Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 112/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 112/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 32694/215/2009*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 112
Ședința publică de la 18 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. S.
Judecător - M. M.
Judecător - M. P.-P.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul H. T. împotriva deciziei civile nr. 609 din 16 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul D. – Sectia I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă G. C., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant H. T., reprezentat de avocat C.G. și intimata pârâtă G. C., reprezentată de avocat A. P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, nefiind însă timbrat cu suma de 2135 lei, recurentul reclamant fiind citat cu această mențiune, după care:
Avocat C.G., pentru recurentul reclamant a depus la dosar chitanța nr._-49-0075/18.02.2015 privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 2.135 lei și a învederat că recurentul nu mai insistă în cererea de acordare ajutor public judiciar, renunțând la această cerere.
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra recursului:
Avocat C. G., pentru recurentul reclamant, a expus oral motivele invocate în scris arătând că în mod eronat instanța de apel a admis apelul pârâtei în ceea ce priveste critica referitoare la cheltuielile comune și a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă.
Avocat A.P., pentru intimata pârâtă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/18 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul H. T., domiciliat în C., ..1-3-5, ., . împotriva pârâtei G. C., cu același domiciliu.
A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtă.
Au fost confirmate rapoartele de expertiză efectuate în cauză de experți C. D. A. și P. I. în unica variantă propusă de fiecare expert, atribuind atât autoturismul marca Jeep Grand Cherokee, cu nr. de înmatriculare_ -43.412 lei, cât și imobilul situat în C., . Madona D.), ., .-401.093 lei, reclamantului, cu obligarea acestuia la sultă către pârâtă în sumă de 222.252 lei.
A fost stabilit termen de plată a sultei de către reclamant, 6 luni, de la rămânerea definitivă a hotărârii.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumelor de 4.650 euro și 2.666,61 lei, reprezentând cota de ½ din ratele la apartament și cheltuielile cu utilitățile acestuia achitate, exclusiv, de reclamant.
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți și a mai fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 1100 lei, reprezentând onorariu de experți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18.12.2009, sub nr._, pe rolul Judecătoriei C., reclamantul H. T., a chemat în judecată pe pârâta G. C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună partajarea, într-o cotă majorată pentru el, a bunurilor dobândite de părți pe perioada căsătoriei.
În motivare, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr._/2008 a Judecătoriei C. a fost desfăcută căsătoria părților, pe perioada căreia au fost dobândite un apartament cu 4 camere și îmbunătățiri, precum și bunuri mobile, reprezentând obiecte de mobilier și electrocasnice, la dobândirea lor având o contribuție mai mare decât cea a pârâtei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 36 alin.2 C. Fam.
La data de 09.03.2010, pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând admiterea, în parte, a acțiunii cu motivarea că starea de fapt prezentată de reclamant nu este conformă realității, la dobândirea bunurilor comune având și ea o contribuție, atât cu veniturile realizate din salarii, cât și cu ajutoarele financiare de care a beneficiat din partea unor prieteni din străinătate.
Pe cale reconvențională a solicitat includerea în masa partajabilă și a unui autoturism marca Jeep, tipul Grand Cherokee, cu nr. de înmatriculare Dj-11-TAL.
A depus la dosar, în copie: carte de identitate a autovehiculului, grafic rambursare credit, chitanțe fiscale, bonuri fiscale, ordine de plată numerar, facturi utilități.
La data de 13.04.2010, reclamantul a formulat o precizare la acțiune în care a evaluat bunurile mobile supuse partajului la suma de 11.000 lei, arătând că acestea sunt: frigider, congelator, aragaz, mobilă de bucătărie(corpuri suspendate, masă, colțar, scaun), 2 tv., bibliotecă-4 corpuri, colțar(3+2+1), 2 paturi duble, canapea extensibilă, gresie, faianță, termopane, aer condiționat, 2 șifoniere.
