Pretenţii. Decizia nr. 5635/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5635/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 5635/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 5635/2015
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE FLORICA DIACONESCU
Judecător I. V.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul reclamant D. D. M. cu domiciliul procesual ales la cabinet de avocat STANIȘEL S. ȘI M. D., domiciliată în Tg.J., ., județul Gorj, împotriva sentinței civile nr.87/30.03.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. D. A., cu domiciliul ale în București, CS Dinamo Bucuresti, ., nr.7-9, sector 2, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul reclamant D. D. M., reprezentat de avocat S. S. cu împuternicire avocațială la dosar și intimatul pârât S. D. A., reprezentat de avocat Harș H. M. cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat depunerea la dosarul cauzei a cererii de repunere pe rol formulată de apelantul reclamant D. D. M. cauza fiind suspendată pentru lipsa părților la data de 24 septembrie 2015.
În temeiul dispozițiilor art. 245 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat cererea formulată de apelantul reclamant D. D. M. și a dispus repunerea cauzei pe rol.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat instanța constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Avocat S. S. pentru apelantul reclamant D. D. M., față de motivele invocate în scris pe care le a dezvoltat oral a pus concluzii de admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței apelate iar pe fond admiterea cererii de despăgubiri civile așa cum a fost formulată și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor materiale reprezentând: salariile pe patru luni, cheltuieli cu ocazia conferinței de la hotel Funisia, diurnă în valoare de 4500 lei. Operația estetică în valoare de 5000 lei a fost acordată de instanța de fond.
Avocat S. S. prezintă două chitanțe, învederând că sunt chitanțe depuse la dosar în fața instanței de fond.
Arată că nu depune chitanțe de cheltuieli pe faza apelului, chitanțele de cheltuieli de judecată au fost numai în fața instanței de fond, dar cheltuielile formulate la fond acoperă și faza de judecată a apelului.
Învederează că nu au fost acordate cheltuieli de judecată la fond.
Arată că s-a dispus o compensare la fond a cheltuielilor de judecată și totodată că nu a prezentat critici exprese în apel cu privire la soluția pronunțată pe cheltuieli de judecată.
Depune în fața instanței două chitanțe, respectiv chitanța nr.324/06.12.2012 și chitanța nr.225/17.04.2012, cu precizarea că aceste chitanțe prezintă onorariu de avocat plătit către un alt cabinet de avocatură și într-un alt dosar, respectiv în dosarul penal care s-a cercetat această situație (scandalul produs la Clubul Sportiv între cele două părți litigante).
La interpelarea instanței cu privire la faptul, dacă cele două chitanțe de plată reprezentând onorariu de avocat din dosarul penal au fost invocate în fața instanței de fond ca făcând parte din daunele morale solicitate, răspunsul apărătorului apelantului reclamant este negativ.
Arată că nu a criticat compensarea cheltuielilor de judecată deoarece i s-a părut corectă soluția dată în raport de rezolvarea petitului principal și față de cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate de partea adversă, care a fost net deasupra celor solicitate de reclamant la fond.
Revine și arată că solicită jumătate din cheltuielile de la fond ca fiind făcute în fața instanței de apel.
Avocat Harș H. M. pentru intimatul pârât S. D. A., față de motivele invocate prin întâmpinare a pus concluzii de respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul Gorj. A solicitat cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. J. sub nr._ reclamantul D. D. M. a chemat în judecată pe pârâtul S. D. A., solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să oblige pârâtul la plata despăgubirilor civile constând în cheltuieli materiale în cuantum de_ lei și daune morale în cuantum de 300.000 lei.
În motivarea cererii, s-a arătat că în data de 11.03.2012, la finalul meciului Energia Târgu Jiu – CSM București, aflându-se la vestiar și purtând o discuție cu colegul de echipă pe nume M., a fost lovit prin surprindere cu pumnul în arcada stângă de către coechipierul S. D. A., iar în urma loviturii a căzut inconștient la podea. A învederat reclamantul că fost agresat verbal de către pârât chiar înainte de a avea o discuție cu numitul M..
Reclamantul a arătat că a fost transportat de urgență cu salvarea la spitalul Târgu Jiu, unde a primit îngrijiri medicale și i s-au aplicat patru copci la arcada ochiului stâng, conform certificatului medico-legal nr. 347/15.03.2012.
De asemenea, a arătat că a formulat plângere penală, înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești sub nr. 4879/P/2012, dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei.
Totodată, a arătat că în cadrul dosarului nr. 4879/P/2012 nu a fost soluționată latura civilă, acesta fiind motivul promovării prezentei acțiuni.
Reclamantul a precizat că daunele morale constau în contravaloare servicii medicale operație estetica pentru înlăturarea cicatricelor ramase ca urmare a loviturilor primite în cuantum de 5000 lei, a serviciilor hoteliere si de protocol efectuate cu ocazia conferinței de presa organizate cu scopul de a justifica plecarea de la echipa CSM București si pentru a-și expune punctul de vedere cu privire la situația apăruta in articolele de presa pe tema acestui incident, in cuantum de 1427 RON, conform factura nr. F401 nr._/09.04.2012, contravaloarea salariului pe lunile aprilie, mai, iunie, iulie, respectiv 2500 euro/ luna in suma totala de 10 000 euro, precum și contravaloare diurna și prime echipa naționala pe perioada cat a fost reziliat contractul, in cuantum de 4500 RON.
În ceea ce privește daunele morale, acestea constau în suferința fizica și psihica la care a fost supus, dar mai ales imaginea de sportiv care a fost grav afectată.
A susținut reclamantul că după acest eveniment a fost nevoit sa răspundă multor întrebări legate de ceea ce s-a întâmplat în ziua incidentului cât și ulterior, fiind asaltat de presă, apărând tot felul de articole din care reieșea uneori realitatea, dar de cele mai multe ori îl incriminau. Perioada în care a rămas liber de contract, ca urmare a desfacerii acestuia, a fost una greu de suportat, având in vedere ca este la vârsta la care își dorește sa se perfecționez ca sportiv de talie naționala si internaționala. In aceea perioada Clubul Sportiv Municipal București, echipa la care activa, era în negocieri pentru încheierea unui contract de transfer la MKBVeszprem-Ungaria.
