Anulare act. Decizia nr. 559/2016. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 559/2016 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 559/2016

Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2016:084._

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 559/2016

Ședința publică de la 27 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE - E. S.

Judecător - M. M.

Grefier - V. R.

Ministerul Public, reprezentat de procuror C.C.

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

x.x.x

Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 13 ianuarie 2016, privind judecarea apelului declarat de reclamantul R. C. C., domiciliat în C., ., ., împotriva sentinței civile nr. 270 din 14 mai 2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâti P. L., CNP_, P. M. R. O., CNP_ ambii domiciliați în Bucuresti, ., nr.59 și domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat O. P. și N. A. – C., ..68, jud.D., O. C. I., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat C. F. N., cu sediul în C., ..K.33, ., jud. D., B.N.P. M. Bazgu, cu sediul în C., Cl. Bucuresti, .. D. și intimatul reclamant P. DE PE L. JUDECĂTORIA C., cu sediul în C., ., județ D., având ca obiect anulare act.

La apelul nominal au lipsit părtile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat la data de 18.01.2016 apelantul R. C. C. a depus la dosar concluzii scrise, după care:

Mersul dezbaterilor și concluziile părtilor au avut loc în ședința publică de la data de 13 ianuarie 2016, au fost consemnate în încheierea inițială de amânare a pronunțării de la acea dată când instanța, în baza dispozițiilor art. 396 C.P.C. a dispus amânarea pronunțării pentru data de 20.01.2016 și ulterior pentru data de azi;

În urma deliberărilor:

CURTEA

Asupra apelului civil de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 25 06 2013, sub nr._/215/2013, reclamantul P. de pe lângă Curtea de Apel C. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pronunțată, să se pronunțe asupra anulării totale sau parțiale a certificatelor autentificate la Biroul Notarului public Bazgu M. sub nr. 25/03 06 2002 și 1142/13 07 2002.

În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că persoana vătămată R. C. C. a solicitat efectuarea de cercetări în vederea tragerii la răspundere penală a notarului public Bazgu M. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.289 C penal, iar prin Ordonanța nr.371/P/2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notar întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

Cererea a fost motivată în drept pe disp. art.184 Cod procedură r civilă.

Cererii i-au fost atașate: ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ nr. 371/P/2013, certificat de moștenitor nr.25 /03 06 2002(supliment), în copie, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1142/2002, în copie și plângerea formulată de numitul R. C. C..

Pârâtul R. C. C. a depus la data de 15 07 2013 întâmpinare prin care a arătat faptul că a sesizat că notarul public Bazgu M. a autentificat certificatul de moștenitor nr.5 /03 06 2002 (supliment) și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1142/2002, având ca obiect două suprafețe de teren, în cuprinsul cărora a atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului și anume că suprafața de 342 mp ar aparține familiei P., deși aceasta ii aparține pârâtului, în calitate de moștenitor al defunctului N. I.. S-a mai susținut că acest teren face parte dintr-o suprafață mai mare de 3253 mp, iar terenul în cauză a fost intabulat eronat la o altă adresă.

La data de 25 07 2013, pârâții P. L. și pricină M. O. R. au depus întâmpinare, invocând inadmisibilitatea acțiunii deoarece parte din plângerea penală a fost disjunsă și înaintată pentru soluționare Parchetului de pe lângă Judecătoria C., au mai invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar, pe fondul cauzei, au solicitat respingerea acțiunii deoarece ei sunt cumpărători de bună credință a imobilului, iar numitul R. nu a depus acte in dovedirea proprietății sale asupra terenului in litigiu.

Prin rezoluția din 06 09 2013, instanța a fixat prim termen de judecată la data de 10.10.2013, când P. de pe lângă Curtea de Apel C. prin reprezentant, a precizat cadrul procesual pasiv și a solicitat introducerea in cauză a numitului O. C-tin, parte în actele trimise spre analiză instanței.

La data de 30 01 2014, pârâtul O. C. I. a depus întâmpinare în care a arătat că cererea Parchetului nu îmbracă formele cerute de textul de lege, respectiv art.194 lit. a-e Cod procedură civilă, acțiunea precizatoare este formulată de o persoană fără calitate procesuală activă deoarece, potrivit deciziei nr XV/2005 a ICCJ, P. nu poate introduce acțiuni decât pentru minori, dispăruți și persoane puse sub interdicție, a invocat excepția necompetentei Judecătoriei C., fără să motiveze excepția, a solicitat respingerea excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P., iar pe fondul cauzei a arătat că din ordonanța Parchetului nu rezultă că s-a administrat vreo probă pentru dovedirea falsului, că parchetul a invocat un text din vechiul cod civil ceea ce face ca acțiunea să fie nulă, iar numitul R. nu a demonstrat în nici un fel că ar avea dreptul să ceară nulitatea actelor.

La 30.01.2014, pârâta B. M. Bazgu a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în raport de specificul activității notarilor reglementată prin dispozițiile Legii notarilor publici nr. 36/1995.

Prin sentința civila nr.2755/27.02.2014, Judecătoria C. a admis excepția necompetentei materiale a Judecătoriei C. și a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului D. – Secția Civilă.

Primind cauza, tribunalul a înregistrat-o la nr._ si a dispus citarea părților.