Printr-o nouă precizare depusă la 12.10.2010, reclamantul a arătat că renunță la partajarea bunurilor mobile și a îmbunătățirilor aduse apartamentului în litigiu, solicitând partajarea doar a apartamentului menționat în cererea introductivă de instanță, în cote de ½ pentru fiecare parte, precum și reținerea, în favoarea sa, a unui drept de creanță pentru suma de 7000 euro, reprezentând rate achitate, exclusiv de el, din creditul ipotecar contractat pentru achiziționarea imobilului, precum și cheltuieli cu întreținerea apartamentului.
În privința autoturismul marca Jeep, tipul Grand Cherokee solicitat la partaj de pârâtă, reclamantul a arătat că acesta a fost vândut în timpul căsătoriei, prețul obținut fiind destinat stingerii unor datorii comune.
Prin precizarea depusă la 25.01.2011, pârâta a evaluat autoturismul solicitat prin cererea reconvențională la suma de 8000 lei.
Pe baza materialului probator administrat în cauză, la 20.09.2011, instanța a pronunțat o încheiere de admitere în principiu, prin care a admis în parte și în principiu acțiunea precizată și, în principiu, cererea reconvențională formulată de pârâtă, constatând că părțile au dobândit, pe perioada căsătoriei, următoarele bunuri: un apartament cu 4 camere și dependințe, situat în C., . Madona D.), ., . și un autoturism marca Jeep Grand Cherokee, cu nr. de înmatriculare_ .
Ieșirea din indiviziune a părților s-a dispus în cote de ½ pentru fiecare.
De asemenea, s-a constatat, în favoarea reclamantului, un drept de creanță pentru sumele de 4.650 euro și 2.660,61 lei, reprezentând cota de ½ din ratele la apartament și cheltuieli cu utilitățile acestuia achitate, exclusiv, de reclamant.
S-a dispus efectuarea unor expertize în specialitățile construcții și evaluări bunuri mobile, pentru evaluare și lotizare, cu un onorariu de 700 lei, pentru expertul constructor și 400 lei pentru cel evaluator, în sarcina ambelor părți.
Rapoartele de expertiză dispuse în cauză au fost efectuate de experți C. D. A., în specialitatea construcții și P. I., în specialitatea evaluări bunuri mobile, fiecare expert propunând o singură variantă de lotizare.
Față de expertiza în specialitatea construcții s-au formulat obiecțiuni de pârâtă, aceasta arătând că expertul constructor nu a folosit o metodă de evaluare admisă pentru construcții.
Obiecțiunile au fost încuviințate de instanță dispunându-se emiterea unei adrese către expert pentru a răspunde la ele.
Răspunsul la obiecțiuni a fost depus la data de 29.08.2012, expertul arătând că metoda de evaluare folosită conduce la stabilirea prețului tehnic al apartamentului, indicele de individualizare pentru determinarea valorii de circulație fiind calculat în anexa AO, metodele de evaluare indicate de pârâtă neputându-se preta la expertize judiciare.
Și față de acest răspuns s-au formulat obiecțiuni de pârâtă, aceasta solicitând efectuarea unei contraexpertize, solicitare respinsă de instanță ca neîntemeiată.
Ținând cont de încheierea de admitere în principiu, instanța, în raport de dispozițiile art. 728 C.civ., art. 36 alin. 1 C.fam. și art. 6739 C.proc.civ., a admis în parte și în fond, acțiunea precizată și, în fond, cererea reconvențională formulată de pârâtă, urmând a confirma rapoartele de expertiză efectuate în cauză în unica variantă propusă de fiecare expert, variantă ce respectă posesia bunurilor de către părți, atribuind atât autoturismul marca Jeep Grand Cherokee, cu nr. de înmatriculare_ -43.412 lei, cât și imobilul situat în C., . Madona D.), ., .-401.093 lei, reclamantului, cu obligarea acestuia la sultă către pârâtă în sumă de 222.252 lei.
Ca termen de plată a sultei de către reclamant, instanța a stabilit 6 luni, de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În raport de dispozițiile art. 32 lit. b C. fam., instanța a obligat pe pârâtă la plata către reclamant a sumelor de 4.650 euro și 2.666,61 lei, reprezentând cota de ½ din ratele la apartament și cheltuielile cu utilitățile acestuia, achitate exclusiv, de reclamant, acestea constituind o datorie comună a părților, legea prezumând că reprezintă un interes al căsniciei, urmând a fi suportate, în părți egale, de fiecare dintre foștii soți.
