Conflict de competenţă. Sentința nr. 47/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 47/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 47/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
Sentința Nr. 47
Ședința din Camera de Consiliu de la 28 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L. N. A.
Grefier M. V. A.
**************************
Pe rol, soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria C. și Tribunalul D., privind soluționarea cererii formulată de petenta . L. ȘI U. - C. I. SA PRIN ADM.JUD. FIVE SPRL, cu sediul în București, C. D., nr. 33 A, sector 1, în contradictoriu cu intimatul S. M., cu domiciliul în C., Cl. București, nr. 163, ., ..
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților, conform dispozițiilor art. 135 alin. 4 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data 25.08.2014, reclamanta . L. SI U.-C. I. SA a chemat în judecată pârâtul SÎRBA M., solicitând instanței obligarea acestuia la restituirea sumei de 2595 lei cu titlu de sumă nedatorată și plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că prin sentința nr. 3412/08.04.2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr ._/63/2012, reclamanta a fost obligată la plata drepturilor solicitate de pârât, hotărâre rămasă definitivă și executorie în conformitate cu art.274 Codul Muncii.
In temeiul art.622 din NCPC, reclamanta a achitat în mod voluntar pârâtului suma de 2503 lei conform OP nr.324/28.06.2013 .
Împotriva sentinței menționate, s-a declarat recurs care a fost admis prin Decizia nr. 7547/2013 pronunțată de Curtea de Apel C., astfel că titlul executoriu în temeiul căruia au fost executate aceste drepturi bănești a fost desființat în parte, astfel că nu mai există temei legal pentru plata efectuată pârâtului.
La data de 02.02.2015, reclamanta si-a precizat actiunea cu privire la obiectul cererii, invederand ca valoarea pretentiilor solicitate se ridica la suma de 2738 lei.
În ședința publică din 04.03.2015, instanța a invocat din oficiu, excepția de necompetentă materială a Tribunalului D.- Sectia Conflicte de munca si Asigurări Sociale.
Prin sentința nr.1146/04.03.2015 pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/63/2014 s-a admis excepția de necompetență materiala a Tribunalului D..
S-a dispus declinarea competenței soluționării cererii formulată de reclamanta . L. SI U.- C. I. SA, cu sediul în București, .. 38, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul SÎRBA M., având CNP_, cu domiciliul în C., Calea Bucuresti nr.163, ., ., în favoarea Judecătoriei C..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Potrivit art.723 alin.1 Cod procedură civilă, atunci când instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat se va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării.
A.. 2 al aceluiași articol reglementează situația în care instanța care a desființat hotărârea executată și a dispus rejudecarea în fond a procesului, dar nu a luat măsura restabilirii situației anterioare executării, stabilind că această măsură se va putea dispune de instanța care rejudecă fondul.
In sfârșit, alin. 3 al art. 723Cod procedură civilă prevede că, dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin.1 și alin.2, cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii.
In cauză, repunerea în situația anterioară a fost solicitată de către reclamantă în condițiile art. 723 Cod procedură civilă .
Titlul în baza căruia a fost făcută executarea și care, ulterior, a fost desființat este o hotărâre judecătorească dată în materia conflictelor de muncă.
Obiectul executării silite l-a constituit o sumă de bani constând în drepturi salariale .
De vreme ce restabilirea situației anterioare executării a fost cerută pe cale principală, raportul juridic dedus judecății nu mai păstrează natura aceluia în baza căruia s-a emis titlul executoriu.
Pretenția concretă a reclamantei, în cererea de repunere în situația anterioară, adică obiectul cererii l-a constituit o sumă de bani care nu mai are ca temei drepturile sau obligațiile salariale ale părților. Instanța a fost sesizată cu analiza unui raport juridic nou, de sine stătător, respectiv acela la baza căruia stă executarea unui titlu desființat și care nu împrumută nimic din particularitățile raportului juridic ce a format obiectul litigiului finalizat prin titlul executoriu desființat.
Față de cele ce preced, în speță, sintagma „instanța judecătorească competentă potrivit legii" cuprinsă în art. 723 alin. 3 Cod procedură civilă trebuie înțeleasă în sensul că are în vedere instanța a cărei competență materială de primă instanță se determină în funcție de criteriul valorii obiectului cererii de chemare în judecată.
Această interpretare a fost dată și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 5/12.03.2012 prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că "instanța judecătorească competentă potrivit legii să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria.
Prin urmare, instanța a apreciat competența materială de soluționare a cererii ca aparținând Judecătoriei C., în raza căreia se află domiciliul pârâtului, astfel încât în baza art. 132 alin 3 cod procedură civilă s-a dispus declinarea competenței materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
La data de 27.03.2015 cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 06.05.2015 instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C..
Judecătoria C. prin sentința civilă nr.5904/06.05.2015 a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., invocată din oficiu, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
A constatat ivit conflictul de competență între Judecătoria C. și Tribunalul D.– Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, cu privire la soluționarea prezentei cauze.