Prin sentința civilă nr. 270 din 14 mai 2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, s-a respins cererea de amânare a pronunțării formulată de apărătorul reclamantului, ca neîntemeiată.

S-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului R. C. C. și pe cale de consecință, s-a respins acțiunea formulată de acesta ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

S-a respins acțiunea (sesizarea) formulată de P. de pe lângă Judecătoria C., în contradictoriu cu pârâții P. L., P. M. O. R., O. C. I., si B. M. Bazgu, ca neîntemeiată.

Prin încheierea de ședință de la 25.04.2014, a fost pusă în discuție si s-a dispus conceptarea în calitate de reclamant a numitului R. C. C., în raport de dispozițiile art. 92 si 93 NCPC, având in vedere că este titularul dreptului dedus judecății, fiind persoana care a demarat prezentul demers judiciar, neputând avea deci calitatea de pârât.

Totodată s-a dispus efectuarea de adrese către P. de pe lângă Curtea de Apel C. pentru a înainta în copii certificate pentru conformitate cu originalul, actele din dosarul întocmit în baza plângerii formulate de R. C. C. în dosarul nr. 371/P/2013, precum și către P. de pe lângă Judecătoria C. pentru a înainta în copii certificate pentru conformitate cu originalul, actele din dosarul întocmit în baza plângerii formulate de R. C. C., precum și să arate stadiul în care se află cercetările efectuate de acest parchet, si efectuarea unei adrese către notarul public Bazgu M. pentru a înainta în copii conforme cu originalul, actele care au stat la baza încheierii și autentificării certificatului de moștenitor nr. 25/2002 și contractului de vânzare – cumpărare nr. 1142/2002, acte ce au fost înaintate la 23.05.2014, 31.05.2014 si respectiv 24.10.2014.

La 23.05.2014, reclamantul R. C. C. a depus precizare la acțiune, prin care a arătat că solicită constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentic nr. 1142/13.07.2002 si a certificatului de moștenitor nr. 25/03.06.2002 încheiate de B. Bazgu M., in temeiul art. 948 pct. 3 si 4 cod civil în vigoare la momentul încheierii celor doua înscrisuri, deoarece o parte din terenul ce a aparținut autorului sau N. I., care a fost în suprafață totală de 3253 mp. a făcut obiectul celor doua înscrisuri prin fraudarea legii și fraudarea drepturilor legitime ale reclamantului, în calitate de moștenitor.

La 23.05.2014, 19.06.2014 si respectiv 15.09.2014, pârâtul Oromulu a depus note scrise prin care a reiterat excepțiile nulității cererii de chemare in judecată, lipsei de interes a reclamantului R. și lipsei calității procesuale active a acestuia, având în vedere că din actele depuse de acesta la dosar și cuprinsul deciziei nr.5679/2009 a ICCJ nu rezultă dreptul de proprietate al reclamantului R. în privința terenului in litigiu.

La 20.06.2014, pârâții P. L. și M. O. R. au depus la dosar cerere scrisă prin care au reiterat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului R., cu motivarea că din actele depuse de acesta și invocate în plângerea penală nu rezultă că este proprietarul suprafeței de teren de 342 mp. care aparține pârâtului Oromulu în baza certificatului de moștenitor nr. 25/03.06.2002, actului de vânzare cumpărare din 20.02.1942 și procesului verbal nr. 352 transcris sub nr. 633/13.07._ în Registrul de la Grefa Tribunalului D..

Prin încheierea de ședință de la 24.10.2014, instanța a pus în discuție excepțiile invocate prin cererile depuse la dosar, respectiv cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâții P. L. și P. M. O., apoi excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția lipsei calității procesuale active a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. și a reclamantului R. C-tin C., excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. L. și P. M. O., excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B. M. Bazgu.

Prin încheierea de la acea dată, instanța a respins excepția inadmisibilității, excepția nulității cererii de chemare în judecată si excepția lipsei calității procesuale active a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., pentru următoarele considerente:

Instanța a apreciat neîntemeiata excepția inadmisibilității acțiunii așa cum a fost formulată și ulterior precizată, constatând că până la momentul de astăzi au fost adoptate soluții de neîncepere a urmăririi penale ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale față de B. M. BAZGU cât și față de ceilalți pârâți, având în vedere soluțiile Parchetului de pe lângă Judecătoria C. din 31.05.2013, 10.12.2013 și 28.01.2014, rezoluții prin care s-a constatat imposibilitatea cercetării falsului într-o acțiune penala.

Instanța a constatat că este neîntemeiată excepția nulității cererii de chemare în judecată, având în vedere că sesizarea instanței civile s–a făcut potrivit dispozițiilor art.92 alin. (1) teza finală din Cod procedură penală combinat cu dispozițiile art. 245 alin. (1) lit. c¹) Cod procedură Penală, iar din cuprinsul acestei sesizări și cuprinsul plângerii penale formulată la 28.01.2013 de către R. C-tin și având în vedere cererile scrise de acesta la Judecătoria C. cât și precizarea depusă în dosarul tribunalului rezulta elementele esențiale ale cererii de chemare în judecata. Tribunalul a avut în vedere că potrivit dispozițiilor art. 249 raportat la art. 245 alin. (1) lit. c¹) C. procedură penală prin ordonanța de încetare a urmăririi penale se dispune totodată și asupra sesizării instanței civile cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris, nefiind menționate alte condiții ori sintagma „în condițiile legii civile”, iar ordonanța parchetului îndeplinește condițiile de formă ale legalei sesizări, din motivarea acesteia si plângerea penala formulată la 28.01.2013 de către R. C-tin rezultând situația de fapt dedusă judecății, fiind enumerate faptele, făptuitorii, persoana vătămată.

