Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2631/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2631/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 2631/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2631/2015
Ședința publică de la 02 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător R. M.
Grefier G. Ț.
*******************
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamantul N. M. O. prin curator D. N., împotriva sentinței civile nr.533 din 10.12.2014, pronunțată de Tribunalul D.- Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. C. P. P., R.A.A.D.P.F.L, T. V., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns; apărătorul ales pentru apelantul reclamant N. M. O. prin curator D. N. lipsind celelalte părți.
Procedura nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că a fost acordat termen la solicitarea apelantului reclamant de angajare apărător și s-a solicitat prin întâmpinare de către intimata pârâtă R.A.A.D.P.F.L judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct.2 Cod procedură civilă, după care;după care,
Apărătorul ales al apelantului reclamant solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru pregătirea apărării fiind angajat la acest termen.
Curtea respinge cererea de acordarea unui nou termen formulată de apărătorul ales al apelantului reclamant nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 222 NCPC, amânarea cauzei n fiind dispusă în mod excepțional pentru motive temeinice.
Apărătorul ales al apelantului reclamant înțelege să își retragă împuternicirea de reprezentare.
Curtea, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă, a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
La data de 14.03.2014, reclamantul N. M. O. prin curator D. N. a chemat în judecată pârâții M. C. prin P. și R. D., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună lăsarea în deplina proprietate și liniștită posesie a imobilului situat în C., ..54 (fost 104), conform CNS_/11.07.2003, emis de Primăria C., jud.D., iar in situația în care imobilul nu mai există sau este afectat altor construcții sau detalii de sistematizare, să fie obligați pârâții la plata contravalorii imobilului, sumă actualizată până la data achitării.
Reclamantul N. M. O. a arătat că în data de 03.04.1995, a încheiat un contract de închiriere înregistrat sub nr.148/ 03.04.1995, pentru imobilul situat în C., . 104, județul D., în care a locuit împreună cu familia sa, compusă din reclamant, soția sa N. Nicolița, fiica acestora N. M., în urma acestui contract, stabilindu-se și o chirie lunara, pe care a achitat-o conform legii, precum și faptul că a contribuit la întreținerea și parțial, reconstrucția imobilului deteriorat, din venituri și forte proprii.
Ulterior, între reclamant și R. C., a fost reînnoit Contractul de închiriere, pentru suprafețe cu destinație de locuințe, în conformitate cu prevederile legale necesare, contract ce avea ca obiect imobilul compus din 2 camere, în suprafața de 27,32 mp, bucătărie în suprafața de 8,05 mp, curte și grădina în suprafață de 145 mp, folosită în comun.
Reclamantul a mai arătat că împreună cu mama sa D. N., din veniturile proprii, a adus îmbunătățiri acestui imobil, iar cu acordul autorităților publice, a schimbat parțial destinația de locuință în unitate alimentație publică - pizzerie, sub egida societății comerciale ., cu sediul principal în acest imobil, firma al cărei unic asociat era mama sa D. N., cu care, precum și cu ajutorul soției reclamantului a achitat la zi utilitățile (gaze, iluminat etc), fără nici o întrerupere sau restanță.
Reclamantul a precizat că în anul 1998, numita T. V., a promovat pe rolul Judecătoriei C. acțiune în revendicare cu cerere de evacuare, în care, calitatea de pârâți o exercitau Consiliul Local al Municipiului C., și R. C., ai căror chiriași erau reclamantul N. M. O., și familia sa, titulari ai contractului de închiriere anterior amintit.
Reclamantul a arătat că instanța, analizând cu rigurozitate probele dosarului, a respins cererea de evacuare formulata împotriva acestora, ca pârâți.
Reclamantul a mai arătat că abuzurile numitei Topala V., s-au materializat și prin faptul că nu a înțeles să țină cont de prevederile art.15 din Legea nr.10/2001, ce reglementează contractele de închiriere prevăzute în OUG 40 / 1999 (în speță contractul anterior menționat), vor fi încheiate pe o perioada de 5 ani, iar în cazul în care chiriașului i se pune la dispoziție o altă locuință corespunzătoare (și numai atunci), este obligat sa elibereze locuința ocupată, urmând ca în continuare, (alin 2), neîncheierea unui nou contract de închiriere, indiferent dacă este cauzată de neînțelegerea asupra cuantumului chiriei pretinse de proprietar, sau pretenția de restrângere a suprafeței locative, atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere până la încheierea unui nou contract.
