Partaj judiciar. Decizia nr. 372/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 372/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 372/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 372
Ședința publică de la 09 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE -L. B. - Președinte Secție
-O. C. G.- Judecător
-M. C.- Președinte Instanță
Grefier D. M.
XXX
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de P. M. prin curator C. A., P. V. M. și P. V. C. P. C. NOTIȚĂ E. C., împotriva deciziei civile nr. 1407/09.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._/215/2009, în contradictoriu cu intimata pârâtă B. V. M. și intimații intervenienți P. M. S., A. L., P. I. M., S. R. M., A. A. G., A. D. G. și ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea unei cereri de repunere pe rol din partea contestatorului P. M., după care,
Constată repusă cauza pe rol, potrivit art. 245 Cod procedură civilă.
Instanța apreciază necesar lăsarea dosarului la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă intimata pârâtă B. V. M., lipsind celelalte părți.
Curtea, constatând că nu sunt excepții de invocat și cereri de formulat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra contestației în anulare.
Intimata pârâtă B. V. M. solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată, învederând instanței că se urmărește doar tergiversarea cauzei.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față
Curtea de Apel C., prin decizia civilă nr. 1407 de la 09.10.2014, a admis recursurile declarate de reclamantul P. V. M. și de pârâtele P. V. M., P. V. C. prin curator Notiță E. C. împotriva deciziei civile nr.391 din data de 18 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosar nr._/215/2009, în contradictoriu cu pârâta B. V. M., cu intervenienții P. I. M. - decedat - având următorul moștenitor: P. M. S., A. L. - decedată – având următorii moștenitori: S. R. M., A. A. G., A. D. G. și cu intervenienta ..
A casat decizia civilă nr.391 din data de 18 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosar nr._/215/2009 și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul D..
La data de 03.12.2014, contestatorii P. V.M., P. V.M. și P. V.C. au formulat contestație în anulare,împotriva deciziei civile nr.1407 de la 09.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/215/2009, întemeiată pe dispozițiile art.317 pct.2 și art.318 Cod pr.civilă.
În motivarea cererii, au arătat că în mod greșit instanța nu a admis cererea de numire a unui curator pentru recurentul P. V. M., creând astfel o discriminare între acesta și P. C., aspect care afectează de nulitate decizia pronunțată., și că au fost interpretat eronat probatoriul administrat în cauză, ceea ce a condus la adoptarea unei soluții nelegale.
A solicitat admiterea contestației în anulare, anularea deciziei și rejudecarea recursului.
Contestația în anulare nu este fondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 317 și 318 Cod pr. civ., contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi promovată pentru patru motive expres prevăzute de lege și anume: lipsa de procedură cu părțile la data judecării recursului, încălcarea normelor imperative de competență a instanțelor, nepronunțarea instanței pe unul din motivele de recurs, săvârșirea unei erori materiale.
În afara acestor motive stricte, părțile nu pot solicita anularea hotărârilor judecătorești irevocabile pentru motive de fond, care ar presupune reluarea judecății și stabilirea unei alte situații de fapt sau de drept, pentru că s-ar încălca astfel principiul securității raporturilor juridice și autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești irevocabile.
Acest principiu trebuie respectat chiar în ipoteza în care partea nemulțumită ar susține că s-au săvârșit erori de judecată și ar pune în discuție legalitatea unei hotărâri. Concluzia se desprinde și din practica instanței europene de contencios al drepturilor omului, care a afirmat constant că unul din elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul siguranței raporturilor juridice, potrivit căruia soluția definitivă pronunțată de instanțe la orice controversă nu trebuie să mai fie rejudecată ( Hotărârea din 8 nov. 2007 în cauza R. c. României) iar anularea unei hotărâri judecătorești definitive nu poate fi justificată numai pe pretinsa apreciere injustă a probelor de către instanța care a statuat în ultimă instanță ( Hotărârea din 15 nov. 2007 în cauza Belasin c. României).