Instanța a constatat că este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., având în vedere că din interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 92 alin. 1 teza finala NCPC, art. 45 alin. (1) teza finală din C.pr.civ. din 1865 combinat cu dispozițiile art. 245 alin. (1) lit. c¹) Cod procedură penală rezultă că procurorul are legitimare procesuală activă de a formula acțiunea civilă pentru desființarea în tot sau în parte a unui înscris invocat ca fiind falsificat, atunci când acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluție de netrimitere în judecată, asa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2 din 17 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, având ca obiect recurs în interesul legii.

Instanța a dispus unirea cu fondul a excepțiilor lipsei calității procesuale active a reclamantului R. C. C., lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. L. și P. M. O., lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B. M. Bazgu, apreciind că este necesară administrarea de probe în vederea soluționării acestora, probe care țin si de fondul cauzei, în înțelesul art.248 alin. 4 NCPC ( art. 137 Cod procedură civilă din 1865), punând în discuție, atașarea dosarului în care s-a pronunțat decizia nr. 5679/15.05.2009 de către I.C.C.J., respectiv dosarul nr._ aflat la Tribunalul București, precum și atașarea dosarului Judecătoriei C. nr._/1990 în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 393/1991 și în care se regăsesc acte cu privire la proprietatea familiei P. si efectuarea unei expertizei tehnice specialitatea topografie care să lămurească dacă terenul de 342 mp. din acte și 376 mp. din măsurători, așa cum este identificat în schița de la fila 52 dosarul tribunalului și înscris în actul de vânzare – cumpărare din 1942, face parte din terenul reconstituit reclamantului R. C-tin, potrivit deciziei nr. 5679/15.05.2009 pronunțată de I. C. C. J., precum și proba cu interogatoriul pt. pârâtul O. pt. lămurirea posesiei terenului de 343 mp. în acte și de 376 mp. din măsurători.

Prin încheierea de ședință de la 22.01.2015, instanța a constatat că reclamantul R. este decăzut din dreptul de a formula cererea depusă la 23.05.2014, în temeiul art. 204 NCPC, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel C., potrivit art. 245 Cod procedură penală, având ca obiect anularea celor două înscrisuri, respectiv certificatul nr.25/2002 și contractul nr.1042/2002, pt. falsul invocat de numitul R. C. prin plângerea penală formulată la 28.01.2013, iar precizarea depusă de reclamantul R. C-tin la 23.05.2014 constituie o modificare a acțiunii introductive, întrucât prin ea s-a invocat nulitatea absolută a celor două acte, în raport de art. 948 C. civil, și a fost făcută după primul termen de judecată, iar în cauză nu există acordul expres al tuturor părților pt. a se putea judeca o modificare a acțiunii introductive depusă după primul termen de judecată.

Prin aceeași încheiere s-a dispus repetarea adreselor către Arhiva Secției I civilă a Tribunalului D. pt. atașarea dosarelor Tribunalului D. nr. 7425/1994 și nr._/1999, către Tribunalul București pt. a înainta dosarul nr._ în care s-a pronunțat decizia nr. 5679/15.05.2009 de către I.C.C.J. și către Judecătoria C. pt. a înainta dosarul nr._/1990 în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 393/1991, dosarele solicitate fiind înaintate la 19.02.2015 si respectiv 16.04.2015.

In ședința publica de astăzi, la interpelarea instanței - având in vedere obiectivele propuse de reclamantul R. pentru expertiza încuviințată în cauză prin încheierea de ședință de la 24.10.2014, obiectivul pus in discuție din oficiu in ședința din 24.10.2014 si încuviințat ca fiind necesar si util soluționării cauzei, respectiv a excepțiilor invocate de părți în dosar și fondul cauzei, dat fiind conținutul plângerii penale formulate de reclamantul R. la 30.01.2013 și conținutul actului de sesizare al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. din 25.06.2013 -, reclamantul R. C. C., asistat de apărătorul ales, a arătat că suprafața de teren în litigiu de 342 mp. nu face parte din suprafața restituită reclamantului R. prin decizia 5679/2009 a I.C.C.J., că terenul în suprafață de 342 mp. a făcut parte din vechea proprietate a autorului N. I. și că a fost solicitată în temeiul Legii nr. 1/2000 și Legii nr. 247/2005, dar nu s-a finalizat nici una din cele două proceduri până în prezent și că există un dosar pe rolul Judecătoriei C. având ca obiect restituirea acestui teren în baza legilor speciale de mai sus, ca fiind un teren aparținând autorului N. I. și se impune să se stabilească prin expertiza tehnica in prezentul dosar dacă suprafața în litigiu de 342 mp. face parte sau nu din vechea proprietate a fam. N..