Reclamantul a solicitat introducerea în cauza și a numitei T. V., domiciliată în C., . C. în calitate de pârâtă, pentru a fi obligată, în solidar, cu celelalte instituții pârâte din prezenta cauza, la remedierea prejudiciilor materiale și morale produse.
Stare de fapt expusă anterior, evidențiază clar abuzurile efectuate de numita T. V., cu concursul instituțiilor care nu au înțeles a lua măsuri de cenzură în vederea prevenirii situației din momentul de fata, dovada fiind și înscrisul înregistrat sub nr._ / 19.11.2013, emis de R. C., prin care nu se recunoaște calitatea de contractant a soției reclamantului N. N. C., deși figurează în contractul încheiat anterior cu aceasta instituție, precum și din vina abuzurilor organelor de executare silită.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiilor art 563 si următoarele NCPC referitoare la acțiunea în revendicare - 287 / 2009 raportat la prevederile Legea nr. 554 / 2004 - C. administrativ, astfel încât consideră că instanța competentă în soluționarea prezentei este Tribunalul D., în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea 554/2004.
P. sentința nr.3265/11.11.2013, pronunțată de Tribunalul D. - Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. - Secția C. Administrativ si Fiscal.
A fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamant N. M. O. prin curator D. N., în contradictoriu cu pârâții M. C. P. P. și R.A.A.D.P.F.L și T. V., având ca obiect revendicare, în favoarea Secției I Civile a Tribunalului D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a apreciat că prin cererea formulată, raportată la principiul disponibilități ce guvernează procesul civil,reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în C., .. 54 (fost 104).
Dispozițiile Legii 554/2004 prevăd următoarele:b)autoritate publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică;
Art. 8: Obiectul acțiunii judiciare
(1)Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.
(1)Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Așadar instanța de contencios este competenta sa judece o acțiune al cărui obiect se circumscrie in dispozițiile art.8 din Legea 554/2004 privind acte administrative emise de către o autoritate publica in regim de putere publica
Raportat la obiectul acțiunii și temeiurile de drept invocate coroborat cu art 95 pct1.cod procedura civilă raportat la art.94 pct.1 lit.j, cum obiectul acțiunii este o acțiune în revendicare evaluabilă în bani ,mai mare de 200.000 lei competența aparține în primă instanță Tribunalului,în speță secției I civilă.
Față de considerentele mai sus expuse a fost admisă excepția necompetenței materiale funcționale a Secției C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului-D.,iar cauza a fost declinată în favoarea aceleiași instanțe - Secția-I-Civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. - Secția I Civilă sub nr._ cu prim termen de judecată la data de 09.12.2014, dispunându-se citarea părților.
In ședința publica de la 09.12.2014, instanța a pus în discuție excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei T. V., având în vedere că aceasta a decedat la 25.12.2013, iar acțiunea în care aceasta are calitatea de pârâtă a fost depusă ala Tribunalul D. la 14.03.2014, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. C. prin P. și R. D., invocată prin întâmpinarea depusă în faza regularizării de pârâta R. D. și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, în acțiunea în revendicare dedusă judecății și având în vedere precizarea expresă a acestuia în sensul că a înțeles să-și întemeieze acțiunea pe dispoz. art.563 și urm. Noul cod civil care reglementează acțiunea în revendicare și efectele admiterii ei.
P. sentința civilă nr.533 din 10.12.2014, pronunțată de Tribunalul D.- Secția I Civilă, în dosar nr._, s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei T. V..
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul N. M.-O. prin curator D. N., împotriva pârâtei T. V. ca fiind promovată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul N. M.-O., împotriva pârâților M. C. prin P. și R. C., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Analizând cu prioritate excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei T. V., în raport de dispoz. art. 248 NCPC si art. 56 NCPC, ținând seama că este vorba de o condiție de exercitare a acțiunii civile, instanța a constatat că aceasta este întemeiată, astfel că a admis-o pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.56 alin. 1 NCPC, ( art.41 alin. 1 vechiul Cod procedură civilă), poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile.
