Servitute. Decizia nr. 239/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
Comentarii |
|
Decizia nr. 239/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 349/54/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 239
Ședința publică de la 02 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. S.
Judecător G. I.
Judecător E. B.
Grefier A. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul petent B. I. împotriva încheierii din data de 28.01.2015, pronunțată de Tribunalul D., Secția I Civilă, în dosarul nr._/215/2011*, în contradictoriu cu intimatul R. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul petent B. I. și intimatul R. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termen, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Recurentul petent B. I. a solicitat admiterea recursului cum a fost formulat.
A solicitat să se mențină cheltuielile de judecată care au fost stabilite prin sentință și greșit în apel nu i-au fost acordate.
A mai solicitat ca instanța să aibă în vedere că s-a prezentat la fiecare termen de judecată.
Intimatul R. I. a pus concluzii de respingere a recursului, arătând că tribunalul a judecat corect cererea.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul D. - Secția I Civilă prin încheierea de ședință din data de 28.01.2015 a respins cererea de îndreptare eroare materială formulată de petentul - apelant - reclamant B. I..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 281 alin. 1 C.p.civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Prin considerentele deciziei civile nr. 466/25.06.2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._/215/2011*, s-a reținut că instanța a apreciat că față de cuantumul cheltuielilor de judecată solicitat de apelantul reclamant B. I. și cuantumul dovedit în apel, a fost admisă în parte obligarea la plata sumei de 4,15 lei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, iar în cauză, prejudiciul solicitat, cauzat de deplasarea la instanță la termenele statornicite, nu a fost dovedit.
În consecință, văzând că în cauză nu este vorba de vreo omisiune/eroare materială, ci de o chestiune de judecată ce ține de fondul raportului juridic litigios, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea dedusă judecății, întemeiată pe dispozițiile art. 281 C.p.civ.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs B. I. arătând că a avut mai mulți ani de procese pe rolul Judecătoriei C., cu R. I., pentru că a avut plantați arbuști pe linia de hotar între proprietăți și la propunerea sa să-1 desființeze acesta a refuzat.
Mai arată că a achitat taxe judiciare și plătit experți, solicitând să-i fie restituite o parte din cheltuielile făcute, de către R. I..
In dispozitivul sentinței civile nr._ din 29.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/2l5/2011* s-au acordat cheltuielile de judecată în cuantum de 608,3 lei, dar în apel la Tribunalul D. s-a omis să se mențină în continuare această obligație.
Deoarece s-a omis în dispozitivul deciziei nr.466/20l4 pronunțată de Tribunalul D. să fie trecută suma reprezentând cheltuielile, solicită îndreptarea acestei erori.
Solicită admiterea recursului.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum corect a reținut tribunalul, majorarea cuantumului cheltuielilor de judecată efectuate în apel nu poate fi dispusă pe calea procedurii îndreptării erorii materiale prevăzută de art.281C.proc.civ., deoarece textul permite corectarea unor simple erori de calcul nu si cenzurarea dispoziției instanței de acordare în parte a cheltuielilor de judecată.
După pronunțarea hotărârii, instanța se dezînvestește și niciun judecător nu poate reveni asupra părerii sale, chiar dacă ulterior ar aprecia diferit, corectarea unor erori de judecată fiind posibilă doar în urma exercitării căilor legale de atac de către partea interesată.
Prin urmare, reaprecierea cuantumului cheltuielilor de judecată din apel putea fi solicitată doar în cadrul recursului declarat împotriva deciziei 466/2014, nefiind permis ca justețea soluției pronunțate de tribunal să fie verificată în procedura prevăzută de art. 281 C.proc.civ.
In ceea ce priveste omisiunea instanței de apel de a menționa în cuprinsul deciziei că pârâtul R. I. rămâne, în continuare, obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate la prima instanță, Curtea constată că recurentul petent se află într-o vădită eroare. In dispozitivul deciziei 466/2014 instanța de apel a menționat explicit schimbarea în parte a sentinței doar sub aspectul înlocuirii obligației pârâtului de a tăia gradul viu cu cea privind desființarea gardului, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței, inclusiv cheltuielile de judecată la care a fost îndatorat pârâtul prin sentință, în cuantum de 608,3 lei.
Așadar, dispozitivul deciziei 466/2014 fiind foarte clar si complet, nu era necesar ca pe calea procedurii prevăzute de art. 281C.proc.civ. să se solicite intervenția instanței pentru clarificarea aspectelor legate de cheltuielile de judecată stabilite la fond.
Constatând că recursul este nefondat, în conformitate cu art. 312 C.proc.civ.Curtea va pronunța respingerea acestuia, motivarea încheierii atacate fiind completată cu prezentele considerente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul petent B. I. împotriva încheierii din data de 28.01.2015, pronunțată de Tribunalul D., Secția I Civilă, în dosarul nr._/215/2011*, în contradictoriu cu intimatul R. I..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2015
Președinte, C. S. | Judecător, G. I. | Judecător, E. B. |
Grefier, A. C. |
red.jud. E.B.
Teh.red.A.G./2ex/Data:09.04.2015
← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 252/2015. Curtea de... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 31/2015. Curtea de Apel... → |
---|