Toate aceste suferințe neplăcute au condus inevitabil la pierderea acestor oportunități, care i-ar fi adus pe lângă câștiguri materiale si multe reușite profesionale la nivel internațional.
A considerat că toate suferințele fizice si psihice pe care le-a suferit si ale căror sechele posttraumatice le poartă în continuare se afla în strânsa legătura de cauzalitate cu fapta penală.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 19 și următoarele, art.27 și următoarele Cod procedură penală și art. 113 pct. 9 Cod pr. civ.
Cererii de chemare în judecată i-au fost anexate înscrisuri.
În cauză pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării acțiunii, iar pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamant.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat prin Ordonanța nr. 4879/P/2010 din 08.10.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod penal și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ, respectiv amendă de 1000 lei.
În timpul urmăririi penale a recunoscut că la data de 10.04.2012, după terminarea unui meci de handbal desfășurat între Energia Tg J. și C.S.M. București, în timp ce se aflau în vestiar, l-a lovit pe reclamant, lovitură ce a necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale.
A menționat că reclamantul a omis intenționat să prezinte și circumstanțele reale în care a avut loc incidentul și cauzele care l-au generat, determinate exclusiv de comportamentul reclamantului și de starea tensionată creată la nivelul echipei, care suferise o înfrângere la care a contribuit major chiar acesta, prin eliminarea lui pe parcursul meciului.
A considerat că acțiunea în despăgubiri, cheltuieli materiale și daune morale, în expresia sumelor solicitate este justificată în parte, doar pentru suma de 5000 lei, reprezentând contravaloarea tratamentului medicamentos și alte cheltuieli aferente cu acest titlu, pe care este de acord să le achite, restul pretențiilor fiind lipsite de suport legal.
În ceea ce privește daunele materiale reprezentând contravaloare servicii hoteliere și de protocol efectuate cu ocazia conferinței de presă, contravaloare salarii lunile aprilie, mai, iunie, iulie și respectiv contravaloare diurnă și prime echipă națională, pârâtul susține că nu îi sunt imputabile, având în vedere că reclamantului i-a fost reziliat contractul din culpa acestuia, personal neavând nicio contribuție în luarea acestei decizii de către Clubul Sportiv Municipal București, for decizional. De asemenea, organizarea Conferinței de presă în locația respectivă a fost opțiunea reclamantului și ca atare, cheltuielile efectuate conform facturii atașate nu i-au putut fi imputate, fiind alegerea și decizia acestuia exclusivă.
Referitor la daunele morale, pârâtul a apreciat că nu sunt justificate, având în vedere că rezilierea contractului pe care reclamantul l-a avut încheiat cu Clubul Sportiv Municipal București a operat din vina exclusivă a acestuia, cu consecințele aferente, eventualele pretenții putând fi îndreptate împotriva angajatorului, nicidecum împotriva pârâtului.
Considerentele și argumentele invocate în lezarea imaginii sau în beneficiile nerealizate ulterior, ce ar îmbrăca forma daunelor morale solicitate, sunt tot rezultatul rezilierii contractului și în consecință, nu îi pot fi imputate.
A susținut că reclamantul nu poate dovedi existența și întinderea prejudiciului pretins a fi fost suferit decât cu articole de presă, singurele probe certe și de necontestat circumscriindu-se certificatului medico-legal și ordonanței de scoatere de sub urmărire penală care atestă îngrijiri medicale pentru leziunea suferită și pentru care este de acord să achite suma de 5.000 lei, care reprezintă în mod real prejudiciul suferit, achitarea sumei urmând însă a se realiza după timbrarea acțiunii la valoarea pretențiilor invocate.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 Cod pr. civilă, art. 245 Cod pr. civilă, art. 248 Cod pr. civilă, art. 254 Cod pr. civilă, art. 265 Cod pr. civilă.
La data de 03.10.2014 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare.
La primul termen de judecată, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Tg-J..
Prin sentința civilă 6315/22.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Tg-J..
S-a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul D. D. M., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat S. S. și M. D., cu sediul în Tg. J., ., județul Gorj în contradictoriu cu pârâtul S. D. A., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat M. C., cu sediul în Tg. J., .. 36, județul Gorj, în favoarea Tribunalului Gorj-Secția I Civilă.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că pentru determinarea competenței materiale, legiuitorul folosește mai multe criterii referitoare la obiectul, natura sau valoarea cauzelor. Criteriul obiectiv și determinant pentru stabilirea competenței materiale a instanțelor este dat de natura litigiului la care se adaugă și criteriul valoric, care operează exclusiv în cazul cererilor evaluabile in bani.
Astfel, art. 94 Cod pr. civilă enumără litigiile pe care judecătoria este competentă material să le soluționeze în primă instanță, conform criteriilor sus menționate, iar art. 95 alin.1 C.pr.civ. prevede că tribunalul este competent să judece, în primă instanță, "toate cererile" care nu sunt date prin lege in competența altor instanțe.
Potrivit art. 94 lit. „j” C. pr. civ. „judecătoriile judecă cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei, indiferent de calitatea părților profesioniști sau neprofesioniști”.
În speță, reclamantul a învestit Judecătoria Tg-J. cu o acțiune evaluabilă în bani în valoare de peste 200.000 lei.
S-a reținut că, cererea nu este în competența materială a judecătoriei, iar cum în accepțiunea noului C.pr civ, tribunalul este instanță de fond de drept comun( fapt ce rezultă din disp. art. 95 pct. 1 C pr civ), rezultă că, ori de câte ori prin lege nu se prevede competența de primă instanță a unei anumite instanțe judecătorești sau a unui organ cu activitate jurisdicțională, cererea este de competența tribunalului.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub numărul_ .