A înaintat dosarul Judecătoriei C. către Curtea de Apel C., instanța superioară comună, în vederea soluționării conflictului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Din analiza cu prioritate, conform art. 248 N.C.p.c., a excepției necompetenței materiale a Judecătoriei C., invocată din oficiu, instanța a constatat următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta S.C. ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII L. ȘI U. - C.F.R. I. S.A. a solicitat obligarea pârâtului S. M. la plata sumei de 2738 lei reprezentând drepturi bănești încasate necuvenit și care au fost achitate pârâtului în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3412/08.04.2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Sentința menționată a fost modificată de către Curtea de Apel C. care prin decizia nr.7547/19.06.2013 a respins acțiunea promovată de reclamantul S. M..
Din înscrisurile aflate la dosarul nr._/63/2014 al Tribunalului D.-Secția C.M.A.S s-a reținut că prin ordinul de plată nr. 324/28.06.2013, reclamanta i-a achitat pârâtului drepturi bănești datorate în temeiul hotărârii judecătorești.
Această plată a fost voluntară și anterioară desființării sentinței civile nr. 3412/08.04.2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Pentru executarea obligației stabilite în această hotărâre judecătorească ce constituia titlul executoriu, angajatorul i-a achitat voluntar suma de 2503 lei, care actualizată cu dobânda legală și rata inflației are în prezent valoarea de 2738 lei.
Temeiul restituirii acestor sume l-a reprezentat art. 256 alin. 1 C.muncii conform căruia "salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie", acestea fiind normele speciale în materia restituirii în caz de plată nedatorată, dispozițiile art. 1341 N.C.civ. reprezentând normele de drept comun ce reglementează plata nedatorată.
În speță, față de temeiul juridic invocat de parte, dar și față de motivarea în fapt și situația concretă rezultată din înscrisurile atașate cererii de chemare în judecată, pretențiile reclamantei derivă din plata voluntară a unor drepturi bănești în baza raporturilor de muncă existente între părți.
Instanța a apreciat că dispozițiile art. 722 -723 N.C.p.c nu constituie temei al cererii de restituire plată nedatorată întrucât o primă condiție pentru a se reține incidența acestor dispoziții o reprezintă ca plata să fie efectuată în mod silit, ca urmare a demarării de către creditor a procedurii executării silite prin intermediul unui executor judecătoresc, procedură în cadrul căreia titlul executoriu sau executarea silită însăși sunt desființate.
Cererea de întoarcere a executării este o cerere ce ține de faza procesuală a executării silite, subsecventă fazei procesuale de soluționare definitive a fondului litigiului, stabilindu-se o procedură judiciară contradictorie pentru soluționarea întoarcerii executării, reglementată subsecvent contestației la executare, acesteia îi sunt aplicabile procedura de soluționare și căile de atac prevăzute pentru contestația la executare, instituția cadru, generală, în raport cu procedura specială a întoarcerii executării, care reprezintă o contestație specială la executare.
În cauză instanța a mai constatat că reclamanta nu a formulat o acțiune de întoarcere a executării, ci de restituire de a unor sume nedatorate, aceasta precizându-și în mod clar temeiul juridic al acțiunii, respectiv art. 256 Codul Muncii.
Nu s-a reținut aplicabilitatea în cauză a Deciziei nr. 5/2012, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție având în vedere că prin această decizie s-a stabilit competența de soluționare în favoarea judecătoriei în ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, ori în cauză pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 3412/08.04.2013 nu a fost declanșată procedura executării silite, plata fiind efectuată voluntar de către reclamantă prin ordinul de plată depus la dosar.
Calificarea unui conflict ca având natura juridică a unui conflict de muncă, supus, pe cale de consecință, jurisdicției muncii, depinde de măsura în care acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile din legislația muncii. În speță sunt aplicabile dispozițiile art. 256 alin. 1 din C.muncii, în conformitate cu care salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Sumele de bani încasate de pârât în baza Sentinței civile nr. 3412/08.04.2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale au reprezentat drepturi salariale rezultate din raporturile de muncă dintre acesta și reclamantă, raporturi guvernate de legislația muncii.
Reclamanta nu a formulat în cauză o acțiune de întoarcere a executării, ci a indicat expres în cuprinsul cererii de chemare în judecată că solicită restituirea unor sume pe care le-a achitat voluntar pârâtului, ce este angajatul său, dar care în prezent sunt nedatorate.
Cum potrivit art. 1 lit. n din Legea 62/2011 conflictul de muncă reprezintă conflictul dintre angajați și angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă sau de serviciu, rezultă că și prezentul litigiu prin care angajatorul solicită restituirea de la angajat a sumelor reprezentând drepturi salariale pe care i le-a achitat voluntar, are natura juridică a unui conflict de muncă.
În privința competenței materiale de soluționare a conflictelor de muncă, instanța a reținut că potrivit art. 208 din Legea 62/2011 conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal.