Față de aceste precizări ale reclamantului, conținutul plângerii penale formulate de reclamantul R. la 28.01.2013 si conținutul actului de sesizare al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. din 25.06.2013, instanța a constatat că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului R. C. C. în a invoca falsul unor înscrisuri autentice care privesc alte persoane și a solicitat desființarea acestora în prezentul dosar, în condițiile în care reclamantul R. nu are un titlu de proprietate pentru terenul în privința căruia a invocat că este inclus în actele defăimate ca false, reclamantul arătând expres că terenul în suprafață de 342 mp. nu este inclus în decizia nr. 5679/2009 pronunțată de I.C.C.J. în dosar nr._, la care s-a făcut referire în plângerea penală introdusă.

Tribunalul a avut în vedere că prin plângerea penală formulată în luna ianuarie 2013 și care stă la baza prezentului dosar civil, reclamantul R. și-a justificat interesul și deci calitatea procesuală activă în a invoca falsul unor înscrisuri față de care este terț și a obține desființarea acestora, prin împrejurarea că terenul în suprafață de 342 mp. îi aparține, fiindu-i restituită prin decizia civila nr. 5679/2009 a ICCJ.

S-a constatat că reclamantul a precizat expres în cuprinsul plângerii penale că terenul de 342 mp a făcut parte din imobilul ce a aparținut unchiului său I. N. și că imobilul numitului N. I. a trecut în proprietatea reclamantului R. conform deciziei civile nr. 5679/2009 a ICCJ.

Față de conținutul cererii reclamantului R. C. C., instanța de judecată a pus in discuție si a dispus ca fiind utile soluționării cauzei (atât fondului cât și excepțiilor unite cu fondul potrivit încheierii de ședință de la 24.10.2014), atât atașarea dosarului în care s-a pronunțat decizia nr. 5679/2009 a ICCJ, cât și expertiza tehnică de specialitate care să lămurească dacă terenul de 342 mp. din acte și 376 mp. din măsurători, așa cum este identificat în schița de la fila 52 dosarul tribunalului și înscris în actul de vânzare – cumpărare din 1942, face parte din terenul reconstituit reclamantului R. C-tin, potrivit deciziei nr. 5679/15.05.2009 pronunțată de I. C. C. J., tocmai în vederea verificării aspectelor invocate de reclamantul R., în sensul că acesta este proprietarul suprafeței de 342 mp în baza deciziei civile nr. 5679/2009 a ICCJ, iar prin încheierea celor două înscrisuri autentice in care s-a inclus această suprafață ca fiind proprietatea pârâtului Oromulu s-a creat reclamantului o vătămare a drepturilor sale legitime, sub acest aspect reclamantul având interesul si calitatea procesuală activă (persoana interesata) de a invoca falsul celor doua înscrisuri încheiate de alte persoane și a solicitat desființarea acestora.

Cum în speță, în ședința publică de astăzi reclamantul a precizat că suprafața de 342 mp nu face parte din terenul asupra căruia are un drept de proprietate în baza deciziei civile nr. 5679/2009 a ICCJ, deși proba cu expertiza tehnica si atașarea dosarelor civile au fost încuviințate tocmai in vederea verificării acestei stări de fapt, ci este vorba de un teren pentru care reclamantul nici nu deține în prezent un titlu de proprietate, tribunalul a constatat că este întemeiată excepția lipsei calității procesule active a reclamantului R. C. C. în a invoca falsul și a obține desființarea înscrisurilor autentice nr.25 /2002 si 1142/2002, față de care reclamantul R. este terț, și că nici nu mai este necesară administrarea probei cu expertiza tehnica de specialitate.

Aceasta în considerarea faptului că reclamantul R. este terț față de actele a căror desființare o solicită, astfel încât pentru a promova o acțiune prin care sa invoce și să obțină desființarea respectivelor înscrisuri, el trebuie să justifice un interes actual și personal, să justifice deci calitatea de persoană interesată.

Având în vedere condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, desființarea pe cale judecătoreasca a unui act juridic nu poate fi invocată de o persoană complet străină de actul respectiv, întrucât o astfel de persoană nu ar justifica un interes propriu, care să fie în legătură cu cauza de desființare, chiar și pentru fals, a actului juridic respectiv. Așadar, persoana care invocă falsul unor înscrisuri și solicită desființarea acestora trebuie să dovedească o vătămare proprie și să urmărească obținerea unui folos propriu si actual din desființarea actului respectiv.

Calitatea procesuală activă reprezintă identitatea între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat. In cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală activă aparține celui ce se poate prevala de acest interes, calitatea procesuală pasivă aparținând celui față de care se poate realiza interesul.

Justificarea calității procesuale active (și pasive) cade în sarcina reclamantului, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor în fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.

Interesul a fost calificat în literatura juridica ca reprezentând folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, fiind necesar ca interesul să îndeplinească cumulativ cerințele de a fi legitim, juridic, personal și direct, născut și actual. Astfel, se cere ca interesul să fie în legătură cu dreptul subiectiv civil afirmat sau cu situația juridică legală pentru a cărei realizare calea judecății este obligatorie, folosul practic să-l vizeze pe cel care recurge la acțiune și să existe în momentul în care se exercită dreptul la acțiune, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune.

In speță, față de obiectul acțiunii deduse judecății și actele juridice defăimate ca false și a căror desființare s-a solicitat, se constata că, în concret, calitatea procesuală activă a terțului se justifică prin existența interesului actual exprimat în pretenția ce o opune terțul titularilor actelor juridice atacate, de a fi proprietar al unui bun.