Au fost interogate părțile, au fost audiați martorii P. V., și S. V., propuși de reclamant, M. L. și Rapciugă R., propuși de pârât, iar la solicitarea reclamantului, încuviințată de instanță, Clubul Sportiv Municipal București prin adresa nr.1157/2015 a transmis relații privind încetarea contractului încheiat cu reclamantul și a răspuns referitor la susținerea reclamantului privind negocierile care s-ar fi purtat pentru încheierea unui contract de transfera jucătorilor la Clubul MKBVeszprem-Ungaria, anexând și înscrisuri (f. 20-27).
Ca stare de fapt, tribunalul a reținut că la data de 11.03.2012, la vestiar, după un meci de handbal, pârâtul, coechipier cu reclamantul, l-a lovit pe acesta cu pumnul în zona feței, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale.
Prin prezenta acțiune, reclamantul a solicitat ca pârâtul să-i plătească atât despăgubiri materiale (contravaloarea serviciilor medicale pentru operație estetică, contravaloare servicii hoteliere și de protocol pentru organizarea unei conferințe de presă, contravaloarea salariilor neîncasate în lunile aprilie, mai, iunie, iulie 2012, contravaloare prime și diurnă pe care le-ar fi încasat de la echipa națională în perioada rezilierii contractului cu CSM București), cât și daune morale.
Referitor la primul capăt de cerere (contravaloare servicii medicale pentru efectuarea operației estetice) privind pretențiile în valoare de 5000 lei, tribunalul a constatat că pârâtul, prin întâmpinarea formulată la data de 16.09.2014 (f.53-57 dosar_ ) a fost de acord să le achite.
Prin răspunsul la întâmpinare și în cursul judecății, reclamantul nu a mai expus apărări pentru acest capăt de cerere.
Recunoașterea pretențiilor reclamantului de către pârât prin întâmpinare are valoarea unei mărturisiri și, potrivit art. 349 C.pr.civ., mărturisirea face deplină dovadă împotriva celui care a făcut-o.
Susținerea ulterioară (cu ocazia dezbaterilor) a pârâtului că a fost în eroare, întrucât a înțeles din cererea de chemare în judecată că reclamantul a efectuat această operație nu poate fi primită, deoarece în acțiune reclamantul a arătat: „sunt nevoit să recurg la operație estetică” și nu a anexat acțiunii înscrisuri privind efectuarea operației estetice, însă pârâtul a fost de acord prin întâmpinare atât cu necesitatea acestei cheltuieli, cât și cu cuantumul acesteia, solicitat de reclamant.
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr. 87 de la 30.03.2015 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul D. D. M., CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat Stanișel S. și M. D., cu sediul în Tg-J., . județul Gorj, împotriva pârâtului S. D. A., CNP_ cu domiciliul în G., ..5 județul G., având ca obiect pretenții, a obligat pârâtul să plătească reclamantului 5000 lei despăgubiri materiale și 1000 lei daune morale și au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți reprezentând onorarii avocați.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut următoarele:
Capătul de cerere privind plata salariilor neîncasate de reclamant în perioada aprilie, mai, iunie, iulie 2012, ca urmare a încetării contractului încheiat cu CSM București, este neîntemeiat.
Din interogatoriul reclamantului, coroborat cu declarațiile martorului M. L. și înscrisurile depuse de CSM București a rezultat că, ulterior incidentului din 11.03.2012, contractul încheiat de reclamant cu clubul a încetat la solicitarea reclamantului, acesta fiind nemulțumit că împotriva pârâtului clubul a luat doar măsura amendării și nu cea a excluderii, apreciind că nu ar avea posibilitatea continuării jocului în aceeași echipă cu pârâtul.
Și din articolul de presă de la fila 29 a dosarului_, în care este redată opinia reclamantului, a rezultat că reclamantul a ales să plece de la CSM București pentru că nu a fost exclus din echipă pârâtul.
Ca urmare, nu există legătură de cauzalitate între fapta de lovire imputabilă pârâtului și câștigul nerealizat de reclamant în urma încetării contractului cu clubul sportiv. Fapta pârâtului a avut drept consecințe materiale leziunile descrise în certificatul medico-legal nr. 347/15.03.2012, leziuni care nu fost de natură să-l pună pe reclamant în imposibilitatea fizică de a juca în continuare la echipă pentru a fi antrenată răspunderea materială în condițiile art. 1387 alin. 1 C.civ.
De asemenea, împrejurarea că însăși conducerea clubului sportiv a stabilit că se impune sancționarea pârâtului cu avertisment și amendă și nu cu excluderea din echipă, coroborată cu depozițiile martorilor, denotă că nu a existat o imposibilitate obiectivă ca părțile să-și fi continuat activitatea sportivă la aceeași echipă, determinantă în cazul de față fiind opțiunea reclamantului, acesta solicitând clubului să-i acorde Certificat de Transfer pentru a putea evolua la o altă echipă.
Printr-un alt capăt de cerere, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata facturii de 1427 lei, reprezentând contravaloare servicii hoteliere și de protocol efectuate pentru ținerea unei conferințe de presă în care să justifice plecarea de la echipa CSM București și să răspundă articolelor de presă apărute ulterior incidentului din 11.03.2012.
Acest prejudiciu (cheltuieli) nu poate fi imputat pârâtului, întrucât, de asemenea, lipsește legătura de cauzalitate cu fapta de lovire comisă de pârât.
Așa cum instanța a arătat anterior, plecarea reclamantului de la CSM București este urmarea deciziei sale, astfel că nici cheltuielile ocazionate de organizarea conferinței de presă în care să justifice plecarea nu pot fi imputate pârâtului. Din însăși articolele de presă ulterioare acestei conferințe rezultă alegerea reclamantului de a părăsi echipa, nemulțumit că pârâtul nu a fost exclus de către conducerea clubului.
Nici necesitatea organizării conferinței de presă susținută de reclamant ca fiind aceea de a se dezvinovăți de acuzațiile exprimate prin anumite articole nu a putut fi reținută. Din niciunul dintre înscrisurile depuse de reclamant (f. 22-37 dosar_ ) nu a rezultat că, urmare a incidentului din 11.03.2012, presa l-a criticat pe reclamant sau l-a descris într-o manieră defavorabilă. Dimpotrivă, prin articolele de presă sunt expuse critici la adresa comportamentului pârâtului.