În temeiul art. 276 C.p.c., instanța a compensat, în parte, cheltuielile de judecată și va mai obliga pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 1100 lei, reprezentând onorariu de experți.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul H. T., cât și pârâta G. C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Pârâta a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii introductive precizate și admiterea cererii reconvenționale.
In motivare, a arătat că fără suport probatoriu instanța a obligat-o la plata către reclamant a sumelor de 4650 euro și 2660,61 lei, reprezentând cota de 1/2 din ratele la apartament si cheltuielile cu utilitățile acestuia, achitate exclusiv de reclamant. Nu s-a dovedit în cauză, și nici nu s-a administrat nici o probă în acest sens, că reclamantul-pârât Hirah T. a achitat exclusiv rate la apartament sau din cheltuielile cu utilitățile .
A mai arătat apelanta pârâta că a depus înscrisuri din care a rezultat că a achitat cea mai mare parte din cheltuielile de întreținere ale imobilului: gaze, energie electrică, întreținere și că, desi majoritatea contractelor de furnizare servicii cât și contractul cu UNICREDIT TIRIAC SA sunt încheiate cu reclamantul, Hirah T., (așa cum rezultă și din actele existente la dosar) ea a făcut plățile, inclusiv cele făcute la Banca pentru apartament.
A susținut că a primit diverse ajutoare materiale de la prieteni și rude din străinătate (a și depus dovada sumelor primite prin Moneygram sau BCR) si cu aceste sume a contribuit și ea la rata lunară de la bancă pentru apartament, chiar dacă chitanțele au fost eliberate pe numele titularului contractului. Apelantul Hirah T. nu a depus nici o dovada a veniturilor sale.
A considerat apelanta că trebuie refăcute rapoartele de expertiza efectuate în cauză de experții C. D. A. și P. I..
În apelul formulat de reclamantul H. T., împotriva sentinței și a încheierii de admitere în principiu de la 20.09.2011 în temeiul art. 287 alin. (2) C.pr.civ. se arată următoarele.
Reclamantul a solicitat instanței partajarea bunurilor comune achiziționate de către soți în timpul căsătoriei, respectiv un apartament cu 4 camere situat în C., .. D. a pasivului masei de partajat reprezentat de creditul ipotecar, produs bancar achiziționat în vederea dobândirii bunului imobil anterior aminti, precum și constatarea unu drept de creanța al apelantului împotriva pârâtei G. C., reprezentant de 50% din contravaloarea ratelor de credit achitate de către reclamant în vederea stingerii pasivului succesoral precum și a cheltuielilor administrative.
Prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 20.09.2011, instanța de fond a reținut că masa de partajat este compusă din apartamentul situat în C., .. D., precum și dintr-un autoturism Grand Cherokee, reținând totodată un drept de creanța al său în cuantum de – 4650 Euro si 2.660,61 lei.
A apreciat încheierea astfel pronunțata drept netemeinica și nelegală pentru următoarele considerente.
Potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (5) C.pr.civ., instanța are obligația să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt si de drept in temeiul cărora și-au format convingerea de a pronunța respectiva hotărâre.
In acest sens, a arătat că instanța nu numai că nu a motivat de ce nu a reținut ca pasiv al masei partajabile creditul ipotecar contractat în vederea achiziționării bunului imobil dar nici nu s-a pronunțat asupra acestei cereri.
Astfel, prin precizarea acțiunii inițiale formulate la data de 12.10.2010, a precizat ca solicita partajarea in cote egale a pasivului masei de partaj reprezentat de creditul ipotecar contractat in vederea achiziționării bunului imobil anterior menționat.
Instanța de fond, a luat act de aceasta precizare doar in ceea ce privește dreptul de creanța al apelantului și a analizat aceasta cerere fără însă a se pronunța și asupra cererii privind pasivul masei partajabile.
