor Teletech, aragaz Tehnoton, mașină de spălat Whirpool, calculator, birou și scaun, mobilă sufragerie compusă din bibliotecă cu mai multe corpuri, colțar, masă cu scaune, mobilă dormitor cu 2 șifoniere, corp suspendat și o canapea extensibilă.
S-a constatat că părțile au o datorie comună reprezentând restul împrumutului contractat la BCR, urmând a fi suportat în părți egale de părți în cote egale, de la data divorțului respectiv 08.11.2012 la zi.
S-a constatat că reclamanta are un drept de creanță în cotă de ½ la apartamentul dobândit prin contractul de schimb din 20.09.1994 pe numele pârâtului, situat în Dr Tr S., ., ..4, .
S-a dispus ieșirea din indiviziune în cote de ½ pentru fiecare și efectuarea unei expertize judiciare, pentru evaluarea bunurilor și formarea loturilor specialitatea construcții și bunuri mobile.
Împotriva încheierii din 29.11.2013 și a sentinței civile nr. 198/28.03.2014, pronunțate de Judecătoria Drobeta T. S. a declarat apel pârâtul D. C., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la disp. art. 294 c.pr.civ., tribunalul a constatat că este nefondat și l-a respins pentru următoarele considerente:
Primul motiv de apel vizează încălcarea dispozițiilor legale privind dobândirea bunurilor de concubini cu consecința stabilirii eronate și în lipsa probelor a contribuției intimatei reclamante la dobândirea apartamentului în litigiu în cotă de ½ și față de acest motiv, tribunalul constată că probele administrate atât în fața instanței de fond cât și în apel au dovedit cu prisosință că părțile au intrat în relația de concubinaj în anul 1993 și au locuit într-o garsonieră ce ulterior a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 1328 /1.09.1994.
Conform contractului de vânzare cumpărare garsoniera a fost achiziționată cu suma de 375.449 lei iar ulterior în data de 28 septembrie 1994, aceasta a făcut obiectul contractului de schimb încheiat între apelantul D. C. și numiții H. I. și H. V. prin care apelantul a devenit proprietarul apartamentului în litigiu. Apartamentul a fost cumpărat de H. I. de la . de 1.041.696 lei.
Prin cererea de chemare în judecată, intimata a relatat că tatăl său a contribuit cu bani atât la dobândirea garsonierei și tot acesta a achitat și prețul apartamentului, ulterior numitul D. C., formulând și cerere de intervenție în sprijinul intimatei reclamante.
În mod corect, instanța de fond a apreciat că tatăl reclamantei a achitat cu ocazia contractului de schimb diferența de valoare dintre cele două imobile aspect ce rezultă din declarațiile martorilor T. I. și P. A.. De altfel, martorul P. A. a fost audiat și în apel, iar din declarația acestuia a rezultat că în anul 1994 era șeful Comisiei de vânzare a locuințelor de serviciu ocazie cu care a întocmit actele de vânzare ale apartamentului în litigiu iar la casieria unității s-a prezentat intervenientul D. C. care a achitat prețul, respectiv peste un milion lei.
Declarația martorului se coroborează cu răspunsul la interogatoriu luat intervenientului D. C., așa încât motivul de apel ce vizează neprobarea aportului intimatei reclamante la dobândirea imobilului nu poate fi reținut cu atât mai mult cu cât martorul P. este singurul martor care a perceput în mod direct situația de fapt dedusă judecății.
Așa fiind se apreciază că în cauză fiind vorba de un bun dobândit de apelant anterior căsătoriei acesta constituie bun propriu însă aceasta nu constituie o dovadă absolută a faptului că doar el ar fi plătit prețul integral al bunului, o astfel de împrejurare având însă rolul unei prezumții relative simple ce, în situația dedusă judecății, a fost răsturnată prin dovezi certe și pertinente contrarii.
Aplicând regulile de probațiune ale dreptului comun la situația de fapt a cauzei și în considerarea regimului juridic al bunului litigios Tribunalul apreciază că instanța de fond a adoptat o soluție legală în cauză și nu găsește nici un argument de legalitate în a modifica în vreun fel această soluție.
Cel de-al doilea motiv de apel vizează modalitatea de atribuire a bunurilor mobile și față de acesta tribunalul a apreciat că lotul apelantului cuprinde și autoturismul marca Opel Astra acesta fiind considerentul pentru care valoarea bunurilor mobile atribuite acestuia este mai mare cu consecința obligării la plata sultei și prin urmare nici acest motiv de apel nu a putut fi primit.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul C. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de astăzi, așa cum rezultă din practicaua hotărârii, Curtea, din oficiu, a invocat excepția netimbrării recursului.
Analizând cu prioritate excepția invocată, se constată următoarele:
Art. 1 din Legea 146/1997 instituie principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, iar potrivit disp. art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997 și art. 35 alin.5 din Ordinul nr. 760/C/1997, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate, cererea părții se anulează ca netimbrată.
Din actele dosarului rezultă că recurentul-pârât nu a timbrat anticipat recursul și nici nu s-a conformat obligației de a timbra cu sumele stabilite de instanță până la termenul de judecată din 06.02.2015, când a fost legal citat cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 2130,42 lei, după cum reiese din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 6 a dosarului de recurs.
În consecință, Curtea, urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 1 și 5 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 și să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului declarat de pârâtul C. D..
Cauza fiind soluționată pe cale de excepție, instanța nu va analiza motivele de casare care vizează fondul litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art.137 Cod proc. civ. soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul C. D. împotriva deciziei civile nr. 101/17.11.2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D. (D.) Anișoara, precum și cu intimatul-intervenient în interesul reclamantei D. C., având ca obiect partaj bunuri comune.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 Februarie 2015.
Președinte, S. A. C. | Judecător, M. M. | Judecător, I. M. |
Grefier, A. Golașu |
Red. AC/16.02.2015
Jud. fond: A. T./Jud. apel: M. C. O. și A. M.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Strămutare. Sentința nr. 144/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
