Sechestru asigurător. Decizia nr. 3365/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3365/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-08-2015 în dosarul nr. 6935/63/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3365
Ședința publică de la 04 August 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - T. Ț.
Judecător - L. B.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâtii P. I., domiciliat în ., nr. 554, județ D. și M. M., domiciliat în C., ., județ D. împotriva încheierii din 26 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă . - LA CABINET DE AVOCAT C. P.,, cu sediul în București, ..113, ., având ca obiect sechestru asigurător.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul pârât M. M., reprezentat de avocat D. A., lipsind apelantul pârât P. I. și intimata reclamantă ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul a fost declarat și motivat în termen, nefiind însă timbrat cu suma de 50 lei taxă judiciară de timbru, după care:
Avocat A.D., pentru apelantul pârât M. M., a învederat instanței că va achita taxa judiciară de timbru până la sfârșitul ședinței de judecată ( obligație îndeplinită până la pronunțare).
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului:
Avocat A.D., pentru apelantul pârât M. M., a depus la dosar o convenție încheiată între părți la data de 19 iulie 2015. A solicitat admiterea apelului și respingerea cererii de instituire a sechestrului asigurator având în vedere înțelegea intervenită între părți.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._, reclamanta creditoare . cu sediul in București .-27 biroul nr. 2 sector 3, cu sediul procesual ales la CABINET DE AVOCAT "C. P." situat în București .. 113, ., a solicitat, în contradictoriu cu debitorii pârâti P. I. domiciliat in . nr. 554, jud. D. și M. M., domiciliat in C. . jud. D. ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună indisponibilizarea bunurilor mobile corporale și imobile urmăribile ale debitorilor, aflate in posesia acestora, până la concurența sumei de 333 668 lei.
Prin încheierea din 26 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul D., a fost admisă cererea de sechestru asigurator formulata de reclamanta creditoare . in contradictoriu cu debitorii P. I. și M. M.
A fost încuviințat sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile aparținând pârâților P. I. și M. M. până la concurența sumei de 333 668 lei, bunuri aflate in posesia acestora și urmăribile.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Măsurile asiguratorii sunt mijloace procesuale care au drept scop indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale debitorului sau bunurile care formează obiectul procesului, pentru a se evita dispariția sau degradarea lor ori diminuarea activului patrimonial al debitorului, care astfel nu mai poate dispune de aceste bunuri.
Potrivit art. 952 alin. 1 N Cod Proc. Civ. creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile corporale și imobile urmăribile ale debitorilor, aflate in posesia acestora, până la concurența sumei de_ lei.
În cauză, instanța a constatat că reclamanta a intentat acțiune împotriva debitorilor pârâți având ca obiect rezoluțiune contract și obligarea pârâților la restituirea sumei de 333.668 lei, înregistrata sub nr._ la Tribunalul D. (certificat fila 6 dosar), că are creanța constatată printr-un înscris care nu este titlu executoriu, respectiv contractul autentificat sub nr. 82/2014 depus in copie la filele 14-26 dosar, intitulat promisiune bilaterala de vânzare cumpărare și că această creanță este exigibilă, așa cum rezulta din contratul sus menționat, din notificarea și încheierea de certificare nr. 1/15 05 2015, depuse la dosar.
Prin urmare, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 952 alin. 1 C.(actual art. 953 C.P.C. republicat), articol pe care și-a întemeiat acțiunea reclamanta, și a apreciat ca, date fiind circumstanțele speței, respectiv faptul ca suma de 329.568 lei, așa cum rezultă din contractul autentificat sub nr. 82/2014, a fost deja achitata pârâților, nu se impune obligarea reclamantei la plata unei cauțiuni.
În consecință, tribunalul a admis cererea reclamantei creditoare privind sechestrul asigurator și a încuviințat instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile urmăribile aflate in posesia pârâților P. I. și M. M. până la concurența sumei de_ lei, suma compusa din suma de 329 568 lei, preț teren și 4100 lei, onorariu notar, așa cum rezulta din contractul autentificat sub nr. 82/2014 intitulat promisiune bilaterala de vânzare cumpărare.
Împotriva acestei încheieri, au declarat apel pârâții P. I. și M. M., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În motivare au arătat că:
1. Încheierea a fost pronunțata în camera de consiliu fără citarea pârtilor, deci fără a li se da posibilitatea să facă apărări, motiv pentru care înțeleg să și le facă prin intermediul prezentei cereri de apel.
2. În speță, pentru soluționarea cererii de instituire a sechestrului asigurător nu s-au. respectat cerințele legale, respectiv plata unei cauțiuni așa cum prevăd dispozițiile art.952~953 C., motiv pentru care au apreciat că încheierea pronunțată este nelegală.