Ca urmare, organizarea conferinței de presă apare ca o opțiune a reclamantului, astfel că nu au putut fi imputate pârâtului cheltuielile ocazionate de acest eveniment.
Reclamantul a solicitat și suma de 4500 lei – contravaloare diurnă și prime pe care le-ar fi încasat la echipa națională pe perioada cât i-a fost reziliat contractul. Acest prejudiciu nu este însă cert, reclamantul nedovedind că, dacă nu ar fi încetat contractul cu CSM București, ar fi fost selecționat și la echipa națională, de unde ar fi beneficiat de aceste sume.
Din nicio probă nu a rezultat cu certitudine că echipa națională l-ar fi selecționat pe reclamant în perioada martie 2012 – iulie 2012 dacă ar fi continuat contractul cu CSM București.
Reclamantul nu a depus înscrisuri din care să rezulte regulamentul de selecție la echipa națională pentru a se putea stabili cu certitudine că reclamantul îndeplinea toate condițiile pentru a fi selecționat, că a existat intenția echipei naționale de a selecta, însă încetarea contractului cu clubul a fost de natură să înlăture selecționarea.
Depozițiile martorilor audiați diferă în ceea ce privește desfășurarea procedurii de selecție a jucătorilor la echipa națională, însă martorul P. V. (propus de reclamant) a arătat că în perioada încetării contractului cu CSM București reclamantul nu putea fi convocat la echipa națională pentru că în acea perioadă era activitatea cluburilor sportive și convocarea pentru echipa națională se face în perioadele de pauză a activității echipelor.
Ori, potrivit art. 1385 alin. 2 C.civ., se vor putea acorda despăgubiri doar pentru prejudiciul a cărui producere este neîndoielnică, nu și pentru prejudiciul eventual, care nu este sigur sub aspectul existenței.
Mai mult, așa cum s-a arătat la respingerea capătului de cerere privind plata salariilor neîncasate, încetarea contractului între reclamant și CSM București nu este imputabilă pârâtului, astfel că, și în situația în care ar fi existat certitudinea selecționării reclamantului la echipa națională și neselecționarea s-ar fi datorat doar inexistenței unui contract între reclamant și un club sportiv, nu ar exista legătură de cauzalitate între prejudiciul solicitat de reclamant și fapta de lovire a pârâtului.
Cu privire la acordarea de daune morale, fapta de lovire a pârâtului, fiind din categoria faptelor de vătămare a integrității și sănătății persoanei, este de natură a produce suferințe fizice și psihice și, deci, prejudicii nepatrimoniale.
Legătura de cauzalitate între fapta pârâtului și prejudiciul moral produs reclamantului este evidentă în speța de față, iar cuantumul prejudiciului a fost apreciat ținându-se seama de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor produse, acestea fiind direct proporționale cu gravitatea leziunilor și, deci, cu intensitatea suferințelor fizice și psihice produse reclamantului.
În consecință, tribunalul a obligat pârâtul să plătească reclamantului 1000 lei daune morale, ținând seama și de împrejurarea că, pentru aceeași faptă, pârâtul a mai fost sancționat prin ordonanța procurorului cu 1000 lei amendă administrativă, precum și de către CSM București cu „ultim avertisment și 500 euro amendă”.
Sancționarea pârâtului de către clubul sportiv la care a activat și reclamantul, precum și de către procuror, la plângerea prealabilă a reclamantului, este de natură să confere o satisfacție morală reclamantului, contribuind la repararea prejudiciului moral suferit.
Tribunalul nu a reținut susținerea reclamantului că urmarea faptei pârâtului i-a fost afectată cariera de sportiv, întrucât nu s-a dovedit că ulterior incidentului din 11.03.2012 echipa de handbal MKBVeszprem-Ungaria a purtat negocieri cu CSM București pentru transferuri de jucători (f.21 dosar_ ), iar, ulterior plecării de la CSM București, reclamantul a încheiat contract cu Clubul Energia Tg-J., echipă la fel de bine cotată ca și CSM București (f.44 verso).
Nici cariera de fotomodel a reclamantului nu a fost afectată, despăgubirile materiale de 5000 lei reprezentând costul operației estetice fiind de natură să ducă la înlăturarea cicatricei reclamantului i să-i confere posibilitatea de a practica pe viitor această activitate, în situația în care i s-ar ivi astfel de oferte.
Mediatizarea în presă a incidentului dintre reclamant și pârât nu a afectat imaginea reclamantului în societate, întrucât, așa cum instanța a mai arătat, niciunul dintre articolele de presă depuse la dosar de reclamant nu îl defăimează pe acesta, criticat prin aceste articole fiind pârâtul.
Pentru soluționarea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 453 alin. 2 C.pr.civ.
În cauză, acțiunea reclamantului fiind admisă în parte (pentru suma de 6000 lei din totalul de 354.927 lei), pârâtul datorează reclamantului cheltuieli de judecată pentru partea de acțiune admisă, iar reclamantul datorează cheltuieli de judecată pârâtului pentru partea respinsă din acțiune.
Cum acțiunea a fost scutită de plata taxei judiciare de timbru, s-a impus compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți, respectiv fiecare să își suporte cheltuielile ocazionate de angajarea apărătorilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel D. D. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere privind plata salariilor neîncasate în perioada aprilie, mai, iunie, iulie 2012 ca neîntemeiat.
Arată că din materialul probator administrat în cauză, respectiv proba cu înscrisuri, proba testimonială și interogatoriul părților rezultă fără echivoc că plecarea de la CSM București s-a datorat exclusiv aceluiași incident din data de 11.03.2012, aspecte pe care le-a menționat și Clubul Sportiv Municipal București prin adresa nr.1157/2015. prin urmare, din relațiile oferite rezultă cu certitudine că plecarea reclamantului s-a datorat faptului că cei doi coechipieri nu puteau să mai activeze în cadrul aceluiași club datorită atitudinii violente a pârâtului atât în timpul meciurilor, cât și în afara jocului, aspecte relatate atât de martori, cât și de înscrisurile atașate. A dovedit este aspecte pe tot parcursul cercetării cauzei, iar atitudinea violentă a pârâtului a continuat și după plecarea sa de la CSM București, fiind lovit cu brutalitate ori de câte ori s-au întâlnit în teren, ca adversari.
