Conflict de competenţă. Sentința nr. 2/2016. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2/2016 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-01-2016 în dosarul nr. 2/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2016:083._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 2
Ședința din Cameră de Consiliu de la 11 Ianuarie 2016
Completul constituit din:
Președinte: S. A. C.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria C. și Tribunalul D. – Secția Civilă referitor la judecarea cauzei privind pe reclamanții A. I. și A. C. D., ambii cu domiciliul ales la avocat G. A. F. din C., .. 26, jud. D., și intimații A. M. L., A. A. R. și A. G. C., toți cu domiciliul în ., ., având ca obiect „constatare calitate de moștenitor”.
La apelul nominal făcut în ședință din Cameră de Consiliu lipsesc părțile.
Procedura, conform art. 135 alin. 4 Cod proc. civ, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea, socotindu-se lămurită, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. în data de 01.04.2015, reclamanții A. I. și A. C. D., asistat de reprezentantul legal A. I., în contradictoriu cu pârâții A. M. L., A. A. R. și A. G. C. au solicitat stabilirea – constatarea calității părților de moștenitori după defunctul A. L., cu ultimul domiciliul în ., ., Jud. D., decedat în spital la Timișoara în data de 25.09.2014, potrivit actului de deces . nr._, urmând ca în baza înscrisurilor depuse să se stabilească doar calitatea părților de moștenitori ai defunctului.
În fapt a arătat că reclamanta A. I. a fost căsătorită cu defunctul din această căsătorie rezultând cei trei pârâți și minorul reclamant care sunt descendenții ei și ai defunctului.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 963, 964, 970, 971,972 și 975 din Codul Civil.
Prin sentința civilă nr. 8491/19.06.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215, a fost admisă excepția necompetenței materiale.
A fost declinată competența de soluționare a cauzei formulate de reclamanții A. I. și A. C. D., asistat de reprezentantul legal A. I., în contradictoriu cu pârâții A. M. L., A. A. R. și A. G. C., în favoarea Tribunalului D. – Secția I Civilă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Conform art. 129 alin. 2 pct. 2 C. "Necompetența este ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei alte instanțe de alt grad".
Art. 130 alin. 2 C. arată că "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".
Dispozițiile art. 94 alin. 4 din noul Cod de procedură civilă prevăd că judecătoriile judecă orice alte cereri date prin lege în competența lor, în timp ce art. 95 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, prevede că tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
În acest sens s-a constatat că în ceea ce privește competența materială a instanțelor judecătorești Noul Cod de procedură civilă a statuat o nouă regulă în ceea privește plenitudinea de competență a tribunalelor județene în ceea ce privește soluționarea conflictelor civile, în sensul că tribunalul a devenit instanță de drept comun, soluționând în primă instanță toate cererile care nu sunt date în mod expres în competența de soluționare a judecătoriilor.
Referitor la cererea formulată de reclamanți, având ca obiect constatarea calității de moștenitor, se constată faptul că dispozițiile art. 94 pct.1 lit. j stipulează faptul că – judecătoriile judecă: cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare, iar dispozițiile art. 118 din Noul Cod de procedură civilă, arată faptul că - în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: cerere privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii l-ar avea unul împotriva altuia și cererile legatarilor sau ale creditorului defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar.
Instanța a observat faptul că aceste dispoziții legale ce reglementează competența în ceea ce privește cererile privitoare la moștenire privesc doar competența teritorială în sensul că până la ieșirea din indiviziune competența exclusivă aparține instanței celui din urmă domiciliu al defunctului.
Prin urmare, se aplică regula privind competența materială a instanțelor judecătorești unde se stipulează faptul că judecătoriile judecă în primă instanță doar cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare.
Cum în cauză cererea formulată de reclamanți are ca obiect constatarea calității de moștenitor și nefiind vorba de o ieșire din indiviziune, competența de soluționare a acesteia aparține Tribunalului D. în raza de competență a căruia se află cel din urmă domiciliu al defunctului.
În consecință instanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D. – Secția I Civilă.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D.-Secția I Civilă sub nr._, cu prim termen de judecată la data de 05.10.2015, dispunându-se citarea părților.
La termenul de judecata din data de 05.10.2015 s-a invocat de catre aparatorul reclamantilor exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului D., apreciindu-se ca actiunea dedusa judecatii este in competenta de solutionare a Judecatoriei C..