3. Se arată în motivarea încheierii faptul că pârâții, în calitate de promitenți vânzători în cuprinsul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 82 din 20.01.2014 nu și-au îndeplinit în mod culpabil obligația de a încheia contractul de vânzare cumpărare în formă autentică până la data de 15.09.2014. În realitate însă, reclamanta cunoștea faptul, menționat chiar și în cuprinsul obligațiilor părților din cadrul promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare nr. 82/20.01.2014, că dobândirea calității de proprietari a lui P. I. si M. M. asupra terenurilor ce au făcut obiectul promisiunii de vânzare depinde în totul de dobândirea aceleiași calități de la societatea vânzătoare . așa cum rezultă din Promisiunea bilaterala de vânzare-cumpărare autentificata sub nr. 3443/10.12.2012 și prelungită prin act adițional autentificat sub nr. 1205/28.05.2014. În concret, la data întocmirii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare nr. 82, respectiv 20.10.2014, promitenții cumpărători cunoșteau faptul ca promitenții vânzători nu erau încă proprietari pe aceste terenuri și că urma ca, mai întâi, să devină proprietari asupra terenurilor, pentru a putea transmite dreptul de proprietate mai departe reclamantei. Pentru a deveni proprietari asupra acestor terenuri trebuia ca, mai întâi acest drept sa fie dobândit de . îl transmita pârâților. Prin urmare, nu din culpa lor nu s-a putut întocmi actul in forma autentică la data de 15.09.2014 ci datorita unor împrejurări independente de voința acestora, împrejurări cunoscute de catre reclamanta ., care cu rea credința solicita acum rezoluțiunea promisiunii bilaterale și instituirea sechestrului asigurător, deși acum pârâții s-au declarat gata să-și îndeplinească obligația fata de reclamantă, predându-le sentințele civile prin care au dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor promise si fiind disponibili de a încheia actul promis.
4. Au arătat, de asemenea că nu cu rea credință nu au putut încheia actul promis ci și datorită împrejurării că legislația în materie de vânzări de terenuri extravilane s-a schimbat prin Legea 17/2014, în timpul în care pârâții făceau demersuri pentru obținerea dreptului de proprietate asupra terenurilor promise, procedura devenind mult mai greoaie si de durata fata de cea anterioara, lucru ce inițial a fost înțeles de catre reclamanta dar ulterior nu a mai dorit încheierea unui act adițional la promisiunea întocmita inițial. Nu aveau de unde sa cunoască la momentul încheierii promisiunii nr. 82/20.0L2014 ca se va schimba legislația in materie de vânzări de terenuri,
5. Cu excepția faptului că nu au putut, independent de voința lor, să încheie actul în formă autentică la momentul consemnat în promisiunea bilaterală nr. 82/2Q.0L2014, pârâții au îndeplinit toate celelalte obligații, respectiv au dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor și s-au declarat gata să îndeplinească obligația, însă reclamanta s-a răzgândit și nu mai dorește acest lucru, solicitând rezoluțiunea contractului și instituirea sechestrului asupra tuturor bunurilor ce le aparțin. Au apreciat că admiterea acestui sechestru le îngrădește în mod direct desfășurarea activității, nemaiputând obține sau transfera prin intermediul unităților bancare nici o sumă de bani și deci astfel fiind în imposibilitate de a-și desfășura activitatea un timp neprecizat, ceea ce poate duce la consecințe deosebit de grave față de ei și de familiile ale căror întreținători sunt. Pentru acestea au solicitat să li se admită apelul formulat și să se respingă instituirea sechestrului asigurător instituit împotriva lor de catre Tribunalul D. prin încheiere.
Au precizat că, de la data întocmirii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare nr. 82, . s-a bucurat de toate atributele dreptului de proprietate, folosind terenul ca un adevărat proprietar și nefiind tulburat de nimeni în cultivarea acestuia, singura problemă fiind cea de ordin juridic de imposibilitate a întocmirii actului în formă autentică datorita intervenirii pe parcursul derulării convenției a Legii 17/2014 ce a introdus proceduri restrictive și de durată pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Prin urmare, reclamanta deține terenurile din 20.01.2014 deci nu poate fi în pericol de a pierde de la apelanți sumele de bani achitate, având la dispoziție executarea pe aceste terenuri pe care pârâții acum sunt proprietari. Au apreciat ca doar din rea credință . a formulat aceasta cerere de instituire a sechestrului, cunoscând faptul că în acest mod blochează pe timp nedeterminat activitatea pârâților și orice mijloc de a dobândi venituri.
Apelanții au depus: promisiunea bilaterala de vânzare cumpărare nr. 82/20.01.2014, promisiunea bilaterala de vânzare cumpărare m 3443/10.1.2.2012, actul adițional nr. 1205/28.05.2014, procesele verbale de predare primire a hotărârilor judecătorești de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce fac obiectul promisiunilor bilaterale enumerate mai sus.
În instanță, apelanții au depus convenția încheiată cu reclamanta, autentificată la data de 19 iulie 2015, prin care au stabilit prelungirea termenului prevăzut în promisiunea de vânzare cumpărare pentru autentificarea actelor, până la data de 25.09.2015, înscris în raport de care au apreciat că se impune admiterea apelului, schimbarea sentinței, și respingerea cererii de sechestru asigurător ca rămasă fără obiect.