Potrivit prevederilor art.5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, capacitatea de folosință este capacitatea de a avea drepturi și obligații iar potrivit prevederilor art. 7 din același act normativ, capacitatea de folosință se pierde odată cu moartea persoanei.
Față de aceste prevederi legale și având în vedere că din extrasul de registru de stare civilă aflat la fila 159 din dosarul de fond rezultă în mod cert că pârâta Topala V. a decedat în anul 2013, cu mult înainte de introducerea prezentei acțiuni, instanța a constatat că este întemeiată excepția lipsei capacității de folosință a acestei pârâte, a admis această excepție de fond, peremptorie și absolută și a respins acțiunea față de această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Tribunalul a avut în vedere ca urmare a decesului intervenit înainte de introducerea prezentei acțiuni, numita Topala V. nu poate avea capacitatea de a fi parte în prezentul dosar, și că în speță nu pot fi incidente nici dispoz. art. 412 NCPC ( art. 243 din vechiul Cod de procedura civila) care se referă strict la ipoteza intervenirii decesului unei părți în timpul procesului, cu consecința posibilității introducerii în cauză a moștenitorilor, în cazul în speță nefiind vorba de o parte care ar fi decedat pe parcursul judecării cauzei.
Trecând la soluționarea celorlalte excepții invocate în cauza, având în vedere efectele pe care le produc acestea si dispoz. art. 248 alin. 2 NCPC, instanța a constatat că este prioritara excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului in promovarea unei acțiuni în revendicare, fata de excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. C. prin P. și R. D., având in vedere ca este esențial a se verifica daca reclamantul justifica în speță calitatea sa de a promova acțiunea în revendicare, respectiv calitatea de proprietar al bunului revendicat, și ulterior dacă pârâții chemați în judecată exercită o posesie legitimă sau nu asupra imobilului.
Aceasta în considerarea faptului că acțiunea în revendicare, reglementată de dispoz. art. 563 si urm. Noul Cod civil ( art. 480 si urm din vechiul cod civil), constituie principalul mijloc de apărare a dreptului de proprietate, fiind acțiunea aflata la îndemâna proprietarului bunului împotriva posesorului sau împotriva altei persoane care deține bunul respectiv, fără drept.
Calitate procesuala activa într-o acțiune în revendicare o are titularul dreptului de proprietate, iar calitate procesuală pasivă o are persoana în a cărei posesiune nelegitima se afla bunul pe care reclamantul îl revendică.
Din modul de reglementare a acțiunii în revendicare rezultă că reclamantul trebuie să facă dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului revendicat, în lipsa acestei calități de proprietar impunându-se respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale active a reclamantului.
In speță, din chiar cuprinsul acțiunii și înscrisurile depuse de reclamant la dosar, rezultă fără dubiu că reclamantul nu este proprietarul imobilului cu privire la care solicita lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie în temeiul art.563 Cod civil ori plata contravalorii imobilului potrivit art. 566 Cod civil, astfel încât nefiind dovedită una din condițiile esențiale pentru a putea fi promovată acțiunea în revendicare, respectiv proprietatea reclamantului asupra imobilului revendicat, instanța a constatat că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și pe cale de consecință, a respins acțiunea în revendicare formulată de reclamantul N. M.-O., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Instanța a avut în vedere că, în cadrul unei acțiuni în revendicare, nu pot fi analizate și nu au relevanță aspectele de fapt și de drept invocate de reclamant privind existența unui drept de folosință a acestuia și familiei sale asupra imobilului în litigiu în baza unui contract de închiriere sau anumitor dispoziții legale privind protecția chiriașilor, asemenea aspecte putând fi analizate doar în cadrul unei alte acțiuni întemeiate pe asemenea dispoziții, iar nu . revendicare întemeiată pe dispoz. art. 563 si urm. Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul N. M. O. prin curator D. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamantul arată că are încheiat un contract de închiriere înregistrat sub nr.148/ 03.04.1995, pentru imobilul situat în C., . 104, jud.D., în care a locuit împreună cu familia sa, compusă din subsemnatul, soția sa N. Nicolița, și fiica lor N. M., în urma acestui contract, stabilindu-se și o chirie lunară, pe care subsemnatul a achitat-o conform legii, precum și faptul că a contribuit la întreținerea și parțial, reconstrucția imobilului deteriorat, din venituri si forte proprii.