Având în vedere caracterul imperativ al dispozițiilor art.261 alin. (5) C.pr.civ., a apreciat că fără arătarea motivelor sau a probelor nu se poate exercita controlul judiciar, ducând la nulitatea hotărârii, conform art. 105 alin. (2) C.pr.civ., drept pentru care din acest punct de vedere solicita admiterea apelului, anularea sentinței și încheierii apelate si trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
In cazul în care cauza se va trimite spre rejudecare învederează că împrumutul făcut pentru achiziționarea unui imobil bun comun al soților constituie o datorie . art. 32 din Codul familiei.
Împrumutul respectiv constituie o cheltuială făcută cu administrarea unui bun comun, în accepțiunea art. 32 lit. „a" din Codul familiei și în respectarea cerințelor care se desprind din acest text de lege, respectiv: să fie vorba de o „cheltuială de administrare", în legătura cu un bun comun, să fie „făcută" cu administrarea bunurilor comune iar obligația sa fie asumata prin act juridic de către un singur soț.
Fiind vorba de un împrumut făcut pentru cumpărarea bunului comun, actul prin care s-a creat obligația se considera încheiat, din punct de vedere juridic, de către ambii soți, deși a fost efectiv încheiat numai de către unul dintre soți. Aceasta in virtutea dispozițiilor art. 35 din Codul Familiei, potrivit cărora „soții administrează si folosesc împreună bunurile comune și dispun tot astfel de ele" și oricare dintre soți, exercitând singur aceste drepturi, este socotit ca are si consimțământul celuilalt soț, adică in temeiul prezumției legale de mandat tacit reciproc între soți. Prin urmare, soțul care apare în actul încheiat cu privire la administrarea bunurilor comune figurează in nume propriu (art. 32 lit. „a" Cod. Fam.) și în numele celuilalt soț (art. 35 Cod. Fam.). soți-datorii-comune-314-2011.
Totodată, a apreciat că în mod greșit instanța de fond a reținut ca făcând parte din masa partajabilă a bunului mobil autoturism Grand Cherokee având în vedere că acesta a fost vândut în timpul căsătoriei celor doi soți, banii obținuți fiind folosiți în scopul achitării unor datorii comune.
In acest sens, învederează că autoturismul a fost radiat de pe rolul fiscal al apelantului in timpul căsătoriei.
Nici sub acest aspect, instanța nu a precizat care sunt motivele de fapt și de drept pentru care autoturismul a fost reținut la masa partajabila, având in vedere ca la data desfacerii căsătoriei acesta nu mai era în proprietatea soților.
In ceea ce privește sentința civilă nr._/18.09.2012 a apreciat că aceasta este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente.
Astfel, cu toate că apelantul a depus după data pronunțării încheierii de admitere în principiu, acte din care rezulta majorarea dreptului de creanța al apelantului prin plata ratelor aferente creditului bancar solicitând instanței actualizarea acestuia, instanța nu s-a pronunțat acestui aspect.
Mai mult decât atât prin obligarea sa la plata sultei către parata intimata fără a lua în calcul creditul ipotecar la stabilirea acesteia s-a încălcat principiul egalității si echității partajului, potrivit căruia partajanții trebuie să primească pe cat posibil aceeași cantitate de drepturi si obligații.
Ori, procedând astfel instanța de fond a creat o sarcina excesiva in sarcina apelantului reclamant.
Astfel cu toate că acestuia i se atribuie în natura bunul imobil situat în C., .. D., instanța nesocotește că acesta este grevat de sarcini care au profitat ambilor partajanți.
Având în vedere că reclamantul are obligația de a plăti sulta reprezentând 50% din valoarea apartamentului dar și nereținerea la masa partajabilă a pasivului succesoral, reclamantul în final achitând obligațiile sale stabilite de către instanță, reachită bunul: 50% sulta plus aproximativ 50% din valoarea rămasa neachitată a creditului ipotecar.
Luând în considerare dispozițiile art. 6739 C.pr.civ. și art. 741 C.civ., a apreciat că valoarea apartamentului ar trebui diminuată cu valoarea restantă a creditului ipotecar ori valoarea sultei ce trebuie achitată intimatei-pârâte diminuată cu 50 % din valoarea restantă a creditului ipotecar.