Examinând criticile invocate, se constată nefondat apelul, pentru următoarele considerente:
Față de dispozițiile art. 953 alin. (2) Cod pr.civilă, în conformitate cu care asupra cererii de sechestru asigurător instanța va decide de urgență, în camera de consiliu, fără citarea părților, prin încheiere executorie, criticile din primul motiv de apel, prin care pârâții invocă încălcarea dreptului la apărare ca urmare a necitării lor, nu sunt întemeiate, instanța soluționând cererea conform procedurii reglementată de lege.
Creditorul obligației rezultată din promisiunea de vânzare cumpărare intervenită între părți la data de 20.01.2014 și-a întemeiat cererea de sechestru asigurător pe dispozițiile art. 952 alin.(1) Cod pr.civilă, text care, în fraza finală prevede că acesta poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul prevăzut de lege.
Rezultă din redactarea dispoziției legale invocată de parte ca temei al cererii sale, că obligarea titularului cererii la plata unei cauțiuni nu este o condiție obligatorie în cazul ipotezei din alin.(1), reprezentând o măsură a cărei oportunitate este lăsată la aprecierea instanței, așadar faptul că în cauză instanța a considerat că nu este necesară plata cauțiunii, nu atrage nelegalitatea încheierii de instituire a sechestrului asigurător.
Pe fondul cererii, se constantă că măsura instanței este fondată, în raport de situația de fapt rezultată, respectiv în condițiile în care pârâții nu și-au îndeplinit obligația asumată prin antecontract, de a încheia actele autentice de vânzare cumpărare a terenurilor până la data de 15.09.2014, iar urmare acestei împrejurări reclamanta a introdus acțiune în rezoluțiunea convenției, ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului D..
Cerințele prevăzute de art.952 alin.(1) Cod pr.civilă, potrivit cărora creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată în scris și este exigibilă, poate înființa sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a introdus cerere de chemare în judecată, sunt îndeplinite și justifică admiterea cererii.
Scopul sechestrului asigurător este indisponibilizarea bunurilor debitorului pentru a se evita diminuarea patrimoniului acestuia, și a permite creditorului diligent care nu are încă un titlu executoriu pe care să-l pună în executare silită, ca la momentul obținerii acestuia să poată trece la valorificarea bunurilor indisponibilizate, pentru realizarea creanței sale.
În cauză, reclamanta a uzat de mijloacele legale pentru asigurare recuperării creanței sale reprezentând prețul imobilelor ce au făcut obiectul promisiunii de vânzare cumpărare, achitat integral la data încheierii convenției, în condițiile în care promitenții vânzători nu și-au respectat obligația asumată, în termenul convenit.
Față de circumstanțele speței, pentru instituirea măsurii asiguratorii este irelevant că motivele datorită cărora debitorii nu și-au îndeplinit obligațiile au fost independente de voința lor, întrucât la momentul încheierii promisiunii de vânzare cumpărare aceștia cunoșteau că în privința dreptului de proprietate asupra terenurilor exista un litigiu pendinte, care nu le permitea transmiterea de drept a proprietății, și puteau conveni pentru un termen mai lung, sau eventual, ulterior, trebuiau să depună diligențe în vederea obținerii acordului reclamantei la prelungirea termenului, opțiune de care însă nu au uzat chiar dacă au fost notificați de creditor în mod repetat (notificările nr.337 și 338).
Convenția pe care părțile au încheiat-o ulterior declarării apelului, la data de 17.07.2015, nu poate constitui temei al schimbării soluției adoptată prin încheierea atacată.
Prin acest înscris apelanții au recunoscut creanța, părțile contractante au stabilit un nou termen pentru încheierea contractului - 25.09.2015 – dar condițiile avute în vedere la instituirea sechestrului au rămas neschimbate.
Așa cum rezultă și din cuprinsul acestei convenții, deși reclamanta a fost de acord cu prelungirea termenului scadent, s-a precizat în mod expres că se menține exigibilitatea creanței creditorului și procesul intentat de acesta pentru rezoluțiunea promisiunii de vânzare cumpărare își continuă cursul.
În consecință, chiar și în această situație, cererea nu a rămas fără obiect, condițiile art, 952 alin.(1) Cod pr. Civilă fiind îndeplinite, și deci, măsura sechestrului asigurător este întemeiată, astfel încât se apreciază nefondat apelul, și urmează să fie respins, conform art. 480 alin.(1) Cod pr. Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtii P. I., domiciliat în ., nr. 554, județ D. și M. M., domiciliat în C., ., județ D. împotriva încheierii din 26 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă . - LA CABINET DE AVOCAT C. P.,, cu sediul în București, ..113, ., având ca obiect sechestru asigurător.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 August 2015.
Președinte, T. Ț. | Judecător, L. B. | |
Grefier, V. R. |
Red. jud. T.Ț./
Thn. V.R. 2 ex.
J.f. V.F.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 566/2015. Curtea de Apel... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 416/2015. Curtea de... → |
|---|