Cum reclamantul R. si-a întemeiat acțiunea de desființare a certificatului de moștenitor nr.25/03.06.2002 si a contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 1142/13.07.2002 încheiate de B. Bazgu M., pe calitatea sa de proprietar al terenului în suprafață de 342 mp în baza deciziei civile nr.5679/2009 a ICCJ, iar din lucrările dosarului a rezultat în mod indubitabil că terenul de 342 mp. nu este inclus în decizia civila nr.5679/2009 pronunțată de I.C.C.J. în dosar nr._, la care s-a făcut referire în plângerea penală introdusă, instanța a constatat că reclamantul R. nu justifică un interes actual, născut și personal și deci calitatea procesuală activă (nefiind deci persoana interesata) în a solicita desființarea ca false a certificatului de moștenitor nr. 25/03.06.2002 si a contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 1142/13.07.2002 încheiate de B. Bazgu M..

Pe cale de consecință, s-a admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului R. C. C. si s-a respins acțiunea formulată de reclamantul R. C. C., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

In ceea ce privește împrejurările susținute de reclamantul R., in apărare față de excepția reținuta mai sus, în sensul că pentru terenul în suprafață de 342 mp. a promovat o acțiune civilă în anul 2013 întemeiată pe disp. Legii nr. 1/2000 prin care a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 342 mp. și care nu a fost soluționată definitiv și irevocabil, si ca a urmat procedura prealabilă administrativă prevăzută de Legea nr.1/2000, dar nu a primit nici un act administrativ care să ateste dreptul de proprietate pt. terenul de 342 mp., răspunsurile autorităților locale fiind in sensul că cererea a fost soluționată favorabil, instanța a constatat că acestea aspecte de fapt nu sunt de natură să conducă la o soluție contrară, așa cum a susținut reclamantul, în condițiile în care prin plângerea penală formulata la 28.01.2013 reclamantul R. și-a justificat interesul și deci calitatea procesuală activă în a invoca falsul unor înscrisuri față de care este terț si a obține desființarea acestora, prin împrejurareacă terenul în suprafață de 342 mp. îi aparține, fiindu-i restituită prin decizia civila nr. 5679/2009 a ICCJ, aspectele de fapt invocate de reclamant în legătura cu alt dosar civil și procedura administrativă de restituire în natură a terenului fiind deci aspecte care exced cadrului procesual în prezentul dosar civil.

F. de efectele juridice ale excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului R. C., s-a respins ca neîntemeiată sesizarea formulată de P. de pe lângă Judecătoria C., in privința desființării ca false a înscrisurilor autentice menționate mai sus, parțial pentru suprafața de 342 mp., atât timp cât nu s-a făcut dovada temeiniciei susținerilor reclamantului R. – in sensul că terenul în suprafață de 342 mp. înscris în actele autentice din 2002 este proprietatea reclamantului R. potrivit deciziei civile nr.5879/2009 a ICCJ, iar din actele depuse de B. Bazgu M. rezultă că certificatul de moștenitor nr. 25/03.06.2002 si contractul de vânzare-cumpărare autentic nr.1142/13.07.2002 încheiate de B. Bazgu M.. au fost încheiate în baza actelor juridice menționate în cuprinsul celor două înscrisuri autentice, ce se regăsesc în dosarul notarial.

In ceea ce privește cererea de amânare a pronunțării pentru depunerea de concluzii scrise formulată de apărătorul reclamantului R., instanța a respins-o ca neîntemeiată, apreciind că nu se impune amânarea pronunțării pentru depunerea de concluzii scrise, în condițiile în care excepția lipsei de interes a reclamantului R. și implicit excepția lipsei calității procesuale active a acestuia au fost invocate de pârâți în dosar prin întâmpinările depuse la 25.07.2014 si respectiv 20.01.2014 si notele scrise de la 23.05.2014 si respectiv 20.06.2014 pentru argumentul că din cuprinsul deciziei nr.5679/2009 a ICCJ si actelor depuse de acesta la dosar nu rezulta dreptul de proprietate al reclamantului R. in privința terenului in litigiu de 342 mp., iar probele discutate în ședința publică din 24.10.2014 – atât atașarea dosarului in care s-a pronunțat decizia nr. 5679/2009 a ICCJ, cat si expertiza tehnica de specialitate specialitatea care să lămurească dacă terenul de 342 mp. din acte și 376 mp. din măsurători, așa cum este identificat în schița de la fila 52 dosarul tribunalului și înscris în actul de vânzare – cumpărare din 1942, face parte din terenul reconstituit reclamantului R. C-tin, potrivit deciziei nr. 5679/15.05.2009 pronunțată de I. C. C. J., - au fost încuviințate tocmai in vederea verificării aspectelor invocate de reclamantul R., în sensul că acesta este proprietarul suprafeței de 342 mp in baza deciziei civile nr. 5679/2009 a ICCJ, iar prin încheierea celor doua înscrisuri autentice în care s-a inclus această suprafață ca fiind proprietatea paratului Oromulu s-a creat reclamantului o vătămare a drepturilor sale legitime, proba cu expertiza devenind inutila tocmai fatțăde precizările reclamantului în sensul că terenul în suprafață de 342 mp. nu este inclus în decizia nr. 5679/2009 pronunțată de I.C.C.J. în dosar nr._, la care s-a făcut referire în plângerea penală introdusă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul R. C. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului reclamantul a arătat că o primă critică este că în dispozitivul sentinței se menționează că este respinsă sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria C. cu sediul în .. Ori în cauză se poate observa că sesizarea instanței a fost făcută prin adresa nr. 5860/1 II/13/2013/20.06.2013 de către P. de pe lângă Curtea de Apel C.. P. de pe lângă Judecătoria C. are sediul în C., . sesizarea în acest dosar este făcută de P. de pe lângă Curtea de Apel C. care într-adevăr are sediul în .. In aceste împrejurări solicită să se aprecieze că din punct de vedere al calității organului judiciar care a formulat sesizarea, competența aparține Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.. Cât privește fondul sesizării instanța a refuzat pur și simplu să analizeze cererea de anulare care a făcut obiectul sesizării organului judiciar rezumându-se a soluționa cauza exclusiv prin prisma excepției calității procesuale active a subsemnatului.