In acest scop în temeiul art. 292 C.pr.civ. a solicitat efectuarea expertize contabile din care să rezulte valoare restanta a creditului ipotecar și totodată efectuarea unei expertize în specialitatea construcții civile în vederea evaluării bunului imobil, apartament cu 4 camere in raport de valoarea sarcinilor pecuniare ce îl grevează.
În temeiul art.294 alin. (2) C.pr.civ., solicită actualizarea dreptului de creanța al apelantului cu contravaloarea a 50% din cuantumul ratelor achitate de la pronunțării încheierii de admitere în principiu, respectiv 20.09.2011 precum si a cheltuielilor de întreținere și administrare a bunului imobil efectuate de subsemnatul de la acea data.
Intimatul reclamant H. T. în temeiul art. 289 alin. (2) C.pr.civ. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat de către intimata-parat G. C. având în vedere următoarele considerente:
In ceea ce privește teza potrivit căreia fără suport probatoriu instanța l-a obligat la plata sumelor de 4650 euro si 2660.61 lei apreciază ca aceasta este netemeinică având în vedere următoarele considerente.
Astfel, a învederat că la dosarul cauzei, în fața Judecătoriei C., administrându-se proba cu înscrisuri, s-a dovedit plata de către reclamant a 33 de rate a 500 de euro fiecare rezultând astfel un total de 16.500 euro, prin urmare un drept de creanță în cuantum de 8.250 Euro, din care instanța a reținut și obligat doar la suma de 4.650 Euro.
In acest sens, a învederat că după pronunțarea IAP-ului și până la momentul pronunțării sentinței apelate, cu toate că dispozițiile art.132 alin. (2) C.pr.civ.. prevăd si acorda părtilor posibilitatea de a-si modifica câtimea pretențiilor solicitate, instanța nu a luat in calcul precizările ulterioare și înscrisurile doveditoare depuse in acest sens de către apelantul.
In ceea ce privește, cheltuielile de întreținere a învederat că la filele 105 - 116 sunt depuse acte care dovedesc plata de către apelantul a unei sume de 4.796, 60 lei; fila 136 - 38 lei; filele_.65 lei; fila_ lei; fila 142 - 39 lei. lila 213 - 198 lei, rezultând astfel un total de 5450.65 lei, instanța obligând intimata pârâta la mai puțin de 1/2 față de cum se solicitase, respectiv 2.660,61 lei față de 2.725,32 lei.
Având în vedere aceste considerente, a apreciat neîntemeiată critica potrivit căreia fără suport probatoriu instanța a obligat intimata pârâta la plata a 50% din contravaloarea cheltuielilor efectuate de către apelantul pentru cei doi coproprietari.
In ceea ce privește afirmația potrivit căreia, intimata a efectuat aceste cheltuieli o consideră neadevărată și îndoindu-se de veridicitatea acesteia în temeiul art. 172 si urm. C.pr.civ., solicită prezentarea înscrisurilor originale despre care se face vorbire.
Mai mult decât atât. intimata-pârâta nu a solicitat nici prin întâmpinare și nici prin cererea reconvențională depuse la data de 09.03.2010 instanței să se ia act de cheltuielile comune achitate de către aceasta, drept pentru care în temeiul art. 294 alin. (1) C.pr.civ.. apreciază ca aceasta este o cerere nouă inadmisibil formulata în cadrul apelului.
Totodată, a arătat că cu toate că intimata-pârâtă a precizat că va răspunde detaliat după ce reclamantul își va preciza acțiunea, la precizarea de acțiune din data de 12.10.2010 nu a formulat întâmpinare, drept pentru care în temeiul art. 118 C.pr.civ., este decăzută din dreptul de a formula apărări in cauza.
In ceea ce privește refacerea expertizelor judiciare apreciază aceasta cerere neîntemeiată în parte.
Prin decizia civilă nr.609 din 16 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul D. – Sectia I Civilă, în dosar nr._, s-au admite apelurile formulate de reclamantul H. T., împotriva sentinței civile nr. _/18 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
S-a anulat încheierea de admitere în principiu din data de 20.09.2011 și sentința civilă nr._/18.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. și s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria C..