Un alt motiv de apel se referă la faptul că instanța de fond în mod greșit a reținut că plecarea reclamantului de la CSM București s-a datorat exclusiv nemulțumirii că pârâtul nu a fost exclus din echipă. A dovedit că a înțeles să părăsească clubul datorită imposibilității de a mai juca alături de pârât, întrucât în urma acestui incident s-a creat o tensiune permanentă în timpul meciurilor și antrenamentelor iar cum sporul practicat este un sport de echipă, aceasta afecta activitatea întregii echipe și implicit și rezultatele. Prin urmare, consideră că pierderea materială constând în plata salariilor neîncasate în perioada aprilie, mai, iunie, iulie 2012 se afla, fără dubiu, în strânsă legătură de cauzalitate cu fapta penală.
Apreciază că în mod greșit a reținut instanța de fond și cu privire la plata facturii reprezentând contravaloare servicii hoteliere și de protocol efectuate cu ocazia Conferinței de presă organizate cu scopul de a justifica plecarea de la echipa CSM București.
Consideră că prejudiciul creat se afla în strânsă legătură de cauzalitate cu fapta penală, întrucât organizarea conferinței era absolut necesară pentru ca reclamantul să-și expună punctul de vedere cu privire la situația apărută în articolele de presă pe teme acelui incident.
Necesitatea organizării acelei Conferințe de presă rezultă din înscrisurile depuse la dosar (fila 29), din declarațiile martorilor și din articolele de presă un de s-au speculat foarte mult cu privire la acel incident fiind acuzat pe nedrept. Prin prisma carierei de sportiv, aceste conferințe de presă se organizează frecvent de sportivi, imaginea lor publică fiind foarte importantă în carieră, fiind singura modalitate de a comunica cu publicul și susținătorii acestora.
Referitor la capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 4500 lei reprezentând diurna și prime pe care reclamantul le-ar fi încasat la echipa națională și de această dată, întrucât din declarațiile martorilor a reieșit cu certitudine că reclamantul era frecvent selecționat la echipa națională și că acest lucru nu se putea întâmpla decât dacă activa în cadrul unui club. Ori, cum plecarea de la club s-a datorat exclusiv acelui incident, rezultă clar și imposibilitatea selectării la echipa națională. În acest sens solicită să se aibă în vedere documentul aflat la fila 37, din data de 08 aprilie 2011, de unde rezultă că a cooptat pentru prima dată în echipa națională, aflându-se pe locul 9 în L. Națională.
Mai arată că din întregul material probator administrat în cauză rezultă că a fost prejudiciat cu aceste sume de bani, pe care nu le-a mai putut încasa ca urmare a încetării contractului de prestări servicii în timpul derulării acestuia. Solicită să se aibă în vedere ,în acest sens și documentele aflate la filele 25 și 26 din dosar.
Susține că era imposibil să mai activeze la același club cu pârâtul, atitudinea agresivă a acestuia menținându-se și ulterior, chiar și atunci când au jucat la cluburi diferite )planșe foto și declarația martorului P. V.). Este evident, că plecarea de la club s-a datorat acestor incidente, cariera de sportiv fiind foarte mult afectată, alegând să plece în timpul derulării contractului, tocmai pentru a nu afecta activitatea clubului. Atât reclamantul cât și pârâtul activau pe două posturi cheie în echipă și faptul că în timpul meciurilor nu mai puteau colabora, puneau în pericol performanțele și rezultatele întregii echipe.
Apelantul mai arată că atitudinea agresivă a pârâtului în timpul meciurilor, rezultă din toate articolele de presă depuse la dosar și declarațiile martorilor, precum și din declarația martorului V. S. (fila 35), aspecte pe care instanța de fond nu le-a avut în vedere, pentru a pronunța o soluție legală și temeinică.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale solicitate, instanța de fond a apreciat în mod greșit cuantumul acestora, raportându-se doar la numărul de îngrijiri medicale acordate, concluzionând să este îndreptățit la plata sumei de 1000 lei.
În speța de față, imaginea de sportiv a fost grav afectată iar cariera sa a avut mult de suferit, întrucât foarte greu a găsit un club să activeze după ce a fost nevoit să părăsească echipa CSM București.
Solicită să se aibă în vedere în acest sens, faptul că nu de puține ori a fost comparat cu regretabilul M. C. (fila 36), „comparație care îl onorează și-l umple de fericire”. Chiar tatăl acestuia a afirmat că este urmașul lui și că „ va ajunge un handbalist imens”.
Consideră că instanța de fond trebuia să aibă în vedere la cuantificarea daunelor morale nu doar suferința fizică la care a fost supus și care se reflectă în acele zile de îngrijiri medicale, ci și suferința psihică și morală, de o importanță majoră în viața fiecărei persoane.
În literatura juridică a fost exprimat un punct de vedere prin care s-a arătat că daunele morale, inclusiv cuantumul acestora, se stabilesc în raport cu efectele produse. Aceste efecte se concretizează în stări de fapt rezultate din probe și se referă la modificări prejudiciabile moral, intervenite în viața persoanei vătămate.
Or, așa cum a menționat și așa cum a rezultat din întregul material probator administrat în cauză, rezultă cu certitudine că i-a fost afectată cariera și viața sportivă, precum și imaginea, întrucât acel incident a fost foarte mediatizat iar el a trebuit o bună perioadă de timp să răspundă unor întrebări legate de acel eveniment.
Este cunoscut faptul că viața de sportiv atrage foarte multe obligații față de public, fani și mas-media. Unul dintre sporurile lor este acela de a avea o imagine și o carieră frumoasă, pentru ca numai așa poate avea rezultate și susținere pe plan profesional. Însă, așa cum rezultă din articolele de presă, incidentul respectiv a fost foarte mediatizat și dezbătut, în acea perioadă fiind într-o tensiune permanentă pentru a nu fi afectată imaginea publică.