Se observă de asemenea că în dosar inițial instanța a dispus unirea cu fondul a excepției lipsei procesuale active a subsemnatului.

De asemenea solicită instanței să aprecieze că independent de existența sau nu a calității procesuale active a sa, Tribunalul D. ca instanță de fond era ținut să analizeze sesizarea făcută de organul judiciar pe fond, verificând aspectele sesizate, cu alte cuvinte să se verifice dacă în cele 2 acte terenul de 342 mp din acte (respectiv 376 mp din măsurători) face parte proprietatea autorului reclamantului Negreau I., respectiv dacă acest teren a fost trecut în mod fictiv în certificatul de moștenitor și ulterior în contractul de vânzare-cumpărare a căror anulare parțială s-a solicitat. Independent de calitatea procesuală a reclamantului, instanța era ținută să verifice veridicitatea mențiunilor cuprinse în cele 2 înscrisuri, această verificare fiind impusă de principiul securității circuitului civil, dar și de încrederea de care trebuie să se bucure actele autentificate de un notar public.

Revenind la calitatea procesuală, susținerea reclamantului este că are această calitate, fiind persoană prejudiciată prin falsificarea celor 2 înscrisuri, deoarece în mod nereal, cu fraudarea legii în cele 2 înscrisuri este inclusă și suprafața de 342 mp care a aparținut autorului său I. N. al cărui moștenitor este. Astfel se poate observa că prin decizia 5679/2009 a ICCJ, reclamantului, în calitate de moștenitor al autorului N. I. i s-a admis acțiunea formulată în temeiul Legii nr.10/2001 și s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în C., . județul D. identificat prin raportul de expertiză Păpălă I..

Prin decizia nr. 5679/2009 s-a dispus restituirea unei părți din imobilul care a aparținut autorului N. I. și anume partea deținută de M. - P. M. C. (construcția și suprafața de 342 mp din incinta acestei construcții), întreaga proprietate a autorului său a avut o întindere de 3253 mp, conform actelor de preluare de către stat . Din această suprafață i s-a restituit numai partea de teren menționată în decizia civilă 5679/2009. Grădina aferentă casei de locuit, adică restul terenului nu i s-a restituit până în prezent, fiind în curs de soluționare, demersurile sale fiind întemeiate pe prevederile Legii nr.1/2000.

Instanța de fond a dat o soluție greșită excepției calității procesuale active. Intempestiv, la ultimul termen de judecată în data de 14.05.2015 instanța i-a luat un interogatoriu din oficiu, revine asupra propriei aprecieri în privința momentului soluționării calității procesuale active în condițiile în care anterior unise această excepție cu fondul, revine asupra probelor încuviințate, respectiv, expertiză și interogatoriul pârâților și a luat dosarul în pronunțare. Se poate observa că în analiza excepției calității procesuale active instanța de fond face un melanj între elementele care trebuia pe care le are în vedere cu privire la soluționarea acestei excepții cu trimiteri amestecate la interesul promovării acțiunii ca si o condiție de exercițiu a acțiunii civile. In mod greșit instanța de fond apreciază că prin interogatoriul luat reclamantului în ședința din 14.05.2015 acesta a revenit asupra elementelor de identificare a imobilului descrise în plângerea penală formulată. In realitate atât în plângerea penală, cât și în fața instanței de judecată a arătat că are calitatea de nepot al proprietarului imobilului, că i s-a recunoscut calitatea de moștenitor al proprietarului deposedat, a individualizat imobilul proprietatea autorului său prin suprafață, amplasament și compunere, însă a arătat totodată că suprafața de 376 mp face parte din proprietatea autorului său. Interpretarea instanței de fond în sensul că ar fi menționat în plângerea penală că suprafața de 376 mp este inclusă în suprafața restituită reclamantului prin d. c. 5676/2009 a ICCJ este eronată. Arată reclamantul că a menționat această decizie pentru a justifica că este moștenitor legal al autorului, însă în plângerea penală a făcut trimitere la întreaga suprafață a autorului său, a făcut trimiteri la identificarea amplasamentului pentru a dovedi că în suplimentul la certificatul de moștenitor nr. 25/03.06.2002 a fost trecută o suprafață care a aparținut autorului său

Instanța de fond soluționând excepția a făcut abstracție nu numai de sesizarea organului judiciar, dar în privința mea a făcut abstracție de obiectul dedus judecății și anume nulitatea actelor. In cauză instanța nu a fost investită cu o acțiune în revendicare imobiliară, situație în care eventual s-ar fi putut pune problema admiterii excepției calității procesuale active în lipsa unui titlu propriu.