În privința primului motiv de apel invocat de apelantul H. T. referitor la nepronunțarea instanței de fond asupra cererii sale prin care a solicitat partajarea in cote egale a pasivului masei de partaj reprezentat de creditul ipotecar contractat in vederea achiziționării bunului imobil, Tribunalul l-a aprecial ca fiind întemeiat.
Astfel, prin acțiunea formulată, astfel cum a fost precizată la 12.10.2009 (f.38 dosar fond), reclamantul H. T. a solicitat instanței și partajarea în cote egale a pasivului comunitar reprezentat de creditul ipotecar contractat de părți în timpul căsătoriei în vederea achiziționării apartamentului, capăt de cerere distinct de cel privind constatarea existenței unui drept de creanță în favoarea reclamantului în sumă de 7000 euro reprezentând rate achitate după desfacerea căsătoriei, exclusiv de el, din creditul ipotecar contractat pentru achiziționarea imobilului, precum și cheltuieli cu întreținerea apartamentului. Prima instanța nu s-a pronunțat asupra cererii reclamantului privind partajarea datoriei comune, necercetând cauza sub acest aspect.
Relativ la motivul de apel invocat de apelantul reclamant ce vizează nemotivarea de către instanța de fond a capătului de cerere privind constatarea existenței unui drept de creanță, Tribunalul îl apreciază, de asemenea, ca fiind întemeiat, din considerentele încheierii de admitere în principiu și sentinței civile apelate nerezultând care au fost motivele pentru care instanța de fond a constatat existența unui drept de creanță, în favoarea reclamantului, pentru sumele de 4.650 euro și 2.660,61 lei. În lipsa unei astfel de motivări, instanța de apel nu poate verifica modul de stabilire a acestor sume.
În acest sens, Tribunalul a reținut că instanța de fond s-a rezumat la a arăta că „prin înscrisurile depuse la dosar de reclamant s-a făcut dovada achitării de către acesta a unor rate la creditul contractat în vederea cumpărării apartamentului în litigiu în sumă de 9.300 euro, precum și a unor cheltuieli cu utilitățile apartamentului în sumă de 5321,22 lei”, fără a face cel puțin o enumerare a înscrisurilor avute în vedere, fără a indica filele din dosar la care se regăsesc aceste înscrisuri. În privința ratelor din credit nu a indicat ce perioadă a luat în calcul, iar în privința cheltuieli cu utilitățile apartamentului nu a arătat ce reprezintă acestea.
Astfel, hotărârea primei instanțe cu privire la constatarea dreptului de creanță este nemotivată, neregăsindu-se în cuprinsul acesteia argumentarea rațiunii ce l-a determinat pe judecător să adopte soluția dispusă în cauză. Or, hotărârea judecătorească nu este un act discreționar, ci rezultatul unui proces logic de analiză a probelor aflate la dosar în scopul aflării adevărului și justei soluționări a cauzei. În plus, motivarea hotărârii judecătorești justifică echitatea procesului, pe de o parte, prin dreptul părților de a fi convinse că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate probele propuse de acestea și, pe de altă parte, prin dreptul părților de a cunoaște oportunitatea promovării căii de atac.
Procedând în acest fel, prima instanță a încălcat dispozițiile art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ. care prevăd obligativitatea arătării motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, făcând practic imposibil de realizat misiunea instanței de apel de a controla hotărârea atacată.
Sub aspectul motivului de apel invocat de apelantul reclamant în sensul că prima instanța nu a precizat care sunt motivele de fapt și de drept pentru care autoturismul a fost inclus la masa partajabila având în vedere că acesta a fost vândut în timpul căsătoriei celor doi soți, Tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanța a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, existent la fila 75 din dosar s-a făcut dovada dobândirii de către foștii soți la data de 02.04.2008 și a unui autoturism marca Jeep Grand Cherokee. Observând înscrisul de la fila 75 din dosarul de fond instanța de apel constată că este vorba de contractul de vânzare cumpărare prin care autoturismul în discuție a fost vândut de reclamant. La dosarul instanței de fond există și cartea de identitate a vehiculului (f.25) și adresa Primăriei C. - Serviciul Impozite și Taxe (f.165 ) în care se arată că mijlocul de transport marca Jeep Grand Cherokee, . nr._ figurează înregistrat pe numele H. T. și C., dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare din data de 07.01.2009, probe ce nu au fost evaluate de către prima instanță.
