Legea 10/2001. Decizia nr. 5794/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5794/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-05-2012 în dosarul nr. 5794/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 5794/2012
Ședința publică de la 03 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L.
Judecător F. D.
Judecător I. V.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, rejudecarea recursului declarat de reclamanții H. V. și D. V., reținută spre rejudecare prin decizia nr4458 din data de 29 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._ *, în contradictoriu cu intimatul reclamant moștenitor C. M. și intimații pârâți C. L. DE A. A LEG.10/2001 D., P. C. D., având ca obiect legea 10/2001 rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă H. V. personal și asistată de avocat C. F. S., reprezentând și pe H. V. D. V., lipsind intimatul reclamant moștenitor C. M. și intimații pârâți C. L. DE A. A LEG.10/2001 D., P. C. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, constatându-se cauza în stare de judecată se acordă cuvântul părții prezente asupra recursului de față.
Avocat C. F. S. pentru recurenții reclamanții H. V. și D. V., pune concluzii de admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
Recurenta reclamantă H. V. personal, solicită admiterea recursului, conform concluziilor scrise de la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin decizia civilă nr. 4458 din data de 29 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._ *,a admis contestația în anulare, formulată de H. V. și D. V., împotriva deciziei civile nr.1415/19.05.2011, pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații C. M., C. L. DE A. A LEG.10/2001 D., P. C. D., având ca obiect legea 10/2001.
A anulat decizia nr.1415/19.10.2011 și a fixat termen pentru rejudecarea recursului la 03.05.2012.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului O., reclamanții H. V., C. A., D. V. și C. M., au chemat în judecată pe pârâții Comisia L. D. de aplicarea Legii nr.10/2001 și P. C. D., județul O., formulând contestație împotriva dispoziției nr. 270/27.03.2008, prin care au solicitat anularea acesteia și modificarea soluției, în sensul admiterii solicitării de restituirea terenului autorilor lor.
Prin sentința civilă nr.837 din 06 aprilie 2001, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții H. V., C. A., D. V., toți domiciliați în Rm. V., ., ., județul V., C. M., domiciliată în D., ., județul V., în contradictoriu cu pârâții Comisia L. D. de aplicarea Legii nr. 10/2001 și P. comunei D., județul O., ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr.1415/19.10.2011, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, a fost respins recursul formulat de reclamanții H. V., D. V., împotriva sentinței civile nr. 837 din 06 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, reținând următoarele:
Instanțele au fost investite de reclamanții H. V., C. A., D. V., C. M., în contradictoriu cu pârâții Comisia L. D. de aplicare a Legii nr.10/2001 și P. comunei D., cu o contestație împotriva dispoziției nr.270/27.03.2008.Reclamanții au solicitat anularea acestei dispoziții și restituirea terenului în suprafață de 2 ha. ce a aparținut autorilor lor.
Prin dispoziția contestată s-a respins cererea de restituire în natură formulată de moștenitorii autorului C. A., întrucât aceștia nu au făcut dovezi din care să rezulte că imobilul teren a fost preluat fără titlu valabil și nici dovada circuitului juridic al terenului în perioada 1922 – 1945.
Soluția pronunțată de tribunal de respingere a contestației este corectă și este justificată de probele administrate în cauză, respectiv hotărârile judecătorești depuse în materia fondului funciar, coroborate cu celelalte înscrisuri.
Potrivit art. 317 și urm. C.pr. civ. contestația în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare prin care se cere instanței să desființeze propria hotărâre pentru că a fost dată în condiții neregulate ( lipsă sau viciu al procedurii de citare, în ziua fixată pentru dezbaterea cauzei, ori necompetența absolută a instanței, sau dacă soluția dată este rezultatul unei greșeli materiale, ori să-și completeze judecata, când respingând sau admițând în parte calea de atac s-a omis să cerceteze unul din motivele de recurs.
Hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ enumerate de lege, textele care o prevăd fiind de strictă interpretare.
Observând motivele contestației în anulare de față, se reține că se întemeiază pe dispozițiile art. 318 C.pr. civ. și anume că soluția dată este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât se invocă faptul că apărătorul contestatorilor nu s-a putut prezenta din motive medicale, situație în care a înaintat prin fax o cerere de amânare motivată și însoțită de acte nedicale ce fac dovada că nu se putea prezenta la instanța de recurs.