Analizand exceptia invocata prin prisma prevederilor legale incidente, Tribunalul a retinut urmatoarele:
In fapt, prin actiunea dedusa judecatii s-a solicitat stabilirea calitatii de mostenitor a partilor cauzei de pe urma defunctului A. L..
Distincția între competența de drept comun a tribunalului, ca primă instanță, și competența specializată a judecătoriei se face în raport de prevederile art. 94 și 95 Cod procedură civilă.
Art. 94 pct.1 lit. k) Cod procedură civilă stabileste în competența judecătoriei cererile evaluabile în bani, în valoare de până la 200 000 lei.
Cererea de față este una cu un obiect evaluabil patrimonial.
Astfel, potrivit art. 125 Cod procedură civilă, in cererile pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, competența instanței se stabilește după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului.
Solicitând să se constate calitatea părților de moștenitori ai unui autor comun, reclamanta a formulat o acțiune în constatarea existenței dreptului său succesoral, care este, fără îndoială, un drept cu conținut patrimonial, iar în condițiile art. 125 Cod procedură civilă regulile de competență se analizează ca și în cazul acțiunii în realizarea dreptului.
De asemenea, prin considerentele Deciziei nr. 32 din 9 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr.830 din 10.12.2008, decizie pronunțată de ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii s-a stabilit de instanta suprema ca acțiunile patrimoniale sunt cele care au un conținut economic, si că procesul va putea fi evaluabil în bani ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță, fiind considerate acțiuni evaluabile în bani și acțiunile în constatare. Deși decizia privea interpretarea art. 282 ind. 1 din codul de procedură civilă în vigoare anterior datei de 14 februarie 2013, dezlegările date asupra regulilor de competență sunt valabile și în ce privește actualul Cod de procedură civilă.
În speță, prin acțiunea în justiție se tinde la recunoașterea unui drept patrimonial al părților, rezultat din calitatea lor pretinsă de moștenitori ai unui autor comun, evaluarea obiectului litigiului fiind posibilă și necesară.
Cât privește criteriile de evaluare, art. 194 lit. c) Cod procedură civilă instituie obligația reclamantului de a preciza obiectul cererii și valoarea lui, potrivit prețuirii sale.
Ca urmare acțiunea promovată de reclamanti este evaluabilă în bani.
In speta, valoarea bunurilor succesorale se situează sub limita de 200.000 lei, prev de art. 94 pct.1 lit k) C.pr.civ., conform conținutului sesizarii pentru deschiderea procedurii succesorale emise de secretarul comunei Salcuta, fisei contribuabilului A. L. în care figurează înscrise bunurile aparținând autorului și evaluarii realizate de reclamanti cu privire la acestea. Ca urmare, si conform criteriului general prevazut de 94 pct.1 lit. k) Cod procedură civilă actiunea dedusa judecatii este de competenta judecatoriei in prima instanta.
Avand in vedere, insa, prevederile art.125 C.p.c, potrivit cu care competenta de solutionare a cererilor in constatare se determina dupa regulile aplicabile cererilor in realizare, avand in vedere ca actiunea in realizare in speta este actiunea de imparteala judiciara, care este data in competenta judecatoriei indiferent de valoarea obiectului, si, pe cale de consecinta, si actiunea in constatarea calitatii de mostenitor se va solutiona in prima instanta de judecatorie, indiferent de valoarea obiectului, instanta a admis excepția de necompetență materială invocata si a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
Avand in vedere prevederile art.132 -135 C.p.c. s-a constatat ivit conflict negativ de competență, s-a suspendat din oficiu judecata cauzei și s-a înaintat dosarul la Curtea de Apel C. în vederea soluționării conflictului.
P. a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel C. în data de 07.01.2016, sub nr. de dosar_, fiind fixat termen pentru dezlegarea regulatorului de competență în data de 11 ianuarie 2016.
Curtea, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 Cod procedură civilă, va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C., pentru următoarele considerente:
În perioada 7-8 mai 2015, la sediul Curții de Apel Iași, a avut loc întâlnirea reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturii, cu președinții secțiilor civile ale curților de apel și Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care au fost dezbătute probleme de drept ce au generat practică neunitară în materie civilă, printre care la punctul nr. 20, pe ordinea de zi se află chestiunea instanței competente a soluționa cererile formulate în cadrul dezbaterii succesorale, precum este și acțiunea pendinte, în constatarea calității de moștenitor.
