Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1116/2016. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1116/2016 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-02-2016 în dosarul nr. 1116/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2016:084._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1116
Ședința publică de la 22 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L.
Judecător M. P.-P.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul reclamant C. T., domiciliat în București, Șoseaua Ș. cel M., nr.33, ., ap,14, CNP_ împotriva sentinței civile nr. 505 din 17.09.2015 pronunțată de Tribunalul D., Secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât G. P., CNP_, cu domiciliul în C., cartier Rovine, ., având ca obiect constatare nulitate act juridic .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul reclamant C. T. reprezentat de avocat R. M. și intimatul pârât G. P. reprezentat de avocat G. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul nu s-a timbrat și că a fost declarat și motivat în termen, după care;
Apărătorul apelantului reclamant depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei.
Apărătorul intimatului pârât nu mai susține excepția netimbrării apelului invocată prin întâmpinare.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, în raport de dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă, a apreciat cauza în stare de soluționare și potrivit art. 394 Cod procedură civilă raportat la art. 482 Cod procedură civilă a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Avocat R. M., pentru apelantul reclamant C. T., a solicitat admiterea apelului și conform dispozițiilor art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul. D..
Susține motivele expuse în cererea de apel și din răspunsul la întâmpinare.
A susținut că s-a achitat taxa de timbru stabilită inițial de instanță și că pe parcursul procesului nu au apărut elemente noi care să determine o valoare mai mare a obiectului cererii
Instanța a fost legal investită cu o cerere al cărei obiect are o valoare patrimonială de 100.000 Euro, iar antecontractul încheiat între părți a născut obligația de a face pentru suma de 3.900.000 Euro și nu un drept de creanță, fiind vorba de o cerere cu caracter nepatrimonial cu privire la această sumă.
Cea de a doua taxă a fost greșit stabilită astfel că cererea nu este insuficient timbrată.
Avocat G. M., pentru intimatul pârât G. P., a pus concluzii de respingere a apelului ca nefondat și de menținere a sentinței apelate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
A arătat că instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 3 alin. 2 lit. a din OUG 80/2013, taxa datorată fiind stabilită la valoarea antecontractului a cărui rezoluțiune se cere.
Pentru a se dispune repunerea părților în situația anterioară, trebuie analizat mai întâi primul capăt de cerere respectiv rezoluțiunea contractului și din a cui culpă se impune a fi reziliat și apoi repunerea părților în situația anterioară, care fiind o cerere accesorie nu se timbrează.
În mod corect s-a calculat taxa de timbru la valoarea din contract, respectiv 3.900.000 Euro, astfel stabilindu-se că reclamantul mai are de achitat o diferență de taxă de timbru în cuantum de 175 250 lei.
Apărătorul intimatului pârât a depus concluzii scrise și chitanță onorariu avocat.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
La data de 09.04.2015, reclamantul C. T. a chemat în judecată pe pârâtul G. P., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare nr.419/04.06.2008 încheiat la BNP T. C. D., pentru neexecutarea obligațiilor asumate prin contract de către pârât și repunerea părților în situația anterioară.
Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr.505 din 17.09.2015 a admis excepția insuficienței timbrării și a anulat cererea formulată de reclamantul C. T., domiciliat în București, Șoseaua Ș. cel mare, nr.33, ., CNP_ și cu domiciliul procesual ales în București, ., ., în contradictoriu cu pârâtul G. P., CNP_, cu domiciliul în C., cartier Rovine, .. 11, județul D., ca insuficient timbrată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Prin rezoluția din data de 09.04.2015 instanța a pus în vedere reclamantului să precizeze valoarea în lei a sumei achitate cu titlul de avans, în vederea stabilirii cuantumului taxei de timbru, cerință îndeplinită la 21.04.2015, urmând ca la data de 23.04.2015 instanța să stabilească o taxă de timbru în cuantum de 8000,1 lei.
La termenul din data de 18.06.2015, pârâtul a invocat excepția insuficientei timbrări, făcând trimitere la dispozițiile art.3 alin.(1) pct.f) raportat la alin.2 lit.(a) din O.U.G.nr. 80/2013.
Cum instanța a fost învestită cu o acțiune având ca obiect rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare și restabilirea situației anterioare, s-a apreciat că în vederea stabilirii taxei de timbru sunt incidente dispozițiile legale invocate de pârât potrivit cu care acțiunile si cererea se taxează la valoare și în situația rezoluțiunii unui act juridic patrimonial; cererea privind repunerea părților în situația anterioară fiind scutită de taxă de timbru dacă este accesorie acestei cereri.