În mod greșit instanța nu a ținut cont de această cerere și a trecut la soluționarea recursului fără a respecta dreptul la apărare în condițiile în care la filele 30 – 31 dosar recurs, se află cererea de amânare amintită și adeverința medicală din 18.10.2011, care fac dovada imposibilității apărătorului ales pentru a se prezenta pentru susținerea cauzei contestatorilor recurenți.Cu atât mai mult în practicaua deciziei civile nr.1415/19.05.2011 nici nu se face referire la cererea de amânare și nu rezultă că a fost pusă în discuția părților sau dacă a fost respinsă sau nu, ceea ce demonstrează că ne aflăm în prezența unei veritabile greșeli materiale fiind îndeplinite condițiile art. 318 Cod pr. civ.
În consecință, a fost încălcat dreptul la apărare garantat prin art. 24 din Constituția României și așa cum a statuat CEDO în cauza B. contra României: ”Judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile, și mijloacele de apărare invocate de părți”, iar „ egalitatea de arme „, este o componență fundamentală a dreptului la un proces echitabil.
Așadar, în temeiul art. 320 Cod pr. civ,, s-a admis contestația în anulare, a fost anulată decizia nr.1415/19.10.2011 și s-a fixat termen pentru rejudecarea recursului la 03.05.2012.
În rejudecarea recursului Curteava avea în vedere aceleași motive de recurs invocate în termenul legal de către recurenții reclamanții H. V. și D. V..
Prin motivele de recurs formulate,recurenții invocă ignorarea actelor și a probelor din dosar,în special a actului de donație întocmit în anul 1922,care confirmă faptul că această suprafață de teren lipsește din totalul suprafețelor pe care autorul comun le-a deținut.
Recursul este nefondat.
În cauză recurenții au solicitat anularea dispoziției nr.270/27.03.2008 și respectiv, restituirea suprafeței de teren în suprafață de 2 ha. care a aparținut autorilor lor.
Soluția tribunalului este pronunțată în baza probatoriului corect și legal administrat în cauză, fiind justificată de toate înscrisurile, respectiv, hotărârile judecătorești depuse în materia fondului funciar, cât și cu actele de proprietate depuse de către părți.
În speță reclamanții nu au putut face dovada pe de o parte, a faptului exproprierii prin Decretul 83/1949, respectiv trecerea în patrimoniul statului în baza unei legi speciale și pe de o parte, a regimului juridic al terenului în perioada 1921 – 1950.
Dar simplul fapt, că autorii reclamanților au deținut o suprafață totală de 21,50 ha pe raza comunei D. nu este suficient și relevant atâta timp cât, în cauză, nu s-a putut face o individualizare a suprafeței de teren deținută.
În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, corect s-a reținut că aceasta nu există referitor la obiectul cererilor privind reconstituirea dreptului de proprietate în materia fondului funciar, cereri care au fost respinse și, care, au privit reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 19,83 ha.
Faptul că terenul în litigiu și care face obiectul actului de donație, solicitat de asemenea, în cauză în temeiul Legii 10/2001, nu este contestat,însă nu s-a făcut dovada că acest teren,primit de autor în anul 1922,a fost preluat abuziv de către stat.
Referitor la acest teren nu s-a putut face dovada că intră în categoria imobilelor preluate abuziv în perioada de referință 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989, cu atât mai mult cu cât, conform înscrisurilor, terenul a fost extravilan la data preluării, fiind incidente dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea 10/2001 republicată.,dispoziții legale care menționează tocmai faptul că “nu intră sub incidența acestei legi speciale terenurile situate în extravilan la data preluării sau notificării.”
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că, în cauză, nu este incident nici unul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 punctele 1 – 9 Cod procedură civilă și, în consecință, va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții H. V. și D. V., reținută spre rejudecare prin decizia nr 4458 din data de 29 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._ *, în contradictoriu cu intimatul reclamant moștenitor C. M. și intimații pârâți C. L. DE A. A LEG.10/2001 D., P. C. D., având ca obiect legea 10/2001 rejudecare.
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 03 Mai 2012
Președinte, M. L. | Judecător, F. D. | Judecător, I. V. |
Grefier, N. D. |
Data red. 31.04.2012
Red.jud.rejud./I.V.
Tehn. 2 ex./J.V.
Judec.rec.M.M.
Jud.trib.D.M.L.D.
| ← Servitute. Decizia nr. 67/2016. Curtea de Apel CRAIOVA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 2690/2012. Curtea de... → |
|---|