În ceea ce privește motivul de apel invocat de apelanta pârâta G. C. referitor la constatarea dreptului de creanță în favoarea reclamantului, Tribunalul a reținut aceleași considerentele ca cele expuse cu ocazia analizării celui de-al doilea motiv invocat de către apelantul reclamant, și anume că, fără o analiză a probelor administrate în cauză pe acest aspect, fapt ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, instanța de apel nu poate exercita controlul judiciar.
Prin motivele de apel apelanta pârâta a adus critici rapoartelor de expertiză efectuate la fond de experții C. D. A. și P. I., solicitând refacerea acestora, însă ulterior, la termenul din 06.05.2014, a arătat că nu mai insistă în această proba.
Pentru considerentele anterior expuse, Tribunalul a reținut că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, iar în absența cercetării fondului cauzei dezlegările primei instanțe nu pot fi cenzurate de instanța de apel, astfel că, în raport de disp. art. 297 alin.1 C.p.c ., văzând cererea apelantului reclamant de trimitere a cauzei spre rejudecare instanței de fond, va admite apelurile declarate, va anula încheierea de admitere în principiu și sentința apelate și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu prilejul rejudecării cauzei, prima instanța va cerceta fondul cauzei în baza analizării probelor administrate și a stării de fapt confirmată de acest probatoriu. Totodată, aceasta va avea în vedere și celelalte critici formulate de apelanți, inclusiv cele privind stabilirea loturilor, va pune în discuția părților și va administra toate probele necesare și utile pentru pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice. În privința autoturismului marca Jeep Grand Cherokee, va face o evaluare a întregului material probator administrat în cauză, inclusiv a înscrisurilor noi depuse în faza apelului, observând succesiunea contractelor de vânzare-cumpărare, și va administra orice alte probe pentru a stabili daca acest bun mobil face parte din masa bunurilor comune, motivând în fapt și în drept soluția dispusă, indicând în concret probele care i-au format convingerea și răspunzând argumentat la toate susținerile părților.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul H. T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că în mod eronat instanța de apel a admis apelul formulat de apelanta pârâtă în ceea ce privește critica referitoare la cheltuielile comune achitate de către aceasta.
S-a arătat că instanța de apel nu a precizat considerentele în temeiul cărora a admis această critică și nu a analizat apărările apelantului H. T. privind apărările pârâtei G. C., nepronunțându-se asupra faptului că intimata pârâtă nu a solicitat nici prin întâmpinare și nici prin cererea reconvențională depusă la 09.03.2010 să se ia act de cheltuielile comune achitate de către aceasta.
În aceste condiții, recurentul a arătat că instanța de apel nu a analizat dacă apelanta pârâtă este sau nu decăzută din dreptul de a face apărări în ceea ce privește persoana care a plătit datoriile curente și din dreptul de a face solicitări, recurentul apreciind că acestea sunt cereri noi în raport de cererile și apărările formulate în fața instanței de fond.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 cod procedură civilă.
Intimata pârâtă a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant, cu cheltuieli de judecată.
Curtea, analizând decizia prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că recursul este nefondat și se va respinge pentru următoarele considerente :
În esență, criticile formulate de recurentul reclamant vizează greșita admitere de către instanța de apel a apelului declarat de pârâtă, susținând că nu au fost analizate apărările reclamantului, în raport de motivele de apel formulate de către pârâtă.
Prin decizia civilă nr.609 din 16 septembrie 2014, pronunțată de către instanța de apel, au fost admise apelurile declarate de către reclamant și de către pârâtă împotriva sentinței civile nr._ din 18 sept.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, au fost anulate încheierea de admitere în principiu din 20.09.2011 și sentința civilă nr._ din 18.09.2012 și a fost trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria C..