Față de aceste prevederi legale instanța a constatat că nu s-a pus în vedere reclamantului în mod corect suma pe care acesta o avea de achitat cu titlul de taxă de timbru, astfel că la termenul din data de 18.06.2015 i s-a adus la cunoștință că are de achitat diferența de_ lei.
Împotriva modului de stabilire a taxei de timbru reclamantul a formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsă prin încheierea din data de 02.09.2015, reținându-se că în mod corect i s-a pus în vedere să achite o taxă de timbru la valoarea obiectului actului juridic, însă în încheiere s-a strecurat o eroare materială în sensul că taxa de timbru datorată este de 179.105 lei.
Potrivit art.197 teza a II-a noul C.pr.civ., netimbrarea sau timbrarea insuficientă a cererii de chemare în judecată, în ipoteza în care aceasta este supusă timbrării, atrage anularea sa, în condițiile legii.
Prin art.33 alin.(2) din O.U.G. nr. 80/26.06.2013 s-a statuat că dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art.200 alin.(2) teza I din C.pr.civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.
Deși reclamantul a achitat taxa de timbru stabilită inițial de instanță în procedura regularizării, ulterior s-a apreciat de instanța ca acesta mai datora diferența de până la suma de 179.105 lei, fără însă ca acesta să-și îndeplinească obligația până la termenul acordat respectiv 03.09.2015.
Prin dispozițiile art.36 alin.(1) din O.U.G.nr. 80/2013 s-a stabilit că dacă în momentul înregistrării sale acțiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului său inițial, dar în cursul procesului apar elemente care determină o valoare mai mare a obiectului cererii, instanța pune în vedere reclamantului să achite suma datorată suplimentar până la termenul stabilit de instanță.
Prin alin.(2) legiuitorul a statuat că dacă până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanță reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, acțiunea ori cererea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluționată în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal, prevederi de care a înțeles să se prevaleze și reclamantul prin reprezentantul convențional, care însă nu sunt incidente în speță, având în vedere că obiectul principal al acțiunii îl reprezintă rezoluțiunea antecontractului care are ca efect desființarea acestuia cu efect retroactiv, repunerea în situația anterioară fiind strâns legată de soluționarea obiectului principal, ca efect al rezoluțiunii și care față de modul în care s-a promovat acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
În consecință instanța a apreciat că sancțiunea neplății taxei de timbru este nulitatea cererii de chemare în judecată, nefiind incidente dispozițiile art.36 alin.(2) mai sus precitat, rațiuni pentru care în temeiul art.197 teza a II-a noul C.pr.civ., a fost admisă excepția insuficientei timbrări și anulată cererea ca insuficient timbrată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul C. T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a solicitat a se observa că a achitat taxa de timbru stabilită inițial de către instanță, iar pe parcursul procesului nu au apărut elemente noi, care să determine o valoare mai mare a obiectului cererii.
De asemenea, o reinterpretare a dispozițiilor legale în materia taxei de timbru nu înseamnă elemente noi in sensul legii.
De aceea, în mod legitim, cererea sa trebuia soluționată în primul rând în integralitatea ei, deoarece instanța a fost legal învestită cu o cerere al cărei obiect are valoarea patrimoniala de 100.000 euro, iar antecontractul încheiat între părțile din prezenta cauză a născut obligația de a face în privința sumei de 3.900.000 euro și nu un drept de creanță, astfel încât este vorba de o cerere cu caracter nepatrimonial în privința sumei respective.
În subsidiar, a arătat că doar în măsura în care taxa de timbru a fost achitată pentru 100.000 euro, iar contractul putea fi rezoluționat doar parțial, respectiv pârâtul-intimat să îi restituie suma de 100.000 euro deoarece nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, astfel că suma totală care reprezintă prețul vânzării, pe care trebuia să o achite în momentul în care paratul-intimat își va fi rezolvat problemele cu actele de proprietate.
Nu este normal ca atâția ani banii să fie folosiți de pârâtul-intimat în scop personal și, în paralel, acesta să nu își îndeplinească obligațiile asumate prin contract.
A solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și conform dispozițiilor art.480 alin.(3) C.pr.civ., trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Intimatul pârât Gingioveanu P. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Apelul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce succed:
Examinând hotărârea prin prisma criticilor invocate și a apărărilor formulate, cât și din oficiu în temeiul art. 479 alin.(1) teza a II-a C.pr. civ., Curtea constată că nu a fost cercetat fondul cauzei și hotărârea este afectată de motivul de anulare prevăzut de art. 480 alin. (3) teza a II-a C. pr. civ.