Față de considerentele expuse mai sus, fiind în prezența unei competențe materiale reglementate de norme de ordine publică, instanța a apreciat că nu este competentă material să soluționeze un conflict de muncă, astfel că a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Întrucât Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în favoarea căruia urma a se declina competența de soluționare a cauzei și-a declinat la rândul său competența în favoare prezentei instanței, în temeiul art. 133 alin. 1 pct. 2 N.C.p.c., s-a constatat ivit conflictul de competență între Judecătoria C. și Tribunalul D.– Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, cu privire la soluționarea acestei cauze.
În temeiul art. 134 N.C.p.c., a constatat suspendată de drept judecata cauzei.
În temeiul art. 135 alin. 1 N.C.p.c. a înaintat dosarul nr._ al Judecătoriei C. către Curtea de Apel C., instanța superioară comună, în vederea soluționării conflictului.
În soluționarea prezentului conflict de competență, Curtea are în vedere următoarele aspecte:
În pricina de față obiectul îl reprezintă obligarea pârâtului la restituirea sumei de 2738 conform precizării din data de 02.02.2015 ( fila 35,dosar fond) cu titlu de sumă nedatorată, sumă achitată în mod voluntar, în baza sentinței civile nr. 3412/08.04.2013 pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/63/2012, prin care a fost obligata reclamanta la plata drepturilor solicitate, hotărâre rămasă definitivă și executorie în conformitate cu art. 274 din Codul Muncii. Acest titlu executoriu a fost desființată prin Decizia nr. 7547/11.07.2013 pronunțată de Curtea de Apel C., astfel încât nu mai există temei legal pentru plata efectuată pârâtului.
Temeiul de drept al acțiunii l-au reprezentat dispozițiile art. art. 1341 C.civ. art. 256 alin. 1 și art. 257-259 C.muncii.
Se reține că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 256 alin. 1 C.muncii, indicate în mod expres în cererea de chemare în judecată, potrivit cărora „Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie”, acestea reglementând obligația de restituire pe care o au salariații față de angajator, ce are la bază îmbogățirea fără justă cauză și dau dreptul angajatorului de a urmări pe beneficiarul acestor sume nedatorate.
Cu toate că în cuprinsul art. 256 C.muncii nu se dă o definiție exactă a noțiunii de sumă nedatorată și nu se detailează condițiile în care se naște obligația de restituire, prin aceste prevederi, practic este reglementată situația în care este antrenată răspunderea patrimonială a salariatului, când fără a fi reținută vinovăția acestuia, este obligat la restituirea unor sume încasate fără să i se fi cuvenit.
Curtea reține că sumele încasate de angajați prin executarea benevolă a sentinței civile a Tribunalului D., ca urmare a modificării acesteia în calea de atac, au devenit sume încasate necuvenit conform prevederilor art. 256 alin. 1 din Codul muncii.
Faptul că obligația stabilită în sarcina angajatorului prin hotărârea unei instanțe a fost adusă la îndeplinire de bunăvoie, în mod voluntar, în conformitate cu dispozițiile art. 3711 alin. 1 Cod procedură civilă de la 1864., în vigoare la data pronunțării titlului executoriu, nu înlătură caracterul necuvenit al sumelor primite de salariați ca urmare a desființării titlului executoriu.
Reclamanta nu a formulat în cauză o acțiune de întoarcere a executării, ci a indicat expres în cuprinsul cererii de chemare în judecată că solicită restituirea unor sume pe care le-a achitat voluntar pârâtului, care este angajatul său, dar care în prezent sunt nedatorate.
Prin urmare, prezenta acțiune are natura juridică a unui conflict de muncă, supus, pe cale de consecință, jurisdicției muncii, în contextul în care reclamanta nu a formulat în cauză o acțiune de întoarcere a executării, ci a indicat expres în cuprinsul cererii de chemare în judecată că solicită restituirea unor sume pe care le-a achitat voluntar pârâtului, ce este angajatul său, dar care în prezent sunt nedatorate.
Competența materială de soluționare a prezentei cauze, ce reprezintă un conflict de muncă, astfel cum este reglementat prin art. 1 lit. n din Legea 62/2011 a dialogului social, revine tribunalului, în primă instanță, conform art.208 din Legea 62/2011 potrivit căruia conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal.
Față de considerente expuse, Curtea, în conformitate cu art.135 alin.4 Noul Cod procedură civilă, va stabili competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria C. și Tribunalul D., privind soluționarea cererii formulată de petenta . L. ȘI U. - C. I. SA PRIN ADM.JUD. FIVE SPRL, în favoarea Tribunalului D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2015.
Președinte, M. L. N. A. | ||
Grefier, M. V. A. |
Red.Jud.M.L.N.A.
Tehn.I.C./ex.2/4.06.2015
Jud.Fond/M.I.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 372/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Strămutare. Sentința nr. 102/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