Raportat la apelul declarat de reclamant, instanța de apel a reținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii reclamantului privind partajarea datoriei comune, necercetând cauza sub acest aspect și nici asupra capătului de cerere privind constatarea existenței unui drept de creanță pentru sumele de 4650 Euro și 2660,61 lei, instanța de control judiciar neputând verifica modul de stabilire a acestor sume.
De asemenea s-a reținut că instanța de fond nu a evaluat probele administrate în privința dobândirii și înstrăinării autoturismului marca Jeep Grand Cherochee.
Cu privire la apelul declarat de pârâtă în privința constatării dreptului de creanță în favoarea reclamantului, au fost avute în vedere aceleași considerente ca cele expuse la analiza celui de-al doilea motiv invocat de apelantul reclamant, respectiv neanalizarea probelor administrate în cauză pe acest aspect, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.
Instanța de apel a reținut că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, iar în absența cercetării cauzei, dezlegările primei instanțe nu pot fi cenzurate de instanța de apel, și de asemenea că au fost încălcate dispozițiile art.261 alin.5 Cod procedură civilă, care prevăd obligativitatea arătării motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
În raport de aceste considerente au fost anulate încheierea de admitere în principiu și sentința civilă, fiind trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria C., cu indicația pentru prima instanță de a cerceta fondul cauzei în baza analizării probelor administrate și a stării de fapt confirmată de acest probatoriu și de a se avea în vedere și celelalte critici formulate de apelanți, inclusiv cele privind stabilirea loturilor, va pune în discuția părților și va administra toate probele necesare și utile pentru pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice. În privința autoturismului marca Jeep Grand Cherokee, va face o evaluare a întregului material probator administrat în cauză, inclusiv a înscrisurilor noi depuse în faza apelului, observând succesiunea contractelor de vânzare-cumpărare, și va administra orice alte probe pentru a stabili daca acest bun mobil face parte din masa bunurilor comune, motivând în fapt și în drept soluția dispusă, indicând în concret probele care i-au format convingerea și răspunzând argumentat la toate susținerile părților.
În aceste condiții, dispunându-se anularea încheierii de admitere în principiu și a sentinței civile cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond( urmare a solicitării exprese a apelantului-reclamant prin motivele de apel-fila 25 dosar apel), din cauza necercetării fondului cauzei și nemotivării soluției adoptate, în mod corect instanța de apel nu a făcut referire la apărările apelantului reclamant raportat la apelul pârâtei privind cheltuielile comune achitate de pârâtă.
Reținându-se că instanța de fond nu a analizat probele administrate și nu a motivat hotărârea adoptată, instanța de apel nu putea analiza pe fond apărarea reclamantului privind termenul până la care pârâta putea să solicite partajarea cheltuielilor comune achitate de către aceasta sau susținerea că respectiva cerere reprezenta o cerere nouă, inadmisibilă în cadrul soluționării apelului.
Recursul reclamantului este practic lipsit de obiect, raportat la soluția instanței de apel de anulare a încheierii de admitere în principiu și a sentinței civile cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond; criticile recurentului reclamant s-ar fi putut raporta la decizia pronunțată în apel, dacă instanța de apel ar fi analizat pe fond soluția pronunțată de către prima instanță și nu s-ar fi dezînvestit, trimițând cauza spre rejudecare la Judecătoria C..
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de casare sau modificare prev. de art. 304 pct. 1- 9 cod procedură civilă, în baza art. 312 alin.1 cod procedură civilă rap. la art. 304 cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
În baza art.274 cod procedură civilă, recurentul reclamant va fi obligat să plătească intimatei pârâte 800 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul H. T. împotriva deciziei civile nr. 609 din 16 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul D. – Sectia I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă G. C..
Obligă recurentul la 800 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei pârâte.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2015.
Președinte, E. S. | Judecător, M. M. | Judecător, M. P.-P. |
Grefier, V. R. |
Red.jud.E.S.
Tehn.MC/2 ex.
j.a. I.S. D.
A.M.M.
j.f. A.M. V.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