A mai susținut că perioada în care a rămas liber de contrat, ca urmare a desfacerii acestuia a fost una greu de suportat, având în vedere că era la vârsta la care își dorea să se perfecționeze ca sportiv de talie națională și internațională.
Toate aceste suferințe s-au accentuat ca urmare a vârstei pe care o are dar și mediului în care își desfășoară activitatea, fiind mereu în atenția presei și a iubitorilor de sport, față de care trebuie să mențină standardele și să se mențină la nivelul așteptărilor acestora.
Solicită să se aibă în vedere că suferința fizică și psihică la care a fost supus înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative a prejudiciului pe toate planurile vieții: profesional, social, uman, familial, dar și moral sub aspectul încrederii în sine, a demotivării în viitor, a valorilor reale, cât și de faptul că aceste traume pe care le-a trăit le va resimți toată viața.
Instanța de fond în mod greșit a apreciat acest prejudiciu doar sub aspectul suferinței fizice ca urmare a loviturilor primite și nu a analizat toate consecințele, pe toate planurile, ca urmare a faptului că a fost victima acelui incident.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței apelate, iar pe fond admiterea cererii de despăgubiri civile așa cum a fost formulată și obligarea pârâtului la plata sumelor constând în cheltuieli materiale în cuantum de 54.927 RON și daune morale în cuantum de 300.000 RON.
Intimatul S. D. A., la data de 26.06.2015, a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului.
Arată că se critică sentința apelată pentru nelegalitate și netemeinicie, însă nu sunt arătate motivele de nelegalitate.
Consideră că în mod corect instanța a respins cererea privind plata salariilor apelantului pentru perioada menționată. Astfel, chiar din interogatoriul ținut apelantului-reclamant, care se coroborează cu declarațiile martorilor, dar și cu răspunsul depus la dosar de către Clubul Sportiv CSM București, apelantul reclamant a părăsit clubul din proprie inițiativă, prin demisie, nemulțumit de faptul că acest club nu a ales efectiv să păstreze doar unul dintre cei doi sportivi (reclamantul sau pârâtul), așa cum susține că solicitat apelantul-reclamant.
Susține că a fost sancționat de către club, fiind amendat, însă apelantul-reclamant a ales în aceste condiții să plece din proprie inițiativă, nefăcându-se dovada în fața instanței de fond a faptului că ar exista legătura de cauzalitate între fapta de lovire imputabilă intimatului-pârât și câștigul nerealizat de către apelantul reclamant prin renunțarea acestuia la contractul cu clubul sportiv.
Un alt motiv pentru care a fost respinsă în mod legal acordarea sumei de 4500 lei reprezentând diurna și primele pe care apelantul nu le-ar fi primit de la echipa națională, este acela că apelantul-reclamant nu activa în cadrul niciunui club sportiv datorită propriei opțiuni și nu din culpa intimatului-pârât.
În aceste condiții în mod corect instanța de fond a reținut incidența în speță a dispozițiilor art.1385 alin.2 Cod civil, în sensul că se vor acorda despăgubiri doar pentru prejudiciul a cărui producere este neîndoielnică și nu pentru prejudiciul eventual.
Referitor la daunele morale solicitate, consideră că în mod corect instanța de fond a apreciat asupra cuantumului acestora, raportat la izvorul acestora, precum și la urmările produse, atestate și de probatoriul administrat în cauză.
Solicită în baza art.480 alin.(1) și art.453 Cod pr.civilă să se dispună respingerea apelului, păstrarea hotărârii atacate și obligarea apelantului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
În drept a invocat prevederile art.205 și următoarele Cod pr.civilă.
Apelantul a depus răspuns la întâmpinare solicitând schimbarea sentinței, iar pe fond admiterea cererii de despăgubiri civile așa cum a fost formulată și obligarea pârâtului la plata sumelor constând în cheltuieli materiale în cuantum de 54.927 RON și daune morale în cuantum de_ RON.
Arată că atitudinea violentă a pârâtului a continuat și după plecarea apelantului de la CSM București, fiind lovit cu brutalitate ori de câte ori s-au întâlnit în teren, ca adversari, de asemenea aspecte care rezultă din materialul probator administrat în cauză, respectiv proba testimonială și planșe foto.
Instanța de fond a reținut, punct de vedere la care achiesează și intimatul că plecarea sa de la CSM București s-a datorat exclusiv nemulțumirii că pârâtul a fost exclus din echipă. A dovedit că a înțeles să părăsească clubul datorită imposibilității de a mai juca alături de pârât, întrucât în urma acestui incident s-a creat o tensiune permanentă în timpul meciurilor și antrenamentelor, iar cum sportul practicat este un sport de echipă, aceasta afecta activitatea întregii echipe și implicit și rezultatele.
Mai arată că intimatul susține în mod greșit că el a înțeles să părăsească clubul datorită imposibilității fizice de a mai activa. Ori, în speța de față nu imposibilitatea fizică de a mai activa la club a determinat plecarea sa, ci un factor mult mai important și anume presiunea psihică ce s-a instalat asupra sa ca urmare a incidentelor apărute, presiune psihică ce l-a determinat să ia o măsură drastică în privința carierei sale.
Instanța de fond în mod greșit a apreciat acest prejudiciu doar sub aspectul suferinței fizice ca urmare a loviturilor primite și nu a analizat toate consecințele,. Pe toate planurile, ca urmare a faptului că a fost victima acelui incident.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței apelate, iar pe fond admiterea cererii de despăgubiri civile așa cum a fost formulată și obligarea pârâtului la plata sumelor constând în cheltuieli materiale în cuantum de 54.927 RON și daune morale în cuantum de 300.000 RON.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate și apărărilor formulate, în raport de dispozițiile art. 478-479 NCPC apelul este nefondat, din următoarele considerente:
Curtea apreciază că în mod greșit prima instanță a reținut că nu i se cuvin reclamantului daunele materiale în cuantumul solicitat deoarece, în ceea ce privește salariile, contractul de muncă a încetat la inițiativa reclamantului, fără legătură cu faptele imputate pârâtului, că organizarea conferinței de presă reprezintă opțiunea reclamantului, astfel că nu-i pot fi imputate pârâtului cheltuielile ocazionate de acest eveniment.