Ulterior, între reclamant și R. C., din C., jud.D., a fost încheiat reînnoit Contractul de închiriere, pentru suprafețe cu destinație de locuințe, în conformitate cu prevederile legale necesare, contract ce avea ca obiect imobilul compus din 2 camere, în suprafață de 27,32 mp, bucătărie în suprafață de 8,05 mp, curte și gradină în suprafața de 145 mp, folosită în comun. Așa cum a precizat anterior, reclamantul, împreună cu mama sa D. N., din veniturile proprii, a adus îmbunătățiri acestui imobil, iar cu acordul autorităților publice, a schimbat parțial destinația de locuință în unitate alimentație publică – pizzerie sub egida societății comerciale ., cu sediul principal în acest imobil, firma al cărei unic asociat era mama sa Delce N., cu care, precum și cu ajutorul soției sale, a achitat la zi utilitățile (gaze, iluminat etc), fără nici o întrerupere sau restanță.
În anul 1998) numita T. V. a promovat pe rolul Judecătoriei C., acțiune în revendicare/cerere de evacuare, în care, calitatea de pârâți o exercitau Consiliul Local al Municipiului C. și R. C., ai căror chiriași era reclamantul și familia sa, titulari ai contractului de închiriere - anterior amintit.
In anul 2001 aceeași reclamantă - T. V., înțelegând să-și exercite în mod abuziv dreptul de petiționar, a promovat, pe rolul Judecătoriei C., o acțiune în evacuare, îndreptată împotriva întregii sale familii (subsemnatul, soția si fiica) ce a avut ca obiect solicitarea evacuării lor, fără a ține cont de prevederile legale existente în materie de relații juridice între proprietar și chiriaș, și fără a ține cont de faptul că au locuit o perioadă importantă în acel imobil, timp în care au adus nenumărate îmbunătățiri la imobil, consolidând rezistența în timp a imobilului, și dezvoltând o sursă de venit dintr-o afacere ce avea ca obiect industria alimentară, venituri dintre care majoritatea au fost investite în refacerea imobilului.
Instanța de judecată - Judecătoria C., analizând cauza, a pronunțat o soluție de respingere a acțiunii în evacuare, pe bună dreptate, calificând-o ca netemeinică și nelegală, prin nerespectare procedurilor prealabile, și promovarea unei acțiuni în justiție, nefondate.
Abuzurile numitei T. V., s-au materializat și prin faptul că nu a înțeles să țină cont de prevederile art.15 din Lg.10/2001, ce reglementează contractele de închiriere prevăzute în OUG 40/1999 în speță contractul anterior menționat) vor fi încheiate pe o perioadă de 5 ani, iar în cazul în care, chiriașului i se pune la dispoziție o altă locuință corespunzătoare (și numai atunci), este obligat să elibereze locuința ocupată, urmând ca în continuare, (alin 2), neîncheierea unui nou contract de închiriere, indiferent dacă este cauzată de neînțelegerea asupra cuantumului chiriei pretinse de proprietar, sau pretenția de restrângere a suprafeței locative, atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere până la încheierea unui nou contract.
Ori, se pune legitima întrebare: era motivata acțiunea în evacuare, promovată de reclamantă, sau, a fost doar o încercare de a intra în posesia imobilului prin fraudă la lege, fără respectare normelor de drept în materie imobiliară, și pricinuirea unor prejudicii materiale chiriașilor, celor ce au respectat în drept prevederile legale, și în fapt, efectuând toate demersurile legale, și îmbunătățind imobilul, în care locuiau și promova o activitate economică legală.
D. pentru care, în urma afirmațiilor anterioare, materializate prin înscrisurile ce le va anexa la dosarul cauzei, solicită introducerea în cauză și a numitei T. V., în calitate de pârâtă, pentru a fi obligată, în solidar, cu celelalte instituții pârâte din prezenta cauză, la remedierea prejudiciilor materiale și morale produse.