Obiectul dedus judecății este constatarea nulității unor înscrisuri. Existența acestor înscrisuri falsificate mă prejudiciază în valorificare drepturilor mele de a obține pe care legilor speciale de reparație restituirea și a părții de teren proprietatea autorului meu, teren care în mod fraudulos a fost trecut în actele menționate pe numele pârâților de către un notar care nu a verificat calitatea autorilor pârâților - aspectul că nu erau titulari ai dreptului de proprietate.

Instanța de fond reține greșit că reclamantul R. nu justifică un interes actual, născut și personal și deci calitatea procesuală activă. cu alte cuvinte instanța de fond nu numai că face abstracție în analiza excepției calității procesule active de obiectul dedus judecății însă chiar mai mult reține în mod greșit lipsa interesului ca fiind cauza admiterii excepției calității procesuale active. Ori în privința interesului justificarea este lesne de făcut scopul său fiind acela de obține recunoașterea drepturilor sale de pe urma autorului N. I. iar pentru a obține această recunoaștere a drepturilor sale trebuie anulate actele prin care în mod fraudulos o parte din terenul autorului său a făcut obiectul unor acte autentice.

De altfel este ușor de observat că și sesizarea organului judiciar de anulare a înscrisurilor falsificate nu s-a întemeiat pe ideea că terenul de 342 mp este inclus în d.c. 5879/2009 a ICCJ, instanța de fond făcând această apreciere fără să observe conținutul ad literam al plângerii sale penale.

În pagina 7, paragraful nr. 5 al considerentelor, instanța de fond respinge sesizarea organului judiciar ca neîntemeiată reținând netemeinicia sesizării organului judiciar ca efect juridic al excepției lipsei calității procesuale active. Acest paragraf reprezintă o ilustrare clară a denegării de dreptate, a refuzului instanței de a analiza pe fond sesizarea cât timp sesizarea organului judiciar trebuie soluționată independent de existența sau nu a calității procesuale active a subsemnatului. Chiar dacă s-ar aprecia că între sesizare și calitatea sa procesuală ar fi o legătură indisolubilă, nu se poate ca în cuprinsul aceluiași paragraf, fără să analizezi pe fond acțiunea, să folosești cuvântul temeinicie, termen care prin natura lui presupune analiza, aprecierea justificării legale a unei soluții. In același paragraf, instanța de fond reține că certificatul de moștenitor supliment nr.25/03.06.2002 și contractul de vânzare-cumpărare 1142/13.07.2002 au fost încheiate în baza actelor juridice menționate în cuprinsul celor 2 înscrisuri autentice, ce se regăsesc în dosarul notarial . Ironia instanței constă în aceea că înscrisurile care au stat la baza încheierii celor 2 acte autentice nu fac dovada dreptului de proprietate al autorului pârâților și ca atare notarul public nu trebuia să includă în cele 2 acte suprafața de 342 mp, deoarece această suprafață a făcut parte din proprietatea autorului său.

In drept, a invocat prevederile art. 466 și urm C..

Apelul este fondat.

Potrivit art.308 Cod procedură civilă, „În cazul în care, potrivit legii, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare ori nu poate continua, cercetarea falsului se va face de către instanța civilă, prin orice mijloace de probă”.

Aceste dispoziții legale permit cercetarea înscrisului pretins fals de către instanța civilă, pe cale principală, când acțiunea penală nu mai poate fi pusă în mișcare sau nu mai poate continua, mai mult, Codul de procedură penală prin art.245 alin.(1) lit.c¹ impune procurorului obligația de a sesiza instanța civilă pentru desființarea totală sau parțială a unui înscris, justificată pe interesul social, general, care impune eliminarea din circuitul civil a actelor viciate sub acest aspect.

Din acest punct de vedere, art.308 Noul Cod de procedură civilă reprezintă implementarea în textul legii a considerentelor Deciziei nr.2/2011 pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.45 alin.1 teza finală Cod procedură civilă 1865 rap.la dispoz.art.245 alin.1 lit.c¹ Cod procedură penală, asupra legitimării procesuale active a procurorului de a formula acțiunea civilă pentru desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat atunci când acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluție de netrimitere în judecată.

În cadrul unei asemenea cercetări de instanța civilă, aceasta nu va reține nici săvârșirea unei infracțiuni, nici vinovăția unei anumite persoane, ci strict falsificarea sau nu a înscrisului.

În speța dedusă judecății P. de pe lângă Curtea de Apel C. a sesizat Judecătoria C. la data de 25.06.2013 cu cererea înregistrată sub nr._/215/2013, pentru anularea totală sau parțială a certificatelor autentificate la Biroul Notarial Public Bazgu M. sub nr.25/03.06.2002 și 1142/13.07.2002.

Prin rezoluția din 06 09 2013, instanța a fixat prim termen de judecată la data de 10.10.2013, când P. de pe lângă Curtea de Apel C. prin reprezentant, a precizat cadrul procesual pasiv și a solicitat introducerea în cauză a numitului O. C-tin, parte în actele trimise spre analiză instanței.