Raționamentul este greșit întrucât, chiar pârâtul, la interogatoriul luat în fața instanței de fond(fil.36, dos) răspunde că relațiile profesionale cu reclamantul au avut de suferit după incident și că reclamantul a cerut la club să plece unul dintre ei din club, astfel că nu se poate reține că plecarea din club a reclamantului nu a fost determinată de incidentul produs.
Cu privire la organizarea de către reclamant a unei conferințe de presă, deducem din materialul probator că aspectele legate de incident trebuiau lămurite public deoarece inclusiv pârâtul, după incident, a fost solicitat să dea lămuriri presei, însă a refuzat(fil. 37, dos. fond, răspunsul la întrebarea nr. 7)
Toate acțiunile reclamantului în legătură cu activitatea s-a la CSM(Clubul Sportiv Municipal) București după data de 11 martie 2012 a fost determinată de împrejurarea că la acea dată după finalul meciului cu echipa Energia Tg J., pârâtul S. D. A. l-a lovit pe coechipierul său D. D. M., reclamant în cauză, neavând nici o relevanță în prezenta cauză împrejurarea că prin Ord. nr. 4879/P/2010 pronunțată în 8 octombrie 2012, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 180 alin 2 Cod penal și aplicarea unei sancțiuni administrative cu amenda în cuantum de 1000lei.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că legitimarea sportivului D. D. M. la un alt club și deci plecarea sa de la CSM București a fost determinată și de lipsa de reacție față de situația creată de atitudinea celuilalt sportiv, pârâtul în cauză, a clubului cu care reclamantul avea încheiat contractul de prestări servicii nr. 2070/21.06.2011.
Astfel, deși reclamantul D. a depus la Președintele Clubului CSM București un memoriu(fil.25-26, dos. fond) în care arată că nu se mai simte în siguranță în vestiarul echipei(după ce a fost bătut de coechipierul său, pârâtul S., n.n.), că nici nu mai poate întreține relații optime de joc cu pârâtul și că ar dori să i se elibereze certificatul de transfer, clubul, pe același memoriu, pune rezoluția de sancționare tot a reclamantului cu reducerea salariului pe luna martie la jumătate dar și acea jumătate să fie diminuată cu 20% și totodată să i se desfacă contractul de muncă începând cu 13(14) martie deoarece nu s-a mai prezentat la antrenamente. Or, este greu de crezut că la două zile după lovitura primită în zona arcadei, cum însuși pârâtul recunoaște(fil. 36, dos. fond, răspunsul la întrebarea nr.3) și cum probabil arăta ca în planșele fotografice (fil.54-55, dos. fond) făcute după intervențiile chirurgicale, acesta -reclamantul- ar mai fi fost apt din punct de vedere sportiv să participe la antrenamente.
Coroborând acest înscris cu cel de la fil 27(dos.fond) ce poartă număr de ieșire de la CSM București 897/27. martie 2012, rezultă că până în această dată, pârâtul S. nu fusese sancționat de club în nici un fel în urma acestui incident din 11 martie și abia în 27 martie 2012, deci la două săptămâni după evenimentul ce stă la baza prezentei cereri de despăgubiri, clubul sancționează pe pârât cu „ultim avertisment” și amendă de 500 Euro.
Din probele existente la dosar, respectiv proba cu înscrisuri al căror conținut nu a fost contestat, rezultă că pârâtul S. D. A. a mai avut ieșiri de genul incidentului produs cu reclamantul, lovind doi componenți ai echipei Energias Tg J., pe M. și pe E. fiind „protagonistul unor partide de box”(fil. 24, dos. fond), a fost sancționat și cu alte ocazii(fil.22-23, dos. fond) de către alte cluburi pentru care a jucat, cum ar fi, după partida Energia-Dinamo B. când a lovit cu pumnul în figură pe B. V., fratele selecționerului echipei naționale, după meciul Steaua-Politehnica Timișoara, când a fost amendat și chiar suspendat două etape, astfel că se exlică sintagma „ultim averstiment”.
Este evident, din analiza probatoriului că plecarea reclamantului de la CSM București a fost determinată exclusiv de acțiunea pârâtului, astfel că solicitarea reclamantului de a-i fi plătite salariile pentru lunile aprilie, mai, iunie, iulie 2012 este justificată, reprezentând beneficiul nerealizat pentru acesta, urmare a părăsirii clubului.
De asemenea, cheltuielile organizării conferinței de presă, dovedite a fi efectuate, cu factura nr. F 401 nr._/09.04.2012 sunt pe deplin justificate, neexistând la dosar vreo dovadă din care să rezulte că pârâtul sau clubul la care cele două părți litigante erau legitimate au oferit părții explicații cu privire la incidentul din 11 martie 2012, astfel încât să facă de prisos conferința de presă organizată de către reclamat.
Nu se poate reține nici că nu era necesară o astfel de conferință din moment ce contractul de prestări servicii nu conține nici o obligatie pentru club de a apăra imaginea sportivilor săi, fiind un contract de prestări servicii, se deduce că sportivul trăiește din activitatea sa pe care o excercită după regulile sportului practicat și din imaginea publică pe care o oferă iubitorilor de sport direct sau prin intermediul mass-mediei de specialitate.
Orice club sportiv are un regulament de ordine interioară care trebuie călăuzit de desfășurarea activității pe principiul bunei-credințe, al respectului reciproc între instituție, angajati si sportivi, respectiv între angajați si sportivi, al non-discriminării, adică al egalității de tratament, al răspunderii personale etc., de asemenea Federația are un regulament în care sunt prevăzute sancțiuni atât pentru cluburi, cât și pentru jucători, așa încât viața sportivă nu se desfășoară în afara societății și nu este ruptă de regulile sociale, prin urmare, orice faptă săvârșită de o persoană prin care se aduce atingere integrității fizice sau morale ale unei alte persoane ori patrimoniului acesteia, constituie o faptă cauzatoare de prejudicii care poate fi sancționată administrativ, disciplinar sau judiciar.