Importanța acestor întâlniri, reglementate de hotărâri ale Consiliului Superior al Magistraturii - nr. 148/19 martie 2015, cu modificările aduse prin Hotărârea nr. 725/13 octombrie 2015 - rezidă în dezideratul de unificare a practicii judiciare, care trebuie să anime la un nivel cât mai ridicat toți actorii implicați în procesul respectiv.
D. fiind faptul că aspectele prealabile asupra cărora instanța are a se pronunța (calitatea de coproprietar, cota-parte ce revine fiecăruia) atât în dezbatere succesorală, cât și în partaj, sunt aceleași, nu se justifică trimiterea, în funcție de valoare, a cererilor, la judecătorie, respectiv la tribunal.
Dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. j) NCPC fac referire la “cereri de împărțeală judiciară” legiuitorul înțelegând astfel să distingă între împărțeala judiciară și partaj, ca procedură specială reglementată de NCPC.
În noțiunea de “împărțeală judiciară”, legiuitorul a înțeles să includă toate cererile, independent de caracterul principal sau accesoriu al acestora, care vizează împărțirea bunurilor comune pe cale judiciară, în cadrul unei proceduri unitare, al cărei scop final este partajul. În consecință, vor fi de competența judecătoriei pe temeiul art. 94 pct. 1 lit. j) chiar și acele cereri în care, fără a solicita și partajul – inclusiv cererea care ar viza stabilirea calității de moștenitor unic și care, prin ipoteză, nu ar mai conține un capăt privind împărțeala bunurilor – se solicită doar constatarea calității de coproprietar, a bunurilor și a cotelor, aspecte asupra cărora instanța are a se pronunța, conform dispozițiilor art. 983 alin. (1) NCPC.
Având în vedere că indiferent de valoarea bunurilor, “cererile de împărțeală judiciară” sunt de competența în primă instanță a judecătoriei, nu poate avea sens ca aspecte colaterale sau accesorii împărțelii, precum constatarea calității de moștenitor sau a cotei succesorale să fie trimise în raport de criteriul valoric fie la judecătorie, fie la tribunal, prin abatere de la regula creată de legiuitor.
Este destul de evident că toate cererile care conturează dezbaterea succesorală, precum stabilirea calității de coproprietar, a bunurilor supuse împărțelii și a cotelor ar fi accesorii partajului. Asupra acestor cereri, instanța este ținută să se pronunțe chiar dacă nu a fost învestită în mod expres cu aceste capete în cadrul procedurii partajului judiciar, ele constituind o etapă obligatorie de parcurs.
Pentru aceeași soluție pledează și principiul care cârmuiește calificarea unei cereri după scopul avut în vedere de parte la promovarea ei. De asemenea, faptul că acțiunea în constatarea calității de moștenitor ar putea fi primită și pe calea unei cereri separate, formulată pe cale principală, nu poate conduce la crearea unei noi reguli de competență în privința acestei cereri.
În consecință, împărțeală judiciară trebuie privit ca o cerere unică, ce implică mai multe etape: stabilirea calității de coproprietar, a cotelor, a masei de bunuri, împărțirea propriu-zisă a bunurilor.
Parcurgerea pe cale separată a acestor cereri nu poate determina reguli distincte de competență în raport de cât de expres a indicat legiuitorul o anume competență, pentru că nu se pot crea reguli clare pentru orice tip de acțiune.
În unanimitate, participanții prezenți la întâlnirea mai sus indicată au apreciat că toate cererile care vizează dezbaterea succesorală se includ în acțiunea unică de împărțeală judiciară, competența materială urmând să aparțină, în primă instanță, în toate cazurile, indiferent de valoare, judecătoriei, pe temeiul dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. j) NCPC, opinie împărtășită de Curte.
În concluzie, potrivit disp. art. 135 NCPC va fi stabilită competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. I. și A. C. D. și intimații A. M. L., A. A. R. și A. G. C., având ca obiect „constatare calitate de moștenitor”, în favoarea Judecătoriei C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. I. și A. C. D., ambii cu domiciliul ales la avocat G. A. F. din C., .. 26, jud. D., și intimații A. M. L., A. A. R. și A. G. C., toți cu domiciliul în ., ., având ca obiect „constatare calitate de moștenitor”, în favoarea Judecătoriei C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 Ianuarie 2016.
Președinte, S. A. C. | ||
Grefier, A. Golașu |
Red. AC
Tehnored. AG/13.01.2016
| ← Strămutare. Sentința nr. 7/2016. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 6/2016. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