Cu privire la criticile aduse sentinței atacate, calitatea procesuală activă, presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat; în cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală activă aparține celui ce se poate prevala de acest interes, chestiune dovedită în mod clar prin înscrisurile ce constituie probatoriul de care înțelege să se folosească în dovedirea acțiunii și pretențiilor formulate.
În prezenta cauză, instanța de judecată nu a ținut cont de faptul că prin acțiunea promovată se urmărește valorificarea unui drept real principal, iar pentru stabilirea calității procesuale active fiind necesară administrarea de probe ca și pentru dovedirea temeiniciei cererii, excepția, de regulă, este unită_cu fondul cauzei, în temeiul art. 248 alin. (4) NCPC (corespondent art. 137 alin. (2) C., aspect ce a fost omis în mod netemeinic și nelegal.
D. pentru care, în opinia sa, consideră că a dovedit, prin înscrisurile depuse la dosar, atât interesul în promovarea prezentei acțiuni, precum și implicit, calitatea procesuală activă în prezenta cauză.
Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a numitei T. V., consideră că este netemeinică si nelegala, deoarece, în conformitate cu prevederile art.56 pct.1 NCPC, poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, aptitudinea generală și abstractă a persoanei fizice sau juridice de a avea drepturi și obligații de natură procesuală. Aceasta reprezintă o condiție esențială pentru ca o persoană fizică sau juridică să devină parte în procesul civil; ea este determinată de însăși capacitatea civilă de folosință, condiție ce este îndeplinita de parata T. V., astfel încât, în opinia sa, cele două excepții invocate în sentința atacată le consideră netemeinice și nelegale.
D. pentru care, în conformitate cu prevederile art.470 NCPC, raportat la art.10 din Lg. 554/2004, precum și art.563 și următoarele NCPC, referitor la acțiunea in revendicare - 287/2009, Lg 554 / 2004 - C. administrative, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, și schimbarea în totalitate a sentinței atacate.
Apelul nu este fondat.
Cu privire la critica apelantei vizând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a reclamantului, aceasta nu este fondată.
Potrivit art. 36 din codul civil, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părțile din proces și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum el a fost dedus judecății.
Așadar, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat.
În acțiunea în revendicare, așa cum a reținut și instanța de fond raportat la dispozițiile art. 563 cod civil, calitatea procesuală activă derivă tocmai din calitatea de proprietar al bunului revendicat, calitate pe care trebuie să o aibă reclamantul, și implicit să o dovedească.
Dovada dreptului de proprietate se face cu actul de proprietate act pe care reclamantul nu l-a prezentat și nici nu a invocat un asemenea act ci un contract de închiriere, act ce nu face dovada unui drept de proprietate.
În aceste condiții în mod legal instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Susținerea acestuia în sensul că excepția ar fi trebuit unită cu fondul nu se susține în cauză, în acțiunea în revendicare proba existenței calității procesuale pasive fiind practic aceeași cu proba existenței dreptului pretins.
Este adevărat că în cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală activă aparține celui ce se poate prevala de acest interes, însă nu aceasta este situația în speța de față, fiind vorba de realizarea unui drept real și nu a unei situații juridice.
Nefondată este și critica privitoare la admiterea excepției lipsei capacității procesuale a pârâtei T. V..
Este exact că potrivit art. 56 din NCPC poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, adică care are capacitate procesuală de folosință.
În cazul persoanelor fizice această capacitate începe la naștere și încetează la moarte.
În speță cum la data formulării acțiunii numita T. V. era decedată în mod evident aceasta nu mai deținea capacitate de folosință.
Pentru considerentele expuse, constatând că sentința apelată este una temeinică și legală, în baza art. 480 cod proc. civ. apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul N. M. O. prin curator D. N., împotriva sentinței civile nr.533 din 10.12.2014, pronunțată de Tribunalul D.- Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. C. P. P., R.A.A.D.P.F.L, T. V., având ca obiect revendicare imobiliară.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2015.
Președinte, M. P. | Judecător, R. M. | |
Grefier, G. Ț. |
Red.jud. M.P.
Tehn-MC/6 ex.
Data red.10.06.2015
j.f. M.E. N.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 355/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