În raport de cele reținute, Curtea apreciază că, pe lângă suma acordată de prima instanță care s-a limitat la oferta pârâtului prin întâmpinare(fil.54, dos. fond) arătând că este justificată doar suma de 5000 lei pe care înțelege să o acorde pentru tratamentul medicamentos suportat de reclamant, reclamantul este îndreptățit la plata celor 4 indemnizații aferente, calculate conform contractului nr._/2011(fil.22, dos. fond), adică: 162 900:12= 13.575leix4=54.300lei, la care se adaugă c/valoarea serviciilor ce țin de organizarea conferinței de presă(fil. 17-18, dos. fond), deci +1427,20lei=55.727,20lei, total.
Având în vedere că, potrivit calculelor, suma rezultată depășește suma solicitată cu titlu de daune material de însăși reclamant, instanța va acorda cuantumul solicitat de către reclamant prin acțiunea introductivă, adică 54 927 lei(RON)păstrând alături de această sumă și suma de 5000 lei, oferită de pârât prin întâmpinare și acordată de instanța de fond, motivația fiind aceea că reclamantul nu a formulat o precizare a acțiunii prin care să renunțe la cheltuielile ocazionate de medicație, analize, intervenția chirurgicală etc.
În ceea ce privește solicitarea de acordare a daunelor morale, Curtea are în vedere atât situația de fapt, așa cum rezultă din economia dosarului, cât și motivele de fapt și de drept ale cererii în despăgubiri formulate în prezenta cauză.
În exercitarea controlului judiciar asupra sentinței apelate, Curtea are în vedere că, în principiu, dauna morală este definită ca fiind orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributele personalității(Rene Savatier, La theorie des obligations, Dalloz, 1967, p.344). Jurisprudența a lăsat locul unor aprecieri rezonabile și echitabile de natură să ofere o anumită satisfacție compensatorie pentru prejudiciul moral suferit.
Cuantificarea prejudiciului moral nu este supus unor criterii legale de determinare, ci este apreciat de instanțe în raport de consecințele negative suferite de către cei implicați, de valorile morale lezate și măsura în care le-a fost afectată situația familială sau profesională.
Orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor strâns legate de ființa umană, cum sunt sănătatea, integritatea fizică, demnitatea, intimitatea vieții private și a oricăror alte drepturi cu caracter nepatrimonial.
Însă, cuantificarea prejudiciului moral, este subordonată condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs părții lezate, reglementată prin art. 41 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinarea temeiniciei și legalității hotărârii atacate, obligă instanța de control judiciar să constate dacă s-au respectat toate dispozițiile legale pentru judecarea acțiunii potrivit cu normele Codului civil care conțin dispoziții de principiu care să permită interpretarea extensivă în analiza cererii de acordare a daunelor, titularul unei astfel de cereri nu trebuie să dovedească prejudiciul moral sub aspect valoric, ci doar să aducă un minim de argumente și indicii din care să rezulte afectarea sa de natură a conduce la concluzia prejudicierii sale morale.
Dreptul la integritatea fizică și psihică a persoanei se înscrie în sfera drepturilor și libertăților ce sunt garantate prin art. 15 pct 1, art. 22 și art. 23 din Constituția României, iar atingerile aduse acestor drepturi și libertăți fundamentale pot cauza atât prejudicii materiale cât și prejudicii morale ce trebuie remediate tocmai ca o garanție a faptului că autoritățile statului prin care se înfăptuiește actul de justiție, constrâng la respectarea acestor drepturi și libertăți fundamentale.
Curtea apreciază că suma de 50.000 este de natură să asigure o compensație reală și satisfăcătoare pentru suferințele de ordin moral îndurate de reclamant, apreciind că atât ca persoană, cât și viața sa de sportiv au fost afectate, acesta suferind traume psihice, urmare a creării nevoii de a schimba echipa, a merge de la o echipă a unui club bucureștean la o echipă din provincie, chiar dacă echipa la care s-a legitimat ulterior are jucători de valoare, performanța unui sportiv este analizată și după numele și renumele echipei la care activează, pentru reclamant, acest transfer deși asumat de reclamant nu a fost determinat de către acesta, apare mai degrabă ca un regres în cariera sportivă, iar nu ca o evoluție ceea ce impune necesitatea reparării unui asemenea prejudiciu moral cu o sumă ce reprezintă, în opinia instanței, prejudiciul nepatrimonial încercat de apelantul-reclamant.
În considerarea celor expuse anterior, în conformitate cu prevederile art. 480 alin 2 NCPC apelul fiind fondat, urmează a fi admis, va fi schimbată în parte sentința în sensul că va fi obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 54.927 RON cu titlu de daune materiale și 50.000 RON cu titlu de daune morale., urmând a fi menținute restul dispozițiilor.
Văzând și prevederile art. 451 și următoarele NCPC, va obliga intimatul către reclamant la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul-reclamant D. D. M., cu domiciliul procesual ales la cabinet de avocat STANIȘEL S. ȘI M. D., cu sediul în TG.J., . Județul Gorj, împotriva sentinței civile nr.87 de la 30.03.2015 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. D. A., cu domiciliul ales la CS Dinamo București, . nr.7-9, sector 2.
Schimbă în parte sentința în sensul că obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 54.927 RON cu titlu de daune materiale și 50.000 RON cu titlu de daune morale.
Menține restul dispozițiilor.
Obligă intimatul către reclamant la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Noiembrie 2015.
Președinte, F. D. | Judecător, I. V. | |
Grefier, N. D. |
Red.14.12.2015
jud.Fl.D.
6 ex/AS
j.f.C.A.Norie
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 86/2015. Curtea de Apel... | Supraveghere specializată. Decizia nr. 4165/2015. Curtea de... → |
|---|