Primind cauza, tribunalul a înregistrat-o la nr._ si a dispus citarea părților.

Soluția adoptată de tribunal, de admitere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului R. C. C. și pe cale de consecință a respingerii acțiunii formulate de acesta, pentru lipsă calitate procesuală activă și de respingere a sesizării formulată de P. de pe lângă Judecătoria C., este nelegală.

Criticile reclamantului R. C. C. privind reținerea greșită de prima instanță a organului judiciar care a făcut sesizarea, respectiv P. de pe lângă Judecătoria C. în loc de P. de pe lângă Curtea de Apel C. și reținerea greșită a lipsei calității procesuale active a reclamantului, sunt întemeiate.

Chiar tribunalul constată că este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., cu motivarea că din interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 92 alin. 1 teza finala NCPC, art. 45 alin. (1) teza finală din C.pr.civ. din 1865 combinat cu dispozițiile art. 245 alin. (1) lit. c¹) Cod procedură penală rezultă că procurorul are legitimare procesuală activă de a formula acțiunea civilă pentru desființarea în tot sau în parte a unui înscris invocat ca fiind falsificat, atunci când acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluție de netrimitere în judecată, asa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2 din 17 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, având ca obiect recurs în interesul legii.

Totodată, s-a reținut că sesizarea instanței civile potrivit art.249 raportat la art.245 alin.1 lit.c¹ Cod procedură penală, prin Ordonanța Parchetului Curții de Apel C. îndeplinește elementele esențiale ale unei cereri de chemare în judecată, din ordonanță și din plângerea penală formulată la 28.03.2013 de către R. C. rezultă situația de fapt dedusă judecății, fiind enumerate faptele, făptuitorii, persoana vătămată.

Verificând calitatea procesuală a părților, în raport de criticile mai sus menționate, Curtea constată că tribunalul a stabilit greșit cadrul procesual, reținând că titular al sesizării falsului pe cale principală este P. de pe lângă Judecătoria C. în loc P. de pe lângă Curtea de Apel C., câtă vreme cercetarea falsului a fost făcută de acest ultim P. prin prisma calității de notar a pârâtei Bazgu M..

Este întemeiată de asemenea și critica referitoare la omisiunea primei instanțe de a analiza pe fond sesizarea făcută de organul judiciar, cu alte cuvinte să se verifice dacă în cele 2 acte terenul de 342 mp din acte (respectiv 376 mp din măsurători) face parte din proprietatea autorului reclamantului Negreau I., respectiv dacă acest teren a fost trecut în mod fictiv în certificatul de moștenitor și ulterior în contractul de vânzare-cumpărare a căror anulare parțială s-a solicitat. Independent de calitatea procesuală a reclamantului, instanța era ținută să verifice veridicitatea mențiunilor cuprinse în cele 2 înscrisuri, această verificare fiind impusă de principiul securității circuitului civil, dar și de încrederea de care trebuie să se bucure actele autentificate de un notar public.

Soluționând cauza cu un cadru procesual fixat eronat și pe excepție, tribunalul a încălcat dispozițiile art.480 alin.3, care dispun că „ În cazul în care se constată că în mod greșit prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului”.

În atare situație, Curtea reține soluția de excepție reglementată de art.480 alin.3 Cod procedură civilă, urmând a dispune admiterea apelului, anularea hotărârii apelate și trimiterea cauze spre rejudecare primei instanțe, întrucât această măsură de excepție a fost solicitată de apelant.

Cu ocazia rejudecării, tribunalul va introduce în cauză în calitate de reclamant și titular al sesizării în temeiul art.308 Noul Cod de procedură civilă, P. de pe lângă Curtea de Apel C., alături de reclamantul R. C. C., în contradictoriu cu pârâții P. L., P. M. R. O., O. C. I., B.N.P. M. Bazgu, va soluționa sesizarea pe fond, administrând toate probele necesare și utile, urmând a avea în vedere și celelalte critici formulate în cererea de apel.

Față de aceste considerente, în baza art.480 alin.3 Noul Cod procedură civilă, se va admite apelul declarat de reclamantul R. C. C., se va anula sentința și se va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul D..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de reclamantul R. C. C., domiciliat în C., ., ..1, ., împotriva sentinței civile nr. 270 din 14 mai 2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâti P. L., CNP_, P. M. R. O., CNP_ ambii domiciliați în Bucuresti, ., nr.59 și domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat O. P. și N. A. – C., ..68, jud.D., O. C. I., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat C. F. N., cu sediul în C., ..K.33, ., jud. D., B.N.P. M. Bazgu, cu sediul în C., Cl. Bucuresti, .. D. și intimatul reclamant P. DE PE L. JUDECĂTORIA C., cu sediul în C., ., județ D., având ca obiect anulare act.

Anulează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul D..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 27 Ianuarie 2016.

Președinte,

E. S.

Judecător,

M. M.

Grefier,

V. R.

Red.jud.M.M.

Tehn.MC/8 ex.

Data red.19.02.2016

j.f. M.E. N.

← Conflict de competenţă. Sentința nr. 17/2016. Curtea de Apel...		Conflict de competenţă. Sentința nr. 16/2016. Curtea de Apel... →

Anulare act. Decizia nr. 559/2016. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Decizia nr. 559/2016. Curtea de Apel CRAIOVA