În cauza P. contra României, Hotărârea din 27 ian. 2009, Curtea a reținut că respectarea dreptului la un proces echitabil și a principiului securității raporturilor juridice impune ca nicio parte să nu poată solicita desființarea unei decizii definitive și executorii într-o cale extraordinară de atac cu singurul scop de a obține reexaminarea cauzei și o nouă hotărâre cu privire la același litigiu.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, doar erorile de fapt ce nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securității juridice pe motivul că ele nu au putut fi îndreptate prin exercitarea căilor ordinare de atac (Pchenitchny c. Rusiei, hotărârea nr._/03, paragraf 26, din 14 februarie 2008). Căile extraordinare de atac nu pot fi admise decât în cazul existenței unor „defecte fundamentale” ale hotărârii, cu condiția ca „defectul” să fi devenit cunoscut numai după terminarea procesului.
În cauza S. P. vs. Romania, nr. 8727/03, hotărârea din 7 iulie 2009, Curtea europeană a stabilit că revizuirea nu poate constitui o modalitate deghizată de redeschidere a unui proces soluționat definitiv, iar simplul fapt că exista două puncte de vedere asupra unui subiect, nu constituie un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză, fiind important să se respecte principiul securității raporturilor juridice și, prin acesta dreptul părților la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenție
Contestatorii nu au invocat vreo lipsă de procedură pentru ziua în care s-a judecat recursul și nici încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Solicitarea de numire a unui curator pentru P. V. M. a fost respinsă de instanță, astfel că citarea sa în nume propriu, și nu prin reprezentant legal, s-a făcut cu respectarea legii. . Potrivit dispozițiilor art. 87 pct.6 alin.2 Cod pr.civ., doar în ipoteza în care s-ar fi dispus numirea unui curator, citarea părții incapabile urma să se realizeze prin acest reprezentant legal.
Totodată, contestatorii nu au invocat niciunul dintre motivele pentru care legea dă posibilitatea formulării unei contestații în anulare speciale, ci au reluat critici de fond, care sunt de natura unei alte căi de atac, nicidecum a contestației în anulare.
Eroarea materială la care face referire art. 318 Cod pr. civ. nu trebuie confundată cu o eroare de judecată, pentru că s-ar ajunge astfel la rejudecarea fondului pricinii într-o cale extraordinară de atac și la soluționarea unui recurs la recurs, cale de atac neprevăzută de Codul de procedură civilă.
Eroarea materială privește îndeosebi aspecte care țin de investirea instanței, de procedură, nicidecum erori de fond, care ar duce la cercetarea argumentelor de drept avute în vedere de instanța de recurs.
Critica subsumată respingerii cererii de instituire a curatelei pentru P. V. M. a fost examinată de instanța de recurs în debutul considerentelor, astfel că eventuala apreciere eronată asupra acestui aspect nu constituie o eroare materială, remediabilă prin intermediul contestației în anulare.
Cât privește teza a II-a din art. 318 Cod pr. civ., aceasta este aplicabilă doar în ipoteza în care instanța de recurs a respins recursul sau l-a admis doar în parte, or prin decizia contestată recursul declarat de reclamant și pârâtele P. V. C. și P. V. M. a fost integral admis.
Niciuna dintre susținerile contestatorilor nu poate fi încadrată în motivele de promovare a contestației în anulare. Criticile formulate în cadrul contestației în anulare privesc modul de aplicare a legii de către instanța de recurs, ceea ce duce la concluzia că se tinde la o rejudecare a recursului, depășindu-se cadrul stabilit restrictiv de art. 317 și 318 Cod pr. civ.
Concluzia care se impune este aceea că niciuna din criticile formulate nu constituie motiv pentru promovarea contestației în anulare, astfel că în condițiile art. 317, 318 Cod pr. civ. calea extraordinară de atac va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de P. M. prin curator C. A., P. V. M. și P. V. C. prin curator NOTIȚĂ E. C., împotriva deciziei civile nr. 1407/09.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._/215/2009, în contradictoriu cu intimata pârâtă B. V. M. și intimații intervenienți P. M. S., A. L., P. I. M., S. R. M., A. A. G., A. D. G. și ..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iunie 2015.
Președinte, L. B. | Judecător, O. C. G. | Judecător, M. C. |
Grefier, D. M. |
Red.jud.O.C.G.
2 ex/AS/10.06.2015
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 356/2015. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 47/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