Astfel, în cauză instanța de fond eronat a dispus anularea ca insuficient timbrată a cererii formulate de apelant, în baza art.197 teza a II-a din C.pr.civ., și art.33 alin.(2) din O.U.G.nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în condițiile în care acesta a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor legale, care decurg din dispozițiile legale amintite, respectiv cu privire la plata anticipată a taxei judiciare de timbru.
Curtea reține, că instanța a făcut în speță o aplicare greșită a acestor texte legale, întrucât “netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii “, or în speță a apreciat eronat că nu sunt incidente dispozițiile art.36 din O.U.G.nr.80/2013 potrivit cărora:
“(1) Dacă în momentul înregistrării sale acțiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului său inițial, dar în cursul procesului apar elemente care determină o valoare mai mare a obiectului cererii, instanța va pune în vedere reclamantului să achite suma datorată suplimentar până la termenul stabilit de instanță.(2) Dacă până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanță reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, acțiunea ori cererea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluționată în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal“.
Înlăturarea incidenței art.36 alin.(2) nu a fost efectuată în condițiile legale, raționamentul primei instanțe fiind total greșit, deoarece chiar dacă obiectul principal al acțiunii a fost reprezentat de rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare, care are ca efect nemijlocit desființarea actului retroactiv și repunerea părților în situația anterioară (scutită de plata taxelor judiciare de timbru), acțiunea trebuia soluționată în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.
În acest sens, acțiunea se impunea a fi soluționată în limitele învestirii, respectiv cu privire la suma de 100 000 euro, pe care reclamantul a solicit-o prin acțiune, cu obligarea pârâtului și care a reprezentat avansul plătit de reclamant, odată cu semnarea antecontractului a cărui rezoluțiune a solicitat-o în același timp acesta.
De asemenea, în vechea reglementare existau dispoziții similare respectiv, art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997 conform cărora „dacă în momentul înregistrării sale acțiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului său inițial, dar a fost modificată ulterior, ea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluționată, în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal”.
Chiar dacă soluția anulării în totalitate a cererii ca insuficient timbrată în cazul plății taxei numai pentru anumite capete de cerere a avut o prezență semnificativă în jurisprudență, în prezent, însă, soluția nulității parțiale, numai pentru acele capete de cerere care nu au fost timbrate corespunzător, este impusă de dispozițiile clare ale art. 34 alin. (2) din ordonanță.
Or, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile părților sunt într-adevăr ”ascultate”, adică examinate legal de instanță sesizată. Altfel spus, art. 6 implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă cel puțin pentru a le aprecia „pertinența” (Perez c. Franței, par. 80, și V. der Hurk c. Olandei, par. 59).
Fără a solicita un răspuns detaliat la fiecare argument al reclamantului, obligația instanței de a-și motiva hotărârea presupune, totuși, ca partea în cauză să se poată aștepta la un răspuns specific și explicit cu privire la aspectele decisive cu privire la rezultatul procedurii în cauză (Ruiz Torija și Hiro Balani c. Spaniei, 9 decembrie 1994).
Art.6 din Convenție, care “ implică mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (Hotărârea P.c.Franței (G.C), cererea nr._/1999 și Hotărârea V.H.c.Olandei din 19 aprilie 1994).Dreptul la un proces echiabil garantat de art.6.1 din Convenție include dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor, și întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi “ teoretice și iluzorii, ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real “ascultate “, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată”.
Așadar, hotărârea pronunțată fiind afectată de motivul de anulare prevăzut de art 480 alin. (3) teza a II-a C. pr. civ., Curtea va admite apelul, va anula sentința și va trimite cauza pentru rejudecare aceleași instanțe, întrucât greșit a fost soluționată pricina în temeiul excepției de netimbrare și fără examinarea fondului acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul reclamant C. T., domiciliat în București, Șoseaua Ș. cel M., nr.33, ., ap,14, CNP_ împotriva sentinței civile nr. 505 din 17.09.2015 pronunțată de Tribunalul D., Secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât G. P., CNP_, cu domiciliul în C., cartier Rovine, .. 11, județul D.
Anulează sentința civile nr. 505 din 17.09.2015 pronunțată de Tribunalul D., Secția I civilă, în dosarul nr._, și trimite cauza pentru rejudecare.
Decizie definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2016
Președinte, M. L. | Judecător, M. P.-P. | |
Grefier, A. C. |
Red.jud. M.L.
Tehnored. A.G./4ex.
Data 10.03.2016
Jud.fond A.C.Tițoiu
| ← Strămutare. Sentința nr. 22/2016. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretenţii. Decizia nr. 701/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
